Dezbateri parlamentare

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Punctul 6, Proiectul de Lege privind accesul la resursa de lemn pentru firmele mici şi mijlocii.

Iniţiatori? Nu sunt.

Comisia. Domnul Munteanu.

Domnul Ioan Munteanu:

Stimaţi colegi,

Este un raport comun, Comisia pentru agricultură şi Comisia pentru mediu.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare stabilirea volumului maxim anual ce se poate recolta din pădurile proprietate publică a statului, un procent de maximum 20% din acestea să facă obiectul vânzării prin licitaţie şi negociere către societăţile comerciale care au un volum de lemn mai mic atestat, respectiv de 5.000 de metri cubi.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 12 februarie. Cele două comisii, în data de 12 mai 2015, au votat împotriva acestui proiect, în urma dezbaterilor, cu unanimitate de voturi.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Legea este ordinară.

Apropo, domnule Pambuccian, să ştiţi că albanezii au interzis!

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Dezbateri generale.

Vă rog.

Domnul Nechita-Stelian Dolha:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Să ştiţi că principiile care stau la baza acestei iniţiative legislative, în mare parte, sunt corecte. Sunt corecte, pentru că nu fac altceva decât să încurajeze dezvoltarea societăţilor mici şi mijlocii din domeniul forestier cu capital autohton. Pentru că azi ele riscă să fie sufocate de concurenţa acerbă care este pe piaţă. Şi toate aceste principii, în toate comisiile de specialitate, indiferent de unde, am reuşit practic să le implementăm, dacă vreţi, în Codul silvic. Cu alte cuvinte, ele se regăsesc acolo. Deci, astăzi, practic, noi o să votăm pentru respingerea acestei iniţiative legislative, şi Partidul Naţional Liberal.

Numai că problema este alta. Aceste principii trebuiau să se regăsească unde? În regulamentul de vânzare al masei lemnoase. Or, dacă vă uitaţi astăzi peste regulamentul de vânzare al masei lemnoase, în România, o să vedeţi că aceste principii, în mare parte, nu se mai regăsesc. Nu se mai regăseşte nici ceea ce înseamnă vânzare iniţială, nici lemnul de foc pentru familiile nevoiaşe. Toate aceste principii care au fost trecute acolo, pentru care ne-am bătut cu toţii, nu se mai regăsesc. Cineva le-a şters foarte uşor cu buretele. Ele nu mai există.

De ce avem nevoie cu toţii astăzi? Avem nevoie de o strategie forestieră foarte clară pe termen mediu şi lung în România, dacă vrem să vorbim de păduri, dacă vrem să vorbim despre tot ce înseamnă acest sector cu adevărat.

Mulţumesc mult.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mă gândeam când vorbea colegul meu...

Stimaţi colegi, dar ce-ar fi dacă am introduce un moratoriu pe zece ani de netăiere a pădurii, deloc? Cum ar arăta lucrul ăsta? Hai să vedem. Zece ani să nu mai tăiem deloc, că putem să cumpărăm...

Ştiţi, până la urmă, dacă ai o marfă vandabilă, pe care poţi s-o vinzi bine, cu banii pe care-i câştigi de pe urma ei poţi să cumperi mărfuri de-astea mai ieftine de la alţii care n-au marfă de-asta vandabilă. Noi avem. Avem ce să vindem şi cred că este mai bine pentru noi să cumpărăm lemn, decât să exportăm resurse, în mod primitiv, cum facem acum. Asta este o parte absolut primitivă de economie pe care o avem. Ce-ar fi dacă am introduce un moratoriu de genul ăsta? Zece ani nu se mai taie o surcea din pădure. Şi peste zece ani mai vedem. Îl prelungim sau renunţăm. Dacă ne invadează pădurea, sigur că o să... n-o să-l mai prelungim. Dar eu nu cred că o să ne invadeze, aşa că hai să ne gândim şi la lucrul ăsta. Poate introducem, repet, un moratoriu pe zece ani legat de tăierea masei lemnoase.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Molnar Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Ideea care stă la baza acestei iniţiative este de salutat şi este foarte corectă, din momentul în care vedem că avem tot felul de distorsiuni în piaţa lemnului din România şi eu consider că acel Cod silvic pe care l-am votat în această primăvară, pe care l-am trecut, ajută foarte mult la egalizarea acestor probleme. Însă, într-adevăr, avem nevoie de mai multe măsuri de protecţie pentru producătorii autohtoni, avem nevoie de diferite forme de ajutor în acest domeniu. Însă această lege, în forma în care a fost iniţiată, este şi contravine principiilor europene, din acest punct de vedere, pentru că vrem un lucru bun, iar unele intenţii pe care le avem s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră în momentul în care Uniunea Europeană consideră că această iniţiativă este o formă de ajutor de la stat dat acestor firme. Iar s-ar putea ca România, ca ţară, să plătească de fapt mai mult, în momentul în care începe o procedură de infringement în acest domeniu, decât cât vor câştiga aceste firme.

De aceea, noi, chiar dacă susţinem - şi prin amendamentele depuse la Codul silvic s-a văzut foarte clar că UDMR susţine producătorii autohtoni -, nu putem susţine această lege în forma aceasta, însă, dacă există disponibilitate, ar fi bine să găsim o formulă, să găsim o soluţie prin care să putem să şi protejăm pădurile, dar să şi oferim producătorilor autohtoni posibilitatea de a se dezvolta şi a face o treabă bună.

Vă mulţumesc mult.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Alte intervenţii?

Vă rog, domnule Popa.

Domnul Octavian-Marius Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Văd că toată lumea este de acord că trebuie să susţinem micile firme, trebuie să protejăm în acelaşi timp pădurea şi trebuie să încercăm să nu mai exportăm pur şi simplu masă lemnoasă, ci un produs superior valoric. Un coleg de-al meu a adus în discuţie faptul că, dacă legea ar trece în forma actuală, am putea să avem probleme de infringement pentru ajutorul acordat în condiţiile de nerespectare a legislaţiei europene.

Eu vă propun, stimaţi colegi, ca, de acum înainte, atunci când vom avea asemenea iniţiative, să încercăm să lucrăm profesionist şi, pentru început, să invităm şi să avem colaborarea unor instituţii care ne pot spune precis ce e ajutor de stat şi ceea ce nu e ajutor de stat, precum Consiliul Concurenţei. Şi atunci să nu mai ajungem în situaţia de a iniţia proiecte, de a introduce în dezbatere parlamentară, de a le discuta, de a ajunge cu ele în plen şi de a ne trezi că, din anumite motive de acest gen, le respingem.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Propunerea de respingere merge la votul final.

Vă rog, domnule Vainer. Îmi cer scuze, nu v-am văzut.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimate colege, stimaţi colegi,

Nu sunt forestier de meserie în niciun caz, deşi am avut proprietate forestieră. Dar, cu tot respectul şi aprecierea faţă de colegul meu, domnul Pambuccian, cred că este un vis poetic sau ceva din altă lume. Pădurea are regulile ei. Pădurea este o fiinţă vie care trebuie întreţinută, aşa cum noi ne tundem, aşa cum noi ne bărbierim, aşa cum noi ne îngrijim şi pădurea...

Dacă spui moratoriu complet, ce se întâmplă? Devenim jungle? Cum se întâmplă?

Doi. Nu uitaţi că, şi în cazul pădurilor, avem proprietate privată. Proprietatea privată înseamnă un drept de dispoziţie asupra proprietăţii. Ce înseamnă? Numai ai voie să faci nimic cu pădurea, s-a terminat.

Domnul Varujan Pambuccian:

De ce?

Domnul Aurel Vainer:

Un moment!

Şi, în al treilea rând, nu uitaţi că, în România, o parte importantă din populaţie se mai încălzeşte, atât cât poate, cu lemne, lemne de foc.

Deci, la modul absolut, e o utopie. A, se poate face, gândi, unde, când facem moratoriu, dar, la modul general, suntem departe de un realism minimal.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumim, domnule profesor.

Alte intervenţii?

Domnul Cernea.

Domnul Remus-Florinel Cernea:

Vă mulţumesc foarte mult.

Mă bucur că o astfel de dezbatere generează luări de poziţie foarte interesante, argumentate. Tocmai am văzut o informaţie, zilele trecute, pe Facebook, că planeta noastră are o vechime 4,6 miliarde de ani. Asta ştie toată lumea. Urmează informaţia.

Dacă am reduce această perioadă la 46 de ani, specia noastră a apărut acum 4 ore, iar perioada industrială a început acum un minut. Ei bine, în acest minut, ai celor 46 de ani extrapolaţi, noi am distrus peste 50% dintre toate pădurile planetei. Este limpede că avem nevoie de măsuri urgente, de stopare a acestei defrişări masive şi accelerate. Chiar zilele acestea, la Paris, se desfăşoară Conferinţa ONU privind schimbările climatice şi defrişările sunt un factor important care contribuie la schimbările climatice. De aceea, într-adevăr, avem mare nevoie de măsuri, însă, înţelepte, rezonabile, eficiente, de stopare a acestor defrişări. Discutam şi cu domnul Pambuccian - pe care-l respect foarte mult şi cu care avem chiar anumite proiecte comune - este o măsură interesantă ceea ce propune. Cred că există, pentru a servi acest scop pe care l-ar urmări domnul Pambuccian, există şi alte măsuri. Un astfel de proiect de lege este puţin mai încolo pe listă chiar în dezbaterea de astăzi şi o să-l prezint la momentul respectiv. Dar, da, avem mare nevoie şi sper ca forul nostru legislativ, pe lângă Codul silvic adoptat, să susţină şi alte măsuri care să conducă la o reducere a defrişărilor în ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Poftiţi.

Domnul Varujan Pambuccian:

Un singur lucru vreau să spun, şi-i spun colegului şi prietenului meu Aurel Vainer, legat de chestiunea aceasta: câteodată - ştiţi, când se adună foarte multe lucruri şi nu mai ştii cum e mai bine să faci - câteodată măsurile radicale pot fi folositoare. Pentru că marea mea teamă este că, o soluţie raţională, cum o propune colegul meu, ar duce la atât de multe abuzuri, încât ar face neschimbată situaţia de acum.

De asta am propus o măsură radicală, nu pentru că nu îmi dau seama de modul echilibrat în care ar trebui să procedăm, dar mă tem că orice soluţie de alt tip ar conduce la abuzuri, la exploatarea sălbatică pe care o vedem acum, cu legea în mână şi cu acte în regulă. De asta ce vă propuneam era, repet, o soluţie radicală.

Vă mulţumesc.

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Mulţumesc.

Legea merge la votul final.