|
Domnul Adrian Moisoiu: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Am mai amintit despre acest punct şi am spus că voi reveni la pct.47 în faţa dumneavoastră. În primul rând, nu ştiu în ce măsură se poate vedea, aici am o xerocopie din "Evenimentul Zilei" din 21 februarie 2007, cu titlul "Privatizarea cinematografelor, cel mai mare jaf imobiliar." Am vrut numai ca să atrag atenţia asupra acestui aspect. Pe de altă parte, în ordonanţa nr.39, la care s-a făcut referire aci, de dimineaţă, spune că se află în proprietatea statului sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora. Legea, cum a fost adoptată de Senat şi cum de fapt a fost şi propunerea noastră, spune "...care nu se află în proprietatea statului", este foarte logic din acest punct de vedere. Am aici la mine şi anexa 1, prin care se cere abrogarea sau scoaterea din această anexă pentru vânzare poziţia 177 care se referă la cinematograful din Topliţa. Şi, în sfârşit, eu zic că mai este o treabă care este foarte importantă, şi anume, iată, este Sentinţa civilă nr.169 din 19 martie 2007 prin care, şi să-mi permiteţi ca să fac o mică citire, "respinge acţiunea formulată de reclamanta RADEF România Film Cinematografică Transilvania, Cluj..." şi aşa mai departe, "...admite cererea de intervenţie în numele propriu formulată de municipalitatea Topliţa, citată prin primar şi în consecinţă obligă reclamanta şi pârâtul, statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să recunoască dreptul de proprietate şi să predea în deplină proprietate şi folosinţă către intervenienta, municipalitatea Topliţa, imobilul înscris în care se găseşte şi funcţionează acest cinematograf." Stimaţi colegi, Ce documente mai trebuie aduse aici pentru ca acest cinematograf să se acorde comunei publice, cum era atunci la anul 1920, astăzi Municipiul Topliţa, ca să dovedească că acest cinematograf aparţine acestui municipiu. Nu cred că mai este nimic. Aici mi-e frică, şi de asta am şi început cu primul exemplu, şi anume acel articol sau acel extras din "Evenimentul Zilei", că privatizarea cinematografelor, în clipa de faţă, reprezintă un foarte mare jaf imobiliar, ei spuneau că cel mai mare, dar superlativul e discutabil din acest punct de vedere, pentru că de fiecare dată după ce s-a dat un tun, a venit un altul din spate şi a fost şi mai tun decât celălalt. Adică obuzele care s-au tras au fost mai puternice. Rugămintea mea este aceasta, şi anume să aprobăm proiectul de lege aşa cum a fost votat şi de către Senat. Propunerea mea este unu, doi. Pentru că propunerea cu care se va intra la vot va fi de unu, patru, adică pentru Comisia de cultură. Vă mulţumesc.
|
|
Domnul Petre Străchinaru: Stimaţi colegi, Raportul de respingere al comisiei s-a bazat pe faptul că situaţia juridică a acestui cinematograf, la ora în care am discutat noi, nu era limpede, el constituind obiectul dosarului nr.209/326 aflat pe rolul Judecătoriei Topliţa. În prezent, aflăm că s-a soluţionat litigiul în favoarea administraţiei locale. De asemenea, noi ne-am întemeiat respingerea şi pe faptul că situaţia pe care doreau iniţiatorii să o rezolve, respectiv cea a Cinematografului "Călimani" din Municipiul Topliţa, din punct de vedere al formulării modificării alin.1 al art.65, nu era clară în textul adoptat de Senat. Eu v-aş propune să acceptaţi retrimiterea la comisie şi iniţiatorul să fie de acord cu retrimiterea la comisie, de aşa natură încât să formulăm o formă acceptabilă şi să-i dăm curs cu un vot pozitiv. Vă mulţumesc.
|
|
Domnul Márton Árpád-Francisc: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, N-am nimic împotrivă să retrimitem la comisie acest proiect de lege. Totuşi, trebuie să fim atenţi la comisie când îl vom discuta şi poate solicităm şi ajutorul colegilor de la Comisia juridică, pentru că prin acest proiect de lege, respectiv prin însăşi existenţa ordonanţei care e în vigoare, ne-am putea afla într-o situaţie inedită. Avem o decizie judecătorească, dacă am înţeles eu bine, definitivă şi irevocabilă, conform căreia o clădire se află în proprietatea, în cazul acesteia, a Municipiului Topliţa. Şi noi, deşi există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, încercăm poate tocmai în accentuarea acestui element sau poate altfel, să intervenim prin lege. Şi nu ştiu dacă e corect. Deci, s-o retrimitem, să găsim o formulă acceptabilă. Vă spun sincer, eu nu ştiu, din moment ce există o sentinţă definitivă şi irevocabilă, ce mai caută legislativul în acest domeniu. Vă spun sincer, nu-mi dau seama.
|