Dezbateri parlamentare
Dezbateri parlamentare
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 iunie 2006
- Sumarul şedinţei
- Stenograma completă
- publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/2006
Video - Flash & IOS
| Sunteti aici: | Prima pagina > Dezbateri parlamentare > Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 iunie 2006 |
Şedinţa Camerei Deputaţilor din 20 iunie 2006
![]() |
5. | Dezbateri asupra Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia şi Propunerii legislative pentru modificarea anexei la Legea nr.630/2002 Legea cinematografiei cu modificările şi completările ulterioare (retrimis comisiei). | ![]() |
||
consulta fisa PL nr. 518/2005 |
|||||
| ................................................ | |
|
|
La pct.6 pe ordinea de zi, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia. Propunerea legislativă pentru modificarea anexei la Legea nr.630/2002, Legea cinematografiei. Avem raport comun de la Comisia de cultură. Adoptarea proiectului de lege, respingerea propunerii legislative. Raport suplimentar. De asemenea, adoptarea proiectului de lege, respingerea propunerii legislative. Proiectul este în Cameră decizională la Camera Deputaţilor. Lege ordinară. Prioritate legislativă de integrare. Dezbaterile generale s-au desfăşurat şi s-au finalizat. S-a realizat un raport suplimentar. Vă propun să trecem direct la dezbaterea pe articole. Procedură. Doamna deputat Olguţa Vasilescu. |
|
|
Domnule preşedinte, Având în vedere că avem de-a face cu un alt raport, cred că putem să discutăm şi alte dezbateri generale. Pentru că de data trecută şi până astăzi, noi, Grupul P.R.M., cel puţin, ne-am schimbat poziţia. |
|
|
Da. Aveţi cuvântul la dezbateri generale dacă doriţi. |
|
|
Vă mulţumesc foarte mult. Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că printre lucruri foarte bune cerute de Uniunea Europeană s-a ascuns şi un "tun imobiliar" în acest proiect de lege. Cine nu crede poate să privească cu atenţie anexele şi să vadă cele 350 de cinematografe. Cine doreşte, de asemenea, să vadă şi ce fel de cinematografe se vând, o să constate că aproape toate sunt în centrele localităţilor şi că terenul de sub aceste cinematografe valorează câteva milioane de euro. Sigur, se poate spune acum că statul român va vinde aceste cinematografe cu destinaţie precisă şi cel care le va cumpăra, cumpărătorul, va avea obligaţia să le păstreze cu destinaţia de cinematograf. Dar, statul va face un contract cu un cumpărător care va fi obligat să respecte acest contract. Dar dacă acest cumpărător, la rândul lui, va vinde altcuiva, acel cumpărător nu va mai fi obligat să păstreze destinaţia de cinematograf. Vă atrag foarte serios atenţia că aici se ascunde un mare jaf. Este vorba de cinematografe aflate în centrele localităţilor pentru care pe multe dintre ele s-a arvunit, s-a bătut palma ca să le transforme în mall-uri. Mai mult decât atât, domnul ministru Iorgulescu, din câte am fost informată de la colegii mei din comisie, chiar s-a dat de gol în timpul dezbaterilor, spunând faptul că există deja o reţea cu care a negociat ca să fie preluate aceste cinematografe. Ceea ce mi se pare cam prea mult, mai ales că vine de la un ministru care mai are ceva în spate, şi anume că a transformat casa marelui compozitor şi muzicolog român George Enescu în cârciumă. Este o mare ruşine şi numai pentru acest lucru ar trebui să solicităm demisia acestui ministru care a permis aşa ceva. O casă donată, un palat donat de familia marelui compozitor ca să fie transformat în muzeu şi absolut toţi oamenii care doresc să viziteze casa unde a locuit marele compozitor să fie transformat acum în cârciumă?! Şi numai pentru asta şi trebuie cerută demisia acestui ministru. Ca să nu mai vorbim de "tunul imobiliar" pe care se pregăteşte acum pe ultima sută de metri să-l tragă cu aceste cinematografe. Vreau să vă spun, stimaţi colegi, şi domnule preşedinte, că P.R.M.-ul şi-a schimbat poziţia, nu va vota sub nici o formă acest proiect de lege şi aş ruga toţi colegii din Parlamentul României să nu-l voteze, pentru că este mare păcat dacă facem aşa ceva. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc, doamna deputat. Alte intervenţii la dezbateri generale. Doamna deputat Mona Muscă. |
|
|
Mulţumesc, domnule preşedinte. În primul rând, sunt uimită că facem a doua oară dezbateri generale. O dată ce dezbaterile generale au avut loc, nu cred că mai era cazul să revenim, dar dacă aşa este modelul, mergem mai departe şi noi în acelaşi ritm şi în aceeaşi schemă. Stimaţi colegi, Vreau să vă spun câteva lucruri care ţin, într-adevăr, de dezbaterile generale. În primul rând că acest proiect de lege, aşa cum este el, a fost negociat cu toţi cei care vor beneficia de pe urma acestui proiect de lege, respectiv, indiferent de opţiunea politică a celor care sunt destinatarii proiectului de lege, dezbaterea a avut loc pe fiecare articol în parte, pe fiecare alineat în parte. Ca urmare a acestei dezbateri publice pe acest proiect de lege au semnat cea mai mare parte a destinatarilor, indiferent, repet, de culoarea politică. Doi. De ce a fost nevoie de reveniri asupra legii cinematografiei? În primul rând, pentru că a fost necesară armonizarea cu recomandările Uniunii Europene. De altfel, proiectul de lege, aşa cum este el, a fost negociat cu Comisia europeană. Drept urmare, intră în partea aceea de legislaţie armonizată cu legislaţia europeană. Trei. A fost necesar să revenim asupra legii cinematografiei pentru că vă aduc aminte celor care au făcut parte din Comisia de cultură, inclusiv vorbitorii de astăzi că noi, atunci când eram în Opoziţie, am fost revoltaţi de faptul că sălile de cinematograf rămân în continuare în posesia statului. Ce se întâmplă dacă rămân în posesia statului? Uitaţi-vă pe Calea Griviţei cu cinematograful de acolo. A rămas o carcasă în care cresc la ora actuală pomi. Drept urmare, dacă vrem cu adevărat să sprijinim aşa cum ne cere Uniunea Europeană diversitatea culturală şi respectiv şi cinematografia, avem obligaţia să sprijinim în egală măsură producţia, exploatarea şi difuzarea. Nu poţi să difuzezi film în România dacă nu ai săli de cinematograf. La ora actuală, sălile de cinematograf sunt rarisime. Drept urmare, privatizarea sălilor de cinematograf se va face cu un caiet de sarcini foarte precis, fără să aibă voie să vândă şi cu obligaţia de a le aduce la standarde europene într-un termen limită. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, sălile de cinematograf revin statului care le reprivatizează cu oameni mai serioşi. Drept urmare, nu există nici un fel de problemă în legătură cu privatizarea sălilor de cinematograf. Cine vorbeşte de tunuri pe tema asta ori nu are suficientă informaţie, ori dacă o are, înseamnă că nu e de bună credinţă. Drept urmare, repet, caietul de sarcini va fi în aşa fel făcut încât să nu lase nici-un fel de posibilitate de joc nimănui, nici celui care cumpără, nici celui care privatizează. |
|
|
Doamna deputat, vă rog să sintetizaţi. |
|
|
A patra chestiune. Acolo unde există situaţii ca în Timişoara, unde nu există sală pentru filarmonică... |
|
|
Doamna deputat, vă rog să sintetizaţi, au trecut cele cinci minute. |
|
|
Daţi-mi voie, domnule preşedinte, pentru că până la urmă e bine ca lumea să înţeleagă dacă vrem să votăm în cunoştinţă de cauză, nu? |
|
|
Păi, am înţeles că nu erau necesare dezbateri generale. |
|
|
cred că aţi înţeles greşit... acolo unde are nevoie comunitatea locală de sală şi de cinematograf şi de spectacole, ele revin comunităţilor locale care se angajează ca şi cei care le cumpără să le aducă la standarde europene şi să le folosească comunitatea locală. Cred că o mai bună şi o mai judicioasă organizare a distribuţiei filmului în România nu se poate. |
|
|
Vă mulţumesc, doamna deputat. Procedură? Aveţi cuvântul pe procedură?! Vă rog să luaţi cuvântul pe procedură de la microfon. |
|
|
Şi procedură şi trec la replică, domnule preşedinte. Procedura în primul rând... |
|
|
Dar nu v-a rostit numele. |
|
|
...că vreau să ştiu şi eu când Uniunea Europeană ne-a impus să ne vindem cinematografele... |
|
|
Nu e pe procedură. |
|
|
Trebuie să vedem şi noi... |
|
|
Sunteţi pe fond, doamna deputat. Vă rog să treceţi pe procedură. |
|
|
Păi, asta e procedura. Vreau să mi se arate şi mie actul respectiv, când a negociat România ceva cu Uniunea Europeană care să se constituie ca o obligaţie a noastră să ne vindem cinematografele. Asta una. A doua chestiune, ca drept la replică, pentru că am fost vizată... |
|
|
Dar nu vi s-a rostit numele. |
|
|
...fără îndoială de doamna Mona Muscă, de incoruptibila doamnă Mona Muscă...(Doamna deputat Mona Octavia Muscă cere drept la replică) |
|
|
Până acum a zis numai de bine, aşa că doamna Mona Muscă n-are drept la replică, dar vă rog foarte mult să nu vorbiţi pe drept la replică, întrucât nu vi s-a rostit numele. |
|
|
...care spune că au fost negocieri între partide politice sau cam aşa ceva, că toată lumea a acceptat aceste chestiuni. Cu noi n-a negociat nimeni, doamna Muscă, şi nici nu ne-am pretat la asemenea tip de negocieri. Orice mi-aţi spune dumneavoastră, aici se ascunde un tun imobiliar. Este vorba de 350 de cinematografe care sunt în centrele localităţilor şi care valorează milioane de euro. Vorbiţi aici despre un caiet de sarcini. Păi haideţi să vă spun eu ce este cu acest caiet de sarcini. |
|
|
Doamna deputat. Vă rog frumos să vorbiţi pe procedură, aţi avut cuvântul pe fond, nu vi-l mai dau o dată pe fond. Deci, nu puteţi vorbi despre caietul de sarcini, cu toată simpatia pe care v-o port. |
|
|
Nu vorbesc pe fond, domnule preşedinte. Acum dau un drept la replică. |
|
|
N-aveţi drept la replică pentru că nu v-a rostit numele. |
|
|
Pentru că s-a spus că eu n-aş şti despre ce vorbesc. Credeţi-mă că ştiu foarte bine despre ce vorbesc. (Vociferări din partea deputaţilor aflaţi la Putere) Stimaţi colegi, puteţi să veniţi să mă combateţi de aici, nu din sală. |
|
|
Vă rog frumos să nu faceţi dialog cu sala. |
|
|
Nu fac dialog cu sala, domnule preşedinte. (Domnul preşedinte Bogdan Olteanu foloseşte clopoţelul pentru a stabili ordinea în sală) |
|
|
Rog sala să-i permită doamnei deputat să-şi finalizeze procedura. O rog pe doamna deputat să nu facă dialog cu sala. Vă rog. (Vociferări în partea dreaptă a sălii) |
|
|
Revenind la acest caiet de sarcini, domnule preşedinte... |
|
|
Doamna deputat, vă rog... |
|
|
Vreau să întreb şi eu: la ce preţ de inventar se vând aceste cinematografe? Pentru că dacă statul constată şi, într-adevăr, cinematografele sunt într-o stare deplorabilă, şi ele ar trebui să fie refăcute dacă se mai justifică să se ţină în continuare să fie cinematografe. Dacă se justifică, atunci statul să le refacă şi dacă vrea neapărat să le vândă, să le vândă pe un alt preţ de inventar, nu aşa cum se discută acum. Pentru că toate vor fi subevaluate şi toate vor fi vândute pentru terenuri, nu pentru cinematografe. V-am explicat mai devreme cum este gândită această combinaţie, pentru că eu pot să oblig pe cel cu care am contract ca stat ca el să nu vândă mai departe şi să le transforme... |
|
|
Doamna deputat, vă rog foarte mult să finalizaţi această intervenţie pe procedură care a depăşit şi procedura şi minutul de procedură. |
|
|
Eu pot ca stat să am un contract cu o anumită persoană. Persoana respectivă este obligată ca aceste cinematografe să le păstreze cu destinaţia pe care au avut-o înainte de cinematografe. Dar această persoană poate să vândă altei persoane care poate să facă absolut ce vrea cu ele. (Deputaţii aflaţi la Putere îi strigă că nu este adevărat) Ba este foarte adevărat! |
|
|
Vă mulţumesc. |
|
|
O a doua chestiune, domnule preşedinte. Vă rog să-mi permiteţi să vorbesc şi mai ales să-mi asiguraţi ordinea în sală. După cum aţi observat, când doamna Mona Muscă... |
|
|
Cum bine ştiţi, întotdeauna v-aţi bucurat de o mare popularitate. |
|
|
Da, din partea aceea (se referă la partea dreaptă a sălii), sunt convinsă că da. Aşadar, statul român dacă vrea să vândă aceste cinematografe să o facă la un alt preţ de inventar. Să nu se dea la o singură reţea, să se vândă toate cele 350 de cinematografe la o singură reţea pentru că atunci este clar că preţul va fi subevaluat. Şi de aici nu va pierde decât statul român, domnilor. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc, doamna deputat. S-au mai înscris pe procedură domnul deputat Florea, domnul deputat Marton şi după aceea doamna deputat Muscă. (Doamna deputat doreşte să intervină)Vă rog frumos, mai sunt doi colegi înscrişi şi vă dau după aceea cuvântul. Drept la replică doriţi? Dar v-a lăudat. A zis că sunteţi incoruptibilă! |
|
|
În primul rând, că nu a fost vorba de o negociere politică, eu nu am spus aşa ceva. Am vorbit despre o negociere cu destinatarii acestei legi, (vociferări şi aplauze din partea deputaţilor P.R.M.) ceea ce înseamnă că e cu cei care se folosesc de lege, cărora le este destinată legea. Aşa se face negocierea, nu cu partidele politice. Legile nu sunt destinate partidelor politice, sunt destinate cetăţenilor, nu partidelor politice. Da? Al doilea lucru. Pentru prima dată în România este definită cultura cinematografică ca industrie culturală de interes naţional. Ceea ce înseamnă şi voinţă politică, atât a ministerului, cât şi a Guvernului. În situaţia în care e vorba de o industrie culturală, negocierea s-a făcut cu Uniunea Europeană prin intermediul Consiliului Concurenţei. |
|
|
Doamna deputat, nu e drept la replică ce vorbiţi acum. Vă rog să finalizaţi. |
|
|
Drept urmare, revin şi vă spun următorul lucru: dacă dumneavoastră nu doriţi privatizarea cinematografelor, nu e nici o problemă. Puteţi să n-o votaţi. Noi mergem mai departe. (Vociferări) |
|
Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din bancă): Vă faceţi de râs, doamna Muscă! |
|
|
|
Vă mulţumesc. Constat că la legea cinematografiei ne comportăm cu toţii ca la film. Este o dezbatere extrem de plăcută. Domnul deputat Florea şi domnul deputat Marton. Şi rog foarte mult ca să asigurăm liniştea în sală pentru a putea audia intervenţiile atât de importante. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Salut revenirea la normalitate a Parlamentului României. Constat în ultimele zile că se poartă discuţii despre proiecte de legi pe fond, sunt opinii contra şi opinii pro. Aceste opinii vin de la parlamentari care cunosc în parte situaţia şi de la alţi parlamentari sau de la alţi colegi care nu cunosc foarte bine situaţia. Poate unele dintre ele fac mai mult rău acestor proiecte de lege şi vreau să spun aici că astăzi s-a discutat despre acest proiect de lege al cinematografiei şi cred că cei care au vrut să-l apere au făcut mai mult rău. Aş vrea să ştiu şi eu care au fost discuţiile cu beneficiarii acestei legi, cine sunt beneficiarii acestei legi, să nu mi se răspundă că sunt spectatorii de cinema şi aş vrea să mai spun că, într-adevăr, Uniunea Europeană, mă gândesc Europa cinematografică, nu cred că ne impune nouă să vindem cinematografele acum, în viitor sau ne ceartă de ce nu le-am vândut. Dacă se spunea cumva că America, Statele Unite, ne îndreaptă sau ne îndrumă în acest domeniu, cred că aş fi fost de acord, ei fiind industria mondială de profil. Deci, rog pe cei care mai intervin, bineînţeles, îi rog cu respect, să intervină să ajute acest proiect nu să-l încurce, pentru că cei care, repet, l-au apărat au vorbit aici despre un caiet de sarcini care eu cred că nu există cuprins în interiorul şi corpul legii, au spus ceva care se va întâmpla în viitor că există un caiet de sarcini care va fi foarte strict, foarte dur. Dacă el există cuprins în lege şi, repet, nu ştiu dacă există, ar trebui dacă nu există să fie cuprins. Şi asta înseamnă o altă procedură. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. Domnul deputat Arpad Marton, după care, nemaiexistând alte intervenţii, în încheiere, va vorbi din partea iniţiatorului domnul secretar de stat Ioan Onisei. |
|
|
Domnule preşedinte, Tocmai asta am dorit să propun. Această lege vorbeşte în mare despre altceva. Are într-adevăr şi câteva articole care vizează acest segment. În mare, vă spun încă o dată, legea vorbeşte, deci cea mai mare parte a legii vorbeşte despre altceva. Să începem dezbaterea pe articole, evident în legătură cu articolele respective, care vizează acest domeniu, respectiv la anexa în care sunt cuprinse, putând să se reia această dezbatere punctuală, dar legea - încă o dată vă spun - în marea ei parte vorbeşte despre altceva. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule deputat. În încheiere, domnul secretar de stat Ioan Onisei. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: Mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Într-adevăr, aşa cum sublinia domnul deputat Marton Arpad, practic aceasta este o lege de sistem, este o lege care credem că va duce la dezvoltarea industriei cinematografice româneşti, şi în legătură cu posibila privatizare a unor societăţi sau regii ce se află sub autoritatea Ministerului Culturii, ordonanţa conţine numai două articole: 66 şi 67. Dintr-o nefericită lipsă de înţelegere a unei dezbateri care a avut loc la Comisia pentru cultură, mijloace de informare în masă, într-un cotidian, altminteri de circulaţie, a apărut la un moment dat un articol cu acest titlu : "Tun imobiliar în materia privatizării cinematografelor". Citez din memorie, deci aproximez. Se vorbeşte mult despre acest lucru şi îngăduiţi-mi să vă spun, se vorbeşte fără să se cunoască realitatea. Aşa cum aţi remarcat în anexa la ordonanţă, sunt un număr de 315 cinematografe, care potrivit ordonanţei se află în proprietatea publică privată a statului şi în administrarea Regiei RADEF - "România Film", regie care are ca principal obiect de activitate difuzarea de film românesc, atât cât mai este, difuzarea de film în general. Să vă spun care este situaţia pe care, cu un cuvânt pe care eu, cel puţin, nu-l îndrăgesc, "am moştenit-o". Situaţia este următoarea: în acest moment, din cele 315 cinematografe, repet, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea RADEF-"România Film", doar 35 funcţionează ca atare; 199 au fost moştenite "ca închiriate cu o altă destinaţie". 69 sunt închiriate cu destinaţia film. Dacă veţi avea bunăvoinţa, şi sunt convins că o veţi avea, veţi observa că ordonanţa, printre altele, îşi propune să încurajeze şi difuzarea de film românesc. Şi, în acest sens, ea conţine dispoziţii, inclusiv facilităţi fiscale pentru difuzorii de film. Ne-am propus, aşadar, ca printr-o strategie care în fiecare caz în parte va fi aprobată prin Hotărâre de Guvern, să încercăm să privatizăm inclusiv sălile şi grădinile de cinema. Doamna deputat Mona Muscă a vorbit aici de negocieri cu cei interesaţi şi probabil s-a născut un echivoc din felul în care domnia sa s-a exprimat. Doamna deputat se referea la faptul că această ordonanţă a fost scrisă împreună cu regizori, cu scenarişti, cu oameni de film. A fost un efort extraordinar. Am scris-o împreună cu ei, am dezbătut-o împreună cu ei în mai multe rânduri şi doamnele şi domnii deputaţi din Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor au putut să vadă la dezbaterile generale din comisie, că indiferent de generaţie, mari regizori de film, fie Sergiu Nicolaescu, fie tinerii care acum, iată, iau premii internaţionale, susţin cu toată convingerea prevederile acestei ordonanţe. Revenind, art.67 din Ordonanţa nr.39 este în strictă conformitate cu două legi-cadru în materia privatizării: este vorba de Ordonanţa Guvernului nr.88/2002 şi de Legea nr.137/2003 pentru accelerarea privatizării, este în strictă concordanţă cu strategia Guvernului de privatizare şi cu tendinţele în plan european. Imaginaţi-vă, vă rog, că nu o să putem să difuzăm film românesc, şi banii care vor fi colectaţi în fondul cinematografic, potrivit acestei ordonanţe, vor fi din ce în ce mai mulţi, având la dispoziţie numai 35 de săli care funcţionează. Din păcate, sunt şi confuzii terminologice, sunt şi confuzii de ordin juridic, şi confuzii de ordin economic. Nimeni nu o să vândă nimic la preţ de inventar. Nu mai există de mult aşa ceva în procesul de privatizare. Totul se face prin expertiză, şi experţii sunt aleşi, selectaţi potrivit legii. La valoarea de piaţă totul va fi concurenţial, transparent şi, în primul rând, privatizarea va avea ca scop relansarea activităţii în cinematografe, redarea acestor imobile cu destinaţia de cinematografe, şi prin intermediul acestora, încurajarea inclusiv a difuzării filmului românesc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule secretar de stat. Trecem la dezbaterea pe articole, domnule deputat. După cum v-am anunţat mai devreme, s-a încheiat dezbaterea generală, cu intervenţia domnului secretar de stat. Aceea este o propunere de procedură, domnule deputat. |
|
|
Având în vedere cele spuse de domnul ministru Onisei, conform căruia sunt multe inadvertenţe şi confuzii juridice şi terminologice, solicit înapoierea la comisie pentru clarificarea situaţiei pe ansamblu, unde mai putem veni şi cu argumente solide, că cea mai bună orientare este spre administraţia locală, şi nu spre cei cu care a negociat doamna Mona Muscă. |
|
|
Vă mulţumesc. La această propunere, dacă doriţi să interveniţi, domnule Onisei? Dar eu o supun la vot. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: Domnule preşedinte, O mică precizare: când m-am referit la confuzii, nu m-am referit, în nici un caz, la posibile confuzii în cuprinsul Ordonanţei nr.39 şi în legea pe care dumneavoastră o dezbateţi astăzi. M-am referit la confuzii în ceea ce - şi-mi pare rău că trebuie s-o spun - în ceea ce a însemnat dezbaterea aceasta generală, reluată şi relansată, după părerea mea, pe o pistă total greşită şi lipsită de bunăvoinţă. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Doamna preşedinte Turcan, doriţi să interveniţi? |
|
|
Doamnelor şi domnilor, Vă mărturisesc că sunt puţin surprinsă de ce se întâmplă astăzi aici, mai ales de constatarea că sunt foarte mulţi colegi care citesc presa, dar nu citesc legile care sunt supuse dezbaterii parlamentare. |
|
|
Doamna deputat, suntem pe procedură. |
|
|
Această lege a fost în Parlament, a fost retrimisă la comisie, pentru a se corecta anumite portiţe care ar fi existat în textul legii, pentru a o interpreta pe aceasta în sensul unor persoane. Eu sunt cuprinsă de părere de rău că sunt persoane care nu au citit raportul suplimentar, realizat de Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, şi în care acele probleme au fost remediate tocmai prin includerea unor criterii foarte clare prin care se face privatizarea. De asemenea, doamnelor şi domnilor, sunt mulţi dintre dumneavoastră care sunt parlamentari de mult timp în acest Parlament al României. Câte proiecte de lege aţi elaborat dumneavoastră şi care cuprindeau caiet de sarcini pentru privatizare. Cu toţii cunoaştem principiile economiei de piaţă şi acolo vrem să ajungem. Vrem să intrăm în Uniunea Europeană, cu o economie de piaţă. Cum poţi să stimulezi producţia cinematografică dacă nu ai unde s-o vinzi? Şi unde s-o vinzi, dacă toate cinematografele sunt în paragină. Pentru că asta înseamnă dominaţia statului în cinematografie, în cinematografe. Vă rog foarte mult să analizaţi cu înţelepciune toate problemele care sunt expuse astăzi aici, să vedeţi că legea în sine se referă la stimularea cinematografiei şi a creaţiei româneşti. Există doar două articole care se referă la privatizarea cinematografelor, demers şi principiu esenţial în economia de piaţă, şi să nu blocăm o lege de o importanţă extraordinară pentru acest domeniu şi pentru regizori - uitaţi-vă ce regizori de renume avem şi în ce condiţii îşi vând ei filmele! Că există doar un singur cinematograf mare, de fapt o singură reţea de cinematografe mari, care vinde filmele româneşti. Nu este normal acest lucru. De asemenea, vă rog încă o dată să citiţi raportul suplimentar şi să vedeţi că comisia, per ansamblul ei, şi-a făcut datoria faţă de dumneavoastră şi faţă de cei care sunt vizaţi de această lege, şi că am inclus, într-adevăr, nişte cerinţe pentru ca această privatizare să nu se facă în mod abuziv. Vă rog foarte mult să susţinem acest demers. |
|
|
Vă mulţumesc. Urmează să supun votului propunerea de retrimitere la comisie. Dacă doriţi să interveniţi pe această temă, înţeleg că doamna deputat Turcan este împotriva retrimiterii la comisie. |
|
|
Exact pe această temă, domnule preşedinte, şi vreau să vă dau şi un argument: am depus mai multe amendamente la comisia pentru cultură. Am solicitat, inclusiv telefonic, să fiu chemată să mi le susţin în cadrul comisiei, lucru care nu s-a întâmplat. Consider, de aceea, că este un argument suficient de bun ca să se reîntoarcă la comisie, şi să putem să eliminăm acele două articole care se referă la privatizarea cinematografelor. Pentru că ştim şi noi cum este cu caietul de sarcini, dar ştim că deja sunt în lucru caietele de sarcini, pentru că cineva şi-a închipuit că cineva şi-a închipuit că acest proiect de lege va trece fără probleme. Şi ca să dau o replică totuşi, pentru că cineva îşi închipuie că noi suntem proşti, pentru că am descoperit acest tun imobiliar, iar ei îşi închipuie că erau suficient de deştepţi încât să-l ascundă şi să nu îl vadă nimeni, vreau să-i transmit domnului secretar de stat Ioan Onisei, cu toată condescendenţa, pentru că îl simpatizez, că m-aş fi aşteptat la altceva de la domnia sa. M-aş fi aşteptat ca în nici un caz să nu susţină acest tun imobiliar. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc, doamna deputat. Supun votului dumneavoastră propunerea de retrimitere la comisie a acestui proiect. Vă rog să votaţi. Da, vă mulţumesc. Propunerea de retrimitere a fost respinsă cu 119, 98 şi o abţinere. (Conform afişajului, se înregistrează 222 deputaţi prezenţi; 98 voturi pentru; 119 voturi împotrivă; o abţinere; 4 deputaţi nu au votat.) |
|
|
Dat fiind că este un proiect de integrare europeană, înainte de a intra în dezbaterea pe articole, propun liderilor de grupuri să fie de acord să dezbatem până la final acest proiect, ca să putem să-l introducem la votul final. Am acordul, înţeleg, al tuturor liderilor, mai puţin al liderului Grupului parlamentar al P.R.M. Deci, în majoritate s-a decis. Vă mulţumesc. Intrăm pe raportul cu amendamente admise. Vă rog să interveniţi acolo unde sunt amendamente respinse pe care le susţineţi. De la pct.1 la pct.5 sunt observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.6 la pct.10? Vă rog, domnule deputat. |
|
|
Domnul Emilian Valentin Frâncu: Este vorba despre pct.5, la art.13 lit.b) este vorba despre o eroare materială, deci teza a doua de la lit.b), se spune acolo: "acestea sunt obligate să transmită Centrului naţional". Este o eroare materială. |
|
|
Domnule deputat, eu la pct.5 am art.1, în tabelul meu, dacă nu vă supăraţi. |
|
|
Domnul Emilian Valentin Frâncu: Eu am raportul nou. |
|
|
Şi eu am raportul nou. Deci, discutăm pe raportul comisiei. De la pct.6 la pct.10. obiecţii, observaţii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.11 la pct.20, şi la 20 este art.13 - domnul deputat, cu eroarea materială. |
|
|
Domnul Emilian Valentin Frâncu: Deci, este o eroare materială. Noi în comisie am stabilit că agenţii economici sunt cei care trebuie să transmită la Centru Naţional al Cinematografiei lista de contracte, şi atunci textul acesta conţine această eroare materială şi spune "acestea sunt obligate", şi s-ar înţelege televiziunile. |
|
|
Aceştia. |
|
|
Domnul Emilian Valentin Frâncu: Da. Rog să dispară punct-virgulă, şi vine: "care sunt obligaţi", şi atunci este foarte clar la cine se face trimitere din text. Deci, "care sunt obligaţi", agenţii economici. |
|
|
Guvernul înţeleg că este de acord. Domnul deputat Străchinaru, la acest punct? Pe această chestiune înţeleg că nu sunt obiecţii sau observaţii? Se însuşeşte. Domnul deputat Străchinaru, tot la punctul acesta. |
|
|
La acelaşi punct, la lit.g) noi am căzut de acord asupra sintagmei "sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic", şi nu "sălilor şi grădinilor cinematografice", ceea ce este şi mai corect. |
|
|
Obiecţii, comentarii? Nu sunt. Se însuşeşte. Vă mulţumesc. De la pct.21 până la pct.30. obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.31 la pct.40. obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.41 la pct.50. obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.51 la pct.60. obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.61 la pct.70. obiecţii, observaţii, comentarii? Nu sunt. Adoptate. De la pct.71 la pct.80. obiecţii, observaţii, comentarii? Da, domnul deputat Frâncu, domnul deputat Toro şi doamna deputat Vasilescu. |
|
|
Domnul Emilian Valentin Frâncu: Deci, aici înţeleg că este art.62 alin.3, este iarăşi o eroare materială. Se face trimitere - spune aşa - "pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor alin.2", şi este vorba despre alin.1, care se referă la impozitul pe profit, şi nu taxe vamale. Acolo trebuie adăugat, deci, "alin.1 şi art.771", pentru că se face aplicarea dispoziţiilor acestor două puncte. |
|
|
Da, de acord. Guvernul este de acord, înţeleg, şi comisia. Obiecţii, observaţii? Nu sunt. Domnul deputat Toro, vă rog. Mai este doamna Vasilescu şi mai este şi domnul Onisei, tot la acest calup. Deci, pe rând. Vă rog, domnule deputat. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aş dori să mă refer la punctele 78 şi 79, respectiv articolele nr.66 şi 67, articole care în dezbaterea generală reluată au fost notate ca şi acelea care sunt mărul discordiei în această dezbatere. Într-adevăr, eu personal acum câteva luni am avut o întrebare către domnul ministru, în legătură cu un caz concret al unui cinematograf din Timişoara, care a fost construit de oraş, de municipalitate, şi practic a fost naţionalizat şi trecut în proprietatea statului prin această regie autonomă a filmului. Atunci am primit un răspuns din partea domnului ministru, prin vocea domnului secretar de stat, că într-adevăr se va face dreptate cu ocazia acestui proiect. Eu constat că, probabil, şi în acest caz, dar şi în alte cazuri nu s-a făcut această dreptate. Bănuiesc că nu este un caz singular acest caz din Timişoara. În această formulare din art.66 şi 67 se vorbeşte doar despre privatizare, care în sine este un lucru pozitiv. Într-adevăr, are nevoie de capital cinematografia română ca să funcţioneze, dar sunt unele cazuri care se pot rezolva pur şi simplu prin trecerea din proprietatea statului în proprietatea, domeniul public al muncipalităţilor, al consiliilor locale respective, ceea ce nu rezultă din aceste două articole. Din acest motiv, eu aş propune, domnule preşedinte, ca să retrimitem numai aceste două articole către comisie, şi în procedură de urgenţă, în această săptămână se întruneşte această comisie şi să dea un verdict pentru joi. Şi joi am putea tocmai să găsim acea soluţie de compromis, care ar permite şi privatizarea acestor instituţii, respectiv ar permite schimbarea proprietăţii, prin redobândirea unor proprietăţi justificate de către consiliile locale. |
|
|
Da, vă mulţumesc. Domnule deputat, tocmai pentru aceste articole s-a mai trimis o dată la comisie, deci a fost supus dezbaterii din nou. Doamna Vasilescu, tot la aceste articole doriţi să intervenţi? |
|
|
Da, la aceste articole, domnule preşedinte, dar voiam să vă spun că nu pentru aceste articole s-a retrimis la comisie. Eu am cerut atunci pentru total altceva, însă, sunt de acord cu antevorbitorul meu, într-adevăr, haideţi să lăsăm totuşi o portiţă. Dacă sunt pregătite consiliile locale să preia aceste cinematografe, să investească în ele şi să le lase tot cinematografe, de ce să ne grăbim să le vindem, când pot să rămână în continuare în proprietatea statului? Ideea aceasta ar fi: să se reîntoarcă la comisie, nu ne grăbeşte nimeni. Haideţi să facem o lege bună, să facem o lege deasupra căreia să nu planeze nici un fel de suspiciuni, şi atunci cred că toată lumea ar fi mulţumită. Vă mulţumesc. |
|
|
Da, vă mulţumesc. Domnul secretar de stat Onisei. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Întâi de toate, cu scuzele de rigoare, la pct.33, respectiv art.60 este o eroare materială, este o construcţie verbală neclară şi aş vrea - cu îngăduinţa dumneavoastră - să reiau textul şi să-i dau o formă inteligibilă. Dacă-mi îngăduiţi, reiau cu ghilimelele de rigoare "exploatanţii de săli şi grădini de cinematograf care asigură minimum 5% ".." şi curge textul. |
|
|
Da. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: În legătură cu cazul Timişoara, aşa cum ... |
|
|
Staţi o secundă! Există obiecţii, observaţii la punctul acesta? Nu există. S-a însuşit. Mulţumesc. Treceţi acum la art.67. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: În legătură cu art.66 şi 67, cu cazul Timişoara şi cu ideea generală de posibilitate a trecerii către colectivităţile locale a unor cinematografe trebuie să precizez câteva lucruri: întâi de toate, în legătură cu Timişoara, aşa cum l-am informat pe domnul deputat, răspunzându-i la o interpelare, cinematograful Patria din Timişoara a fost trecut din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a Consiliului local municipal, şi el îşi va avea ca destinaţie - sală pentru Filarmonica din Timişoara, una dintre instituţiile publice de cultură de mare importanţă şi anvergură, care nu are sediu. Pornind, însă, de la acest caz, să-mi îngăduiţi să precizez câteva aspecte pe care le consider importante: primul - până acum trei ani de zile, prin hotărâri de Guvern succesive, care priveau câte un caz în parte, circa 54 de cinematografe au fost trecute din proprietatea publică - pe vremea aceea erau consacrate în proprietatea publică, potrivit Legii nr.630 a cinematografiei, Legea Nicolaescu, au fost trecute aşadar din proprietatea publică a statului, în proprietate publică locală, şi trebuie să vă spun că numai 5 dintre acestea mai funcţionează cu destinaţia de cinematograf. Şi de ce acest lucru? Şi de ce nevoia de a avea lista completă a cinematografelor în anexa la această lege, şi consacrarea lor ca în proprietatea privată a statului. Pentru simplul motiv că, potrivit Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, un bun proprietate publică sau privată a statului poate fi trecut, prin hotărâre de Guvern, în domeniul public-local, cu acceptul Consiliului local, dar ceea ce e foarte important să ne amintim, este că ulterior Consiliul local, prin simplă hotărâre poate trece acel bun din proprietate publică a comunităţii locale în proprietate privată, şi acel bun poate să ia orice destinaţie, alta decât cea de cinematograf. În legătură cu art.66, remarcaţi vă rog că el nu face decât să treacă în revistă care sunt societăţile şi regiile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii şi despre a căror privatizare facem vorbire în art.67. Art.67 se referă la privatizarea acestor societăţi, inclusiv a cinematografelor care sunt pendinte doar de o regie din cele 5 unităţi economice specializate în domeniu şi aflate sub autoritatea Ministerului Culturii. Trebuie să vă spun, stimaţi parlamentari, că aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, noi puteam să nu avem asemenea dispoziţii în cuprinsul acestei legi. |
|
|
Domnule secretar de stat, vă rog să sintetizaţi. |
|
|
Domnul Ioan Onisei: Da. Pentru că legile-cadru ne dau posibilitatea să ducem mai departe acest proces. Am făcut-o pentru coerenţă, am făcut-o pentru corectitudine, am făcut-o pentru transparenţă. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Domnul deputat Mircea Stănescu. Îmi cer scuze, era domnul deputat Marton Arpad, şi după aceea dumneavoastră, domnule Stănescu. Îmi cer scuze! |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, În cazul acestor două articole, există într-adevăr o problemă procedurală. Colegii din Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă îşi aduc aminte că eu am avut un amendament care nu mai apare în acest raport, nici ca amendament admis, nici ca amendament respins. Despre ce amendament este vorba? Există o perioadă în care în fond se vor aplica anumite prevederi tocmai legate de trecerea dintr-o proprietate în alta, respectiv modul de privatizare, de 45 de zile. Am propus un alineat prin care să zicem că în această perioadă de 45 zile, prin hotărâre de Guvern anumite cinematografe pot fi trecute în proprietatea publică a Consiliilor locale. Acest amendament nu o să-l regăsiţi nici la amendamente respinse, nici la amendamente admise. Cred că nici unul dintre colegii noştri nu va nega că a existat un amendament în acest sens. Este adevărat că în momentul în care s-a ajuns la acest articol, eu nu am mai fost în sala de şedinţe, pentru că am avut alte obligaţii. Se pare că nu s-a dat un vot pe marginea acestui amendament. Ca atare, solicit retrimiterea în comisie pentru soluţionarea acestei probleme a votului pe acest amendament, şi într-adevăr săptămâna viitoare putem să votăm. Deci, numai aceste două articole, pentru ori a include în raport, ca să putem vota acest amendament, ori a tranşa prin vot acest amendament. Vă mulţumesc. |
|
|
Bun. Spre bucuria generală retrimit art.66 şi 67 la comisie, spre a se lămuri situaţia cu amendamentele. Nu vă mai dau cuvântul acum, discutăm când vine înapoi. Bănuiesc că la 66 şi 67 doreaţi să vorbiţi. Discuţia nu mai are obiect întrucât am trimis aceste articole la comisie. Dacă, în continuare - vă rog, doamna preşedintă, ce termen propuneţi? |
|
|
Vom discuta astăzi, la comisie, şi probabil că va intra pe ordinea de zi de săptămână viitoare. Dar, am o rugăminte, domnule preşedinte şi dragi colegi, toate persoanele care au ridicat astăzi unele probleme să vină la Comisia pentru cultură, pentru că dorea cineva să ia cuvântul pe aceste amendamente şi nu a fost niciodată la dezbaterile pe acest proiect de lege. |
|
|
Vă rog să anunţaţi şi termenul pe care-l propuneţi. |
|
|
Până lunea viitoare. O săptămână. |
|
|
Luni raportul, da? Bine, mulţumesc. Procedură? La ce, că decizia este a mea? |
|
|
Vroiam doar să-i spun doamnei preşedinte că n-am fost invitaţi până acum la comisie, din cauza aceasta n-am venit. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc. Se retrimit la comisie articolele 66 şi 67, care sunt punctele 78 şi 79 din raport. Termen de depunere a raportului, luni. Dacă, de la 80 la 90, există observaţii, comentarii? Nu există. Adoptate. Dacă de la 91 la 99, există observaţii, comentarii? Nu există. Adoptate. Drept la replică? Dar nu vi s-a rostit numele, îmi pare rău. Nu aveţi drept la replică, nu vi s-a rostit numele. În aceste condiţii, am finalizat dezbaterea pe articole, cu excepţia celor două articole pe care le vom discuta luni. Am încheiat dezbaterile pe proiecte de lege. Rog liderii de grup să invite colegii în sală pentru a trece la votul final. Vă invit să luaţi loc în sală pentru a trece la sesiunea de vot final. Rog să nu mai stea în băncile parlamentarilor consilieri sau experţi, aşa încât să nu fie discuţii legate de utilizarea cartelelor. |


