Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Continuăm, onoraţi colegi, cu următorul proiect aflat pe ordinea de zi: proiectul de Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Îl aşteptăm pe domnul ministru Athanasiu, care a plecat de la minister încoace, pentru a lua cuvântul din partea iniţiatorului. O să rog Departamentul relaţii cu Guvernul, de fapt din partea noastră, să transmită aceste mesaje mai din timp şi să transmită prevederile constituţionale de la art.110, respectiv de la art.124 din regulamentul nostru domnilor miniştri, în aşa fel încât să nu avem asemenea momente de pauză nedorită.

Onoraţi colegi,

O să vă rog să ocupaţi locurile în sală. S-a întors domnul ministru Athanasiu. O să-i dau cuvântul din partea iniţiatorului la proiectul de Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale care este în continuare pe ordinea noastră de zi. Vă rog, domnule ministru, din partea iniţiatorului, la microfon. Rog comisia să-şi ocupe locul! Aveţi cuvântul, domnule ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Astăzi vom prezenta unul din cele mai importante proiecte de lege ale reformei instituţionale şi ale reformei sociale şi anume: proiectul Legii privind sistemul public de pensii.

Permiteţi-mi, datorită importanţei acestui proiect, să uzez şi sper să nu abuzez de răbdarea dumneavoastră pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare a principiilor acestei legi, a soluţiilor pe care proiectul le cuprinde, precum şi a - sperăm noi - importanţei practice, pentru că reforma începută cu sistemul public de pensii va determina îmbunătăţirea în final, pentru că, de ce nu? acesta este scopul principal, îmbunătăţirea prestaţiilor de asigurări sociale şi în primul rând a celor din pensii.

În cele ce vă voi prezenta, voi încerca să fac pe scurt o caracterizare a actualei situaţii din domeniul sistemului public de asigurări sociale, a sistemului public de pensii, pentru a vedea de ce astăzi, acum şi nu mâine, cum şi în ce fel această reformă se justifică.

Este foarte clar că sistemul de asigurări sociale din România este un sistem uzat, un sistem care cunoaşte importante disfuncţionalităţi care ar putea fi caracterizate prin câteva elemente. Şi anume, în primul rând, este vorba de o creştere a longevităţii populaţiei, care pune o serie de probleme. În al doilea rând, este vorba de scăderea numărului de contribuabili la sistem, coroborată cu o creştere, dacă nu proporţională direct, dar în orice caz o creştere importantă a numărului de pensionari. În al patrulea, rând este vorba de creşterea pe zi ce trece a contribuţiei de asigurări sociale. În al cincilea rând, este vorba de scăderea în termeni reali a beneficiilor din acest sistem, adică a pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale de natură pecuniară. În fine, alte asemenea trăsături care, toate împreună şi fiecare în parte, sunt de natură a distorsiona actualul sistem, privesc procesul lent dar evident de aplatizare a pensiilor, de egalizare a lor, probleme legate de modul inechitabil al formulei de calcul şi al bazei de calcul din acest sistem şi, desigur, efectul cel mai dăunător economic, şi anume cel al creşterii evaziunii fiscale. La aceste toate trăsături care nu conduc la bine, ci la rău, am putea adăuga şi modul nu tocmai bun, nu tocmai eficient de administrare a acestor fonduri, lucru care, sigur, pune probleme, a pus, pune şi va pune problema în cazul nereformării pensiei.

Aceste elemente la care m-am referit, enumerându-le doar, au în vedere câteva date foarte concrete. Astfel, îmbătrânirea populaţiei: putem observa că numărul persoanelor care, în decurs de o decadă sau de o generaţie, mai exact care este în prezent de peste 65 de ani, sub 4 milioane, va ajunge în anul 2020 la peste 5 milioane, deci, o creştere importantă, nu a pensionarilor ca atare, ci a persoanelor în vârstă de peste 65 de ani, cu toate problemele care decurg din asigurarea unor beneficii din sistemul de asigurări sociale care decurg de aici, scăderea numărului de contribuabili.

Ceea ce vreau să subliniez este că actualul sistem de pensii a fost un sistem construit pe ideea contribuabilului salariat. După 1990, în structura forţei de muncă active din România, salariaţii au avut treptat o pondere din ce în ce mai mică, dar, cu toate acestea, sunt singurii, în principal, susţinători prin contribuţii, chiar dacă nu plătite de ei direct decât într-o mică măsură, sunt singurii susţinători ai pensiilor. Aşadar, avem o populaţie activă în structura căreia procentul salariaţilor scade, procentul beneficiarilor creşte, dar contribuţiile se iau numai, sau de cele mai multe ori şi în cel mai înalt grad, de la aceşti salariaţi. Cu titlul de exemplu, m-aş referi la faptul că agricultorii, care se asigură în sistemul Legii nr.80, numără astăzi doar 80.000 de persoane, care încheie contracte de asigurare, un număr extraordinar de mic, dacă avem în vedere beneficiarii pensiilor din acest sistem care se cifrează la aproximativ 1.600.000 de persoane. Totodată, consecinţă a unor acte normative în suită, care, fiecare în parte şi laolaltă au avut un efect negativ din punctul de vedere al scăderii vârstei de pensionare, a determinat ca astăzi, în România, să avem vârste medii de pensionare, coroborând toate formele de pensie, toate tipurile de pensie, la 51 de ani femeile şi 54 de ani bărbaţii. Sunt vârste de pensionare extrem de scăzute, care, prin jocul unor bonificaţii date de legea actuală, permit pensionări la praguri de vârstă foarte joase.

Nu în ultimul rând, am putea adăuga acestor cauze încă două: pe de o parte creşterea numărului de şomeri, cu alte cuvinte diminuarea numărului de contribuabili şi pe această cale, deci, în loc să avem un număr de contribuabili mai mare, datorită creşterii şomajului, acest număr se reduce, iar, pe de altă parte, munca neimpozitată sau ceea ce, în mod colocvial, este denumit drept muncă la negru, contribuie şi ea, prin dimensiunile exagerat de mari, la scăderea veniturilor la bugetul asigurărilor sociale.

Spuneam că pentru a contrabalansa toate aceste efecte produse în timp şi cu un impact din ce în ce mai grav asupra echilibrului financiar al bugetului de asigurări sociale a fost necesară creşterea contribuţiei, lucru care a fost blamat chiar foarte recent de Opoziţie şi sigur că dumnealor, într-un fel, aveau dreptate, numai că acest proces de creştere a contribuţiilor a avut în decursul anilor, după 1989, etape foarte clare de creştere, de la 14% creşterea cuantumului contribuţiei în 1990, aceasta a crescut până în 1992 la 25,5%, deci, aproape s-a dublat în doi ani. Sigur că şi măsurile luate prin Ordonanţa de Urgenţă nr.2 au dus la o creştere a contribuţiei, în termeni reali, mult mai mică decât o prevede ordonanţa, pentru că se acordă anumite facilităţi, dar aceasta este perspectiva în cazul în care reforma nu se va face rapid; vom creşte din ce în ce mai mult contribuţiile, sufocând potenţialităţi economice şi obţinând în timp venituri de substituţie, venituri de înlocuire prin pensie a salariilor din ce în ce mai mici.

Deci, populaţia României beneficiară de pensii va fi în ipostaza unui martor al unui experiment paradoxal; contribuţii tot mai mari, pensii din ce în ce mai mici. Acest lucru trebuie oprit.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule ministru, domnule ministru, vă rog să mă scuzaţi că vă întrerup. Sunt în sală două sau trei persoane care nu sunt deputaţi, am rugămintea să părăsească acum sala de şedinţe. Avem nişte reguli aici, în această sală, pe care trebuie să le respecte toată lumea şi rog pe colegii deputaţi, când au asemenea probleme, să nu le mai rezolve în această sală.

Deci, rugămintea mea este să părăsiţi această sală cei care nu sunteţi deputaţi în momentul de faţă. Vă rog, continuaţi domnule ministru!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Toate aceste lucruri au condus, şi trebuie să o recunoaştem foarte sincer şi clar, la o scădere în termeni reali faţă de 1990 a pensiei la aproximativ jumătate. Deci, pensia medie reală este aproximativ jumătate din cea din 1990. Acest lucru, dacă va continua fără reformarea sistemului de pensii, într-o generaţie vom ajunge la o pensie reală în raport cu 1990 de 25%, ceea ce ar deveni extrem, extrem de grav.

Sigur, spuneam că s-au comis erori, distorsiuni în acest sistem şi prin mecanismele de ajustare periodică a pensiilor. Aceste compensări-indexări care au debutat în noiembrie 1990 şi au continuat prin diverse măsuri luate de-a lungul anilor au condus la indexări în procente diferenţiate ale pensiilor, ceea ce a condus la creşterea mai semnificativă a unor pensii mici în detrimentul pensiilor mai mari, omiţându-se faptul că esenţa unui sistem contributiv cum este cel de pensii trebuie să ţină seama totuşi de mărimea, în valoare absolută evident şi nu procentuală, pentru că acolo procentele sunt de la lege, dar în mărime absolută a contribuţiilor la venitul asigurat.

Cu alte cuvinte, deşi am contribuit la un venit mai mare, ca urmare a indexărilor în coeficienţi diferiţi, pensii, care normal ar fi trebuit să fie mai mari, s-au văzut ajunse sau... în orice caz, în zona unor pensii la care s-a contribuit mult mai puţin. Şi datele sunt în acest sens. Nu abuzez de atenţia dumneavoastră.

Pe de altă parte, sistemul de calcul al pensiilor, adică ceea ce este una din cheile oricărui sistem de asigurări sociale, baza de calcul şi formula de calcul a unei pensii, ei bine, în sistemul Legii nr.3, baza de calcul a fost întotdeauna un venit mediu, de regulă, venitul salarial, pentru că este o lege construită pentru pensionarea salariaţilor, nu pentru pensionarea oamenilor activi pe piaţa forţei de muncă, veniturile pe 5 ani. Deci, aceasta a fost reţeta de venituri: 5 ani, venituri, sigur, care au aglutinat în timp mai multe tipuri de drepturi salariale, dar care au fost cantonate exclusiv pe aceşti 5 ani şi cu un procent de înlocuire stabilit în raport cu grupa de muncă, cu tranşele de salariu şi de vechime din venitul asigurat, respectiv din salariu.

Ei bine, dacă în sistemul comunist care a născut Legea nr.3 exista o logică, întrucât veniturile aveau o progresie lentă, nu exista decât mascată inflaţia şi deci, venitul pe 5 ani putea fi o radiografie de venit aproximativ corectă, după 1990, a lua în calcul pentru stabilirea pensiei doar venitul din 5 ani este profund nedrept şi lucrul acesta este evident. Numai dacă ar fi să ne gândim, nu neapărat la conivenţe frauduloase între angajatori şi angajaţi care să negocieze salarii mari în ultimele perioade de activitate pentru a putea beneficiarul să obţină o pensie mai mare, deci, nu gândindu-ne neapărat la acest lucru, dar ţinând seama de faptul că o persoană, în decursul activităţii ei profesionale, poate a avut un venit bun, dar mediocru, deci, undeva la medie, iar alte persoane cu venituri foarte mici mulţi ani, reuşesc printr-un, să zic, printr-un dat fericit al sorţii să obţină venituri foarte mari chiar 5 ani. Şi acest lucru produce un mare dezechilibru, un dezechilibru de echitate, un dezechilibru financiar, un dezechilibru în chiar funcţionarea sistemului, nemaivorbind de o altă distorsiune importantă a sistemului legată de modul de calcul.

În 1996, printr-o hotărâre de guvern, baza de calcul a pensiilor nu a mai fost salariul net, aşa cum Legea nr.3 care succeda temporal Legii nr.1 din 1977, când nu mai exista impozitul individual pe salariu, avea în vedere calcularea ratelor de înlocuire a salariului prin pensie, calculate la salariul net, or, prin această hotărâre de guvern din 1996, rata de înlocuire, procentul care se aplică se face pe salariul brut, ceea ce evident că duce la creşterea pensiei, dar creează o mare nedreptate, o extrem de mare nedreptate; pentru că, pe de o parte, cei care s-au pensionat înaintea acestei hotărâri de guvern aveau procentul de substituţie aplicat asupra unui salariu net şi a doua chestiune este cea legată de spiritul Legii nr.3, care nu avea în vedere aplicarea de procente de înlocuire a salariului prin pensie la salariul brut, ci la salariul net, pentru că aşa fusese gândită Legea nr.3. Iată o distorsiune creată, zic eu, în mod inechitabil şi chiar nelegal, care este de natură a provoca nemulţumire socială evidentă, pentru că discriminăm între categorii de beneficiari de pensii, iar, pe de altă parte, ne abatem de la un principiu intrinsec al Legii nr.3.

Creşterea evaziunii. Toţi ne plângem de evaziunea fiscală, toţi condamnăm munca la negru; eu sunt adeptul judecăţilor ceva mai nuanţate. Munca neimpozitată, munca care nu aduce venituri la buget şi care este de natură să conducă şi la excludere socială câteodată nu trebuie condamnată în bloc. Ea este o supapă economică de care orice economie, cât de evoluată ar fi şi cât de bine controlată, cât de bine gestionată, are nevoie.

Problema României este însă alta şi anume proporţia, dimensiunea acestei evaziuni, faptul că asistăm la o economie care are o pondere foarte mare în produsul intern brut, sigur că nu putem spune, pentru că, dacă am şti exact, am mări produsul intern brut cu exact această valoare adăugată care se produce an de an din economia neimpozitată. Însă, este foarte clar că actualul sistem de pensii conduce la evaziune fiscală, conduce la această evaziune, pentru că contribuţiile sunt deja foarte mari şi românii n-au iubit niciodată impozitele, nu numai că nu le-au iubit, că nimeni în lumea asta nu iubeşte impozitele, dar şi mentalitatea românească este de a vedea în stat, din păcate este o tradiţie pe care istoria a cimentat-o, de a vedea în stat un duşman, pentru că de prea multe ori aceste impozite s-au luat în istoria românească fără să existe şi contraprestaţia din banii obţinuţi din impozite, aşa încât există şi tradiţional şi mental şi efectiv economic un fenomen de evaziune, care este determinat de această creştere a contribuţiilor pe care din ce în ce mai mult nu le plătesc. Cu toate măsurile de constrângere, inclusiv de executare silită pe care le-am luat în ultimul an şi jumătate, valoarea debitelor recuperate este între 8 şi 9%, cu aproximaţie, din totalul deficitului bugetului asigurărilor sociale.

În fine, ultimul aspect se leagă de administrarea şi conducerea sistemului actual. Sigur există câteva exemple în istorie care atestă o excepţie, dar este o excepţie lăudabilă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu riscul de a vă supăra înainte de pauză prin faptul că fac o scurtă paranteză, permiteţi-mi să vă spun următorul lucru: cedarea unor prerogative, istoria o consemnează la excepţie şi nu ar fi decât să ne amintim că puţini conducători au cedat puterea de bunăvoie; ar fi poate un consul roman celebru, pe numele lui Sila, ar fi Carol Quintus şi poate încă foarte puţini.

Astăzi, ministerul pe care-l reprezint vă propune prin acest proiect de lege să cedăm, nu să abandonăm, reţineţi v-aş ruga această nuanţă, să cedăm prerogativa administrării fondurilor de pensii, nu pentru că doar credem că, prin descentralizarea deciziei, lucrurile se îndreaptă, am fi prea naivi şi nu ne putem permite naivităţi când este vorba de destinul a milioane de oameni a căror prestaţii vor fi gestionate de altcineva decât de minister, dar noi credem că rolul instituţional al ministerelor este de a face politici, de a elabora politici şi de a exercita controlul aplicării legislaţiei de domeniu, nu de a fi operatori de fonduri.

Este evident că instituţiile administraţiei publice, mai ales centrale, nu trebuie să fie un plătitor de beneficii, pentru că asta înseamnă, o dată, o gestiune prin ipoteză netransparentă, în al doilea rând, înseamnă excluderea de la decizie a celor care contribuie la alimentarea acestor fonduri, şi în al treilea rând, poate însemna câteodată deturnarea fondurilor de la singura lor destinaţie stabilită de lege, anume aceea a plăţii beneficiilor.

De aceea, acest proiect, prin glasul meu, vă propune astăzi administrarea de un organism autonom, constituit tripartit, care să gestioneze acest fond şi să opereze plata beneficiilor.

Credem că aceasta este soluţia bună, şi v-aş mai reaminti un lucru: nici măcar nu este o soluţie nouă; nu vrem s-o brevetăm astăzi în România, spunând c-o facem prima dată. România a avut un asemenea sistem; l-a avut înainte de război şi nu am învăţat de la alţii cum să facem. Nu am avut decât să ne întoarcem acolo unde este cazul, evident, la o practică bună. Acestea ar fi în linii mari problemele, starea lucrurilor, unde suntem astăzi şi de unde am vrea să plecăm cât mai repede.

Trecem acum, sigur, la ceea ce propune legea care, repet, este o lege importantă de reformă. Înainte însă de a trece în revistă principalele soluţii de principiu pe care legea le pune în discuţia Parlamentului astăzi, permiteţi-mi să vă spun doar două lucruri.

Noi concepem în primul rând această reformă ca o reformă radicală, de ansamblu şi în beneficiul pensionarilor şi a celorlalţi titulari de drepturi de asigurări sociale. Aceasta înseamnă, concret spus, că independent de cât vom reforma acest sistem public de pensii, el nu poate să se autosusţină, el nu poate atinge echilibre bugetare, nu poate ameliora în timp prestaţiile cuvenite beneficiarilor.

De aceea, noi am imaginat, şi depinde de votul dumneavoastră şi de judecata dumneavoastră asupra acestor proiecte, un program amplu de reformă, care are la baza lui patru proiecte de lege: acesta pe care începem să îl discutăm astăzi, proiectul pensiilor capitalizate administrate privat, care va intra cât de curând în dezbaterea comisiei de specialitate, sistemul de pensii capitalizate administrate privat facultative şi Legea beneficiilor adiţionale. La acestea se adaugă deja un proiect aflat în dezbaterea Parlamentului, respectiv a Camerei Deputaţilor - Legea privind asigurarea la accidente de muncă şi la boli profesionale.

Deci, practic, reforma noastră nu se limitează la un sigur proiect de lege, ci la un ansamblu de proiecte de lege, congruent articulate unul cu celălalt şi toate împreună având o destinaţie precisă. Destinaţia precisă este ameliorarea situaţiei economice a României şi, desigur, starea socială a beneficiarilor de asigurări sociale.

A doua idee este că această reformă trebuie făcută rapid, nu pentru că aşa dorim noi, Guvernul, nu pentru că aşa cer unii, nu pentru că aşa ni se recomandă de organisme internaţionale sau pentru că aşa îşi dau cu părerea experţii, ci pentru că această reformă trebuia făcută de acum vreo 3 – 4 ani. Deja este târziu; nu mai avem dreptul să întârziem în mersul pe drumul reformării acestui sistem, dacă vrem să dăm o speranţă celor care vor fi beneficiarii acestui sistem şi o certitudine de viaţă decentă celor care astăzi se află în plata drepturilor de asigurări sociale.

Cât priveşte proiectul, principalele lui prevederi constau în următoarele. în primul rând, organizarea unui sistem public de pensii, unic, garantat de stat. Cu alte cuvinte, vrem să punem în operă toate acele integrări de sisteme autonome care s-au petrecut de-a lungul anilor şi totodată cele care au mai rămas independente, numărând puţini contribuabili, să fie prinse în acest sistem, în aşa fel încât sistemul public de pensii să aibă unicitate, să aibă aplicabilitate pe întreg teritoriu naţional şi, dacă este posibil, pentru toţi contribuabilii la sistemul de asigurări sociale.

În al doilea rând, acest sistem îşi extinde câmpul de aplicare de la salariaţi contribuabili la toate persoanele care, obţinând venituri profesionale sau venituri în general, vor fi asigurate. Deci, cu alte cuvinte, prin acest sistem, numărul contribuabililor estimăm a creşte cu aproximativ 2 milioane de persoane.

În al treilea rând, contribuţia de asigurări sociale va fi împărţită între angajator şi angajaţi, între cel care dă de muncă şi cel care prestează munca. Este o soluţie pe care nu că majoritatea legislaţiilor lumii o promovează, dar pe care România, începând cu 1912, prin Legea "Neniţescu", şi apoi prin legi succesive din 1933, din 1938, din 1940, până la Legea nr.10 din 1949, a consfinţit-o ca soluţie echitabilă, pentru că doar aşa va exista un sentiment clar, precis, o percepţie concretă a fiecărui angajat că el plăteşte pentru asigurarea lui, şi numai aşa el va putea să responsabilizeze pe angajatul său să-i plătească partea de contribuţie care revine acestuia. Nu întâmplător legislaţiile lumii promovează o asemenea soluţie.

Formula de calcul va avea în vedere întreaga activitate profesională sau, mai corect spus, întreaga activitate pentru care s-a plătit contribuţia.

Indexarea automată a pensiilor este un lucru cerut de mult şi care trebuie să intre şi în peisajul legislativ românesc, să-şi câştige dreptul de cetate şi să intre pe uşa din faţă a reglementărilor legate de drepturile pensionarilor. Noi propunem o indexare automată la rata inflaţiei, care va opera în anumite circumstanţe pe care le vom discuta când vom detalia dezbaterea pe articole, dar este important că acest principiu figurează în acest proiect, şi credem noi că este bine că este aşa.

De asemenea, vor fi revizuite actualele condiţii de pensionare pe baza grupelor de muncă. România cunoaşte un sistem din ce în ce mai exotic în lumea civilizat㠖 acela de a avea aproximativ 3 milioane de salariaţi încadraţi în grupa I şi II de muncă. Aceasta înseamnă, pe de o parte, condiţii necorespunzătoare de muncă, care uzează oamenii, care îi împing spre sfârşitul vieţii mai repede decât i-ar chema Dumnezeu la el, iar, pe de altă parte, datorită sistemului de facilităţi de reduceri de vârstă, de bonificaţii pe perioade de contribuţii, înseamnă reducerea vârstei de pensionare, rate de înlocuire mai mari decât în mod obişnuit şi o presiune din ce în ce mai mare pe bugetul de asigurări sociale.

Ceea ce propune această lege nu este foarte popular, dar problema nu este dacă este popular, nu dacă astăzi satisfacem o revendicare care, datorită acestui sistem, va fi din ce în ce mai "veştejită" în timp, pentru că nu vor mai fi bani în acest buget, pentru că dacă tot pensionăm la 50, la 51 de ani, cu pensii mari, va fi din ce în ce mai greu, la o populaţie contribuabilă din ce în ce mai mică, să se suporte aceste pensii din ce în ce mai mari, cu condiţii de acces la pensie discriminatorii.

Care este problema româniei? Că aici nu avem nici solidaritatea salariaţilor. De ce? Pentru că, din păcate, se judecă greşit lucrurile. Se bucură oamenii de salarii mai mari datorită sporurilor, negândindu-se că aceste sporuri sunt de fapt un preţ nemăsurat de mare pe care îl plătesc pentru sănătatea lor, pentru longevitatea lor şi aşa mai departe.

Noi trebuie să îmbunătăţim condiţiile de muncă şi să reducem pe cât posibil condiţiile de locuri de muncă deosebite. Nu este admisibil ca în România 65% din forţa de muncă să lucreze în condiţii deosebite de muncă. Nu este admisibil! Ceva nu este în regulă! Nu există ţări civilizate care să dea condiţii de acces diferenţiate la pensii. Dau cel mult sporuri de salarii, dar nu discriminează pe accesarea pensiilor. Sigur că noi am păstrat ideea de a da nişte bonificaţii celor care lucrează în condiţii grele, şi este corect aşa, dar vor trebui reduse la maximum, pentru că într-un sistem de acest tip, din totalul de 3,2 milioane de persoane încadrate în grupele I şi II vă asigur că sunt şi multe persoane care lucrează în condiţii normale de lucru şi care beneficiază pe nedrept de aceste condiţii. Este sfidarea pe care această lege o face, în sensul bun.

Sigur că vor fi presiuni şi asupra dumneavoastră, doamnelor şi domnilor deputaţi. vor fi! Credeţi-ne însă că nu avem o soluţie mai bună din nici un punct de vedere. Aceasta este soluţia corectă! România nu trebuie să fie o ţară nici de persoane cu handicap şi nici de persoane care lucrează în condiţii deosebite de muncă, toată lumea. Nu este admisibil aşa ceva!

Pe de altă parte, legea vine şi cu o serie de prevederi absolut noi. Ele privesc introducerea creditării la stagiul de cotizare la calculul pensiilor de invaliditate. Este pentru prima dată când anii în care o persoană incapabilă definitiv de muncă se iau în calculul pensiei, acordându-se o bonificaţie pentru toţi aceşti ani, bonificaţie care va fi luată în calculul pensiei.

De asemenea, revenim la o soluţie care a mai existat în legislaţia românească, nu-i o noutate absolută, este, cum se zice la OSIM, o inovaţie, şi nu o invenţie, deci are o noutate relativă, faptul că ajutăm şi pe bărbaţi să devină urmaşi la pensia soţiilor lor. Probabil că vă amintiţi – prin Legea nr.3 din 1977 bărbaţii au fost excluşi de la beneficiul pensiei de urmaş; Legea nr.27/1966 le dădea acest drept. Am reintrodus şi dreptul bărbaţilor, cum ni se pare normal într-o societate în care femeia este din ce în ce mai ocupată pe piaţa forţei de muncă, să poată solicita o pensie de urmaş de pe urma soţiei lor.

Totodată, şi este un punct important al acestei legi, este vorba de creşterea vârstei de pensionaare. Probabil, sub această cupolă vor fi dezbateri aprinse. Sigur că există multe argumente şi într-un sens şi în altul. Problema nu este a numărului de argumente, al silogismelor pe care se sprijină, al tăriei lor, ci a priorităţilor. Sigur că se poate spune: "Nu putem creşte vârsta de pensie, pentru că nu este bine politic, pentru că nu se justifică nici măcar social şi aşa mai departe". dar, cum vă spuneam, orice judecată se aşează în ordinea de valori numai în măsura în care avem o listă de priorităţi. Şi care este prioritatea numărul 1 a acestui proiect şi a acestei reforme? Aceea de a ameliora prestaţiile, de a garanta echilibrul financiar al acestui buget, or un buget care va fi aşezat pe o lege care nu conduce la mărirea vârstei şi a perioadei de contribuţie nu va face decât să legifereze statu quo-ul, un statu quo din ce în ce mai alterat, un statu quo care va duce sigur numai la reduceri de beneficii, şi nici măcar la menţinerea lor.

Avem de ales între a părea foarte aproape de inima oamenilor, dar numai aparent aproape de ei, sau a vrea binele generaţiilor care vor urma, pentru că acest proiect de lege nu ni se adresează numai nouă, celor de astăzi; el se vrea, cum este normal să fie, o strategie legislativă care să judece şi să soluţioneze şi problemele generaţiilor viitoare. Altfel, nu vom fi decât în ipostaza de a cârpi o situaţie şi aşa de necârpit.

De aceea, fiind foarte concret, voi preciza că acest stagiu este diferenţiat pe sex, este de 35 de ani stagiu de contribuţie pentru bărbaţi, de 32 de ani pentru femei, iar vârstele sunt de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 62 de ani pentru femei. O precizare este obligatorie: această creştere a vârstelor nu se face brusc, nu din momentul intrării în vigoare aceste vârste vor da eligibilitatea pentru primirea pensiilor; dimpotrivă, există o pantă care se urcă, mai abruptă, mai domoală, dar se urcă în timp, şi este vorba de 14 ani în cazul bărbaţilor şi de 23 de ani în cazul femeilor. Deci abia o generaţie, - să zic, la medie, dacă luăm generaţia la 20 de ani -, va ajunge să fie eligibilă pentru pensie cu îndeplinirea acestei condiţii. Să nu dramatizăm, aşadar. Să nu spunem: "de mâine, aceste vârste sunt acolo!", pentru că nu este adevărat. Să nu spunem nici că este inadmisibil că urcă aceste vârste. Este singura soluţie pentru a asigura un echilibru bugetar pentru o plată corectă şi decentă în cuantum a prestaţiilor de asigurări sociale.

Sigur, însă, şi legat de vârstă, că există şi posibilitatea reducerii vârstei de pensionare; există modalităţi de pensionare anticipată, care vor permite reducerea pragului de vârstă chiar cu 5 ani.

În ceea ce priveşte contribuţia, aceasta se va suporta, cum spuneam, de ambii parteneri ai relaţiei de muncă, de ambii contribuabili. Sigur, noi am propus ca 2/3 din această contribuţie să fie suportată de angajatori şi o treime de către angajaţi; comisia a amendat această soluţie, aplecându-se mai mult către contribuabilul salariat sau angajat în altă modalitate, reducându-o doar la o pătrime. Vom avea timp suficient, cred eu, să discutăm în ce măsură acest amendament al comisiei se justifică. Ceea ce este însă important este că în alte ţări această contribuţie este jumătate – jumătate sau foarte puţin diferenţiată între cei doi parteneri. Şi repet: cu cât este mai substanţială contribuţia angajatului, cu atât îi facem un bine. Poate vă pare paradoxal ce vă spun. Pentru că aşa va fi mult mai conştient de obligativitatea partenerului său de a-i plăti contribuţia. Va fi mult mai aproape de această contribuţie.

Vedeţi ce se întâmplă astăzi, când contribuţia, în afară de pensia suplimentară, este plătită de angajat. Salariaţii, neplătind-o ei direct, nu controlează foarte clar pe angajatorul lor dacă plăteşte acest CAS, pentru că întotdeauna o plată făcută de un terţ, chiar în contul drepturilor tale, este mai puţin urmărită, este privită, aş zice mai plastic, mai mult ca un cadou, şi nu ca o obligaţie. Trebuie forţat angajatorul să plătească, şi acest lucru se realizează pe măsură ce creşte contribuţia angajatului, pentru că el, ştiind că plăteşte o parte consistentă din acest CAS, va fi mult mai atent la ceea ce face angajatorul lui; nu va mai fi pe postul unui martor foarte pasiv la tot ce se întâmplă şi, când vine să ceară pensia, va spune: "N-am ştiut că angajatorul meu n-a plătit CAS-ul, dar eu vă cer, în contul lunilor şi anilor în care nu s-a plătit CAS-ul, să-mi recunoaşteţi perioada de contribuţie!" Şi vi se pare drept acest lucru, atâta vreme cât vorbim de un sistem de solidaritate în care cine plăteşte în fond anii neplătiţi de fiecare din cei în cauză? Păi, plătim ceilalţi, pentru că un asemenea sistem se coagulează şi există pe baza acestei solidarităţi între generaţii, acestei solidarităţi între salariţi şi pensionari, acestei solidarităţi între contribuabil şi beneficiar.

Totodată, spuneam că aria de cuprindere a acestei legi se extinde semnificativ. Vor fi asiguraţi şi lucrătorii pe cont propriu, vor fi asiguraţi şi cei care realizează venituri din convenţii civile, vor fi asiguraţi obligatoriu şi agricultorii, care până acum trăiesc în acest sistem centaur, în care nu ştim unde este calul şi unde este bărbatul, unde este partea obligatorie de contribuţie şi unde este partea facultativă, cea contractuală!

Iată, deci, că eligibilitatea, câmpul de aplicare a acestei legi se extinde în beneficiul şi al potenţialilor titlari de drepturi, dar şi al securităţii financiare a acestui buget.

Formula de calcul a pensiei se va stabili ca un raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, la care se adaugă şi alte drepturi salariale, şi salariul mediu brut lunar pe economie din acelaşi an. Acest lucru va da posibilitatea stabilirii numărului de puncte de câte beneficiază pe întreaga viaţă profesională solicitantul dreptului la pensie în momentul scadenţei, în momentul în care dreptul devine exigibil la acordare şi, desigur, la plată.

Valoarea anuală a punctului se va stabili prin raportarea la jumătate din salariul mediu net pe economie la stagiul mediu complet de cotizare. Din această formulă va rezulta, înmulţindu-se apoi cu numărul de puncte, pensia. Care este valoarea acestui principiu? Faptul că se creează o legătură directă între mărimea veniturilor unei persoane pe tot parcursul vieţii sale profesionale şi, pe de altă parte, transparenţa acestei proceduri. Fiecare persoană îşi va putea calcula foarte clar pensia şi nu va mai exista nici un fel de suspiciune că în spatele calculului pensiei se ascund interese, se ascund practici ilicite, se ascunde ocultarea adevărului. Omul va şti sigur, pe baza acestei formule, la cât are dreptul, şi acesta este un lucru foarte important, chiar dacă el pare nesemnificativ în economia legii.

Faptul că transparentizăm o procedură de accesare a unui drept este extrem de important pentru reflexele democratice ale acestui popor, pentru că drepturile nu este suficient să fie acordate, nu este suficient să fie plătite; ele trebuie să fie şi cunoscute, în modalităţile lor de acordare, chiar de beneficiarul lor. Pentru că, ce vedem? Vedem că foarte mulţi cetăţeni ai acestei cereri nu ştiu ce drepturi au; nu ştiu cum se stabilesc aceste drepturi, şi toate aceste lucruri nu fac decât să creeze disfuncţionalităţi în sistemul relaţiilor democratice dintr-o ţară.

În legătură cu pensia de invaliditate, se vor păstra în continuare gradele de invaliditate, cu precizarea creditării stagiului.

De asemenea, pensia de urmaş continuă să se acorde în general în condiţii similare, cu acea unică derogare substanţială, legată de titularii acestui drept.

În fine, legea prevede şi o modalitate şi recorelare a pensiilor, care va avea în vedere indicele mediu de indexare din toată perioada din 1990 şi la zi, ceea ce va duce la ameliorarea pentru anumite categorii de pensionari şi de pensii a veniturilor. Sigur, în ideea că acest lucru va fi posibil de la început şi sprijinit bugetar.

Doamnelor şi domnilor,

Nu vreau să abuzez de răbdarea dumneavoastră. În 1940, un mare profesor francez, care se numea Andre Segfried, ţinea un curs despre ordinea publică. Un an de zile un curs despre ordinea public㠖 este o chestiune interesantă. La sfârşitul cursului, acest celebru profesor în dreptul administrativ şi în teoria ştiinţei administrative a spus următoarele cuvinte memorabile, adresându-se auditoriului academic: că, probabil, la sfârşitul acelui curs, studenţii lui au înţeles ce nu este ordinea publică, dar probabil că nu au reuşit să înţeleagă ce este ordinea publică.

Speranţa mea este, nefiind vorba aici nici de un curs, şi nici măcar de o prezentare a unei persoane cu acreditarea celei de care vă vorbeam, că, din succinta trecere în revistă a principalelor articulaţii ale acestui proiect de lege, să fi înţeles şi să vă daţi acordul, prin voinţa liber exprimată, la necesitatea acestei reforme, la faptul că este un lucru care poate ameliora în mod radical, dar în timp, nu astăzi şi nu mult de astăzi, prestaţiile de asigurări sociale, că acest sistem este un sistem gândit să dureze, este gândit să dezvolte într-o concepţie care leagă intim economia de social şi socialul de economie, să lege intim durabilitatea, competitivitatea economiei româneşti şi ameliorarea statutului social al cetăţenilor ei. Pentru că, de ce nu, orice reformă trebuie făcută cu oameni şi pentru ei. Această reformă sigur este făcută cu oameni şi făcută cu demnitarii cei mai importanţi ai României, cu dumneavoastră. Dar ea trebuie gândită pentru toţi cei care astăzi primesc pensie sau care mâine, poimâine, odată în viaţa lor, o vor primi.

Cineva spunea că reforma sistemului de asigurări sociale este o revoluţie. Numai că, spre deosebire de revoluţie, aş completa un lucru. Revoluţiile au învingători şi învinşi. Noi dorim să avem supravieţuitori şi, sigur, oameni care, mai mult sau mai puţin, să învingă o realitate dură astăzi, dar o realitate care se poate schimba, inclusiv prin acest proiect.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Fiindcă s-a făcut ora 13,00, o să luăm o pauză. Ne revedem la ora 14,00.

O să rog grupurile parlamentare să-şi desemneze eventualii vorbitori în cadrul dezbaterilor generale.

Din partea Grupului parlamentar al PDSR este înscris domnul deputat Dumitru Buzatu. Însă, avem tot timpul după pauză, pentru că întâi va vorbi din partea comisiei cel care va fi desemnat.

Deci, ne revedem la ora 14,00.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Continuăm şedinţa noastră.

Din partea iniţiatorului a vorbit domnul ministru Athanasiu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Marian Sârbu.

Vă dau cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Raportul pe care Comisia pentru muncă şi protecţie socială vi-l aduce astăzi spre dezbatere, reflectă, bineînţeles, importanţa acestui proiect de lege pentru sistemul de asigurări sociale în ansamblul său, pentru reforma socială din România.

Vreau să vă spun că împotriva tuturor speculaţiilor care s-au făcut în presă, cum că această lege ar fi stat la Comisia pentru muncă şi protecţie socială mai mult timp decât era necesar, trebuie să vă spun că în general Comisia pentru muncă şi protecţie socială s-a achitat, cred, onorabil de sarcina pe care a avut-o, în sensul de a întocmi într-un timp rezonabil acest proiect de lege, pentru că nu era o lege oarecare, de câteva articole, ci o lege cu un impact social extrem de important.

Astfel, raportul a fost depus în data de 22 decembrie anul trecut. Deci, nu se poate spune că el n-a fost făcut într-un timp rezonabil.

Cel de al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun, în afară de faptul că în dezbateri am ţinut cont de multe dintre propunerile Consiliului Legislativ, ale Consiliului Economic şi Social, precum şi de la Comisiile pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, au fost o serie întreagă de dezbateri cu sindicate, cu asociaţii ale pensionarilor care, bineînţeles, interesaţi în mod direct de prevederile acestei legi, au ţinut ca în cadrul comisiei să se exprime un punct de vedere.

Deci, voiam să vă spun că şi din acest punct de vedere, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a făcut un efort de consultare, dacă vreţi, aproape în permanenţă, în perioada în care a discutat acest proiect de lege.

După cum observaţi, raportul conţine în structura lui o facilitate, aş putea spune, în favoarea desfăşurării cât mai corecte, dacă vreţi, şi mai uşoară a dezbaterilor. El conţine atât toate articolele care au venit de la iniţiator, cât şi, bineînţeles, toate amendamentele pe care le-a făcut comisia. Este un mod, aş spune, mult mai uşor pentru orice deputat. L-am făcut în sprijinul dumneavoastră, pentru ca să găsiţi în acelaşi raport atât iniţiativele Guvernului, atât articolele care reflectă voinţa guvernamentală, cât şi cele care reprezintă voinţa comisiei.

Raportul, după cum vedeţi, conţine peste 200 de amendamente admise, ceea ce arată în mod indiscutabil că în general Comisia pentru muncă şi protecţie socială a considerat, a avut în vedere să ia în calcul pe bază de argumente amendamentele colegilor din comisie, dar există, după cum observaţi, şi 70 de amendamente respinse.

Este un raport aş spune modern, al unei legi evident moderne, care, cu siguranţă, aşa cum spunea şi ministrul muncii şi protecţiei sociale, reflectă nevoia reformării sistemului de asigurări sociale din România.

Vreau să aduc în faţa dumneavoastră, din partea comisiei, mulţumirile cele mai sincere, atât experţilor din comisie, cât şi ai celor din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, care au lucrat aş spune în foc continuu în perioada în care această lege a fost în dezbaterea comisiei.

A fost un efort îndelungat şi mărturisesc că atât colegii din cadrul grupului nostru parlamentar, dar şi colegii din comisie au apreciat în mod deosebit acest efort.

Cu aceasta, aş dori doar să închei, amintind că înseşi aceste amendamente reflectă, dacă vreţi, un alt mod de a privi lucrurile pe care le-a avut Comisia pentru muncă şi protecţie socială, deosebit, aş spune, de ceea ce domnul ministru al muncii şi protecţiei sociale spunea astăzi, încercând să spună că în raportul dintre priorităţi şi argumente, priorităţile sunt cele care prevalează.

Aş spune că în general Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avut în vedere în principal argumentele, iar multitudinea de amendamente admise reflectă acest lucru.

Eu vă mulţumesc pentru atenţie şi sper în dezbateri reale, dezbateri corecte, bazate pe argumente, pentru că este într-adevăr o lege foarte importantă, este o lege care pe termen lung poate avea efecte pozitive, sau negative, în funcţie de ceea ce vom decide împreună.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, din partea comisiei, a vorbit domnul deputat Marian Sârbu.

În cadrul dezbaterilor generale s-au făcut înscrieri, cu excepţia grupurilor Partidului România Mare, PUNR şi al minorităţilor. De la România Mare v-am notat.

O să-i dau cuvântul domnului deputat Teodor Stanca. Este în sală? Da, este. Vă rog. Grupul parlamentar PNŢCD-civic-ecologist.

Se pregăteşte domnul deputat Dumitru Buzatu, Grupul parlamentar al PDSR.

Domnul Teodor Stanca:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Stimaţi colegi,

După prezentarea făcută de domnul ministru Athanasiu, vă mărturisesc că nu văd ce aş mai putea spune în sprijinirea acestui proiect de lege. Poate, dar şi asta a recunosut şi domnia sa, că acest proiect, ca şi celelalte de care a amintit domnul ministru, vin foarte târziu în dezbaterea noastră.

Sigur că şi colegul care a vorbit înainte în numele comisiei mă obligă să fiu extrem de scurt în ceea ce vă spun, pentru că, în afară de faptul că în cadrul comisiei, vă mărturisesc cu bucurie, a fost o conlucrare între toate formaţiunile politice, de unde rezultă importanţa pe care toate formaţiunile politice o acordă acestui proiect de lege.

De asemenea, atât în cadrul comisiei, prin contactele pe care le-am avut cu asociaţiile interesate în acest proiect, asociaţiile de pensionari, cu toate organizaţiile sindicale, cu o serie de alte categorii de cetăţeni interesaţi în acest proiect de lege, ne face să sperăm, cel puţin, că acest proiect de lege este foarte bine cunoscut în momentul de faţă de marea majoritate a populaţiei din România, interesată în rezolvarea problemei protecţiei sociale în ţara noastră.

Cred şi sper că şi în dezbaterile care vor urma, formaţiunile politice vor avea acelaşi stil de abordare pe care l-am avut şi noi în comisii şi vor conlucra pentru a scoate o lege cât mai bună şi, în felul acesta, să dăm încă un semnal că pe anumite propuneri sau proiecte legislative, interesul poate să fie general pentru toate părţile.

În ceea ce priveşte Grupul parlamentar PNŢCD, în mod sigur va susţine acest proiect de lege şi vă invită ca şi dumneavoastră să faceţi acelaşi lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Buzatu, din partea Grupului PDSR. Se pregăteşte, din partea Grupului PD, doamna vicepreşedinte Paula Ivănescu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mărturisesc că mă gândesc să-mi moderez discursul conform aşteptărilor dumneavoastră, văzând interesul cu care sunt urmărite aceste dezbateri, legate de reforma sistemului actual de pensii.

Domnilor colegi,

Nevoia reformei sistemului actual de pensii este un fapt recunoscut de forţele politice, de organizaţii ale societăţii civile şi de diferite categorii de salariaţi care, într-un timp mai lung sau mai scurt, se vor afla în situaţia de a beneficia de pensie.

Analizând starea sistemului actual, care este un sistem de natură contributivă, bazat pe redistribuire, vom constata că acesta solicită contribuţii din ce în ce mai mari, evoluând de la 14% în 1990, la 30% în 1999, sau chiar 35% şi 40% pentru grupa a II-a şi grupa I de muncă.

În acelaşi timp, sistemul este minat de un deficit permanent care se datorează scăderii numărului de contribuabili. Cauzele care generează aceste dificultăţi sunt, pe de o parte, îmbătrânirea populaţiei, iar, pe de altă parte, sunt datorate politicii falimentare promovate de coaliţia CDR-USD-UDMR, concretizată într-o recesiune economică de lungă durată. (Rumoare)

Vă mulţumesc pentru atenţia pe care mi-o acordaţi, încă o dată.

La toate acestea, se adaugă persoanele care desfăşoară activităţi pe cont propriu şi nu sunt asigurate în sistemul asigurărilor sociale, agricultorii care se asigură într-un număr din ce în ce mai mic din lipsa disponibilităţilor băneşti, munca la negru, care antrenează un număr mare de salariaţi în diverse activităţi, datorată în special fiscalităţii ridicate, promovate de actualii guvernanţi.

Partidul Democraţiei Sociale din România, în perioada 1993-1996 a dat publicităţii o cartă albă a asigurărilor sociale, întocmită cu consultarea unor experţi europeni, a sindicatelor şi a patronatelor. În cuprinsul acestui document, au fost expuse principiile reformei sistemului de asigurări sociale. Iar, pe baza acesteia, a fost elaborat un proiect de lege care a fost preluat în bună măsură de actualul Guvern.

Problemele cheie pe care le ridică proiectul de lege iniţiat de actualul Guvern se referă la: creşterea vârstelor de pensionare, valoarea de înlocuire a pensiei în raport cu salariul şi, în al treilea rând, problema contribuţiilor solicitate pentru constituirea fondurilor şi partajarea acestora.

În viziunea iniţitorului, creşterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani bărbaţii şi 62 de ani femeile, constituie principala formă de echilibrare a sistemului, fără a se ţine cont de uzura accentuată a forţei de muncă din economia românească şi de condiţiile de muncă, care nu sunt comparabile cu cele din ţările Uniunii Europene şi nici cu speranţa de viaţă din aceste ţări.

În ceea ce priveşte valoarea de înlocuire reprezentată de pensie în raport cu salariul, iniţiatorii propun 50%, cu intenţia vădită de a face loc sistemului privat obligatoriu, care solicită noi contribuţii.

Pe de altă parte, această valoare este insuficientă în raport cu costul actual al vieţii, determinat de evoluţia preţurilor de consum din ultima perioadă.

O altă problemă controversată a actualului proiect de lege este legată de mărimea contribuţiei şi partajarea ei între angajatori şi salariaţi.

Faţă de actualul sistem, în care CAS-ul este plătit de angajator, iniţiatorul propune ca o parte din contribuţie să fie plătită direct din salariu, ceea ce va antrena în timp o creştere mai mare a fiscalităţii asupra veniturilor salariale.

În raport de cele prezentate, Grupul parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România a înaintat un număr de amendamente, pentru fi analizate de Comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor şi aduse în dezbaterea Camerei.

În funcţie de modul în care, pe parcursul dezbaterilor, amendamentele depuse vor fi acceptate în vederea ameliorării proiectului de lege, Partidul Democraţiei Sociale din România va vota pentru sau contra acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna vicepreşedinte Paula Ivănescu, din partea Grupului Partidului Democrat.

Se pregăteşte domnul deputat Victor Barbăroşie, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal.

Vă rog, doamnă.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

A venit şi ziua în care să discutăm reforma asigurărilor sociale. Cred că este o zi binecuvântată de Dumnezeu, dacă vom ajunge cu toţii la concluzia că ceea ce ne-a prezentat Guvernul României este în interesul oamenilor care trăiesc astăzi în România şi vor trăi şi mâine şi poimâine în România.

Este adevărat că cea mai bună parte din această lege este faptul că scoate din administrarea statului nişte fonduri care în mare parte nu-i aparţin, nişte fonduri care provin din contribuţiile oamenilor şi, de când lumea şi pământul se ştie că statul este cel mai prost administrator al bunurilor de toate felurile.

Crearea Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale este unul din lucrurile cele mai importante stipulate în această lege, este o evoluţie înspre bine şi faptul că această Casă de Asigurări Naţionale este administrată multipartit, constituie un fapt care va duce, în speranţa noastră, la o bună administrare a fondurilor depuse de diverşi contribuabili.

Desigur că această lege are foarte multe prevederi care se aliniază la legislaţia europeană, foarte multe prevederi care constituie o evoluţie faţă de legea actuală, care este în funcţiune, însă noi, Partidul Democrat, avem de pus o întrebare retorică. Deci, nu este o întrebare la care aşteptăm răspuns în acest moment, ci la care vom căpăta răspuns de la Camera Deputaţilor, de la membrii acesteia şi de la votul lor.

În această lege, se stipulează ca vârsta de pensionare să crească treptat, pentru femei până la 62 de ani, pentru bărbaţi - până la 65 de ani. Dacă privim din punct de vedere matematic, aritmetic, pe baza argumentelor furnizate de ministrul muncii şi protecţiei sociale, dăm dreptate unei asemenea abordări. Dacă privim din punct de vedere uman, îndoielile încep să apară. Oamenii din România de astăzi şi din România de mâine nu sunt pregătiţi din punct de vedere al condiţiilor de muncă, al condiţiilor în care au trăit şi trăiesc pentru o mărire a vârstei de pensionare.

Ştim foarte bine că speranţa de viaţă din România se cifra acum vreo 2 ani de zile la 69 ani. Acum a început să scadă. Speranţa de viaţă a bărbaţilor este de 66 de ani. Speranţa de viaţă a femeilor este ceva mai mare, de 72 de ani, dat fiindcă ele au beneficiat întotdeauna de o vârstă de pensionare ceva mai scăzută decât bărbaţii.

Putem noi, în acest moment, să ne închipuim că peste 10 ani, sau peste 20 de ani, această speranţă medie de viaţă va creşte până la 78, 79 de ani, cât este în Occident, unde vârsta de pensionare este statuată la 65 de ani pentru bărbaţi şi cu mici variaţii pentru femei, între 60 şi 65 de ani?

Eu cred că noi, cei care astăzi compunem Camera Deputaţilor, Parlamentul României, trebuie să ne gândim la oamenii care trăiesc astăzi, dăm legi pentru ei, cu privire în viitor, dar nu putem să nesocotim starea lor de existenţă.

Mie mi se pare că prin soluţia matematică, propusă de Guvernul României, respectiv de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, noi, de fapt, propunem o soluţie care contracarează efectele şi nu cauzele pentru care pensiile sunt atât de mici, pentru care pensionarii nu se pot întreţine, nu-şi pot cumpăra medicamente, nu pot trăi într-un minim decent. Foarte mulţi dintre ei nu trăiesc şi nu ating minimum de subzistenţă.

Ne putem noi permite, Camera Deputaţilor, să ne gândim că dăm această lege pentru 20 de ani, sau 50 de ani încolo? Va trebui să ne gândim cu toţii foarte bine dacă nu trebuie să ne gândim mai întâi pentru oameni, să dăm aceste legi mai întâi pentru oameni şi să obligăm Guvernul României, Guvernul de astăzi, Guvernul de mâine să eficientizeze activitatea economică, să crească locurile de muncă, crescând astfel contribuţiile la sistemul de asigurări sociale, în aşa fel încât să rezolvăm cauzele, şi nu efectele. Este o problemă de meditaţie pentru toată lumea şi aş dori să vă spun că am consultat marile centrale sindicale, am consultat inclusiv asociaţiile de pensionari, am consultat structurile societăţii civile şi sunt mari îndoieli, nu vorbesc de împotriviri, mari îndoieli că a fost hotărârea cea mai înţeleaptă din partea iniţiatorului acestui proiect de lege.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sper în înţelepciunea dumneavoastră ca, pe parcursul derulării acestui proiect de lege să hotărâm împreună cum este mai bine pentru oameni.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Victor Barbăroşie, din partea Grupului Partidului Naţional Liberal.

Se pregăteşte domnul deputat Károly Kerekeş, din partea Grupului UDMR.

Vă rog.

Domnul Victor Barbăroşie:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de lege privind sistemul public de pensii a ajuns, în sfârşit, în plenul Camerei Deputaţilor. El vine să înlocuiască actualul sistem anacronic, din ce în ce mai greu de susţinut şi administrat, generator de grave inechităţi, în condiţiile de după decembrie '89.

Proiectul vine cu noutăţi de esenţă. Dintre acestea, de maximă importanţă mi se pare noua metodă de calcul al cuantumului pensiei, care va lua în considerare întreaga perioadă de contribuţie.

Se cunosc foarte bine diferenţele aberante pe care actualul sistem le-a făcut posibile între nivelele pensiilor unor oameni cu pregătire şi prestaţie similare, în condiţiile când salarizarea a început să asculte de reguli noi, iar pensionarea a continuat după cele vechi.

Noua lege va aduce sistemul de pensii mai aproape de standarde europene în domeniu.

În legătură cu acest proiect, major pentru reformă, Partidul Naţional Liberal nu regretă decât faptul că alte urgenţe, alături de dificultăţi reale în negocierea cu partenerii de dialog social, l-au întârziat atât de mult.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Károly Kerekeş, din partea Grupului UDMR.

Se pregăteşte domnul deputat Iuliu Furo, din partea Grupului Partidului România Mare.

Domnul Károly Kerekes:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Stimate domnule ministru,

Reforma sistemului de pensii, ca parte esenţială a reformei sociale, figurează printre priorităţile de bază ale făuririi mecanismului economiei de piaţă şi ale protecţiei sociale.

În anii tranziţiei, pe fondul crizei economice, a scăderii producţiei şi creşterii şomajului, a crescut numărul de pensionari şi s-a redus raportul de susţinere, respectiv dintre plătitori de cotizaţii şi pensionari.

Potrivit tendinţelor amintite, au apărut tensiuni şi dezechilibre în constituirea fondurilor de pensii, au crescut cotele de contribuţii, dar şi evaziuni extinse în plata acestora de către agenţii economici. ca urmare a dezechilibrului financiar al sistemului de pensii, s-a produs o reducere drastică a valorii reale a pensiilor.

Această evoluţie a sistemului de asigurări sociale face necesară introducerea unei reforme radicale a întregului sistem, astfel încât el să stimuleze creşterea economică şi să întărească protecţia socială a persoanelor vârstnice şi a celorlalte categorii de pensionari.

Reforma sistemului de pensii, concepută de actualul Guvern, presupune o creştere a răspunderii la nivel individual şi social pentru asigurarea de venituri pentru perioada inactivă, precum şi o diversificare a formelor de asigurare. Noul cadru legislativ al pensiilor dezvoltă, în continuare, sistemul de bază de asigurări sociale, având caracter obligatoriu şi fiind finanţat potrivit principiului solidarităţii sociale. Luând în considerare schimbările intervenite pe piaţa muncii, specificul şi particularităţile forţei de muncă se creează condiţiile ca fiecare persoană activă să fie cuprinsă în sistemul de asigurări de pensii. Ca mijloc complmentar de protecţie a persoanelor vârstnice se creează cadrul legislativ pentru dezvoltarea şi funcţionarea fondurilor private de pensii. Finanţarea sistemului public de pensii pe baza principiului solidarităţii sociale se justifică şi prin etapa actuală de dezvoltare a societăţii, însă este inevitabilă schimbarea modului de aplicare a acestui principiu, în sensul participării şi a persoanelor asigurate la plata contribuţiei.

De asemenea, prelungirea vârstei de pensionare este o necesitate obiectivă, prelungind astfel viaţa activă şi îmbunătăţind raportul de susţinere, aducând o creştere a numărului de plătitori de contribuţii de asigurări sociale. Creşterea treptată a vârstelor de pensionare, fără egalizarea acestora, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, corespunde pe deplin cerinţelor etapei actuale şi a perioadei problematice de tranziţie. Reforma sistemului de asigurări sociale va însemna şi o nouă administrare a asigurărilor sociale, o mai bună constituire şi utilizare a fondurilor bugetului de asigurări sociale.

Fără îndoială, este o măsură absolut necesară şi introducerea noului mod de calcul al pensiilor, întrucât vechiul mod de calcul nu mai corespunde condiţiilor economiei de piaţă şi a creat numai dificultăţi. De adoptarea şi implementarea noului sistem de asigurări sociale sunt legate speranţe justificate, însă pentru realizarea cu succes a programului de politică socială a Guvernului se impune luarea măsurilor cuvenite pentru combaterea drastică a evaziunilor în plata contribuţiilor sociale, adoptarea unor măsuri mult mai severe, împotriva agenţilor economici care nu plătesc contribuţiile de asigurări sociale. Ele sunt cu atât mai mult justificate cu cât pentru România asigurările publice de pensii vor rămâne şi în viitorul previzibil principala cale de protecţie a persoanelor vârstnice. În lipsa acestor măsuri severe, reforma va rămâne doar o iluzie.

În încheiere, pot afirma că Grupul parlamentar al UDMR va vota această lege, căreia i-a adus o serie de îmbunătăţiri în cadrul lucrărilor în comisie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Iuliu Furo, din partea Grupului parlamentar al PRM. Se pregăteşte domnul deputat Vîlcu din partea Grupului parlamentar al PUNR.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este incontestabil că ne aflăm în faţa unei legi cu implicaţii majore atât pe termen de aplicare imediată, am în vedere data la care va intra în vigoare, cât şi pe termen mediu şi pe termen lung. Poate pare curios, dar eu vreau să declar de la bun început că pe parcursul aplicării acestei legi sunt posibile mai multe variante de a o perfecţiona.

În primul rând, sunt în totalitate de acord cu cele spus de domnul profesor Athanasiu în legătură cu scopul propus prin această lege, de a elimina anumite anomalii create din 1990 încoace prin repetatele indexări, prin normalizarea cuantumului pensiei la aceeaşi categorie, aceeaşi vechime şi aceeaşi vârstă, dar date diferite de pensionare, şi este, categoric, un lucru câştigat că la baza elaborării acestei legi s-a avut în vedere un studiu comparat cu privire la sistemele de pensionare existente în alte ţări, un studiu care nouă, membrilor Comisiei pentru muncă şi protecţie socială ne-a fost de un real ajutor. Este incontestabil că este meritul celor care l-au elaborat, care l-au conceput, ea este o continuare a proiectului legii gândite încă în legislatura trecută, perfecţionată, îmunbătăţită şi prezentată azi în faţa noastră.

Am cinci probleme care mă preocupă personal. Dar înainte de aceasta, aş vreau să afirm şi eu aici, ca şi colegii mei din comisie, că din luna septembrie 1998 şi până la finalizarea acestei legi, comisia noastră a lucrat, pot să spun, fără diferenţă de apartenenţă de partid, şi am vizat să iasă o lege în folosul oamenilor, o lege în folosul societăţii româneşti. Sunt însă aceste câteva probleme care pe mine personal mă preocupă şi sunt convins că, în ultimă instanţă, cu ajutorul înţelepciunii colective de care va da dovadă Camera Deputaţilor, membrii săi, vom reuşi să aducem corijările şi îmbunătăţirile de rigoare. Nu sunt întrebări adresate iniţiatorilor.

O primă problemă care mă preocupă şi la care nu cunosc încă un răspuns, nu sunt în stare să dau un răspuns, judecând cele 3 termene: imediat, mediu şi termen lung, este vârsta de pensionare. Domnul ministru Athanasiu a prezentat acest lucru, pentru bărbaţi 65 de ani, cu termen de aplicare în 14 ani, pentru femei 62 de ani, cu termen de aplicare 23 de ani. Pun însă problema: care este astăzi, - şi doamna deputat Ivănescu a pomenit-o - speranţa de viaţă la naştere a unui cetăţean în România. Care va fi, cum va evolua această speranţă de viaţă în perspectivă?

Desigur, am dori ca vârsta de pensionare să intervină cât mai târziu, dar, în acelaşi timp, trebuie să ţinem seama de condiţiile practice existente în momentul aplicării acestei legi. Bineînţeles, legiuitorul va avea în vedere acest termen de graţie, în cazul bărbaţilor de 14 ani, la femei de 23 de ani, dar având în vedere experienţa ultimilor 10 ani, stadiul de dezvoltare economico-socială a României, îmi pun întrebarea retorică, dacă aceste vârste vor corespunde generaţiilor care urmează acelor oameni care peste 14 sau peste 23 de ani vor atinge vârsta de pensionare. Iată o chestiune la care va trebui în colectiv, împreună să judecăm şi să ne gândim.

A doua problemă care, sincer, vă mărturisesc că mă frământă şi ştie domnul ministru, că s-a discutat şi în cadrul comisiei, a ridicat-o şi domnul deputat Buzatu, este acea valoare de înlocuire a salariului de care a beneficiat un viitor pensionar, faţă de pensie, care în proiectul de lege este dimensionată la 50%. Şi este o menţiune că viitorii noştri pensionari vor beneficia şi de sisteme private de pensii. Este foarte adevărat, dar de această categorie vor beneficia doar cei care au până la vârsta de 45 de ani. Or, pentru a asigura un trai decen, cu o valoare de înlocuire, cu un coeficient de înlocuire de 50%, mi se pare foarte riscant şi foarte dificil de rezolvat pentru această categorie de pensionari pe care se va aplica această lege în momentul în care va intra în vigoare.

A treia chestiune care, de asemenea, a fost amintită aici, care credem că trebuie să beneficieze de gândirea colectivă şi de experienţa fiecăruia dintre noi, este acel raport de împărţire al contribuţiei la asigurările sociale datorate de asiguraţi şi datorate de angajatori, având în vedere că pentru asiguraţi revine, conform proiectului legii, o treime din salariu. Întrebarea este dacă nu cumva această o treime reprezintă prea mult şi la ora actuală ar duce la greutăţi în plus pe care trebuie să le suporte un salariat care aspiră la venerabilul titlu de pensionar.

Şi a patra chestiune pe care, stimaţi colegi, v-o pun foarte deschis în faţă, noi am discutat în comisie îndelung, nu numai pentru faptul că pe unii dintre noi ne priveşte în mod direct, dar priveşte întregul sistem de pensionare. Este vorba despre sistemul de cumul de pensii cu cumulul de salariu sau cu cumulul de indemnzaţie de deputat sau de senator. Potrivit prevederilor proiectului de lege, acest cumul va fi admis, în condiţiile în care viitorul pensionar, deci salariatul sau, în cazul nostru, cel care va fi ales în forul legislativ, nu va mai plăti cotă parte de asigurări sociale, va putea beneficia şi de pensie şi de salariu, dar, atenţie, în momentul în care iese la pensie efectiv sau, în cazul nostru, îşi termină mandatul, nu mai beneficiază de recalcularea pensiei. Este o problemă foarte serioasă, este o fromulare... în comisia noastră s-a născut un articol nou, art.96, dacă nu mă înşel, în proictul de lege, poate este bine, poate nu este bine, poate este cea mai bună soluţie, poate nu este o soluţie bună. De aceea, credem că numai cu ajutorul dumneavoastră, al celor care beneficiaţi la ora actuală de cele două sisteme şi aveţi o experienţă corespunzătoare, vom găsi soluţia cea mai bună.

Şi o ultimă chestiune pe care aş vrea s-o ridic, domnule ministru, pentru dumneavoastră mai ales, nu atât ca persoană, ci ca funcţie, pentru Executiv. Ne preocupă foarte serios problema încasării datoriilor, a obligaţiilor pe care le au agenţii economici cu capital de stat, cu capital privat şi de stat şi cu capital privat în ceea ce priveşte cotele părţi pentru asigurările sociale. După cât ştiu, anul trecut s-a finalizat cu un deficit foarte mare, de câteva mii, 9 mii de miliarde, dacă nu mă înşel. O cifră enormă. Se ştie că asigurările sociale de sănătate nu sunt aplicabile aşa cum au fost lgiferate de la începutul acestui an, de la 1 ianuarie, tot datorită unor deficienţe organizatorice, mai ales cu implicaţii financiare. De aceea, cred că este bine că în proiectul de lege se prevede un termen de graţie de un an de zile pentru aplicarea acestei legi, din momentul în care va fi publicată în Monitorul Oficial, însă aş reţine atenţia asupra seriozităţii cu care trebuie privit acest termen de graţie, astfel încât să existe timp suficient pentru a putea fi implementat noul sistem de plată a pensiilor, de administrare şi plată a pensiilor. Am în vedere casele de asigurări, am în vedere tot sistemul nou croit în ceea ce priveşte administrarea şi aşezarea sa în teritoriu.

De asemenea, cred că se impune ca în această perioadă, şi în ceea ce priveşte baza materială necesară implementării sistemului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale să fie mai mult sprijinit decât a fost Ministerul Sănătăţii. Am în vedere sedii, am în vedere personal calificat, am în vedere instalaţiile şi utilajele necesare desfăşurării în bune condiţii a acestor elemente.

În ceea ce ne priveşte, desigur, după parcurgerea celor peste 200 de amendamente acceptate şi celor 70 de amendamente care aşteaptă votul Camerei Deputaţilor, ne vom strădui să contribuim în continuare la îmbunătăţirea legii şi, pe măsură ce vom găsi înţelepciunea şi înţelegerea necesară pentru a ieşi cu o lege corespunzătoare, bună pentru cei care aşteaptă de mult această lege, vom susţine sau vom adopta o atitudine corespunzătoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vîlcu - Grupul parlamentar al PUNR şi se pregăteşte doamna deputat Smaranda Dobrescu din partea Grupului parlamentar al PSDR. Este în sală? Da.

Vă rog.

Domnul Mircea Vîlcu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Domnilor colegi,

Sigur că ar fi fost de dorit, din punctul meu de vedere şi al formaţiei politice pe care o reprezint, ca susţinerea în cadrul dezbaterilor generale a acestui atât de important proiect de lege să o facă chiar preşedintele comisiei, domnul deputat Valentin Adrian Iliescu care, însă, din motive obiective este nevoit să lipsească în acest moment.

Problema acestei reglementări legale este, evident aşteptată de multă vreme şi ea este cu atât mai necesară, cu cât între timp s-a recurs, în diferite împrejurări, conjunctural deci, la elaborarea unor proiecte şi reglementări în ceea ce priveşte pensionarea, care au creat, aceasta este impresia generală, un adevărat haos în ceea ce priveşte drepturile, vârsta şi tot ce ţine de această instituţie a pensionării.

Aş da ca element, aşa, şi de pitoresc, deşi nu este chiar pitoresc, faptul că într-un din emisiunile de acum câteva zile, o femie în vârstă de 42 de ani întreba cam care ar fi posibilităţile de a se pensiona. Sigur că la o asemenea vârstă, să te gândeşti la pensie, după părerea mea este de-a dreptul dramatic, dar este, în acelaşi timp, şi o anomalie, stimulată însă de precedentele reglementări legale.

Legea, proiectul de lege este foarte bine gândit. Apreciez în mod deosebit pledoaria extrem de documentată şi de bine argumentată a domnului ministru Athanasiu în susţinerea de la începutul acestor dezbateri, şi ea se încearcă a fi, în acelaşi timp, o reglementare de lungă durată, pentru viitorii 20-30 de ani. Eu o spun cu toată sinceritatea, mă îndoiesc că o lege elaborată în contextul politic, dar şi economic actual, poate să atingă vârste atât de respectabile în perspectivă, 20-30 de ani. Dar să sperăm că evoluţia economică a României va îngădui aplicarea prevederilor acestei legi şi în perspectiva pe care o anticipează.

Între prevederile acestei legi sunt lucruri foarte interesante, lucruri foarte valoroase, dar mie mi se pare, din lectura pe care am făcut-o, că există şi unele semne de întrebare. Nu intru în detalii, dar m-aş referi la aproximativ 2-3 dintre ele.

De pildă, totuşi, este destul de neclar modul în care se va face, să spunem, derularea acestei legi, având în vedere necesitatea de a se atinge în final, ca prag de vârstă a pensionării, cele două vârste anunţate, pentru femei şi pentru bărbaţi. Cum, concret şi în ce perspectivă se va realiza această problemă rămâne totuşi un semn de întrebare. Pentru că legea va porni de la nişte premise destul de dificile, va trebui să reglementeze în primul rând situaţia actuală şi să aşeze o dată când să intre în vigoare prevederile acestei legi, mă rog, sistemul modern de realizare a instituţiei, aş spune, pensionării.

Aşa cum s-a spus şi de către doamna Paula Ivănescu, dacă nu mă înşel, e nevoie să se aibă în vedere neapărat şi corelarea aceasta a vârstei de pensionare cu speranţa de viaţă a populaţiei ţării noastre. Pentru că, dacă vârsta de pensionare a bărbaţilor se va aşeza, am zice aproape firesc, la 65 de ani, iar speranţa de viaţă a bărbaţilor României este de 66-67 de ani, nu văd atunci de ce ar fi nevoie ca viitorul pensionar să contribuie cu sume destul de frumoase pentru a-şi asigura pensia, când parcă aş fi tentat să cred că depunând banii la bancă şi-ar asigura o mai bună existenţă pentru cei 2-3 ani câţi îi mai rămân să trăiască după ce se pensionează. Sigur, este o situaţie aşa, care frizează comicul, dar eu am vrut să atrag atenţia doar că este nevoie să gândim foarte bine când vorbim despre vârste de pensionare şi despre această speranţă de viaţă. Şi, probabil, lucrurile acestea încă vor fi dezbătute şi reglementate în cadrul discuţiilor care vor avea loc.

Un alt apsect asupra căruia aş atrage atenţia este că în proiectul legislativ nu se are în vedere ceea ce vechea legislaţie avea în vedere, şi anume încurajarea sporului demografic. Pentru femei, în legislaţia existentă la ora actuală, sunt reglementări care micşorează momentul pensionării în funcţie de aportul adus la creşterea populaţiei ţării, în funcţie de numărul de copii pe care îi au. Or, lucrurile acestea nu sunt prevăzute clar în noua formulă legislativă şi cred că aici ar trebui să se facă o mai bună corelare cu reglementările existente, nu numai la modul general, ci şi cu trimitere spre diferitele categorii profesionale.

Dar, evident, toate aceste probleme vor constitui în mod precis obiectul dezbaterilor care vor duce, aşa cum s-a spus, la şlefuirea şi îmbunătăţirea acestui proiect legislativ.

În ceea ce priveşte Grupul parlamentar al PUNR, pe care îl reprezint, este evident că va vota pentru tot ceea ce va considera că vine într-adevăr în sprijinul acestei categorii, am putea spune la ora actuală, într-un fel, socio-pofesonale deja, a pensionarilor, întrucât în programele cred că tuturor partidelor, problema pensionarilor este deosebit de acută.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Aş dori să ştiu dacă din Grupul parlamentar al minorităţilor se înscrie cineva la cuvânt? Văd că nu e nimeni aici din partea dânşilor.

Aveţi cuvântul, doamnă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să încep cu o uşoară mărturisire.

Acum 10 ani, când am intrat în politică, cu bună credinţă, sinceritate, dar şi cu inocenţă, recunosc, ceream bonificaţii la vârsta de pensionare, în special pentru femei. A fost nevoie să treacă câţiva ani de cunoaştere a sistemelor distributive de pensii, să înţeleg neajunsurile lor şi pe cele ale sistemului nostru în special, au fost nevoie de ani de lectură, pentru a părăsi perioada infantilismului politic, cel puţin în privinţa vârstei de pensionare.

În timp am înţeles că sistemele de pensii ridică oricărui politician câteva provocări care, în final, dacă vor fi înţelese, se constituie în tot atâtea teste de maturitate politică.

Prima provocând. Sistemele de pensie trebuie să fie de tip distributiv sau bazate pe 3 piloni: un sistem public distributiv, un sistem de pensii obligatoriu cu capitalizare, gestionat privat şi un sistem privat de pensii, opţional?

A doua. Vârsta de pensionare trebuie să fie mică, pentru a înlesni intrări noi în sistem şi pentru că există o cerinţă socială, sau trebuie să fie cât mai ridicată, în interesul sistemului şi mai ales al pensionarului?

A treia provocare. Speranţa de viaţă de 68 de ani - bărbaţi şi 73 de ani - femei este o prognoză la naştere sau o pognoză în momentul pensionării? Şi, daţi-mi voie, aici, să contrazic pe baze statistice, cu informaţii statistice pe antevorbitorii mei, pe distinşii mei colegi care s-au referit la 68 de ani, respectiv 73 speranţă de viaţă pentru femei, dar acestea este un clişeu care circulă, din păcate, şi printre politicieni, este vorba de speranţa de viaţă la naştere ca un dat la naştere, ţinând cont şi de primul an de viaţă, care aduce mortalitatea cea mai mare. În momentul pensiei, în momentul de faţă, în momentul vârstei de pensionare, speranţa de viaţă este în medie, bărbaţi şi femei, de 12 ani. Deci să nu ne mai agăţăm în mod neprofesionist de 68 şi 73.

A patra provocare, dacă-mi permiteţi. Pensionarea este o obligaţie sau un drept?

A cincea. Cumulul, în condiţiile în care pensia este un drept de care poţi beneficia când vrei, este un fapt moral, este justificat?

Şi a şasea. Este de preferat să încadrăm salariaţii în grupe speciale de muncă sau să obligăm angajatorii să îmbunătăţească condiţiile de muncă?

Când un politician găseşte un răspuns legat şi coerent la aceste provocări va simţi nevoia, fără doar şi poate, să elaboreze un proiect de lege, poate chiar acest proiect de lege, proiectul Legii sistemului public de pensii din România.

Grupul nostru parlamentar a răspuns la aceste întrebări, capcane ale politicianului - copil, de fapt, şi va vota acest important proiect de lege.

În ce mă priveşte, mă consider favorizată, norocoasă că am făcut parte din colectivul care a participat la elaborarea raportului la Legea sistemului public de pensii, pe care o prevăd şi căreia îi doresc ani mulţi în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, au luat cuvântul reprezentanţii tuturor grupurilor care s-au înscris, parlamentarii care s-au înscris la cuvânt. Aş dori să îl întreb pe domnul ministru dacă are de răspuns vreunei întrebări care s-a pus. Nu.

În acest caz, trecem la dezbaterea proiectului de lege şi aş ruga secretarii de şedinţă să vină de unde se află şi pe liderii de grupuri să-i aducă pe colegi în sală. Rugaţi-i, vă rog, pe colegi să vină în sală.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. O să începem cu titlul legii. Domnul deputat Sârbu. Deci, la titlul legii, vă rog frumos, da, domnul deputat Buzatu.Vă rog să expuneţi exact titlul legii aşa cum a fost aprobat, în fine, de comisie, pentru că din raport diferă de titlul din proiect. Vă rog.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La titlul legii am propus următorul amendament: textul iniţial este "Lege privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale", iar prin amendamentul propus se sugerează ca aceasta să se numească "Lege privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale", pe considerentul că aceasta este lege esenţială care reglementează reformarea sistemului de asigurări sociale. S-a obiectat la aceasta că mai există şi alte drepturi de asigurări sociale. Formularea care am propus-o însă nu exclude existenţa altor legi care să reglementeze domeniul asigurărilor sociale, pentru că nu spune toate celelalte legi din sistemul asigurărilor sociale, ci "Lege privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale", având în vedere caracterul reformator al acestui proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult.

Deci, este primul amendament respins de comisie al domnului deputat Dumitru Buzatu. Comisia spune că nu este de acord. Doresc să ştiu punctul de vedere al iniţiatorului. Dacă poate domnul ministru să ne spună punctul dânsului de vedere, pe titlu, "Lege privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale".

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Raportul este redactat greşit.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Raportul e redactat fără titlu, de fapt. Iar titlul care apare sus diferă de titlul din proiectul de lege.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci, la pagina 222, la poziţia 1, se spune în coloană textul iniţial: "Lege privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale". Păi, nu este acesta textul iniţial. Textul iniţial este cel privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale, iar amendamentul domnului Buzatu înţeleg că este cel care este trecut la textul iniţial. Nu-i aşa?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

În raport este greşit redactat, este o greşeală de redactare pe prima coloană. Deci nu e "Lege privind pensiile...", "…ci sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale". Dar problema e următoarea: deci, avem în momentul de faţă proiectul iniţial cu titlul pe care-l are şi avem din partea comisiei... Domnule deputat Sârbu, aici chiar în raport avem "Raport asupra proiectului de Lege privind pensiile…", or proiectul de Lege e "…privind sistemul public de pensii şi alte..."

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Cred că faptul că aţi fost de acord cu acest amendament reflectă chiar ideea iniţială, care a fost în textul iniţial, aşa cum a fost trimis de minister. Deci, "Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este o greşeală în textul raportului la amendamentele respinse. Îl întreb pe domnul deputat Buzatu dacă îşi menţine amendamentul. Vi-l menţineţi, da? Da. Amendamentul domnului deputat Buzatu de la nr.crt.1 "amendamente respinse", amendament cu care nu este de acord nici iniţiatorul şi nici comisia. Vi-l supun spre aprobare la cererea domnului deputat Buzatu. Iniţiatorul, sunteţi de acord cu amendamentul domnului deputat Buzatu? Domnul deputat Buzatu, dumneavoastră aveţi "Lege privind sistemul public de pensii şi asigurări sociale", atâta. Şi cu formularea "şi alte drepturi de asigurări sociale" iniţiatorul este de acord. Comisia este de acord cu această formulare? Da.

Atunci, vă supun spre aprobare titlul, care va suna aşa: "Lege privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale".

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat în unanimitate.

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Titlul legii este venit de la Guvern, nu este nici o inovaţie. Păi, cu ce să fie de acord ?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Art.1 nr.crt.1. Lucrăm numai pe raport în continuare. Doresc să întreb dacă sunt intervenţii aici. Deci, suntem pe raport la nr.crt.1. Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Dacă o să vă uitaţi în partea finală a raportului, la amendamentele admise, o să vedeţi la poziţia 241...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Un moment. Ce pagină?

Domnul Acsinte Gaspar:

La pagina 163, poziţia 241, textul propus de comisie pentru abrogări; se prevăd a fi abrogate peste 37 de acte normative, ceea ce înseamnă o asanare generală în acest domeniu. Deci, eu consider că această lege este legea de regim în legătură cu sistemul pensiilor şi alte drepturi de asigurări sociale şi, pentru corelare, şi mă refer acum la poziţia 1 din raport, la amendamentul comisiei, pentru corelare, aş simţi nevoia ca să se introducă sintagma "în condiţiile prezentei legi". Pentru că, după aceea, în partea finală, o să vedeţi că se spune că acest sistem este denumit în continuare în cuprinsul legii "sistemul public". Şi atunci art.1 ar trebui să sune aşa: "Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale denumit în continuare sistemul public".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dumneavoastră aţi spus să se introducă "în condiţiile prezentei legi". Iniţiatorul, de acord. Comisia, de acord. Alte intervenţii nu mai sunt. Deci, nr.crt.1 cu acest amendament.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat în unanimitate.

La nr.crt.2, art.2. Dacă sunt intervenţii. Domnul deputat Acsinte Gaspar. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Pentru acurateţea textului, la amendamentul care este propus de comisie, la art.2 la lit.d), se pune punct şi virgulă după "sistemul public" şi pe urmă se spune: "drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ în deplină obligaţie". Ori scoatem punctul şi virgula şi lăsăm numai virgula, şi atunci textul sună corect, româneşte, ori dacă nu...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Unde spuneţi dumneavoastră ?

Domnul Acsinte Gaspar:

La lit.d) pe coloana amendamentelor...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

A, apare un punct şi virgulă la mijlocul textului. Da.

Domnul Acsinte Gaspar:

Exact. Pe urmă se spune: "drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ în deplină obligaţie..."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, trebuie să rămână virgulă aici.

Domnul Acsinte Gaspar:

Trebuie ori virgulă, ori dacă punem punct şi virgulă, atunci ar trebui ca textul să sune aşa: "Drepturile...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este o greşeală materială de redactare. Iniţiatorul şi comisia spun că este virgulă şi atunci o să rămână aici virgulă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Se poate lăsa punct şi virgulă, dar textul atunci, partea finală ar trebui să sune aşa: "drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ în deplină obligaţie". Dar dacă spuneţi că se renunţă şi se merge pe virgulă, atunci sigur că este corect aşa cum este aici.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul şi comisia spun că a fost cu virgulă şi că propun să rămână cu virgulă. Dacă sunt alte intervenţii la art.2. Nu sunt.

Art.2 cu această corectură de redactare.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Art.3. Nr.crt.3 din raport. Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4, nr.crt.4. Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5, nr.crt.5. Intervenţii. Nu sunt.

Aveţi o intervenţie? Domnul deputat Stanca. La care dintre alineate? La alin.2, la primul alin nu aveţi amendamente, da? Bun. Vă supun spre aprobare atunci primul alineat.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Aprobat.

Alin.2. Domnul deputat Stanca. Vă rog.

Domnul Teodor Stanca:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă observăm modificarea pe care comisia a adus-o la art.4, din pct. IV vechi s-a scos o literă care a devenit pct. VI. Deci, este vorba de "persoane care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile". Or, la art.5, se fac nişte trimiteri, aş dori ca aceste trimiteri când se referă la pct. IV, să se ia în considerare trimiterea şi la punctul VI, care derivă de fapt din vechiul IV. Cu acest lucru ar trebui să fim atenţi şi în decursul articolelor unde sunt trimiteri la punctul IV, art.4, să se facă şi trimiteri la punctul VI al aceluiaşi articol. Deci, să fim atenţi şi la alte astfel de trimiteri. Acest lucru este valabil şi la următorul paragraf.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, la alin.2, la alin.3...

Domnul Teodor Stanca:

Şi la alin.3 este acelaşi lucru. Trimiteri şi la pct. VI.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Trebuie spus punctele IV, V şi VI, de fapt. Este corectă această corelare. Eu cred că este o scăpare de redactare şi o să rog să se ţină cont la redactare în momentul finalizării textului. Deci, nefiind vorba decât de o completare care este necesară şi care va fi introdusă ulterior în toate textele, vă supun spre aprobare alin.2 de la nr.crt.5 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3 cu aceeaşi completare. Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.4. Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Acum, art.6. Comisia a propus eliminarea lui, la nr.crt.6. Domnul deputat Buzatu. Poftim? E în regulă? Da. Deci, nu doriţi să luaţi cuvântul.

La nr.crt.6. Eliminare. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7. Sigur, aici vreau să vă supun spre aprobare renumerotarea textului pentru că, probabil, nu este singurul loc unde vor mai apărea asemenea chestiuni. Deci, pentru renumerotarea întregului text, la sfârşit.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Vă mulţumesc.

Adoptat.

Deci, la art.7 e numerotare şi comisia face nişte propuneri. Dacă sunt intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Nr.crt.8, art.7. Intervenţii. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

eu vă propun următorul lucru, la sugestia celor doi secretari de şedinţă, să aplicăm art.128 din regulamentul nostru şi vom continua joi lucrările cu nr.crt.9.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,00.