Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 decembrie 1999

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 10 decembrie 1999

5. Dezbaterea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.31/1999 privind aprobarea primei de export la grâu şi porumb boabe (amânarea votului final);
 
consulta fisa PL nr. 24/1999

Domnul Vasile Lupu:

................................................

În continuare, urmează proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/1999 privind aprobarea primei de export la grâu şi porumb boabe.

Mai întâi, dacă din partea iniţiatorului doreşte domnul secretar de stat să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond are cuvântul domnul Gheorghe Cristea, preşedintele comisiei.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia a dezbătut acest proiect astă-primăvară şi amendamente le găsiţi în raport. Este vorba de un proiect de Lege pentru apobarea unei prime de export la grâu şi porumb care asigură finanţarea acestei operaţiuni pentru 500 de mii de tone de grâu şi pentru 500 de mii de tone de porumb. Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Domnule preşedinte, pot să pun o întrebare?

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ţurlea. Poftiţi!

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu mă acuzaţi că mă bag în probleme la care nu mă pricep că, de obicei, nu mă bag! Dar vreau să-i pun o întrebare domnului preşedinte al comisie, care, nici dânsul nu e, în probleme agricole, specialist, cu siguranţă.

Văd permanent dezbateri la televiziuni, la foarte multe, în care se menţionează, de către specialişti în agricultură, că ne aflăm în faţa unei mari crize a grâului. Or, în aceste condiţii, eu pun o întrebare de logică: este normal ca, în această situaţie, să subvenţionăm chiar exportul grâului care mai este în ţară? Pentru ca, ulterior - evident, nu o să lăsăm populaţia muritoare de foame - să-l importăm la preţuri mult mai mari? Pentru cine se fac asemenea ordonanţe? Cine trebuie să-şi umple buzunarele cu banii statului, pentru ca, ulterior, acelaşi stat - deci, implicit populaţia României - să plătească mult mai mult pentru grâul adus din afară?

E o întrebare, v-am spus, nu de specialitate, dar e o chestiune de logică: toată lumea e alertată că o să fie o criză a grâului, şi dumneavoastră subvenţionaţi exportul celui care mai este în ţară!

Domnul Vasile Lupu:

Da, o întrebare logică, justificată, pentru că de 3 ani de zile tot auzim de criza grâului! Dar, nu ştiu, s-a încheiat cea din ’98, a început cea din ’99? (Râsete.)

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege a fost depus la comisie, a fost sesizată comisia în 2.02.1999. Situaţia la zi, pe această discuţie cu criza grâului... Vă aduceţi aminte că, după depunerea proiectului, a apărut o "criză a grâului", care n-a mai apărut... Aceasta se întâmpla în martie, şi la dezbaterea pe această temă au participat, de fapt, cei care şi acum au lansat din nou aceeaşi problemă.

Mie mi se pare o chestiune, cum să vă spun, de prost gust, la un moment dat... Pentru că v-aş ruga să faceţi următorul mic calcul: grâul din recolta acestui an poate fi consumat, inclusiv exportat, pentru că se exportă pe parametri, şi nu se exportă oricum, începând din luna septembrie. Dacă noi venim şi spunem că după 3 luni de zile de la recoltarea şi introducerea în consum a grâului avem de-a face cu o "criză a grâului" mi se pare că avem de-a face cu o chestiune care nu este serioasă, în primul rând, având în vedere consumul care există în România şi care este, de altfel, foarte bine calculat.

Pe de altă parte, aş vrea să vă spun că toate statisticile pe ultimii ani, exceptând anul 1992, când ştiţi că s-au important 320 de mii de tone de grâu, dar, în acelaşi timp, s-au exportat în Republica Moldova, în cadrul unui ajutor guvernamental, câteva zeci de mii de tone, în toată această perioadă n-a fost nici un fel de problemă pe această temă! Vreau să vă spun că în momentul de faţă, şi Ministerul Agriculturii poate să confirme foarte exact acest lucru, au fost decontate la export 240 de mii de tone de grâu; în cadrul primei acordate, care ştiţi că se acordă numai după ce banii intră în ţară, deci, după ce se încheie această procedură. Aşadar, aceasta este cantitatea de grâu care, cu documente, cu acte în regulă, să spunem, a fost exportată din România în acest moment.

Vreau să vă spun că, tot datele la zi, pe exportul de porumb, ne arată un lucru foarte clar: s-au exportat 24.900 de tone. Acesta este tot exportul de porumb!

Şi aş vrea să vă reamintesc că a mai fost instituită o primă, dacă vă aduceţi aminte, de export pentru porumb, în cadrul acelei prime de 200 de lei/kg, care a fost utilizată în 1998, şi mai mult de jumătate din această sumă a fost transferată de la exportul de porumb pentru a subvenţiona cu 200 de lei kg de grâu, o cantitate absolut semnificativă!

Şi aş vrea să mai spun şi al treilea lucru, de altfel: preţul pe piaţa mondială în momentul de faţă nu este în nici un fel stimulativ pentru export! N-am la îndemână, am sus la comisie şi v-aş putea aduce - pentru că am participat la o astfel de discuţie - un extras de la Bursa din Chicago, care este chiar din 8 decembrie, transmis, de altfel, special, pentru a vedea care este preţul de bursă în momentul respectiv. Şi vreau să vă spun - eu am făcut o afirmaţia puţin eronată în discuţia televizată - că preţul absolut la zi, la Bursa din Chicago, era de 86,9 dolari/tonă. Deci, aceasta este situaţia din acest moment.

Sigur că, aici, sunt semne de întrebare, de ce patronatul din industria de panificaţie şi morărit, care este beneficiarul acestei materii prime, este cel care, - aş vrea să spun că împotriva propriului interes! - participă, de fapt, la crearea unei anume stări de spirit, care are ca rezultat un singur lucru: creşterea preţului la grâu? Şi care, din acest punct de vedere, este absolut în detrimentul acestor societăţi care sunt privatizate! De altfel, să ştiţi că tot sectorul este privatizat, aproape 99%. Şi care va trebui, într-adevăr, să plătească mai mult.

Deci, aceasta este situaţia exactă şi care poate fi verificată pe bază de documente. Restul, sigur, sunt afirmaţii de toate felurile: 600, 700 de mii etc., etc. Deşi prima de export pe care a instituit-o Guvernul în primăvara anului trecut, tocmai pentru a putea valorifica excedentul de grâu existent pe piaţa românească, se referă numai la 500 de mii de tone. Deci, nu se va acorda primă în afara acestei cantităţi. La fel cum nu se va acorda primă în afara cantităţii de 500 de mii de tone de porumb, deşi producţia de porumb din acest an este peste ceea ce s-a estimat pentru anul 1999, o producţie care este absolut excedentară şi care va trebui, într-un fel, valorificată.

Şi aş vrea să vă mai spun, tot cu titlu informativ: s-au încasat efectiv, pe baza documentelor de acordare a primei, 44 de milioane de dolari din exportul de cereale care a început după apariţia ordonanţei. Deci, sunt cantităţi de grâu care au fost exportate şi în februarie, şi în martie, aprilie ş.a.m.d., aşadar, din recolta anului trecut. Mulţumesc.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Nu m-am lămurit, domnule: ajunge grâul românesc până la vară sau nu?

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ţurlea tot nedumerit este...

Domnul Gheorghe Cristea:

Ajunge grâul, sigur că da!

Domnul Vasile Lupu:

Dacă nu ajunge, mai rămâne...

Domnule Şteolea, doriţi să luaţi cuvântul? Poftiţi!

Domnul Petru Şteolea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Ce vreau să spun? Faptul că poţi să acuzi un coleg că pune o întrebare de prost gust, când se interesează despre pâinea ţării, cred că e un lucru anormal!

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu a fost vorba de domnul Ţurlea, vă rog frumos!

Domnul Petru Şteolea:

Aşa i-a răspuns - şi să vedeţi stenograma, probabil, dacă nu mă credeţi -, înainte, colegul meu, domnul preşedinte, colegului meu, domnul deputat Ţurlea!

Dat fiind faptul că este o chestiune asupra căreia, în ultima perioadă, inclusiv mass-media a insistat, de care, atât cetăţenii, producători agricoli sunt interesaţi, cât şi cei care se ocupă cu prelucrarea, industrializarea grâului, cu industria de panificaţie, precum şi cei care fac exporturi, deci, fac tranzacţii comerciale, eu cred că este bine, ca să îndepărtăm orice dubiu, acum, la începutul acestei dezbateri, ca din partea Ministerului Agriculturii să ni se aducă nişte precizări. Precizări care, de fapt, vin din partea Executivului şi înseamnă o anumită responsabilitate.

1. Deci, eu solicit detalierea unor aspecte, şi vreau să ştiu dacă: este şi va ajunge producţia acestui an până la producţia anului viitor, în ceea ce priveşte necesităţile de consum ale industriei române de panificaţie? Adică, avem asigurat sau nu avem asigurat grâul de panificaţie până la recolta viitoare? Un răspuns clar şi ferm.

2. Se va menţine, chiar dacă este vorba de o relaţie de piaţă şi probabil va fi o motivaţie în răspunsul respectiv, preţul actual, în ceea ce priveşte grâul şi pâinea în România? De ce? Fiindcă se discută foarte insistent despre o creştere – chiar acum, în toiul sărbătorilor de iarnă! – a preţului grâului, de la 2000-2200 de lei, până la 2400 de lei/kg, şi, în consecinţă, se estimează o creştere a preţului pâinii de până la 60-75%! Şi în această privinţă dorim clarificări.

Sunt aspecte care, normal, trebuie să ne facă să avem siguranţa că, în cunoştinţă de cauză, la momentul acesta, şi nu la momentul dezbaterii acestei ordonanţe în comisie, avem clarificate aceste lucruri. Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Din partea Guvernului, domnul secretar de stat.

Domnul Petre Ţurlea (din sală):

Tot electronist?

Domnul Ştefan Pete (secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu sunt electronist, domnule deputat.

Prima dată, vreau să vă spun că şi în anii anteriori au fost aceste discuţii vizavi de grâu. Ştiţi foarte bine că nu sunt o noutate nici speculaţiile de pe piaţa cerealelor, acestea sunt speculaţii comerciale, care se fac şi s-au mai făcut. Ştiţi foarte bine că în luna mai ni s-a spus că în 10 zile nu mai avem ce mânca. Am avut!

Situaţia actuală este că avem, momentan, în silozuri, în jur de 700 de mii de tone de grâu. Acestea sunt adunate, depozitate în silozuri şi, în mare parte, vor fi consumate pentru pâinea oraşelor, întrucât în comune, în sate, avem, la producătorii agricoli, 1,8 milioane de tone. Este adevărat că în fiecare an se pune problema dacă acest grâu este sau nu calitativ bun pentru pâine; că acest grâu nu ajunge în consumul uman ş.a.m.d. Ajunge. Această cantitate este suficientă, trebuie colectată mai departe, aşa cum s-a făcut şi până în prezent, la silozuri. Problema este finanţarea şi de aceea merge foarte încet.

Şi anul trecut a fost această problemă când s-a anunţat majorarea pâinii; a fost chiar o dezbatere la televizor pe această temă şi până la urmă şi panificaţiile s-au convins că nu este justificată majorarea propusă atunci de dumnelor, care a fost de 60 – 70%, ci a fost doar 10 – 15% sau un procent şi mai mic la majorare.

Eu consider că nu trebuie să fim îngrijoraţi în această problemă. Preţul grâului singur că este schimbător.

Noi, Ministerul Agriculturii, nu putem dirija acest preţ, pentru că, piaţa fiind liberă, producătorii stabilesc acest lucru, în funcţie de ceea ce v-am spus, preţ unde intră în calculaţie - este o problemă comercială - şi aceste speculaţii comerciale.

Dar un singur lucru totuşi vreau să accentuez: vedeţi dumneavoastră că în tot cursul anului, deci într-un an de zile, pentru că acum suntem în decembrie şi putem spune acest lucru, deci în tot cursul anului, nu am reuşit să exportăm 500 de mii de tone, care nu este o cantitate mare şi care ar fi foarte necesară să se exporte, pentru că şi România ar trebui să fie prezentă pe pieţele externe. Nu este normal să fim excluşi de pe piaţa cerealelor la extern.

Sigur că da, siguranţa naţională trebuie avută în vedere, dar din 500 de mii de tone pe un an de zile efectiv, doar jumătate s-a exportat şi nu mai sunt nici posibilităţi în acest an să exportăm mai departe această cantitate.

Deci, vreau să vă spun că nu este o cantitate aşa de mare care să pericliteze siguranţa naţională a pâinii.

Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Trecem la vot.

Titlul ordonanţei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Votat.

Art.1 al ordonanţei, varianta din raport.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Votat.

Art.2, varianta din raport.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Două abţineri.

Votat.

Art.3, textul din ordonanţă.

Voturi pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Votat.

Art.4, textul din ordonanţă.

Voturi pentru?

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Votat.

Art.5 din ordonanţă.

Voturi pentru?

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Votat.

Art.6, varianta din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

Votat.

Articolul unic, varianta din raport.

Voturi pentru?

Împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri?

Votat.

Stimaţi colegi,

Votul final îl amânăm pentru marţea viitoare.

Mergem mai departe.