|
Domnul Tudor Marcu: Permiteţi-mi să răspund, domnule preşedinte. Întrebarea, era bine dacă o punea doamna Mona Muscă atunci când generalul Degeratu, care era şeful Statului Major pe vremea Convenţiei Democrate, şi şi-a cumpărat locuinţa de serviciu, şi n-a intervenit nimeni din PNL, nici din PD, nici din PNŢ. Dar, îi răspund, totuşi, chiar dacă ..., pentru că-mi este şi simpatică şi este şi o femeie de tot respectul. Noi ne-am gândit că oricum nu avem cum să facem cu locuinţele acestea de serviciu, care sunt în mare parte în unităţile dezafectate, care nu mai au unităţi militare acolo unde se află pensionarii acum, sau urmaşii acestora, în locuinţele odinioară de serviciu, şi care nu mai trebuie să fie ocupate ulterior, că nu mai sunt militari acolo. Asta e în cea mai mare măsură. În Bucureşti, nu putem în câteva zeci de astfel de locuinţe, să-i dăm afară pe cei care le ocupă acum. Şi atunci chiar mă întreb ce fac cu ei, că sunt pensionari şi sunt oameni în vârstă şi care au o pensie aşa cum le-am stabilit-o noi, guvernele '96-2000, 2000-2004, nu au bani să-şi construiască locuinţe şi sunt şi bătrâni. Şi atunci ne-am gândit aşa: nu sunt de vină aceştia pentru că au stat în locuinţe de serviciu făcute în 1960, pentru că s-a schimbat sistemul în '89. Dar acum, un locotenent care vine într-o locuinţă de serviciu poate fi atenţionat că aceasta este chiar locuinţă de serviciu, care nu poate fi cumpărată, şi în perioada în care el este activ are un salariu suficient de bun încât să-şi poată face prin ANL-ul, cum zice domnul Encuţescu, sau prin alte mijloace, o locuinţă în care atunci după ce a terminat, sau mai devreme, să se poată muta şi s-o elibereze. Cu banii obţinuţi, puţini cât sunt, pentru că sunt foarte puţine locuinţe, în unităţile unde sunt nou-create forţe ale armatei sau ale serviciilor secrete, şi unde chiar nu sunt locuinţe, se creează noi structuri şi cu fonduri în plus, ca să fie chiar locuinţe de serviciu, pentru că acestea nu erau locuinţe de serviciu. În ele stăteau ofiţerii care habar nu aveau că se întâmplă Revoluţia din '89, şi nu pot să-i năpăstuiesc. Dar întrebarea, revin, mai mult retoric, trebuia s-o puneţi atunci când generalul Degeratu şi alţi generali au cumpărat locuinţele de serviciu după ce în prealabil şi-au vândut locuinţele proprietate personală din Timişoara, la preţ mai mare decât cele la care au cumpărat locuinţele de serviciu sub regimul trecut. Vă rog frumos să analizaţi şi comportamentul dumneavoastră ca guvernanţi şi după aceea să acuzaţi pe cei care acum vor să repare greşelile de atunci. Vă mulţumesc.
|
|
Doamna Monica Octavia Muscă: Eu nu ştiu cum a cumpărat domnul Degeratu locuinţa; pe de altă parte, însă, dacă vi se pare că atunci s-a făcut o greşeală, nu înţeleg de ce faceţi acum un act normativ ca să se legifereze o asemenea greşeală. Trei: daţi-mi voie să vă spun că eu personal nu înţeleg nimic. Pe de o parte, principiul nondiscriminării trebuie să-l ţinem bine în braţe şi cu el intrăm în Uniunea Europeană, şi pe de altă parte continuăm discriminările prin legi. Deci, pentru unii sunt locuinţe de serviciu; pentru alţii sunt locuinţe care se pot cumpăra. Dacă dumneavoastră înţelegeţi ceva, trebuie că sunteţi foarte inteligenţi, pentru că eu personal cred că este o mare porcărie ceea ce faceţi.
|
|
Domnul Valer Dorneanu: Domnule coleg, vă atrag atenţia că suntem la Legea cu privire la Ministerul Justiţiei. Deci, vorbim în afara subiectului de o jumătate de oră. La titlul legii în forma adoptată de Senat, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate. Art.1. Nu sunt obiecţiuni. Art.2. Nu sunt obiecţiuni. Art.3. Nu sunt obiecţiuni. Art.4. Nu sunt obiecţiuni. Art.5. Nu sunt obiecţiuni. Art.6. Nu sunt obiecţiuni. Art.7. Nu sunt obiecţiuni. Art.8. Nu sunt obiecţiuni. Art.9. Nu sunt obiecţiuni. Vom supune votului final această lege la sfârşitul acestei zile.
|