Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

În continuare, supun dezbaterii dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.73/2003 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării societăţilor comerciale la care Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA, Societatea Naţională de transport feroviar marfă CFR Marfă SA şi Societatea Naţională de transport feroviar de călători CFR Călători SA sunt acţionari majoritari.

Dau cuvântul domnului Marin, din partea Comisiei economice.

Domnul Gheorghe Marin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Fiind în procedură de urgenţă, voi propune timpii de dezbatere: 10 minute pe total şi două minute de intervenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea ordonanţei.

Cine doreşte să ia cuvântul?

Vă rog, doamna Boagiu.

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, aş dori o clarificare din partea reprezentanţilor ministerului legată de faptul că acest proiect este adoptat prin ordonanţă de urgenţă, ceea ce înseamnă că Ministerul Transporturilor, Construcţiilor, Locuinţei şi aşa mai departe, cât este el de răspunzător, are, de data aceasta, o urgenţă care trebuia rezolvată de mai mult de trei ani. Eu ţin minte că în minister exista consultanţă acordată de Banca Mondială în vederea sprijinirii procesului de privatizare.

Ceea ce apare acum în faţa noastră este o ordonanţă mai mult decât urgentă şi de urgenţă - este o ordonanţă care, pentru mine cel puţin, naşte mai multe semne de întrebare.

1) Cum sunt protejaţi angajaţii?

Procedura aleasă pentru a fi privatizate societăţile aflate în subordinea societăţilor de cale ferată la care acestea sunt acţionare nu prevede nici o formulă de protejare a angajaţilor, în condiţiile în care doar de curând 15 mii de angajaţi din sistemul feroviar au fost concediaţi.

2) Nu există nici o măsură care să prevadă protecţia mediului. Aceasta este chiar prevăzută expres în proiectul acestei ordonanţe de urgenţă.

3) Nu există nici o prevedere în baza căreia tarifele pe care le vor aplica ulterior aceste societăţi comerciale după procesul de privatizare să fie supuse regimului legii concurenţei, şi aici vă voi da câteva exemple.

Nu întâmplător fac această remarcă: în lista societăţilor supuse privatizării sunt câteva societăţi care au activitate de monopol, ca, de exemplu, Societatea de producţie industrială SPIACT Craiova, care deţine monopolul pe electromecanismele de macaz, Societatea de transbordare vagoane de marfă, care deţine monopolul în graniţă, şi, dacă doriţi, în listă mai sunt alte 6-7 societăţi care deţin monopolul.

Care este consecinţa necorelării? Consecinţa este o creştere a tarifelor sau a preţurilor pe care vor trebui să le achite societăţile de cale ferată acestor societăţi privatizate, creştere care nu va conduce decât la creşterea subvenţiei acordate de stat. Cum bine ştim, atât infrastructura, cât şi călătorii sunt societăţi care beneficiază de subvenţie de la stat.

Este drept, am auzit astăzi dimineaţă o declaraţie în baza căreia se anunţa creşterea subvenţiei, dar eu cred că o creştere a subvenţiei fără o restructurare reală şi gândită, nu una galopantă şi forţată, nu se justifică prin această ordonanţă de urgenţă.

Bineînţeles că privatizarea şi restructurarea sunt făcute în scopul reducerii cheltuielilor de la buget, dar şi a eficientizării transporturilor.

Întrebare: s-a gândit o corelare între modul de transport feroviar şi celelalte moduri de transport?

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Dinu. Vă rog.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Avem în faţă un proces legislativ cum nu ar trebui să se întâmple în România - o ordonanţă de urgenţă dată de Guvern cel puţin subiectivă, ca să nu îi spun altfel, care îşi face efectele. În câteva zile de la ordonanţă, deja s-au vândut aceste societăţi comerciale, şi apoi ni se prezintă nouă în Parlament să o aprobăm ca lege.

Trec peste aspectul de încălcare de legi, printre care Legea mediului, Legea privind vânzarea unor acţiuni la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, care s-au încălcat grosolan şi mă duc doar la partea tehnică care mă priveşte în mod deosebit.

A vinde SPIACT-urile, cinci în ţară - Arad, Braşov, Craiova, Cluj, Galaţi, înseamnă o blasfemie la adresa căilor ferate. SPIACT-urile acestea sunt atelierele care fac şi întreţin instalaţiile de siguranţă a circulaţiei. Oare calea ferată nu mai are nevoie de aceste instalaţii de siguranţă a circulaţiei? Craiova face electromecanismele de macaz şi toate piesele componente, Galaţiul face circuitele de cale electronice, de staţii, Braşovul face circuitele electronice de linie curentă, bloc de linie automată, instalaţie de autostop.

Nu mai are, oare, nevoie calea ferată şi trebuie să le vândă? La cine credeţi că le-a vândut? La cineva care face aer condiţionat. Acel cineva, acea firmă a preluat aceste instalaţii cu tot ce ţine de ele, active, teren, mă refer doar la cel din Braşov, în centrul Braşovului, circa 2 hectare au fost vândute, iar această unitate are valori inestimabile. Vreau să vă atrag atenţia că SPIACT-ul de la Braşov a fost prima unitate din România care a făcut calculatorul electronic personal din ţară, înaintea tuturor celor care fabricau ceva în România pe teme de informatică. Şi acum ne-am găsit să le vindem!

Ce vor face cei din ramura de instalaţii care nu mai beneficiază de aceste secţii, ateliere, care erau cele care reprezentau mecano-energeticul şef al ramurii de instalaţii? Se vor duce cu căciula în mână la firma respectivă, să mai intre şi ei cu ceva confecţii pentru siguranţa circulaţiei?! Oare acceleratul care a căzut la Lunca de Mijloc, acum două săptămâni, oare accidentul feroviar produs la trecerea de nivel de la Hoghilag nu ne spune ceva? Unde vrem să ajungem, scoţând afară, numai de dragul privatizării, aceste unităţi care reprezintă baza automatizărilor şi siguranţei circulaţiei feroviare?

Instrucţia nr.3, care încă e valabilă la calea ferată, care înseamnă, dacă vreţi, biblia căii ferate, înseamnă instrucţia care cercetează şi tratează evenimentele ce cale ferată. Spune, la un articol, acolo, că cei care încalcă sau care atentează la siguranţa circulaţiei sunt deferiţi penal. Oare directorii aceştia care au propus ordonanţa aceasta, de la secţiile acestea de producţie aparataj de centralizare şi de telecomandă nu credeţi că trebuiau deferiţi penal? Eu cred că da. Şi îl rog pe domnul ministru Mitrea să treacă imediat la demiterea acestor directori, primii să fie disponibilizaţi şi traduşi în penal, pentru că au atentat la siguranţa feroviară.

Eu vă spun: ceea ce se întâmplă acum în calea ferată, dacă noi vom valida această ordonanţă, vom fi părtaşi la catastrofele care sunt oricând posibile la calea ferată, datorită acestui mod greşit în care se gândeşte astăzi calea ferată.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar România Mare)

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne-am îndepărtat un pic de subiectul ordonanţei de urgenţă şi am trecut la declaraţiile politice de dimineaţă. Nu este un lucru rău, dar aş vrea să citim un pic argumentaţia pe care Guvernul României a prezentat-o şi să discutăm despre restructurare, reorganizare şi privatizare.

Încă de pe vremea distinsului nostru coleg din viaţa politică Traian Băsescu şi a distinsei noastre colege, doamna deputat Boagiu, rapoartele şi analizele de audit pe care le-au făcut societăţile naţionale specifice în domeniu au prezentat necesitatea dislocării din corpul căii ferate a tuturor structurilor care, în decursul celor 40 de ani de activitate centralizată, rămăseseră în corpul căii ferate. Astfel, s-a recomandat ca structurile de construcţii să fie primele care să plece, şi au plecat, şi îi reamintesc doamnei Boagiu că, încă înainte de anul 2000, se cerea expres ca toate aceste structuri SPIACT-uri, spălări de vagoane, RIV-uri ş.a.m.d. să fie plecate din corpul căii ferate, fiind un raport necesar şi o politică obligatorie pentru paşii de preaderare în Comunitatea Europeană. Probabil că acest lucru îl ştim toţi şi ar trebui să-l respectăm.

A doua chestiune pe care distinsa noastră colegă a ridicat-o şi care este extrem de importantă este confuzia dintre procesul de privatizare şi reorganizarea căii ferate pe modelul european şi raporturile dintre patronat şi sindicate, două chestiuni care sunt total diferite.

Niciodată, în textul unei ordonanţe de urgenţă, nu poţi să spui care va fi opţiunea noului patron şi care este raportul cu el. Aceasta este o discuţie pe care sindicatele, prin reprezentanţii lor, o vor avea atât cu Ministerul Transporturilor, care este beneficiarul serviciilor pe care aceste companii le vor oferi, cât şi cu viitorii patroni. Eu cred că este o chestiune pe care trebuie s-o lăsăm viitorului patron, să-şi calculeze raporturile cost - eficienţă şi să vedem unde pot să ajungă.

În al doilea rând, vreau să reamintesc colegilor care se pricep în acest domeniu că, în ultimii ani, în piaţa căilor ferate, a serviciilor şi a ofertei de servicii şi de materii şi materiale prime au intrat foarte multe companii străine care lucrează mult mai eficient şi mult mai bine decât toate SPIACT-urile, şi toate RIV-urile şi toate instalaţiile de spălat vagoane din România. Este adevărat că SPIACT Craiova, sau SPIACT Braşov sau celelalte, Arad ş.a.m.d. au avut şi au încă, în anumite elemente, monopol pe piaţă. De altfel, doamna Boagiu şi-a dat răspuns la propria-i întrebare. De aici, foarte multe din costurile ridicate ale cheltuielilor făcute pe infrastructura căilor ferate române.

Este o diferenţă foarte clară între costurile infrastructurii şi costurile pentru protecţia socială asigurate cetăţeanului din transportul public feroviar de călători. În ultimii ani, niciodată, nici un Guvern nu a avut curajul să rupă pisica, nici un Guvern nu a avut curajul să constate că aceste cheltuieli ridicate, în piaţa cheltuielilor sociale, la asigurarea transportului public local şi naţional de călători, se reflectă datorită acestui monopol pe care companiile l-au avut, aceste mici companii l-au avut şi care au stabilit nişte preţuri de 4, de 5, de 10, de 20 de ori mai mare.

Privatizarea bazei de aprovizionare mie mi se pare un lucru extraordinar de bun. Astfel nu vom mai avea un singur preţ pe ţară, va fi un raport între cerere şi ofertă, în funcţie de necesitatea fiecărei companii.

Vă rog frumos să delimitaţi compania de cale ferată, infrastructura, în care totdeauna cheltuielile şi aportul statului vor fi ridicate, asta este opinia tuturor celor care au făcut audit în ultimii 10 ani la calea ferată română, şi cheltuielile pentru protecţia socială acordată călătorilor în transportul feroviar public de călători. Sunt două chestiuni separate pe care trebuie să le gândim aşa.

Aş vrea să vă mai reamintesc, colegilor şi distinsului meu coleg de la Partidul România Mare, că deja blocul, BLA-ul, aşa cum îi spuneaţi dumneavoastră, este perimat în Europa şi se folosesc blocuri electronice. Noi avem deja un program de implementare a celor mai mari staţii în acest sistem. Mai vreau să vă reamintesc că, coridoarele paneuropene sunt importante şi beneficiază de resurse financiare alocate de către Uniunea Europeană şi eu cred, e opinia mea ca fost specialist în calea ferată, că, în următorii ani de zile, veţi vedea nişte coridoare paneuropene la nişte viteze aşa cum le-am visat întotdeauna.

De altfel, şi transportul feroviar de călători a fost îmbunătăţit, în ultimii ani şi, dacă aţi observat, plângerile călătorilor vizavi de calitatea transportului nu mai sunt aşa de ridicate. Ceea ce face în continuare neperformantă calea ferată română este infrastructura care are nevoie de resurse financiare pentru a păstra termenii de siguranţă a circulaţiei şi a fi la un nivel aşa cum îl visăm noi. Degeaba cumpărăm locomotive, degeaba cumpărăm vagoane frumoase, dacă nu învăţăm şi nu respectăm investiţiile în infrastructură.

Vă propun, stimaţi colegi, să votăm ordonanţa aşa cum este. Eu cred că este un pas extraordinar pentru calea ferată, iar în anul 2004 şi în următorii ani veţi vedea un raport, în bugetul de venituri şi cheltuieli, între cheltuieli şi beneficii aduse căii ferate şi confortul asigurat cetăţenilor, mult mai ridicat în raport cu cel pe care l-aţi văzut până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Doamna Boagiu.

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Probabil, colegul, în mod intenţionat mi-a pronunţat numele, aşteptându-se şi la replică. Nu doresc să intru în polemici cu domnia sa, care bine a specificat, este un specialist.

Ca să înţelegi ceea ce se întâmplă în sistemul de transporturi, trebuie să reuşeşti să ai o privire de ansamblu asupra tuturor modurilor de transport. Prin urmare, dacă ne limităm punctual la ceea ce se întâmplă cu acest proces de privatizare, pot să vă spun, dragi colegi, că nu putem traduce sau putem traduce în termeni alarmanţi ceea ce se cheamă siguranţa traficului.

Dacă se doreşte să spunem sau să transmitem ca mesaj, într-un final, cetăţenilor: dragi cetăţeni, nu mai circulaţi cu trenul, probabil putem face şi acest proces de privatizare şi putem fi de acord cu el. Şi putem transmite şi acest mesaj; până la urmă, oamenii sunt mult mai importanţi decât orgoliile sau interesele politice de partid şi, atunci, protejând cetăţenii, putem da un asemenea mesaj.

Un alt lucru pe care aş dori să-l subliniez este faptul că, ori de câte ori există un interes, este invocată Uniunea Europeană, este invocată integrarea României în structurile europene. Nu putem să le invocăm, dragi colegi, de fiecare dată, pentru a ascunde gunoiul sub preş. Nu avem dreptul să facem lucrul acesta. De aceea ne aflăm în Parlament.

În ceea ce priveşte aprecierile Uniunii Europene vizavi de sistemul feroviar românesc, ele sunt consemnate în rapoartele de ţară pozitiv, apreciindu-se că restructurarea din calea ferată română a fost un proces de succes şi a fost de succes pentru că s-a făcut, în primul rând, acest proces de restructurare s-a făcut privind în ansamblu sistemul şi protejând sistemul.

Am discutat şi am menţionat cuvântul "monopol", ceea ce a făcut şi colegul de la PRM. Da, discutăm despre anumite activităţi dedicate siguranţei traficului feroviar care, în acest moment, sunt monopolare. Prin urmare vor creşte preţurile, prin urmare vom compromite serviciile, pentru că, în calea ferată, nu pentru că există nu ştiu ce motive invocate de antevorbitorul meu, există pierderi. Există pierderi din proastă gestiune a sistemului. Acesta este motivul pentru care există pierderi la calea ferată şi soluţia nu este aceea a creşterii continue a subvenţiei, ceea ce se va întâmpla şi ca urmare a acestei privatizări. Soluţia este o restructurare corectă, o restructurare care, cu adevărat, să reducă pierderile. Şi, ducându-mă la partea de personal, am mai auzit declaraţii de genul acesta făcute chiar de la tribuna Parlamentului, atunci când a fost privatizat SIDEX-ul şi măcelul care a urmat în angajaţii din SIDEX l-am văzut foarte clar după. Aşa că, domnule coleg, cred că trebuie să fim corecţi noi şi trebuie să fim corecţi în faţa celor care beneficiază de serviciile acestui sistem. Cel puţin sau măcar în virtutea responsabilităţii pe care o avem datorită mandatului pe care l-am primit.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Domnul Marin, vă rog frumos.

Vă reamintesc că este procedură de urgenţă, cele 10 minute s-au epuizat.

Domnul Gheorghe Marin:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Asta vroiam să spun şi eu că am avizat un timp pentru procedură de urgenţă. Eu am să revin, totuşi, la tema acestei legi care se referă la măsuri pentru accelerarea privatizării societăţilor comerciale din căi ferate.

Ceea ce vreau să spun eu este că, până acum, toată lumea a fost de acord că trebuie făcută o refacere a infrastructurii şi o modernizare a transporturilor. Deci asta înseamnă o reorganizare majoră a sistemului de companii şi societăţi de stat din sistemul feroviar, că toate acestea au rolul de a stopa pierderile, de a reduce subvenţiile şi de a asigura un sistem eficient de coordonare a activităţii CFR. Şi de aceea, prin această ordonanţă, se propun metode pentru accelerarea privatizării societăţilor comerciale externalizate din Societatea Naţională CFR Marfă, din CFR Călători, din Compania Naţională CFR SA şi, pentru ca această privatizare să se încheie într-un timp cât mai scurt, s-a propus, prin această ordonanţă, ca metodă de privatizare licitaţia cu strigare, simplificarea procesului de privatizare, scurtarea termenelor de depunere, tocmai pentru a realiza această privatizare într-un timp mai scurt.

În legătură cu contractele de privatizare, ţin să vă amintesc că, prin lege, fiecare contract de privatizare cuprinde un capitol de mediu obligatoriu, deci acolo se vor stipula, în contractul de privatizare, obligaţiile de mediu. De asemenea, există obligaţia, pentru fiecare contract de privatizare, să notifice la Consiliul Concurenţei în legătură cu aspectele legate de ceea ce spuneaţi dumneavoastră cu posibilitatea creării de monopol şi, de asemenea, în legătură cu salariaţii, fiecare contract de privatizare trebuie să cuprindă un acord social. Deci, în legătură cu aceste aspecte, din punct de vedere legal, cred că această lege se respectă, eu am văzut contracte de privatizare, deci nu putem să avem dubii în această materie. De aceea eu v-aş solicita să intrăm pe textul ordonanţei şi să dezbatem ordonanţa aşa cum a fost ea trimisă la Parlament.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Dinu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar câteva fraze aş mai vrea să adaug, la ceea ce am spus. Mingea mi-a ridicat-o domnul coleg Zgonea.

Domnule Zgonea, dumneavoastră sunteţi din Craiova. Dacă dumneavoastră credeţi că, de poimâine sau de luna viitoare, va apărea un alt furnizor de electromecanisme de macaz sau circuite de cale electronice cu specific numai feroviar, vă înşelaţi. Faptul că piaţa se va umple şi că vom lua din străinătate, eventual, aceste circuite de cale, vă înşelaţi. Vă fac precizarea că numai Ploieşti - Sud, centralizată cu instalaţii electronice, a costat 5 milioane de dolari. Are ţara banii ăştia, pentru o staţie? De aceea mecanicul şef acela, energeticul şef al ramurii trebuia lăsat acolo, în sistem. Este ca şi cum, la Camera Deputaţilor, am scoate informatica afară, într-o societate privată, când noi avem nevoie de ei aici, în fiecare zi, în fiecare moment. Asta este toată problema. De aceea rugămintea mea, domnule preşedinte, dacă mai există, vă rog, vă implor, până la urmă, societăţile acelea, SPIACT - urile , restul nu mă bag, celelalte pot fi privatizate, dar acestea pe mecano - energetic, cu ramuri de instalaţii, nu le lăsaţi să fie scoase afară. Ne asumăm un mare risc, o mare responsabilitate, cei care vom da gir acestei ordonanţe de urgenţă.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanţei de urgenţă.

Cine este pentru?

Doamnă Boagiu, v-am dat cuvântul de două ori. Mai avem ordonanţe în continuare, vă rog frumos!

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

Cu 92 de voturi pentru şi 35 împotrivă, titlul ordonanţei a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă mulţumesc.

92 de voturi pentru şi 36 împotrivă, 36, pentru că a votat şi domnul Titu, de data asta. Articolul unic a fost aprobat.

Proiectul de lege trece la votul final. Vă mulţumesc.