Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Pe ordinea de zi ajunsesem la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice.

Vă reamintesc că, la propunerea comisiei, s-a votat, fiind în procedură de urgenţă, durata totală a dezbaterilor 20 de minute, 3 minute pe intervenţie.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi dacă este? Poftiţi. Prezentaţi, vă rog, raportul.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ieri s-a hotărât asupra timpului de dezbatere, în procedură de urgenţă, reamintesc, 3 minute pentru fiecare amendament şi 20 de minute pentru ansamblul proiectului de lege. Eu cred că putem proceda la dezbatere.

Domnul Valer Dorneanu:

Aceasta am votat-o deja, stimate coleg. Raportul v-aş ruga să-l prezentaţi pe scurt.

Domnul Ionel Olteanu:

Raport asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice.

În conformitate cu prevederile art. 89 şi 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice, transmise cu adresa nr. 650 din 5 noiembrie 2001.

Cu adresa nr.1143 din 26 octombrie 2001, Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul ordonanţei de urgenţă a Guvernului supus aprobării prin prezentul proiect de lege.

De asemenea, Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a avizat favorabil proiectul de lege, cu unele amendamente.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a avizat, la rândul său, favorabil proiectul de lege, cu unele amendamente, conform avizului din 9 noiembrie 2001.

La comisie, au fost depuse amendamente de către mai mulţi deputaţi. Amendamentele au fost discutate şi adoptate sau respinse în comisie.

Prin ordonanţa de urgenţă care face obiectul prezentului proiect de lege se urmăreşte agravarea tratamentului penal al unor infracţiuni săvârşite în condiţiile specifice actelor de terorism sau când este grav tulburată ordinea publică, prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unor stări de panică, situaţii tot mai frecvente în zilele de astăzi.

Potrivit art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au dezbătut propunerea legislativă şi amendamentele formulate în şedinţa din 26 martie 2002. La lucrările comisiei au participat, în calitate de invitaţi, reprezentanţii Ministerului Justiţiei.

După dezbateri, s-a hotărât, cu 13 voturi pentru şi 5 împotrivă, ca Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2001 pentru sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentele admise şi respinse, astfel după cum rezultă din anexele care fac parte integrantă din prezentul raport.

În raportul de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 alin. 3 lit. f) din Constituţia României.

În concluzie, Comisia juridică supune dezbaterii acest proiect de lege, cu rugămintea de a-l adopta în varianta propusă după dezbaterile comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Adoptat în unanimitate.

La articolul unic, care cuprinde dispoziţia de aprobare a ordonanţei, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 1.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate. Se modifică în mod corespunzător articolul unic.

Titlul ordonanţei de urgenţă.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La art. 1 din ordonanţă, vă rog să urmăriţi amendamentul nr. 2 din raportul Comisiei juridice.

Nu aveţi obiecţiuni, votat în unanimitate.

În consecinţă, art. 1 se modifică în mod corespunzător.

Art. 2 şi 3 din ordonanţă, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nici dumneavoastră.

Votate în unanimitate.

La art. 4, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 3.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat în unanimitate, modificat corespunzător art. 4.

La art. 5, urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 4 de la pag 5.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi.

Adoptat în unanimitate amendamentul nr. 4. Se modifică în mod corespunzător art. 5.

La art. 6 alin. 1, dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut. Nu aveţi.

Votat în unanimitate.

La alin. 2 de la art. 6, urmăriţi amendamentul nr. 5. Nu aveţi obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate amendamentul nr. 5. Se modifică în mod corespunzător art. 6 alin. 2, iar art. 6 în întregime va avea alcătuirea rezultată din votul dumneavoastră.

Art. 7, urmăriţi amendamentul nr. 6. Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Există, în lista amendamentelor respinse, un amendament pe care l-am formulat în legătură cu art. 7 şi pentru a înţelege despre ce este vorba o să dau citire în paralel celor două texte.

În forma iniţială, textul ordonanţei spunea în felul următor: "Operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii au obligaţia de a comunica de îndată ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei, la cererea scrisă a acestuia, informaţiile necesare identificării persoanelor care au săvârşit infracţiunile prevăzute în prezenţa ordonanţă de urgenţă". Cu alte cuvinte, fără nici un fel de autorizare din partea unei autorităţi judecătoreşti, ministrul comunicaţiilor putea da dispoziţie pentru a face investigaţii cu privire la persoanele care ar fi încălcat prezenţa ordonanţă de urgenţă.

În comisie, s-a propus o formulă ameliorată, care sună în felul următor: "Operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii au obligaţia de a comunica de îndată procurorului, prin conducerea ministerului de resort, la solicitarea scrisă a acestuia, informaţiile necesare identificării persoanelor care au săvârşit infracţiunile prevăzute în prezenţa ordonanţă de urgenţă".

Amendamentul pe care l-am formulat vizează eliminarea în integralitate a art. 7, pentru următorul motiv. În primul rând, avem de a face cu o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, în care, iată, operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, doar prin conducerea ministerului de resort pot comunica cu procurorul abilitat pentru a face investigaţii cu privire la încălcările prezentei ordonanţe de urgenţă.

Şi, în fapt, acest text nu constituie altceva decât un subterfugiu legal pentru ascultarea convorbirilor telefonice, pentru că nu există nici un fel de control cu privire la modul în care ministrul de resort va trimite informaţia spre Parchetul General. În cel mai bun caz, textul ordonanţei putea suna în felul următor: "Operatorii serviciilor de poştă au obligaţia de a comunica procurorului informaţiile necesare".

Ce loc şi rol mai are ministrul comunicaţiilor într-un asemenea demers? Pentru că, potrivit legii, sarcina identificării autorilor acestor infracţiuni revine Parchetului şi nu ministerului de resort, să nu amestecăm cele două componente ale puterii executive cu Parchetul General.

Iată de ce amendamentul pe care l-am propus - şi este acelaşi amendament depus de domnul deputat Toro Tibor, nu ştiu dacă şi-l mai susţine sau nu, vizează eliminarea acestui articol pe cele trei considerente: principiul separaţiei puterilor în stat, subterfugiul legal pentru ascultarea convorbirilor telefonice şi, nu în ultimul rând, acest articol constituie un potenţial atentat la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Mulţumesc (Aplauze de la balcon.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Olteanu, din partea comisiei, şi, apoi, domnul ministru Ivanov.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a respins amendamentul care v-a fost prezentat de colegul meu pe bună dreptate, pentru că nu putea fi vorba de crearea unei alte competenţe decât aceea propusă de iniţiator - Guvernul României, câtă vreme aceasta ar fi presupus, pe de o parte, costuri suplimentare pentru o infrastructură de care Parchetul nu dispune, în condiţiile în care ştiţi foarte bine că bugetul acordat Parchetului este tot acela de anul trecut; pe de altă parte, s-a afirmat aici (fără temei, în mod evident) că nu ar exista nici un control în legătură cu atribuţiile pe care le îndeplineşte Ministerul Telecomunicaţiilor, legate de această activitate. Or, este binecunoscut că, întotdeauna orice cetăţean, atunci când se consideră prejudiciat într-un drept al său, se poate plânge împotriva unui organ administrativ, împotriva actului emis de această autoritate administrativă, pe calea contenciosului administrativ. Un prim aspect care cred că reprezintă, pe fond, un argument indiscutabil în legătură cu necesitatea respingerii acestui amendament.

În al doilea rând, colegul meu pare să fi uitat că noi, în aceeaşi Comisie juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor am adoptat Proiectul de Lege privind protecţia drepturilor persoanelor, atunci când este vorba de datele cu caracter personal. Şi acolo, în unanimitate, cu acel prilej, s-au adoptat un număr de şase amendamente, pe care am avut onoarea să le formulez şi care reprezintă în mod foarte clar garanţii instituite la nivel european în asemenea proceduri. Ele, de altfel, sunt preluate din concluziile Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care vizează tocmai asigurarea unei protecţii eficiente, a unor garanţii indiscutabile în legătură cu protecţia datelor cu caracter personal. Şi, desigur, în primul rând, în legătură cu protecţia dreptului fundamental la viaţa privată a oricărei persoane.

Este în mod evident că, în aceste condiţii, comisia nu putea admite un asemenea amendament. Restul rămân doar teorii, ca teoria drobului de sare, că acesta ar reprezenta un eventual atentat la drepturile şi libertăţile persoanei, prin prisma existenţei unui asemenea text. O asemenea alegaţie nu poate fi primită, câtă vreme aceasta ar însemna, pe de o parte, ignorarea garanţiilor pe care am avut onoarea să vi le menţionez, stimaţi colegi, iar, pe de altă parte, instituirea unei veritabile prezumţii de culpă în legătură cu posibilitatea acestor instruziuni în viaţa privată a unei persoane.

Or, câtă vreme garanţiile există, ele sunt certe, sunt adoptate de aceeaşi comisie, câtă vreme avem încredere în instituţiile statului, în funcţionarea lor corespunzătoare şi specifică unui stat de drept, cred că un asemenea amendament trebuia, cu siguranţă, respins şi de aceea vă rog şi pe dumneavoastră să procedaţi la fel. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc. Vă rog pe amândoi să aveţi în vedere că aţi votat, la propunerea dumneavoastră, 1 minut de intervenţie. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, cu tot respectul faţă de distinsul meu coleg, trebuie să spun că nu pot fi de acord cu argumentele invocate aici, din cel puţin următoarele considerente şi o să le iau pe rând. Nu cred că mai putem vorbi în secolul XXI, într-un sistem în care administrarea justiţiei trebuie să se bazeze pe principiile imparţialităţii şi ale independenţei, de considerente de oportunitate: că Parchetul General nu are buget pentru a face faţă provocărilor cu care se confruntă, şi anume, cu provocările legate de identificarea infractorilor.

Dacă nu poate să facă Parchetul General acest lucru, atunci, să dăm acest drept tuturor ministerelor, să se ocupe cu identificarea şi prinderea infractorilor? Cred că un asemenea argument de oportunitate nu poate prevala unui argument de legalitate, şi anume, acela de a da autorităţilor competente atribuţiile stabilite prin lege.

În al doilea rând, distinsul coleg menţiona faptul că cetăţeanul se poate adresa instanţei de contencios administrativ, atunci când apreciază că i-a fost încălcat un drept sau o libertate, este corect. Numai că în acest caz cetăţeanul nu va şti niciodată dacă i-a fost ascultat sau nu telefonul de către operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, pentru că totul se produce într-un circuit închis, anume, într-un circuit coordonat de ministerul de resort.

Deci, iată de ce nu este operabil acest sistem de control menţionat şi invocat de către dumneavoastră.

În al treilea rând, s-a invocat aici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, spunându-se că Guvernul României a ţinut cont de Convenţia privind Protecţia Datelor Personale. În acest sens, aş dori să reamintesc forma iniţială a ordonanţei, care, în art. 7, conţinea o încălcare flagrantă şi o greşeală impardonabilă din partea Guvernului, cu privire la modul de gestionare a acestor informaţii, unde se spunea că: "Operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii au obligaţia de a comunica de îndată ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei", fără nici un fel de implicare a procurorului!

Mă întreb, când a ţint cont Guvernul de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Convenţia privind Protecţia Datelor Personale? În comisie, într-adevăr, s-a încercat să se amelioreze această stare de fapt, prin sintagma că aceşti operatori de servicii au obligaţia de a comunica "procurorului, prin conducerea ministerului de resort".

Doamnelor şi domnilor,

Operatorii serviciilor de poştă şi telecomunicaţii sunt obligaţi să transmită Parchetului informaţiile necesare, în vederea identificării persoanelor care au săvârşit infracţiunile de terorism definite în această ordonanţă. Întrebarea mea simplă este: de ce este nevoie ca aceste informaţii să treacă prin ministerul de resort? Pentru a fi cenzurate de către acesta? Este ministerul de resort o instituţie de cenzurare a datelor cu privire la infractori? De când Ministerul Telecomunicaţiilor se ocupă de cenzurarea datelor personale cu privire la persoanele susceptibile de a fi săvârşit infracţiuni?

Iată de ce credem că se impune eliminarea potrivit căreia ministerul de resort trebuie să cenzureze informaţii şi de a da competenţa organelor abilitate prin Constituţie şi prin lege - adică, Parchetului - de a identifica făptuitorii cu privire la faptele de terorism prevăzute în această ordonanţă. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ivanov, din partea inţiatorului.

Domnul Alexe Costache Ivanov:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mie, problema mi se pare mult mai simplă decât a fost prezentată. Vreau să spun de la bun început că Ministerul de Justiţie este de acord cu amendarea acestui text de către Comisia juridică, în cadrul lucrărilor acesteia.

Prin acest text, se dă posibilitatea procurorului, atunci când are nişte informaţii că persoane care au săvârşit fapte de terorism, au un anumit număr de telefon, pentru a identifica această persoană, tocmai acest text îi dă posibilitatea să ceară informaţii.

Cum? Nu direct de la operator, pentru că operatori sunt mulţi şi această activitate trebuie să fie, şi ea, dusă într-un mod discret şi organizat. Deci, prin intermediul ministerului de resort se solicită informaţii cu privire la persoana care dispune de un anumit număr de telefon. Aceasta este problema.

O a doua chestiune care se pune: are dreptul procurorul să facă aşa ceva? În legislaţia noastră există texte - mă refer la Codul de Procedură Penală -care permit procurorului să facă aşa ceva.

Aşadar, totul se face cu respectarea garanţiilor procesuale penale şi inclusiv a prevederilor Constituţiei. Prin urmare, nu există nici un impediment ca acest text, în opinia noastră, să fie votat de domniile dumneavoastră. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Potrivit regulamentului, sunt dator să supun întâi votului dumneavoastră propunerea domnului Boc, de eliminare a textului.

Cine este pentru această propunere formulată de domnul Boc? 5 voturi pentru.

Împotrivă?

Cu marea majoritate a voturilor, a fost respinsă propunerea de eliminare a textului.

Cine este pentru amendamentul nr. 6 al comisiei? Vă rog să vă exprimaţi prin vot! Mulţumesc.

Împotrivă?

Cu 4 voturi împotrivă, marea majoritate pentru, s-a adoptat art. 7.

La art. 8, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Vă rog să constataţi, stimaţi colegi, că am parcurs textele acestei Legi de aprobare a Ordonanţei nr. 141/2001. Fiind vorba de o lege organică, o vom supune votului final în şedinţa care va fi stabilită de către Comitetul ordinii de zi.