Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.184/2001 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului.

Din partea ministerului.

Doamna Vasilica Icociu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Faţă de Proiectul de Lege nr.184, Ministerul Educaţiei şi Cercetării susţine propunerea Comisiei de învăţământ, în forma prezentată în raportul suplimentar. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Stanciu, din partea comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Probabil că ordinea mea de zi nu coincide cu a dumneavoastră, fiindcă mai era un proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.174, înaintea acestuia. Doamna directoare generală nefiind bine familiarizată cu prezenţa plenului, în tendinţa domniei sale de a deveni secretar de stat cel puţin, dacă nu ministru, a încurcat astea două.

V-am propune, domnule preşedinte, să discutăm pct.7, şi să luăm totuşi pct.6, pentru că sunt nişte chestiuni şi distinşii noştri colegi doresc să vă facă o propunere.

În ceea ce priveşte Proiectul de Lege de aprobarea Ordonanţei 184, aşa cum observaţi, comisia a dat două verdicte: un verdict a fost de respingere şi apoi un raport înlocuitor de adoptare. Acest lucru s-a întâmplat deoarece după o muncă de aproape 6 luni de zile a comisiei, în consultare cu toţi factorii din administraţie publică locală şi centrală, s-a ajuns la o anumită formă a ei.

Pe 17 decembrie, după aproape şase luni, s-a promulgat legea. Pe 20 decembrie, s-a dat ordonanţă de modificare a legii. Şi atunci este clar că tot acest gest a fost interpretat în primul rând de toţi membrii comisiei, indiferent de culoarea politică, ca fiind o desconsiderare a întregului Parlament. Adică şi două comisii, Cameră-Senat şi două plenuri Cameră-Senat, în trei zile a intervenit ceva deosebit ca să-l schimbe. S-a revenit după aceea, s-a discutat pe îndelete şi s-a adoptat acest raport de adoptare. Este un compromis pe care vi-l supunem atenţiei dumneavoastră şi sperăm că va îndulci puţin din sufrinţa celor care lucrează în şcolile speciale. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat!

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum aţi auzit, domnul preşedinte Stanciu a făcut istoricul destul de zbuciumat al acestei ordonanţe. Eu aş dori să mă refer de fapt, foarte scurt, la conţinutul acestei ordonanţe şi aş propune ca să votaţi dumneavoastră forma adoptată de comisie, fiindcă, prin această ordonanţă, în sfârşit, se reglementează situaţia juridică şi administrarea clădirilor şi terenurilor instituţiilor preuniversitare şi a şcolilor speciale.

Din acest punct de vedere, terenurile şi clădirile acestor instituţii fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al Municipiului Bucureşti, şi chiar şi administrarea acestor clădiri şi terenuri se face de către consiliile despre care am pomenit. Iar în ceea ce priveşte competenţa inspectoratelor şcolare, prin această ordonanţă, Inspectoratul Şcolar va deveni un organ de specialitate, care va administra doar procesul educaţional din aceste instituţii de învăţământ.

Vă propun să votaţi în forma adoptată de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat!

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am o problemă de procedură. La acest proiect de lege am înregistrat la Comisia pentru învăţământ, în termenul prevăzut de regulament, un amendament care nu se regăseşte nici în raportul de respingere, nici în raportul de adoptare.

Soluţia ar fi retrimiterea proiectului de lege la comisie, care să fie invitată să se pronunţe şi asupra amendamentului meu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu.

La dezbateri generale, sau unde doriţi să interveniţi, domnule Brudaşca? (Domnul deptuat Damian Brudaşca răspunde că vrea să intervină la dezbateri generale)

Domnule preşedinte Stanciu, daţi-i posibilitatea colegului dumneavoastră să intervină la dezbateri generale, ca să-i răspundeţi dumneavoastră.

Aţi pierdut concepţia şefului dumneavoastră de grup, cuvântul "ieri".

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Vreau să confirm că, într-adevăr, distinsul nostru coleg a depus un amendament. În prima formă, amendamentul practic era rezolvat prin textul care se aprobase de către comisie, în cea de-a doua formă, când s-a revenit la textul iniţial, amendamentul redevine, să spunem aşa, actual.

Conform regulamentului, poate să-l susţină în plen, pentru că el a fost depus la comisie în termen.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Damian Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu am depus la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, anterior dezbaterii acestui act normativ, o interpelare tocmai pe aceeaşi problemă. De aceea, având în vedere modul alambicat în care mi s-a răspuns, şi de fapt nu mi s-a răspuns, dar, găsind deplin logică poziţia exprimată de comisie, şi eu sunt de părere că este bine să rupem pisica în două sau să rupem coada la pisică, asfel încât inspectoratele şcolare să devină ceea ce trebuie să devină, respectiv organe de specialitate care să se ocupe de învăţământul preuniversitar, iar instituţiile administraţiei publice locale, indiferent că sunt la nivel de comună, municipii, oraşe, să aibă atribuţiile ce le-au fost conferite prin lege.

Această formă mixtă pe care o propune actul normativ aflat în dezbatere, nu face decât să creeze foarte multe neînţelegeri şi să creeze chiar şi o stare de haos. Eu n-am înţeles, vreau să vă declar aici cu sinceritate, absolut nimic din răspunsul care l-am primit la data respectivă de la minister şi, tocmai de aceea, am ţinut să reiterez aici ideea acestei separaţii în fapt şi a competenţelor, inclusiv darea posibilităţii, aşa cum doreşte şi comisia de altfel, ca inspectoratele şcolare să redevină într-adevăr organe de specialitate şi să nu-şi mai piardă timpul cu organizarea de licitaţii şi cu celelalte lucruri.

Printr-o asemenea măsură, se realizează ceea ce se doreşte de fapt şi prin decizia comisiei, respectiv respectarea Legii învăţământului şi nu în ultimul rând, eliminarea şanselor de a se comite unele infracţiuni de către organe ale şcolii, aşa cum, din păcate, s-au consemnat în numeroase judeţe.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă propun să trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul proiectului dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

La textul art.unic din proiectul de lege care cuprinde dispoziţia de aprobare. Semnalez comisiei că acesta trebuie adăugat cu precizarea "se aprobă cu următoarele modificări", pentru că în cuprinsul ordonanţei modificaţi alin.4².

De acord? Domnul Stanciu, de acord? De acord.

Textul art.unic urmează să se completeze: "Se aprobă ordonanţa nr...pentru modificarea....cu următoarea modificare:..." Este într-un fel o repetare dar..."cu următoarele modificări şi completări", pentru că are şi o completare.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate s-a adoptat textul art.unic cu această adăugare redacţională.

La titlul ordonanţei de urgenţă dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Adoptat în unanimitate.

Preambulul articolului unic. Nu aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La pct.1 din ordonanţă, la art.4¹? Nu. Adoptat în unanimitate pct.1 cu privire la alin.4¹.

La 4². Poftiţi, domnule deputat Wittstock!

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Amendamentul meu se referă la introducerea unui alineat nou 4², urmând ca celelalte alineate să fie pe urmă renumerotate. De ce am făcut această propunere? Vedeţi, la alin.4¹ se spune următorul lucru: "Terenurile şi clădirile în care-şi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitare de stat, grădiniţe etc. fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor."

Vreau să spun că realitatea este mult mai complexă şi mai complicată. Există situaţii în care unităţi de cult sau alte persoane juridice sau fizice au pus la dispoziţia învăţământului, prin contract de chirie, concesionare sau comodat, imobile proprietate personală. A considera drept domeniu public toate aceste terenuri şi clădiri în care-şi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, ar însemna de fapt o naţionalizare a imobilelor respective. O naţionalizare nu poate avea loc decât în baza dispoziţiilor Legii privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nr.33 din 1994, acordându-se în aceste cazuri despăgubiri juste şi echitabile.

Din acest motiv, este necesară amendarea textului, şi acest alineat nou propun să sune în felul următor: "Nu fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al sectoarelor Municipiului Bucureşti, terenurile şi clădirile deţinute de unităţi de învăţământ în baza unor contracte de chirie, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice."

Am, de exemplu, la mine în docmentaţie un contract de concesionare încheiat între o unitate de cult din Braşov şi Primăria Municipiului Braşov, unde o şcoală, un imobil în care-şi desfăşoară activitatea un liceu este concesionat pe o perioadă de 49 de ani Primăriei Municipiului Braşov. A considera că este proprietate publică nu este corect. Se poate interpreta drept naţionalizare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doriţi să interveniţi şi la amendamentul domnului Wittstock, domnule Baciu, pentru că dumneavoastră aveţi propriul amendament? Staţi puţin, să ne lămurim întâi cu amendamentul domnului Wittstock atunci.

Din partea iniţiatorului. Vă rog să vă pronunţaţi cu privire la amendamentul domnului deputat Wittstock şi apoi comisia.

Doamna Vasilica Icociu:

Faţă de amendamentul propus de domnul deputat, considerăm că nu este necesară introducerea şi susţinerea acestuia din următoarele motive:

Din expunerea considerentelor domnului deputat, rezultă că face referire la imobile care sunt deţinute de unităţile de învăţământ în baza unor contracte de închiriere sau, al doilea caz expus de domnul deputat, la situaţiile de concesionare a acestor bunuri.

Propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării din această ordonanţă are la bază Constituţia României care stabileşte două tipuri de proprietăţi: proprietatea publică şi proprietatea privată a statului. De asemenea, sunt stabiliţi cei care sunt titulari. În cazul Ordonanţei 184, Constituţia României face referire la calitatea de proprietar al proprietăţii publice sunt unităţile administrativ-teritoriale sau statul, reprezentat prin Ministerul Finanţelor.

În aceste condiţii, nu se poate întâmpla ceea ce prezenta domnul deputat în amendamentul său, o naţionalizare, mai ales, că contractele de închiriere expiră după ce s-a ajuns la termenul pentru care au fost închiriate iar concesioanrea, de asemenea, nu poate fi un motiv pentru care să intre în proprietatea publică şi să ajungă la naţionalizare, aşa cum s-a afirmat.

Mulţumim.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest amendament nici nu-i rău, nici nu-i bun. Pentru că prin înseşi definiţia domeniului public, se exclud terenurile, clădirile şi aşa mai departe, care le deţii cu contract de închiriere.

Deci, eu cred că fondul problemei nu-l rezolvă. Dacă domnul deputat Wittstock ţine neapărat să-l acceptăm, îl acceptăm, că nu face nici rău, dar mai definim cumva, indirect, încă o dată domeniul public. Prin însăşi definiţia domeniului public nu putem încadra în această categorie clădiri, terenuri şi aşa mai departe, cu chirie. Aceasta este la înţelegerea oricărui om, fără o pregătire juridică.

Domnule preşedinte, comisia spune că nu face nici rău, nici bine, dar se mai adaugă patru rânduri în plus, consum de hârtie şi se duce un copac din mândreţea de codru a României.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Wittstock.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

În linii mari, sunt de acord cu domnul preşedinte al comisiei, dar cred că în domeniul proprietăţii trebuie să fim cât mai exacţi şi dacă textul existent în ordonanţă spune: "Terenurile şi clădirile în care-şi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat fac parte din domeniul public", se înţelege că absolut toate aceste clădiri fac parte din domeniul public şi poate fi interpretat drept naţionalizarea celorlalte care sunt deţinute de persoane juridice sau fizice.

De aceea, dacă nici nu strică, cum zice domnul preşedinte Stanciu, cred că este corect să adăugăm acest amendament - patru rânduri. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Andea, vă rog să vă exprimaţi şi dumneavoastră punctul de vedere.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Consider că, la o analiză de subtilitate pe text, colegul nostru are dreptate în ceea ce priveşte amendamentul, întrucât aşa cum este făcută formularea că într-un spaţiu în care funcţionează o şcoală, el trece sau face parte din domeniul public, rezultă că automat, dacă funcţionează şcoala, indiferent dacă este spaţiu cu chirie sau un comodat, el ar trebui să facă parte din domeniul public. Deci, în subtilitatea textului se ascunde un neadevăr, care, după părerea mea, este corectat de către amendamentul propus.

Eu aş considera că este util să luăm în seamnă acest amendament şi să-l aprobăm. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Cu aceste precizări, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Wittstock.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere.

Cu o abţinere s-a adoptat amendamentul domnului deputat Wittstock.

La art. 4² vă rog să urmăriţi... Domnule deputat Baciu,

Domnul Mihai Baciu:

Să nu trecem la 4² pentru că am ceva la 4¹. Suntem chiar aici.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre o ordonanţă cu o istorie încărcată. Nu am să expun în faţa dumneavoastră istoria dramatică a acestei ordonanţe. Spun doar atât, că, sigur, rămân în continuare mirat cum poate o ordonanţă să apară după 6 zile de la intrarea în vigoare a unei legi, ordonanţă care transformă radical respectiva lege, deci o lege care la noi a durat doar 6 zile. Dacă domnul Stanciu a povestit aceste chestiuni, eu nu mai revin. Merg direct pe amendamentul pe care vi-l propun dumneavoastră şi vă rog, cu tot respectul, să fiţi foarte atenţi, pentru că este o chestiune care trimite la respectul pentru lege, la Constituţie şi la alte reglementări în domeniu.

Dacă aveţi în faţă textul ordonanţei, vă rog să priviţi exact la acest alineat 4¹ art. 66 din Legea învăţământului, care sună aşa, în ordonanţă, dar şi în textul pe care l-a votat comisia: "Terenurile şi clădirile în care-şi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, grădiniţe, şcoli generale (primare şi gimnaziale), licee, grupuri şcolare, seminarii teologice, şcoli profesionale şi şcoli postliceale fac parte din domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv al Municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea". Aşa sună textul alin. 4¹.

Ce amendament am eu şi vă rog încă o dată, cu tot respectul, să acordaţi toată atenţia? Eu propun ca după cuvântul "municipiilor" să fie eliminată sintagma, "respectiv ale sectoarelor Municipiului Bucureşti", iar după cuvântul "activitatea" să fie adăugată sintagma "respectiv a Consiliului general al Municipiului Bucureşti".

Cu alte cuvinte, pentru ca să nu vă plictisesc, să nu intru în detalii prea multe, ideea amendamentului este următoarea: să eliminăm sectoarele Municipiului Bucureşti, ca administratoare ale acestui patrimoniu, pentru că, a acorda sectoarelor Municipiului Bucureşti dreptul de a administra întregul patrimoniu al şcolilor preuniversitare normale - despre aceasta este vorba - ar însemna să încălcăm o mulţime de reglementări importante din legislaţia României.

În primul rând, încălcăm Constituţia la art. 3 alin. 3, care spune că "sectoarele Municipiului Bucureşti nu sunt unităţi administrativ teritoriale", încălcăm Legea nr. 213/1998, numită a proprietăţii publice şi a regimului juridic al acesteia, care are aceeaşi idee, încălcăm Legea finanţelor publice locale şi Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice, conform cărora, "sectoarele Municipiului Bucureşti nu sunt unităţi administrativ teritoriale".

În consecinţă, stimaţi colegi, singurul proprietar al terenurilor şi clădirilor unităţi de învăţământ preuniversitar din Bucureşti este primăria generală a Bucureştiului, adică Consiliul general al Muncipiului Bucureşti, şi numai ea, deci numai proprietarul, conform legislaţiei noastre şi conform legilor din toată Europa aceasta mare, conform acestor legi, deci, numai proprietarul poate încredinţa cuiva administrarea acestui patrimoniu. Aşa încât, este aici un abuz, evident, şi vreau să subliniez că între hotărâre, pentru care Guvernul, în mod justificat, în mod temeinic, a desfiinţat, a dizolvat Consiliul general al Municipiului Bucureşti, acele hotărâri respinse de instanţă, definitiv şi irevocabil, trei dintre ele, prevedeau exact acelaşi lucru.

Cu alte cuvinte, această ordonanţă, în textul ei iniţial, introduce pe uşa din dos ceea ce Guvernul a acceptat ca fiind ilegal şi neconstituţional.

De aceea, eu nu fac altceva decât să accept şi să susţin poziţia Guvernului, implicit în această chestiune, în sensul următor: proprietatul este cel care acordă, singurul care are drept să acorde administraţia propriului bun, iar respectarea legilor pe care Guvernul, sigur, o clamează şi deseori o aplică ne impune să acceptăm acest amendament.

Deci vă rog încă o dată, să ne aplecăm cu atenţie asupra acestei chestiuni şi să acceptaţi amendamentul meu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la amendamentul domnului Baciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Dintr-un anumit punct de vedere, distinsul coleg Baciu are dreptate. Aş fi tentat să-i spun şi la ce-i foloseşte?!

Dar, din alt punct de vedere, comisia, luând în discuţie aceste aspecte pe care domnia sa, cu multă competenţă le-a ridicat şi în cadrul comisiei a marşat, prin votul său, pentru că nu exprim poziţia mea aici, ci poziţia comisiei, a marşat prin votul său spre o descentralizare accentuată, în sensul că a spus: "Domnilor, sectoarele sunt mai aproape efectiv de şcoală, de unitatea în cauză, îi poate cunoaşte mai bine doleanţele, durerile şi poate să intervină mai repede decât Consiliul general sau decât primarul general".

Deci, s-au pus în balanţă argumentele domnului deputat Baciu, cu acest principiu al descentralizării care, se pare, la atipicul Bucureştiului, că Bucureştiul are ceva atipic faţă de celelalte, în ţară nu sunt probleme, municipiile preluând aceste patrimonii, consiliile municipale, consiliile judeţene preluându-le pe cele speciale, deci acolo nu sunt probleme... La Bucureşti este o situaţie atipică şi tocmai din această cauză principiul acesta al descentralizării ar putea fi privit ca ilegal.

Totuşi, repet, comisia - respectiv eu trebuie să susţin punctul de vedere al comisiei - a votat în majoritate ca aceste şcoli, imobile, grădiniţe şi aşa mai departe să treacă în administrarea sectoarelor.

Deci, rămânem pe această poziţie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru o ultimă intervenţie domnul deputat Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Mi s-a pronunţat numele; drept la replică. Vreau să vă spun că sunt şi eu şi colegii mei întru totul suntem de acord cu principiul descentralizării. Nimeni nu neagă valoarea acestui principiu, mai ales că este acest principiu una din valorile importante ale Europei de azi, dar principiul descentralizării, stimaţi colegi, nu poate funcţiona şi nu poate fi aplicat împotriva Constituţiei şi a legilor mari ale domeniului de care ne ocupăm.

Eu sunt de acord, repet, cu acest principiu, dar să nu forţăm lucrurile. Aplicarea lui în acest domeniu, aplicarea lui în speţă, pe acest proiect de ordonanţă, pe acest proiect de lege, contravine legislaţiei noastre fundamentale, începând cu Constituţia şi cu legislaţia învăţământului.

De aceea, vă atrag atenţia că votând textul comisiei, respingând amendamentul meu, nu facem altceva decât, încă o dată să încălcăm noi, cei din Parlament, Constituţia şi legi importante ale domeniului de care ne ocupăm. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Fiind vorba de un amendament respins, cu privire la art. 4², unde comisia are la rându-i un amendament, potrivit Regulamentului, trebuie să supun întâi votului amendamentul comisiei, în măsura în care acesta a fost admis în formularea prezentată de comisie, nu mai trebuie să supun votului amendamentul domnului deputat Baciu.

Cine, în consecinţă, este de acord cu amendamentul 1 din raportul comisiei de fond, cu privire la art. 166 alin. 4²? Vă rog să vă pronunţaţi prin vot? 64 voturi pentru.

Împotrivă? 1 singur vot împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 64 pentru, 1 vot împotrivă şi 7 abţineri amendamentul comisiei la art. 166 alin. 4²...

Domnul Mihai Baciu (din sală):

Aţi numărat din doi în doi?!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, vă rog eu frumos, păstraţi-vă calmul şi aveţi încredere în numărătoarea care au făcut-o secretarii de şedinţă. Este poziţia dumneavoastră.

La articolul...

Domnul Mihai Baciu:

Nu sunt 64 toţi în sală, domnule preşedinte! De unde au apărut pentru 64?!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, eu înţeleg să fiţi subiectiv că este vorba de un amendament al dumneavoastră, dar aici sunt peste 80 în sală, nu vă supăraţi!

La 4³ dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La pct. 2 din ordonanţă dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Vă rog să constataţi că am parcurs şi proiectul de lege şi ordonanţa de urgenţă. Vom supune legea votului final, pe care o va stabili Comitetul ordinii de zi.