Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 aprilie 2001

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 aprilie 2001

5. Dezbaterea Propunerii legislative pentru completarea art. 5 şi a art. 6 din Legea nr. 88/1993, republicată, privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor (amânarea votului final).
 
consulta fisa PL nr. 80/2001

Domnul Valer Dorneanu:

................................................

La pct.15 o propunere legislativă pentru completarea art.5 şi a art.6 din Legea 88/1993, republicată, privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.

Poftiţi! Din partea comisiei, vicepreşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă şi tineret. Vă informez că s-a propus respingerea de către comisie.

Domnul Ásztalos Ferenc:

Da, fiind vorba de un raport de respingere şi procedură de urgenţă, propunem în ansamblu 5 minute şi eventual câte un minut, un minut jumate pentru cele două articole. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă sunteţi de acord cu acest timp de dezbatere. Rog comisia să propună motivele pe care le-a avut în vedere pentru respingere.

Domnul Ásztalos Ferenc:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În şedinţa din 28 februarie 2001, comisia a hotărât că aceasta nu poate fi acceptată şi propune plenului respingerea pentru următoarele motive: Ministerul Educaţiei şi Cercetării consideră că Legea nr.88 din 93 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor trebuie regândită şi adaptată noilor cerinţe ale învăţământului superior şi, în acest sens, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va iniţia un proiect de îmbunătăţire a acestei legi, care va cuprinde şi amendarea altor articole din cuprinsul acestei legi. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri cu privire la propunerea de respingere. Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte, cred că îmi permiteţi să intervin în calitate de iniţiator al acestui proiect de lege, care nu are în fond nimic comun cu probleme care ar afecta, într-un sens sau într-altul, drepturile cetăţenilor români de o etnie sau alta. Spunem acest lucru pentru că, oricât ar părea de paradoxal, legea are un caracter profund tehnic, în sensul că toţi colegii noştri din Parlamentul trecut au acceptat ca la o lege de evaluare şi acreditare a învăţământului privat şi cel public să introducă la art.52 şi respectiv 53 o chestiune de standard.

Legea nr.88 din 93, cu completările din 99, nu este o lege politică, ci este o lege tehnică, prin care se stabilesc standardele de evaluare şi acreditare. În acest context, la art.52 s-a prevăzut şi colegii noştri din Parlamentul trecut, toţi absolut, nu s-au înregistrat nici un fel de proteste la vremea respectivă, sper că cei care au fost îşi aduc aminte, au acceptat ca atunci când o universitate se înfiinţează ca urmare a unei divizări, separări a unei universităţi existente, trebuie să existe în acea universitate o facultate acreditată cu predare în limba română.

La art.53 se prevede că dacă, într-un centru universitar, cum ar fi Iaşiul, se hotărăşte să se înfiinţeze o universitate prin reunirea unor facultăţi, unei facultăţi de agronomie, una de la medicină, una de la conservator, una la politehnică ş.a.m.d., atunci, între acestea care se reunesc într-o nouă universitate, una din ele să aibă predare în limba română. Rezultă clar că standardul, prezenţa unei universităţi cu predare în limba română, a fost votat, a fost acceptat în 1999 fără nici un fel de proteste sau de abţineri într-o parte sau alta.

Atunci, în 99, noi, Comisia de învăţământ, din toate formaţiunile politice, cu 19 de la fosta Putere şi 11 de la fosta Opoziţie, am omis şi este greşeala noastră şi ne-am recunoscut-o după aceea, ca şi atunci când se pune problema înfiinţării unei noi universităţi, să aibe specializări prevăzute în faza respectivă cu predare în limba română. Deci este vorba de implementarea unui standard deja acceptat în lege pentru o situaţie care a fost omisă. La vremea respectivă era posibil ca lege să treacă, având iniţiator toate grupurile parlamentare în forma finală cu o anumită excepţie şi, din motive care nu are sens să le explicitez, la votul final s-a întâmplat altfel.

Revenim acum să completăm spre a întregi această lege. S-a propus în comisie, în urma unor dezbateri destul de furtunoase, ca să se amâne. Este posibil să se şi amâne, pentru că vorba românului este clară: "Nu fă astăzi ce poţi lăsa pe mâine!" şi "Nu fă mâine ce poţi face poimâine!", dar, repet, nu este nici un fel de chestiune care să aducă atingere dreptului la instrucţie în limba unei minorităţi sau alta, ci este vorba de aplicarea unui standard. De ce acest standard şi voi fi foarte scurt, deoarece conceptul de multiculturalitate pe care noi l-am promovat prin Legea învăţământului este, în fond, deja depăşit. La nivel european se discută de interculturalitate, se discută de grupe mixte, de neacceptarea unei anumite separaţiuni care face ca tinerii să nu se cunoască în şcoală, să nu-şi îmbogăţească şi cultura proprie printr-o serie de influenţe ale culturilor celorlalte minorităţi naţionale sau cetăţeni aparţinând minorităţilor naţionale. Dacă noi nu acceptăm să fie prezentă o secţie sau o facultate cu predarea în limba română, noi aducem un prejudiciu imens nu majorităţii, ci cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Promovăm o chestiune de segregare, dacă vreţi, de apartheid, care este inadmisibilă. De aceea, aş ruga să înţelegeţi că facem un pas de la multiculturalitate la interculturalitate, acceptând că în universităţile noastre să fie prezentă atât limba unei minorităţi sau a alteia, ceea ce am aprobat prin lege şi există posibilitatea ca, atât în învăţământul umanist cât şi în cel tehnic, să existe linii de la A la Z în limba minorităţilor, în toate universităţile dacă se justifică prin numărul de studenţi şi în aceste condiţii cred că este absolut normal ca să existe şi în alte instituţii de învăţământ superior şi limba română prezentă de la A la Z.

Votul nostru, dacă îl vom da, este un vot pentru a împiedica izolarea cetăţenilor români de altă etnie, izolare care poate este benefică unor puţini lideri a unor formaţiuni sau asociaţii ale minorităţilor. Sper să fie un vot pentru aceşti cetăţeni şi nu împotriva lor.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Vă rog, stimaţi colegi, să constataţi că timpul afectat dezbaterii acestei propuneri de respingere a legii s-a epuizat.

Stimaţi colegi, aţi votat dezbatere totală 5 minute, eu la un vorbitor mai dau cuvântul, pentru 2 minute, dar la trei n-am cum să dau.

Pentru că încă sunt 3 intervenţii, îmi iau libertatea de a respecta exact Regulamentul şi, având în vedere că s-au epuizat cele 5 minute, vă rog frumos să înţelegeţi că trebuie să ne conformăm Regulamentului. Îmi cer scuze, dar asta este.

Aţi reţinut pledoaria domnului preşedinte Stanciu, care este autorul propunerii, o veţi revedea în stenogramă înainte de votul final şi veţi reflecta atât din perspectiva celor susţinute în raport, cât şi din perspectiva celor susţinute în proiectul de lege şi în pledoaria domnului deputat Stanciu. Vă mulţumesc. Deci o lăsăm votului final de săptămâna viitoare.