|
Domnul Mircea Geoană (ministrul afacerilor externe): Bună ziua, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Venim în faţa dumneavoastră astăzi cu un proiect de lege privind ratificarea unui tratat între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat. După cum ştiţi, acesta a fost semnat anul trecut la Cernăuţi de către preşedinţii român şi ucrainean şi acest document reprezintă unul din documentele importante care stau la baza relaţiei între România, ca membru al NATO în câteva săptămâni şi al Uniunii Europene în 2007, şi cel mai important vecin al nostru Ucraina. Ştiţi bine că relaţiile legate de frontiera româno-sovietică, problemele încă în suspensie, apropo de platoul continental, şi în general o anumită dificultate a acestei relaţii au făcut ca pentru Tratatul privind regimul de frontieră româno-ucrainean să fie nevoie de mulţi ani de muncă diplomatică şi politică. Vă reamintesc faptul că am avut această obligaţie ca urmare a semnării în 1997 a Tratatului de bază între România şi Ucraina şi a Declaraţiei conexe a miniştrilor de externe ai vremii respective, în care încheierea acestui tratat privind regimul de frontieră reprezenta o obligaţie pentru ambele părţi. Mai mult decât atât, încheierea acestui tratat privind regimul de frontieră reprezintă, conform aceluiaşi document conex la tratatul de bază, o piesă indispensabilă pentru o eventuală deferire către arbitrajul internaţional a problemei platoului continental. În mod explicit, în absenţa acestui tratat privind regimul de frontieră, o eventuală soluţionare a problemei care este încă în suspensie între România şi Ucraina, platoul continental şi partajarea importantelor resurse economice şi naturale din Marea Neagră ar fi fost practic imposibilă şi ar fi fost imputabilă părţii române. Mai mult decât atât, acest regim al frontierei de stat dintre România şi Ucraina nu reprezintă un tratat cu privire la frontiera româno-ucraineană, ci un tratat cu privire la regimul frontierei ca viitoare frontieră Schangen, România are obligaţia de a avea un regim al frontierei sale răsăritene care să fie compatibil cu normele şi reglementările Uniunii Europene. Nu ascund faptul că dificultăţile pe care le-am avut în negocierea acestor documente şi dificultăţile pe care le avem în continuare pentru demarcarea platoului continental fac ratificarea şi intrarea în vigoare a acestui tratat privind regimul de frontieră o necesitate imperioasă. În următoarea perioadă va trebui să găsim o soluţie bilaterală sau de arbitraj internaţional la Haga, a problemei care încă reprezintă o dificultate pentru relaţia româno-ucraineană care se numeşte platoul continental. În egală măsură, acest tratat reprezintă şi o garanţie pentru interesul românesc în ceea ce priveşte lăţimea permanentă de 20 de mile marine a mării noastre teritoriale. Este şi un mecanism care asigură mobilitatea ultimului punct al frontierei maritime. În egală măsură, acest document permite corectarea traseului frontierei de stat fluviale în funcţie de mutaţiile naturale ale poziţiei şenalului navigabil principal sau mijlocului pânzei de apă. Ţinând cont de mutaţiile naturale, acest lucru reprezintă o asigurare suplimentară pentru o frontieră care să asigure în mod echitabil o astfel de evoluţie. Lucrul important care a stârnit comentarii în presa română şi internaţională, în cap.XII al acestui tratat, am instituit un mecanism de consultări obligatorii, prealabile realizării unor lucrări pe apele de frontieră care au potenţialul de a modifica configuraţia acestora sau de a afecta regiunea de graniţă. Şi acest lucru devine cu atât mai relevant în condiţiile unor declaraţii şi unele acţiuni preliminare întreprinse de autorităţile ucrainene cu privire la amenajarea unui eventual canal de navigaţie pe Braţul Bâstroie sau recenta prezenţă a barjei de petrol în regiunea de frontieră româno-ucraineană. Este un mecanism asiguratoriu care asigură un cuvânt obligatoriu din partea română pentru eventuale astfel de acţiuni. Este un tratat care asigură un regim european al frontiere noastre şi am dorit să dăm un semnal către Bruxelles şi către partenerii noştri europeni în acest context. Aş mai face doar câteva precizări cu privire la avantajul tactic pe care ratificarea acestui tratat l-ar aduce intereselor noastre. Reamintesc faptul că în Acordul conex emis în 1997 se stabileşte o relaţie obligatorie între acest document pe care vi-l supunem atenţiei astăzi şi procesul de delimitare a platoului continental şi zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră. Acest acord conex tratatului de bază din 1997 stabileşte o procedură specială, care, odată îndeplinită prin ratificarea acestui tratat pe care vi-l supunem astăzi, ar permite României să sesizeze Curtea Internaţională de Justiţie privind delimitarea spaţiilor maritime menţionate. Conform documentului din 1997, în cazul în care România şi Ucraina nu vor reuşi să ajungă la o soluţie negociată a problematicii delimitării într-un interval de timp rezonabil, Curtea Internaţională de Justiţie poate fi sesizată de oricare dintre părţi în cazul în care tratatul privind regimul frontierei a fost încheiat sau se poate demonstra că neintrarea sa în vigoare se datorează vinei uneia dintre părţi. În dreptul internaţional, demonstrarea vinei deliberate a unui stat suveran este o chestiune dificilă şi, practic, aproape imposibilă. Aş vrea să fac precizări legate de ultimele discuţii pe care le-am avut cu partea ucraineană cu privire la platoul continental şi demarcarea zonei economice exclusive în Marea Neagră. Am avut până acum 21 de runde de negocieri pe acest subiect. Progresul este în continuare foarte lent. Poziţiile se păstrează cu o doză mare de divergenţă. La această oră, în pofida recentelor propuneri avansate de ministrul ucrainean de externe, cu ocazia vizitei la Bucureşti, ne este greu să anticipăm că vom putea ajunge în termen scurt sau rezonabil la o soluţie negociată. De aceea, tratatul pe care vi-l supunem ratificării astăzi, capătă o importanţă deosebită pentru a putea permite opţiunea arbitrajului internaţional în condiţiile în care nu vom sesiza o flexibilizare şi o atenuare a pretenţiilor excesive ale părţii ucrainene în relaţia cu România pe platoul continental. Aceasta este de fapt miza adevărată a acestui tratat privind regimul de frontieră. Repet, şi în concluzie: tratatul nu stabileşte frontiera româno-ucraineană; el stabileşte regimul de frontieră a unei frontiere europene şi moderne între un stat U.E. şi un stat vecin Uniunii Europene extinse, o frontieră de tip schengen, mecanisme de consultare prealabilă, mecanisme moderne, aşa cum trebuie să fie o frontieră răsăriteană a Uniunii Europene extinse. În egală măsură, consecinţa practică şi care sper că va avea aprecierea pe care trebuie să o aibă, ne deschide calea către rezolvarea, dacă nu vom putea bilaterală, internaţională a platoului continental care reprezintă pentru România adevărata miză a acestei dezbateri. În consecinţă, domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor deputaţi, poziţia Guvernului şi a Ministerului de Externe este că intrarea în vigoare a acestui tratat privind regimul de frontieră reprezintă o necesitate, ea va permite în egală măsură abordarea relaţiei cu Ucraina pe un plan mai larg, care să fie, sperăm noi, ceva mai pozitivă, inclusiv în problematica protecţiei minorităţilor româneşti din nordul Bucovinei şi din sudul Basarabiei. Este un document important, e un document necesar, este un document prin care România îşi va putea apăra mai bine şi cu mai multe argumente interesul naţional în relaţia cu acest important vecin al României şi al spaţiului occidental extins. Vă mulţumesc foarte mult.
|