Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Comisia pentru apărare este? Da.

Poftiţi, domnule deputat.

Poftiţi? Staţi puţin că face întâi propunerea şi pe urmă... E invers. Iniţiatorul ia cuvântul când este propunere de adoptare, dar, când este propunere de respingere, trebuie să spună comisia de ce propune respingerea şi pe urmă vă dau dumneavoastră cuvântul. (Se adresează domnului deputat Emil Boc, care insistă să ia cuvântul)

Domnule Boc, sunteţi la al treilea an din legislatura asta şi credeam că aţi observat. Trebuie să ştiţi opinia comisiei şi o ştiţi. (Domnul deputat Emil Boc insistă)

Domnule Boc, încă o dată: de trei ani e procedura aceasta. Comisia explică de ce a propus respingerea şi vă dau, pe urmă, cuvântul. (Domnul deputat Emil Boc insistă în continuare) Vorba colegilor mei: decât să ne certăm, vă dau cuvântul.

Poftiţi. Totdeauna cu dumneavoastră fac excepţii de la regulament, aşa că încă una nu contează.

Domnul Emil Boc:

Eu vă mulţumesc, domnule preşedinte, dar dacă dumneavoastră îmi arătaţi textul de regulament care are o altă procedură, în cazul propunerii comisiei, de respingere şi nu se respectă regula iniţială - iniţiator, comisie, vot, atunci eu plec de la microfon. Vă rog să-mi explicaţi acest text din regulament.

Domnul Valer Dorneanu:

V-am dat cuvântul să vă susţineţi propunerea legislativă.

Domnul Emil Boc:

Eu vă mulţumesc, domnule preşedinte, dar vă rog să nu mă faceţi pe mine că de 3 ani nu cunosc regulamentul. Îl cunosc foarte bine şi nu există nici o prevedere în regulament care să inverseze discuţia.

Colegii mei din plen nu au participat la dezbaterile din comisie, aşa că nu se justifică să dăm prima dată cuvântul comisiei. Prima dată expune iniţiatorul, comisia...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ştiu de ce vă plac discuţiile colaterale. Eu nu am spus oficial treaba aceasta, am avut o discuţie cu dumneavoastră personal, aici.

Domnul Emil Boc:

Nu am avut discuţii, am...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, n-a fost la microfon. Aveţi cuvântul şi vă rog să vă referiţi în fond. Intraţi odată în problemă.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte, dar dumneavoastră aţi creat precedentul, şi nu eu.

Avem în faţă, domnule preşedinte, Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Înainte de a trece să prezint, o scurtă chestiune procedurală, pe care, în manieră constructivă, o pun, şi anume, potrivit art.55 din Constituţia revizuită, alin.3: "cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice. Alin.2 vizează: "condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică".

Acum, fie că este o scăpare a Constituţiei, fie că este o interpretare greşită a regulamentului, noi am dat această prerogativă de Cameră decisivă Senatului, supunând propunerea legislativă în prima Cameră, aici, la noi, la Camera Deputaţilor. Acest lucru este valabil pentru alin.2 de la art.55, când e vorba de condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare.

Propunerea legislativă pe care am formulat-o vizează instituirea voluntariatului în armată. Stricto senso se încadrează în alin.3: "Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 până la 35 de ani, cu excepţia voluntarilor". Deci eu vin şi discut exact cum pot fi încorporaţi voluntarii în armată: în condiţiile legii organice.

În mod firesc şi coroborând cu art.73, care spune exact ce legi intră în competenţa exclusivă a Senatului, ca şi Cameră decizională, per a contrario, toate celelalte legi sunt în competenţa decizională a Camerei Deputaţilor. Altfel spus, această lege, într-o interpretare posibilă, ar fi trebuit să fie analizată în primul rând de Senat şi aici, ca şi Cameră decizională. Dar înţeleg că şi aici mai există unele probleme în definitivarea Regulamentului intern al Camerei şi nu o să insist foarte mult, dar vreau să trag, şi pentru viitor, un semnal de alarmă, pentru că mai sunt şi alte articole din Constituţie unde noi mergem pe cale de interpretare, or, dacă textul Constituţiei este precis, nu cred că putem interpreta.

Acum, trecând la fondul problemei. Prin Constituţia revizuită, noi am modificat conţinutul art.52, acum art.55 şi am precizat faptul că, potrivit alin.2, condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. Altfel spus, am eliminat vechiul art.52 alin.2 care spunea: "Serviciul militar este obligatoriu".

Ca o consecinţă, trebuie să ne respectăm promisiunea făcută la referendum. Vă reamintiţi, cu toţii, probabil, şi nu cred că mai este cazul să repet aici, că principala sau unul dintre principalele argumente folosite de către Guvern şi de către cei care au susţinut procesul de revizuire a Constituţiei a fost şi acela: "după revizuirea Constituţiei, stagiul militar nu va mai fi obligatoriu". Ca Parlament, avem obligaţia, ca să nu-i spun legală, cel puţin morală, de a pune de acord promisiunile făcute cu textele legale care ar trebui să fie în vigoare.

În consecinţă, Partidul Democrat, consecvent iniţiativei pe care a formulat-o la revizuirea Constituţiei, şi am fost acela care, în cadrul propunerilor de revizuire a Constituţiei, am solicitat eliminarea stagiului militar obligatoriu, am susţinut, pe toată perioada aceasta, eliminarea stagiului militar obligatoriu, am promis că a doua zi după revizuirea Constituţiei, după intrarea în vigoare a noii Constituţii, vom depune la Parlament un proiect de lege de revizuire a cadrului normativ actual pentru a se trece la armata de profesionişti, lucru pe care l-am făcut. În 30 octombrie 2003, am depus la Parlament Propunerea legislativă privind instituirea voluntariatului în armată.

Pe lângă aceste argumente legate, hai să spun, de morală, sunt multe argumente tehnice şi profesionale, pentru a se trece la armata bazată pe voluntariat şi renunţarea la armata de recruţi.

În primul rând, armata română nu are capacitatea financiară de a asigura întreţinerea şi instruirea militarilor în termen. Instruirea şi întreţinerea militarilor în termen presupune costuri deosebit de ridicate. Este cunoscut faptul că, în unităţile militare, recruţii beneficiază de condiţii precare, pentru îmbunătăţirea cărora nu există fonduri. Faptul că recruţii români nu beneficiază de condiţii corespunzătoare, fapt menţionat şi de studiul "Oxford Analitica" pe care l-a realizat această structură în anul 2002.

În al doilea rând, alte argumente pentru a se trece la armata de profesionişti: din 4 tineri sub 25 de ani, unul nu a lucrat niciodată. Ce înseamnă asta: că angajarea de militari pe bază de contract ar crea locuri de muncă bine plătite. De asemenea, ar oferi posibilitatea, pentru tineri, de a avea o carieră militară prestigioasă.

În al treilea rând, anual, 60% dintre absolvenţii de facultate, liceu sau şcoală profesională nu se pot angaja. Iată încă un considerent. Mai mult decât atât, obligativitatea serviciului militar constituie chiar o piedică în găsirea unui loc de muncă, efectuarea acestuia cerându-se ca o condiţie la angajare şi mulţi tineri nu se pot angaja, pentru că nu au stagiul militar satisfăcut şi atunci sunt refuzaţi la angajare.

În aceste condiţii, trecerea la armata de profesionişti se impune ca o necesitate. Alte state care s-au confruntat cu probleme similare au renunţat la obligativitatea serviciului militar, după cum urmează. Deci serviciul militar nu este obligatoriu în Marea Britanie, Irlanda, Luxemburg sau a fost desfiinţat în Belgia, în 1992, în Olanda - 1996, Franţa şi Spania în 2001.

Franţa, de exemplu, să folosim un exemplu particular, a suspendat, în noiembrie 1997, obligativitatea serviciului militar. Acesta a fost înlocuit cu ziua de pregătire pentru apărare. Pentru completarea necesarului de forţe, Franţa a menţinut, în perioada 1997 - 2000, obligativitatea serviciului militar pentru cetăţenii născuţi înainte de anul 1979. Tinerii care erau angajaţi cu contract de muncă puteau obţine însă amânarea încorporării, iar în cele din urmă au fost scutiţi de armată. De asemenea, tinerii puteau solicita amânarea încorporării în cazul în care intenţionau să-şi completeze studiile. O asemenea măsură, obligarea doar a unei categorii de cetăţeni la efectuarea serviciului militar a fost considerată discriminatorie şi contravenea principiului constituţional al egalităţii. În iunie 2001, printr-un decret al Consiliului francez de miniştri, serviciul militar obligatoriu a fost desfiinţat. Iată că s-a putut realiza acest lucru în Franţa, unde se cunoaşte faptul că, în această privinţă, este destul de conservatoare.

Statele Unite, paradoxal, în Statele Unite, nu există armată obligatorie. În timpul celor două războaie mondiale şi a conflictelor din Coreea şi Vietnam, recrutarea obligatorie a fost principalul mijloc pentru a obţine personal suficient. La sfârşitul anilor 1960, preşedintele Nixon a înfiinţat o comisie care trebuia să studieze care este cea mai potrivită metodă pentru a constitui efectivele armatei în vederea asigurării securităţii Statelor Unite. Şi soluţiile care s-au propus au fost păstrarea sistemului recrutării sau instituirea unei armate voluntare. După dezbateri, s-a decis că forţa compusă doar din voluntari este cea mai bună soluţie şi, din acest punct de vedere, ultima recrutare în Statele Unite s-a făcut în 30 iunie 1973. De atunci, în Statele Unite, nu există armată obligatorie.

În acest sens, s-a constituit o structură organizaţională US General Acconnting Office a Statelor Unite care a analizat costurile: cât costă o armată de profesionişti şi cât costă o armată bazată pe recruţi. La ce concluzii a ajuns acest organism US General Acconnting Office? A ajuns la următoarele concluzii: recrutarea obligatorie înseamnă o fluctuaţie mare de personal, ceea ce presupune costuri mai mari pentru instruire şi degradarea stabilităţii şi performanţei unităţilor.

Costurile de instruire, astfel, vor fi mai mici în cazul armatei de voluntari, pentru că nu este aşa de mare fluctuaţia. Trebuie să instruieşti anual un contingent de recruţi. De asemenea recruţii nu solicitau angajarea pe bază de contract, decât în procent de aproximativ 10% şi atunci nu se justificau aceste costuri suplimentare, iar, din acest punct de vedere, ca o concluzie finală, US General Acconnting Office a constatat, într-un studiu din 1988, că armata bazată pe voluntariat este cu 2,5 miliarde de dolari mai ieftină decât o armată de recruţi. Iată o analiză serioasă, riguroasă ce ne demonstrează, şi sub aspectul eficienţei, că armata de recruţi este mai bună.

Dacă este să mai prezentăm date comparative, am spus că, în Marea Britanie, nu există serviciu militar, în Irlanda nu există, în Luxemburg nu există, în Belgia a fost desfiinţat în 1992, în Olanda în 1996, în Spania în 2001, în Franţa în 2001, în Portugalia a fost desfiinţat anul acesta serviciul militar şi în Italia va fi desfiinţat în 2006, fiind deja desfiinţat pentru cetăţenii născuţi după 1985. Deci iată câteva date comparative.

În România, noi vorbim de faptul şi ne lăudăm că avem contingente de militari peste graniţă, care ne fac cinste, dar cred că dumneavoastră ştiţi, cu toţii, că aceste contingente de militari, batalioane de infanterie destinate misiunilor de menţinere a păcii sunt constituite exclusiv din profesionişti. Aceştia sunt cei care ne reprezintă: batalioanele constituite exclusiv din profesionişti. De aceste batalioane ale României, de aceste unităţi militare are România nevoie, care să fie bine dotate, bine pregătite şi cu o capacitate de reacţie rapidă.

Iată câteva argumente, repet, pentru propunerea noastră. Ce conţine, foarte pe scurt, propunerea pe care v-o propune Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Propunerea legislativă prevede că participarea populaţiei la apărarea ţării se realizează prin satisfacere la cerere a unui stagiu de pregătire militară cu durata de 12 luni, în cadrul unităţilor MApN sau Ministerului Administraţiei şi Internelor. Pentru satisfacerea stagiului de pregătire militară, vor putea opta cetăţenii români apţi din punct de vedere medical, şi aici un control absolut riguros pentru a evita incidentele de genul celor petrecute la Baia Mare, care au împlinit vârsta de 20 de ani. Aceştia, după cum vă spuneam, vor fi examinaţi medical şi testaţi psihologic, în mod obligatoriu.

Numărul de solicitanţi admişi anual şi condiţiile de admitere în unităţile militare vor fi stabilite de către ministerele care le au în subordine, iar tinerii proveniţi din familii defavorizate, repet, vor avea prioritate pentru efectuarea unui stagiu de pregătire militară, în măsura în care corespund criteriilor stabilite. Deci e o noutate în acest sens. Cetăţenii care participă la această formă de pregătire vor beneficia de o indemnizaţie lunară egală cu solda minimă a militarilor angajaţi pe bază de contract, precum şi de asistenţă medicală şi medicamente gratuite.

După efectuarea stagiului de pregătire militară, cetăţenii vor putea fi angajaţi în unităţile militare, pe bază de contract, pentru o perioadă determinată, în cazul în care optează pentru carieră militară.

Potrivit propunerii legislative iniţiate, efectuarea stagiului de pregătire militară va fi o condiţie obligatorie pentru angajarea în cadrul armatei, sau poliţiei, sau celorlalte structuri ale Ministerului de Interne sau Ministerului Apărării Naţionale.

Pentru a încuraja tinerii să participe ca voluntari în cadrul armatei, statul le va oferi, după încheierea stagiului de pregătire militară, un credit fără dobândă, în vederea construirii sau achiziţionării unei locuinţe.

Iată câteva din prevederile propunerii legislative: aşa cum am menţionat, timpul când o persoană îndeplineşte stagiul de pregătire militară, constituie vechime în muncă.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că avem datoria şi obligaţia morală, aşa cum am menţionat, de a ne onora promisiunile făcute aici, în Parlament, cu ocazia dezbaterilor la revizuirea Constituţiei. Această propunere nu face altceva decât să dea Parlamentului şansa de a se reabilita moral în faţa tinerilor şi a le împlini ceea ce le-a promis.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, cine prezintă raportul? Domnul deputat Virgil Popescu.

Domnul Virgil Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată, pentru dezbatere şi avizare în fond, cu proiectul de lege enunţat şi susţinut anterior, în procedură obişnuită, propunerea legislativă prevăzând participarea populaţiei la apărarea ţării, prin satisfacerea la cerere a unui stagiu de pregătire militară cu durata de 12 luni, în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

De asemenea, potrivit art.75 din Constituţie şi art.86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, este de competenţa decizională a Senatului, cu excepţia art.5, alin.3, pentru care competenţa decizională revine exclusiv Camerei Deputaţilor.

În urma dezbaterii propunerii legislative, în 25 noiembrie 2003, comisia a hotărât, cu 16 voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri, respingerea acesteia, cu motivarea, în esenţă, că instituirea voluntariatului în armată, ca unică formă de participare a populaţiei la apărarea ţării, nu ar putea reprezenta legea-cadru care să înlocuiască actuala Lege nr.46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare. De asemenea, iniţiativa legislativă nu ţine seama de etapele în care se realizează, în momentul de faţă, reforma în armată şi nici de riscul trecerii directe de la stagiul militar obligatoriu la voluntariat.

Acestea sunt principalele motive pentru care comisia vă propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Domnul ministru Gaspar ne sesizează o problemă constituţională.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că, atunci când s-au făcut departajările de atribuţii pentru cele două Camere şi în special dacă o să ne uităm la art.75, unde se stabilesc competenţele Camerei, ca primă Cameră sesizată, o să observăm că textul pe care îl are în vedere aici în legătură cu stagiul militar este art.55 alin.2. Textul este de strictă interpretare or, propunerea legislativă a domnului deputat Boc, aşa cum am înţeles de la dânsul, dar şi din text: "cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice", acesta este alin.3. Deci, în mod normal, prima Cameră sesizată trebuia să fie Senatul, iar Camera Deputaţilor să devină Cameră decizională.

Eu cred că trebuie să ne desesizăm şi propunerea legislativă să fie trimisă Senatului, urmând ca, după aceea, Camera să devină Cameră decizională. Nu putem extinde...

Domnul Emil Boc (din sală):

Asta am spus şi eu!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Strict constituţional aşa este. Acest lucru l-am spus şi eu la începutul dezbaterilor, strict constituţional şi mergând pe un text de strictă interpretare, aşa este. Evident că dumneavoastră vă aparţine decizia şi eu sunt de acord ca, în acest caz, să ne desesizăm şi să trimitem Senatului, ca primă Cameră, iar aici să discutăm ca şi Cameră decizională. Într-o interpretare strictă a Constituţiei, după părerea mea, aşa este.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu cred că problema aceasta nici nu mai trebuie supusă votului plenului Camerei, pentru că e o chestiune care trebuia rezolvată imediat după sesizarea noastră. Vă propun, în consecinţă, să întrerupem dezbaterile la acest proiect şi să-l transmitem Senatului.