Dezbateri parlamentare

(A doua parte a şedinţei a fost condusă de domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Ilie Sârbu, secretar al Senatului, şi Ioan Munteanu, secretar al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Continuăm lucrările şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Potrivit ordinii de zi şi programului de lucru aprobate, urmează să începem dezbaterile asupra Proiectului Legii bugetului de stat şi Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale pe anul 2007.

Pentru dezbaterea generală, Birourile permanente ale celor două Camere propun următoarele: Guvernului să i se rezerve 60 de minute, pe care să le utilizeze la începutul şi la încheierea dezbaterilor generale; grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor şi Senat, împreună, să li se aloce timpul corespunzător numărului iniţial al membrilor lor, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar; deputaţii şi senatorii care nu fac parte din grupuri parlamentare, să aibă la dispoziţie, de asemenea, câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între aceşti parlamentari sau grupurilor parlamentare.

Potrivit acestei repartizări a timpului de dezbatere, grupurile parlamentare, deputaţii şi senatorii deveniţi independenţi au la dispoziţie timp maxim pentru pentru participarea la dezbateri, după cum urmează: Grupurile parlamentare ale PNL şi PD din Camera Deputaţilor şi Grupul parlamentar al Alianţei D.A. PNL-PD din Senat - 54 de minute; Grupurile parlamentare ale PSD - 53 de minute; Grupurile parlamentare ale PRM - 23 de minute; Grupurile parlamentare ale UDMR - 11 minute; Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator - 10 minute; Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor - 6 minute; deputaţii şi senatorii fără apartenenţă la grupurile parlamentare - 7 minute.

Sunt comentarii la aceaste propuneri ale Birourilor permanente reunite? Nu sunt. Vă mulţumesc.

Supun, atunci, votului dumneavoastră aceaste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, s-au adoptat aceste propuneri.

Pentru prezentarea Proiectului Legii bugetului de stat şi a Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, invit la tribună pe domnul prim-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Anton Constantin Popescu-Tăriceanu:

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Domnule vicepreşedinte al Senatului,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În orice democraţie, dezbaterea şi votarea bugetului în parlament generează una din cele mai importante şi de substanţă discuţii politice. Îmi doresc ca şi proiectul de buget pe care Guvernul îl aduce în faţa dumneavoastră să aibă acelaşi rezultat.

Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2007şi Proiectul Legii bugetelor asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 pe care vi le propun astăzi spre adoptare sunt expresia cea mai concretă a politicilor pe care le implementează Guvernul pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate la învestitură. Filosofia noastră este să stimulăm economia, ca sursă de bunăstare şi de bani, şi să avem încredere în români, în inteligenţa lor şi în forţa lor de muncă.

Poate că unii se aşteaptă să vin la această tribună ca un fel de contabil şi să vă prezint o înşiruire de cifre seci. Daţi-mi voie să vă spun că nu aceasta este intenţia mea. Intenţia este de a vă exprima, prin prezentarea bugetului, viziunea politică ce sintetizează cei aproape doi ani de politici guvernamentale şi de reforme. Stabilim prin proiectul de buget obiective tangibile şi dăm direcţia de dezvoltare pentru următoarea jumătate de mandat.

Alţii par să fie lăsaţi asurziţi de zgomotul săbiilor de pe scena politică. Îi invit să revină la realitate, cu o lectură a bugetului pe 2007. Vor vedea că dincolo de declaraţiile asurzitoare ale celor orbiţi de ambiţii personale, la nivelul societăţii, al vieţii reale a cetăţenilor, am reuşit să descătuşăm energiile care duc la dezvoltarea şi modernizarea României.

Mai sunt unii obişnuiţi din trecut ca bugetul să fie o improvizaţie. Şi aceştia se înşeală. Avem o abordare coerentă, plecând de la o realitate politico-economică incontestabilă: la 1 ianuarie 2007, România va deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, datorită reformelor pe care le-am aplicat.

Alţii mai visează la bugete croite pentru clientela politică. Am o veste proastă pentru ei. Am scos din uz acest model. Am schimbat radical filosofia bugetară. Am propus, pentru al doilea an consecutiv, un buget responsabil, bazat pe priorităţi şi pe proiecte de dezvoltare a României.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am arătat până acum ce nu este proiectul de buget pe 2007 şi, acum, haideţi să vedem ce este. Dacă m-ar întreba cineva care sunt cele trei lucruri care definesc acest buget, răspunsul meu este următorul: în primul rând, este cel mai elocvent şi obiectiv bilanţ al primei jumătăţi de mandat al Guvernului pe care îl conduc, iar bilanţul este evident unul pozitiv; în al doilea rând, este busola pentru dezvoltarea României în perioada imediat următoare - identifică obiectivele, le prioritizează şi asigură resursele pentru îndeplinirea lor; în al treilea, dar nu în ultimul rând, este un buget pentru cetăţeanul român, considerat ca cetăţean european, este un buget pentru o Românie europeană. Am să detaliez în continuare proiectul de buget din perspectiva acestor trei definiţii.

Un obiectiv fundamental pe care ni l-am asumat chiar în această sală, prin programul de guvernare, a fost reconstrucţia bunăstării. În viziunea noastră, bunăstarea se obţine prin muncă. De aceea, am promis să facem reforme care să încurajeze investiţiile private, crearea de locuri de muncă şi politici salariale corelate cu productivitatea. Indicatorii economici actuali şi perspectiva economică pe 2007, pe care se fundamentează proiectul de buget, dovedesc că ne-am onorat angajamentele.

Punctul nodal al reformei noastre economice a fost cota unică de 16%, cuplată cu lupta împotriva corupţiei şi cu eliminarea înlesnirilor, a eşalonărilor, a anulărilor de datorii, care permiteau amestecul abuziv al politicului în economie. Mulţi s-au lansat în discursuri populiste împotriva cotei unice, dar evoluţiile din economie le-au contrazis predicţiile sumbre.

Rezultatele se văd: am reuşit să creştem veniturile la buget cu 17,7% în 2005, faţă de 2004, şi cu 22,4% pe primele trei trimeste ale anului acesta, faţă de anul precedent; investiţiile străine au atins un volum record, de 5,2 miliarde de euro în 2005, tinzând către 8 miliarde de euro în 2006; veniturile nete ale salariaţilor au crescut, în 2005, cu 23%, datorită cotei unice; tendinţa continuă şi în 2006, când salariul mediu brut pe economie este estimat să crească cu 16%, faţă de anul trecut.

În 2006, am reuşit să avem una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din Europa - 5%, am reuşit să întărim capitalul privat, a crescut profitabilitatea pentru toate categoriile de întreprinderi. Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii în valoarea adăugată a sporit semnificativ, în 2005, comparativ cu 2004, iar numărul acestora a crescut de la 164.000 la 210.000, anul trecut.

În anul 2006, este foarte posibil să avem o creştere a produsului intern brut care să depăşească 7%, având astfel una din cele mai înalte cote de creştere a produsului intern brut din Europa.

Creşterea economică este, de asemenea, sănătoasă şi sustenabilă pe termen lung, fiind evidentă creşterea productivităţii muncii.

Guvernul pe care îl conduc a dovedit că poate să gestioneze prin eforturi proprii, fără asistenţă externă, economia ţării, asigurând atât o creştere economică sănătoasă, cât şi respectarea echilibrelor macroeconomice. Multe instituţii internaţionale specializate ne-au recunoscut meritele, atât experţii Fondului Monetar Internaţional, cât şi agenţiile de rating ne-au îmbunătăţit constant calificativele.

Mai mult, raportul din acest an al Băncii Mondiale, denumit: "Doing business in 2007", a pus România pe primul loc în Europa, la reforme destinate îmbunătăţirii mediului de afaceri.

Pornind de la aceste performanţe reale ale economiei româneşti, am prognozat evoluţiile macroeconomice pentru anul 2007. Pentru anul viitor, anticipăm o creştere economică de 6,4%.

Considerăm că tendinţa de dezvoltare a sectorului privat va continua, ceea ce înseamnă investiţii mai mari şi locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite. Inflaţia, de asemenea, va continua să scadă.

Obiectivul nostru este ca, împreună cu Banca Naţională, să diminuăm inflaţia până la 4% în 2007, sporind astfel puterea de cumpărare a populaţiei. Deficitul bugetar va fi de 2,8%, ceea ce ne va permite să finanţăm investiţii majore.

Cota unică, reformele, mai buna colectare a veniturilor la buget, eliminarea înlesnirilor de care am vorbit ne-au permis să asigurăm pentru anul 2007 cel mai ridicat nivel de venituri din ultimii ani, şi anume, 35,2% din produsul intern brut, comparativ cu aproximativ 29 şi ceva la sută, anul acesta. Este un nivel ce corespunde bugetelor din ţările europene. Este cu aproape 20% mai mult decât ponderea veniturilor bugetare în p.i.b., corespunzătoare anului 2004. În bani, aceasta înseamnă că veniturile pe 2007 se ridică la 38,1 miliarde de euro, adică, mai mult decât dublu decât în 2004, când acestea au reprezentat numai 18,3 miliarde de euro.

În concluzie, proiectul de buget pe 2007 demonstrează că Guvernul şi-a onorat până acum angajamentele din programul de guvernare. Am făcut reforme, unele radicale, dar nu am dat greş. Chiar dacă mai avem de recuperat distanţa faţă de celelalte ţări europene, ne-am pus în mişcare cu viteză sporită şi cu motorul turat la maxim.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Poate unii dintre dumneavoastră se întreabă în ce direcţie merge România, cu economia relansată? Ce facem cu resursele suplimentare pe care le avem la dispoziţie? Întrebarea este legitimă, iar busola ne arată în ce direcţie mergem. dacă ne uităm în bugetul pe 2007, pe care vi-l propun spre adoptare, ştim ce avem de făcut, iar prin votul dumneavoastră la proiectul de buget ne daţi şi girul Parlamentului pentru a ne apuca de treabă. Continuăm investiţiile şi programele în domeniile strategice: infrastructură, educaţie, sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală. Prioritatea este să investim în aceste domenii şi să continuăm reformele structurale, conform programului de guvernare.

De aceea, am planificat cel mai mare buget pentru investiţii alocat după 1990. În anul 2007, România va avea astfel cu 8,2 miliarde de euro mai mult decât în 2006 şi cu 22,2 miliarde de euro mai mult decât în 2004, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin programul de guvernare. Aceşti bani nu vor fi cheltuiţi, ci investiţi, ceea ce ne va permite să asigurăm sustenabilitatea creşterii pe termen mediu, în condiţii de echilibru macroeconomic.

Guvernul a demarat, din acest an, cel mai amplu program de investiţii în educaţie derulat vreodată în România. Continuăm programul în 2007, la un nivel de finanţare fără precedent. Este cea mai mare creştere bugetară pentru educaţie după 1990. Alocăm 5,2% din p.i.b. pentru educaţie, apropiindu-ne de ţinta de 6% din programul de guvernare.

Ca o comparaţie, guvernele anterioare au ţinut bugetul educaţiei în jurul a 3 până la 4% din produsul intern brut ani de zile. În 2004, bugetul educaţiei era de 1,9 miliarde de euro. Noi am alocat de trei ori mai mulţi bani în 2007, ajungând la 5,6 miliarde de euro.

Cheltuielile de capital în educaţie vor fi de 21 de ori mai mari faţă de 2005. Nu e o greşeală! De 21 de ori mai mari, cheltuielile de capital! Ajungem la 45.160 de miliarde de lei vechi în 2007, comparativ cu 2.060 de miliarde de lei vechi, în 2005.

Fondurile suplimentare din învăţământ vor merge în principal către proiectele mari, precum: campusurile şcolare, dotarea de şcoli şi laboratoare, biblioteci, şcoli de arte şi meserii, construcţia de cămine studenţeşti. Vom continua programul de reabilitare în şcoli şi în cămine şi, în acest fel, dorim să asigurăm condiţii mai bune de învăţământ.

Bugetul anului 2007 pentru educaţie urmăreşte asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului fiecărui elev, fiecărui cetăţean la educaţie. Aducem sistemul naţional de educaţie mai aproape de cel european. Facem descentralizarea şi dăm o autonomie sporită întregului sistem educativ.

În acelaşi timp, este al doilea an consecutiv când majorăm substanţial finanţarea pentru cercetare, în conformitate cu Agenda Lisabona. În 2004, bugetul pentru cercetare ştiinţifică a reprezentat doar 0,18% din produsul intern brut, suma alocată fiind de 4.330 de miliarde de lei.

În schimb, susţinem în acest moment investiţia în acest domeniu: creştem alocaţia bugetară, de la 12.500 de miliarde de lei în 2006, adică 0,37% din produsul intern brut, la 19.100 de miliarde, respectiv 0,5% din produsul intern brut, în 2007. Şi acestea sunt numai sumele care sunt alocate din fonduri publice, pentru cercetare sumele tinzând către 0,7% din p.i.b.

Banii nu se risipesc însă la institute anonime, ca până acum, ci merg pe finanţare de proiecte eligibile. Facem aceste investiţii majore în educaţie şi cercetare cu o logică precisă: pentru Guvernul pe care îl conduc, investiţia în capitalul uman şi în cercetare-inovare este soluţia pentru ca dezvoltarea României să se accelereze şi, astfel, să putem să recuperăm cât mai rapid diferenţele care ne separă faţă de celelalte ţări europene. Aceste investiţii susţin creşterea economică durabilă, competitivitatea economică şi formarea de locuri de muncă de calitate.

Un alt domeniu în care înregistrăm o premieră este sănătatea. Am alocat acestui sector, în anul 2007, cel mai mare buget acordat până acum, 4,12% din p.i.b. Bugetul sănătăţii este de 4,3 miliarde de euro în 2007, dublu faţă de suma alocată în 2004, de numai 2,2 miliarde. De altfel, pentru întreaga perioadă 2000-2004, caracteristică a fost continua diminuare a finanţării pentru sănătate, acumularea cronică de arierate în acest sector şi lipsa de reformă.

Cu banii pe care îi alocăm finanţăm programele prioritare pe care le-am anunţat: 8 spitale regionale universitare de urgenţă, 20 de spitale de urgenţă judeţene, modernizarea spitalelor existente, aparatură, echipamente, programul de achiziţie de 1.000 de ambulanţe, finanţarea programelor naţionale de sănătate, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

De asemenea, doresc să subliniez că demarăm descentralizarea în domeniul sănătăţii.

Facem aceste investiţii pentru a creşte, evident, calitatea vieţii cetăţeanului.

În egală măsură, cresc fondurile pentru agricultură în anul 2007. Scopul nostru este dezvoltarea unei agriculturi competitive pe piaţa europeană. Am alocat acestui domeniu 2,3% din p.i.b., cu 30% mai multe resurse decât în anul 2006 şi de trei ori mai mult decât a fost acordat agriculturii în 2004. Aceşti bani sunt destinaţi continuării programelor Ministerului Agriculturii, precum şi elaborării Planului Naţional Strategic şi a Planului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, care vor permite dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural.

Finanţăm Programul Sapard românesc, care va funcţiona după criteriile Uniunii Europene, iar Programul "Fermierul" va continua, în scopul asigurării cofinanţării fondurilor europene. De asemenea, banii din buget vor fi utilizaţi şi pentru realizarea politicilor agricole comunitare şi pentru absorbţia fondurilor europene.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Guvernul pe care îl conduc nu repetă greşelile trecutului. În trecut nu s-au făcut investiţii în infrastructură pe termen lung şi nici pe baza unei gândiri strategice sau coerente.

Propunem o politică susţinută pentru dezvoltarea infrastructurii ca sursă de creştere economică accelerată. Alocăm cel mai mare buget pentru investiţii după '90 - 6,6% din p.i.b., în condiţiile în care media cheltuielilor de capital în perioada anterioară a fost de 3%.

Direcţiile în care vom utiliza aceşti bani sunt multiple: finanţăm dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, prin continuarea proiectelor de reabilitare; dăm prioritate coridoarelor paneuropene, rutiere şi feroviare; programele finanţate prin bugetul pe 2007 au ca scop finalizarea, până în anul 2010, a 500 de km de autostrăzi şi modernizarea a 3.500 de km de drumuri.

Tot la capitolul "investiţii", avem planificate lucrări de apărare împotriva inundaţiilor. Construim 9.000 de locuinţe noi pentru tineri şi continuăm lucrările la încă 15.000. Finalizăm, în 2007, peste 100 de noi săli de sport.

Am demarat, în 2006, un program vast de modernizare a satului românesc, prin Ordonanţa nr. 7, una din cele mai populare iniţiative ale Guvernului la nivel local. Programul constă în alocarea a 30.000 de miliarde de lei pentru proiecte de infrastructură rurală, pe perioada 2006-2009. Alocările din bugetul pe 2007 ne permit să menţinem acest angajament de modernizare.

Continuăm lucrările pentru alimentări cu apă la nivelul localităţilor din mediul rural. Lansăm Programul Naţional de Construcţie a Reţelei de Canalizare şi de Realizare a Staţiilor de Epurare în Localităţile Rurale. De asemenea, continuăm Programul Naţional privind Asfaltarea Drumurilor Comunale.

Doamnelor şi domnilor,

Investiţiile majore în aceste patru domenii strategicce vor duce la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor, concomitent cu dezvoltarea societăţii româneşti.

Un alt semn al îmbunătăţirii vieţii şi al creşterii economice este şi evoluţia salariilor. În 2007, câştigul salarial mediu brut este prognozat să crească cu 12,4%, ajungând la 12.700.000 de lei, raportat la 11.300.000, în decembrie 2006, faţă de 10.700.000, cât a fost utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale pentru 2006. Numărul de salariaţi va fi mai mare cu 1,8%, ceea ce se traduce în aproape 100.000 de locuri de muncă.

Conform programului de guvernare, reducem, pentru al doilea an consecutiv, cotele de contribuţii la asigurările sociale, cu două puncte procentuale. Această măsură va sprijini dezvoltarea societăţilor şi crearea de noi locuri de muncă. Un alt beneficiu este scoaterea la suprafaţă a "economiei gri" şi, automat, asigurarea de protecţie socială pentru mai mulţi cetăţeni.

Politica de protecţie socială este un factor suplimentar care contribuie la calitatea vieţii cetăţenilor. Din păcate, acest domeniu este şi cel mai vulnerabil la populismul ieftin şi generează discursuri demagogice. Şi, trebuie să o spun aici, nimeni nu are monopol asupra protecţiei sociale, aşa cum s-a lăsat impresia în trecut! De fapt, experienţa prin care a trecut România ani de-a rândul arată ce rău face populismul ieftin, prezentat drept protecţie socială, atât pentru economie, cât şi pentru nivelul de viaţă al cetăţenilor!

O guvernare liberală nu neglijează problemele sociale, dar are o abordare diferită. Mergem pe principiul că cea mai eficientă protecţie socială sunt locurile de muncă şi acţionăm în acest sens. În plus, desfăşurăm programe de protecţie sociabilă sustenabile, pentru cei care au nevoie.

În cei doi ani de guvernare, am demonstrat că un Guvern de centru-dreapta, condus de un premier liberal, poate să pună în aplicare politici eficiente şi reale de protecţie socială, care vin cu adevărat în ajutorul celor ce au nevoie, fără să tulbure economia. Bugetul pe 2007 reconfirmă această tendinţă.

Am alocat prin proiectul de buget pentru 2007, pentru asigurări şi asistenţă socială, o sumă aproape dublă faţă de cea alocată în 2004. Bugetul pentru acest domeniu este de 11,2 miliarde de euro, reprezentând 10,34% din produsul intern brut.

Bugetul de pensii creşte cu 18%, faţă de anul 2006. Numai în 2007, alocăm suplimentar, pentru plata pensiilor, 1,12 miliarde de euro, iar bugetul total pentru pensii va fi de 6 miliarde de euro, de care vor beneficia peste 5 milioane de pensionari din România.

Pentru anul 2007, pensia medie va creşte cu 17,6% de la 1 ianuarie, şi cu încă 3,4%, de la 1 septembrie. Nivelul pensiei medii anuale va atinge 3.740.000 de lei, la 1 ianuarie, şi 3.840.000 de lei, de la 1 septembrie 2007. Aceasta reprezintă o crşetere cu 52% faţă de anul 2004. Aşa-zisele "indexări trimestriale", utilizate în trecut, calculate ca medie, nu s-au situat niciodată, din păcate, peste nivelul inflaţiei.

De aceea, începând cu anul 2006, când valoarea punctului de pensie a crescut cu 9,3%, la începutul anului, şi, ulterior, cu încă 5%, şi continuând cu anul 2007, când creşterile sunt mult mai substanţiale, schimbăm această politică, pentru a da creşteri reale pentru pensionari.

În programul de guvernare, ne-am angajat la o creştere reală de 30%, până la finele anului 2008, la pensii. În decembrie 2007, creşterea reală va fi deja de 27,3%, faţă de decembrie 2004, aşa încât, evident, vom putea îndeplini uşor acest angajament din programul de guvernare.

Aceasta, după ce Guvernul pe care îl conduc a adus, pentru prima oară, echitatea în sistemul de pensii după '90, prin procesul de recalculare a pensiilor, care a durat un an de zile, faţă de angajamentul pe care ni-l luasem, de doi ani.

Pensiile agricultorilor, de asemenea, cresc în decembrie 2007 cu 72% nominal, faţă de decembrie 2004, iar creşterea reală, în aceeaşi perioadă, va fi de 43,8%.

Am bugetat, de asemenea, o alocaţie de stat pentru copii, în cuantum de 2 milioane de lei pe lună, pentru toţi copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, indiferent dacă familia beneficiază sau nu de indemnizaţie pentru creşterea copilului. Numărul de beneficiari ai indemnizaţiei pentru creşterea copilului a fost astfel extins.

Bugetul pe 2007 asigură indemnizaţiile cu caracter reparatoriu, destinate unor categorii de persoane care au avut de suferit daune în urma unor evenimente socio-politice. Acordăm, în continuare, ajutoare pentru categoriile defavorizate.

Bugetul alocat pentru acordarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei este aproape dublu faţă de anul 2006, deoarece plafonul a crescut de la 3.100.000, la 5.000.000 de lei, venit pe membru de familie. Aceasta înseamnă un număr mai mare de beneficiari.

În concluzie, prin bugetul pe 2007 continuăm direcţiile prioritare de dezvoltare a României din prima jumătate de mandat, pe care le-am enunţat: infrastructură, educaţie, sănătate şi agricultură.

Concomitent cu politica de investiţii, asigurăm însă şi o politică socială, astfel încât toate categoriile de cetăţeni să se bucure de creşterea calităţii vieţii.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Aceste politici pe care le vom susţine în 2007 prin buget contribuie la conturarea unei Românii europene, prin reducerea decalajelor care ne despart de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Dar, când am definit un pic mai devreme bugetul pe 2007, ca un buget făcut pentru o Românie europeană şi pentru cetăţeanul român considerat ca un cetăţean european, m-am referit la altceva.

În primul rând, am construit acest buget pentru a face faţă obligaţiilor şi oportunităţilor pe care ţara noastră le are ca viitor stat membru al Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2007.

Astfel, alocăm 1,1% din produsul intern brut, adică 1,15 miliarde de euro pentru contribuţia României la bugetul Uniunii Europene, potrivit angajamentelor asumate.

Am bugetat integral cofinanţarea programelor finanţate cu fonduri europene, astfel încât să permitem absorbţia fondurilor europene de 0,6 miliarde de euro. România va primi de la Uniunea Europeană fonduri în valoare de 2,1% din produsul intern brut.

În al doilea rând, am respectat întru totul criteriile de la Mastricht, care sunt valabile pentru orice ţară membru al Uniunii Europene. Deficitul bugetar este mai mic de 3%, iar nivelul datoriei publice este cu mult sub 60%, care este cerinţa din Tratatul de la Mastricht. Anul acesta, nivelul datoriei publice va fi de numai 17% şi prognozăm că în 2007 nu va depăşi 18%.

În al treilea rând, asigurăm finanţarea pentru continuarea reformelor făcute în prima jumătate a mandatului în domenii fundamentale pentru integrarea europeană, precum justiţia, administraţia şi internele.

Ne onorăm, astfel, angajamentul faţă de Uniunea Europeană să consolidăm progresele făcute, precum şi angajamentul din Programul de guvernare pentru consolidarea statului de drept.

În 2007, bugetul Ministerului Justiţiei este mai mare cu 11% pentru a continua proiectele demarate.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, frontiera României va deveni frontiera Uniunii Europene. Din acest motiv, bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor este mai mare cu 20% decât în 2006 şi nu numai din acest motiv, ci pentru întărirea rolului pe care Administraţia trebuie să-l joace într-o ţară europeană.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În concluzie, este evident că acest proiect de buget pe 2007 este coerent cu politica dusă de Guvern în prima jumătate de mandat şi ne permite îndeplinirea angajamentelor de guvernare şi în 2007.

Cât priveşte viitorul european al României, vreau să subliniez că pe 1 ianuarie nu se va produce integrarea în Uniunea Europeană, ci numai aderarea la Uniunea Europeană. Integrarea este un proces complex, care se va derula după această dată.

Dacă în primii doi ani de mandat ne-am concentrat pe îndeplinirea criteriilor pentru aderare, acum consolidăm progresele obţinute şi acţionăm pentru o integrare rapidă şi deplină în Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte reformele interne, continuăm ceea ce am început şi investim pentru a accelera dezvoltarea României şi creşterea nivelului de trai.

Suntem conştienţi că nu am ajuns la capătul drumului, dar ne gândim la noi iniţiative, pentru a rămâne competitivi în noul context european.

Stimaţi colegi,

Vreau să mulţumesc pe această cale comisiilor parlamentare şi în special comisiilor de buget-finanţe, preşedinţilor tuturor comisiilor pentru rapiditatea şi profesionalismul cu care au dezbătut proiectul de buget transmis de Guvern.

Bugetul pe care l-am prezentat astăzi este dovada unui Guvern care-şi îndeplineşte angajamentele şi care nu face doar promisiuni fără acoperire. Un Guvern care nu sacrifică interesele ţării pentru mici calcule populiste. Un Guvern care priveşte spre viitor, pentru a putea să răspundă nevoilor cetăţenilor.

Este un buget care ne cheamă pe toţi actorii politici să ne întoarcem cu faţa către nevoile reale ale oamenilor şi să lăsăm deoparte disputele sterile, pentru a da atenţie şi sprijin primului buget european al României. De aceea, solicit Parlamentului să susţină acest proiect de buget.

Votul Parlamentului va fi, în primul rând, un vot pentru o Românie europeană.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Aţi acoperit cam jumătate de oră din timpul pe care-l aveaţi la dispoziţie.

Urmează dezbaterile parlamentare.

Prima înscriere la cuvânt este a domnului Dan Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Se pregăteşte domnul Varujan Vosganian, din partea Grupurilor parlamentare ale P.N.L.

Procedură? Îmi cer scuze, domnule Geoană, este o intervenţie pe procedură din partea domnului Funar.

Poftiţi? Da. Datorez scuze domnului Geoană.

Domnul Gheorghe Funar (din sală):

După domnul Geoană, domnule preşedinte!

Domnul Bogdan Olteanu:

După. Acceptă după raport.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

În primul rând, aş vrea să încep intervenţia mea, şi sunt în asentimentul dumneavoastră, fără îndoială, pentru a aduce un cuvânt de apreciere şi de omagiere pentru muncitorii braşoveni care, în urmă cu 19 ani, au dat un semnal de luptă împotriva dictaturii şi care merită din partea noastră apreciere şi respect. Şi aş dori să-i aplaudăm cu toţii. (Aplauze)

Vreau, de asemenea, să salut o veste bună care ne vine, în sfârşit, de la Bruxelles, şi aş dori să salut decizia preşedintele Comisiei Europene, domnul Barroso, de a extinde portofoliul comisarului român la Uniunea Europeană. Este o decizie bună, luată la insistenţele Grupului socialist din Parlamentul European şi care repară, măcar în ceasul al 12-lea, imaginea făcută praf de tandemul Băsescu-Tăriceanu în urmă cu câteva săptămâni. Şi sunt bucuros că, prin intermediul familiei noastre, am reuşit să corectăm un pic din imaginea ofilită pe care ţara noastră a avut-o ca prim pas, la apropiere de 1 ianuarie 2007.

Dacă în plan european, acest lucru ne-a reuşit, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre ceea ce se întâmplă în ţară. Atunci când avem de-a face cu greşelile, cu incompetenţa şi cu vrajba nesfârşită a acestei coaliţii de dreapta, impusă în mod fraudulos în 2004, la guvernare, de Traian Băsescu şi condusă de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Când este vorba de interesele lor immediate, de afacerile lor şi ale acoliţilor lor, pentru aceşti guvernanţi nimic nu mai poate fi schimbat. Iar cel mai edificator exemplu este acest proiect de buget pe care începem să-l dezbatem astăzi.

Lansat cu obişnuitul tam-tam mediatic, cu care această guvernare i-a exasperat pe români din 2004 până acum, proiectul de buget a fost prezentat ca fiind cel mai mare buget, cel mai european buget, un buget pentru cetăţean şi alte asemenea.

Cred că bieţii români încep să creadă că din 2007 va fi raiul pe pământ. Dar, pentru că lumea îi cunoaşte deja foarte bine pe aceşti adevăraţi specialişti în incompetenţă, nimeni nu-şi mai face iluzii deşarte.

Dacă în 2005, Alianţa a făcut vraişte România, conducând ţara cu un buget căruia, prin introducerea cotei unice, i-a făcut praf veniturile, dacă în 2006 au adus sub pragul sărăciei milioane de români şi au exasperat alte milioane, care nu au ajuns decât la o formă de supravieţuire de pe o zi pe alta, astăzi, Guvernul Tăriceanu, în complicitate cu preşedintele Traian Băsescu, îşi desăvârşesc opera, venind în faţa ţării cu un buget care ne îngroapă definitiv şi pe termen lung, şi ca oameni, şi ca ţară.

Acest buget este expresia unei guvernări al cărei unic scop este de a fura cu două mâini din curtea oamenilor şi de a băga cât mai mult în buzunarele portocalii ale celor care roiesc din abundenţă în jurul celor două palate şi al unor instituţii de larg consum din jurul acestora. Pentru că, în timp ce Alianţa de dreapta, care ne conduce ţara spre dezastru, clamează cu emfază perfecţiunea acestui buget, unul din patru tineri din români este şomer. Un sfert din populaţia României şi peste jumătate dintre persoanele de peste 50 de ani suferă de boli cronice sau de infirmităţi. Unul din 5 români consideră că are o sănătate proastă, iar spitalele au rămas din nou fără bani şi farmaciile fără medicamente compensate. Trei sferturi dintre români conectaţi la sistemul centralizat de încălzire sunt debranşaţi, pentru că factura la energie termică este prea mare, iar alţi 10%, inclusiv în Braşov, de care vorbeam acum câteva minute, sunt pe cale să se debranşeze. Iar, cel mai grav dintre toate, 90% din tinerii acestei ţări îşi văd viitorul oriunde, numai în România nu, adâncind grava criză a sistemului economic, a pieţei muncii şi a bugetelor asigurărilor sociale.

Acestea sunt probleme grave, în care speram şi ne-am înşelat încă o dată că vom vedea un răspuns din proiectul de buget prezentat de primul-ministru.

Aceasta este realitatea din România, aceasta este adevărata faţă a lucrurilor, domnule prim-ministru, iar acestea sunt adevăratele probleme ale cetăţenilor noştri. Iar bugetul dumneavoastră nu ţine cont de aceste realităţi. Bugetul dumneavoastră nu aduce soluţii la aceste probleme. Guvernul dumneavoastră nu vrea să realizeze un lucru elementar, care nu este doar o viziune a stângii democratice din România, ci este o viziune de supravieţuire şi decenţă socială, corelaţia între coşul zilnic, pensia minimă şi salariul minim, ceea ce va permite stoparea acestui proces accelerat de sărăcire a populaţiei.

Nu aţi vorbit nimic, domnule prim-ministru, şi sunt convins că nici miniştrii dumneavoastră nu vor vorbi, aşa este teatrul democraţiei, despre faptul că valoarea punctului de pensie nu a crescut, ci a scăzut ca pondere în salariul mediu. Această valoare a ajuns astăzi la 31%, cea mai mică valoare din '89 încoace, în condiţiile în care preţurile, ştim bine, vor creşte vertiginos.

În loc să vorbiţi despre nivelul de trai, de ce nu spuneţi românilor, domnule prim-ministru, că, în timp ce pensiile vor creşte cu 18% în 2007, şi este un efort lăudabil, factura la întreţinere va creşte cu 50%, iar în unele localităţi, cu sută la sută; că preţurile la alimente vor creşte cu cel puţin 33% începând cu 1 ianuarie 2007, data magică, în jurul căreia ne învârtim retorica găunoasă; că peste un milion de familii de români nu-şi vor mai putea plăti factura la întreţinere. De ce nu spuneţi şomerilor că fondul de şomaj va primi aceleaşi fonduri ca în 2006, în condiţiile în care peste 400 de mii de persoane care au stat mai mult de 12 luni în şomaj nu vor mai avea în 2007 nici o formă de venit.

De ce nu spuneţi că, datorită guvernării dumneavoastră, în 2007 peste 2 milioane de agricultori vor rămâne fără nici o formă de ajutor social, iar salariul românilor va rămâne de 10 ori mai mic decât media europeană. Şi, mai ales, ar trebui să vă asumaţi răspunderea pentru cea mai dureroasă, mai simbolică, mai tristă cifră din statistica acestei ţări şi care este probabil marca guvernării Băsescu-Tăriceanu, aceea că numărul deceselor din cauză de sărăcie s-a dublat în România.

Acestea sunt întrebările la care ar trebui să răspundeţi, pentru că acestea sunt adevăratele probleme ale oamenilor. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Iar bugetul dumneavoastră, nu numai că nu aduce nici o soluţie la aceste probleme, ba, dimpotrivă, le face şi mai mari şi mai greu de suportat. Degeaba se merge la televizor, sau se vorbeşte de la această tribună a Parlamentului şi degeaba vorbim despre aceste cifre seci. A crescut bugetul, este adevărat. Dar, dacă aceasta nu se răsfrânge în viaţa de zi cu zi a românilor, totul este în van. Singurii care au profitat de pe urma guvernării de dreapta aţi fost dumneavoastră şi grupurile portocalii de interese ce vă înconjoară. Iar poleiala ţipătoare cu care v-aţi vopsit proiectul de buget nu poate acoperi realităţile dure din ţară şi nu oferă nici o perspectivă milioanelor de români care au ajuns la exasperare.

Bugetul dumneavoastră, domnilor guvernanţi, nu rezolvă problemele legate de nivelul de trai scăzut al românilor. Nu oferă nici copiilor şi nici profesorilor nici o perspectivă, pentru că Educaţia va primi doar 4,7. Aceasta este cifra exactă, domnule prim-ministru! Mult sub promisiunea de 6%, făcută de Traian Băsescu în faimosul său stil epistolar din campania prezidenţială. Nu oferă nici medicilor şi nici profesorilor un orizont demn de salarizare.

Datorită acestui buget, numai cei cu venituri foarte bune vor avea acces la servicii de sănătate, iar restul Dumnezeu cu mila, pentru că pe dumneavoastră, oricum nu vă interesează.

Iar acest Guvern nu are nici un fel de viziune asupra responsabilităţilor sale şi acesta este motivul pentru care este incapabil să producă un buget corect, în acord cu nevoile oamenilor.

Acest buget este şi măsura incompetenţei şi a dezinteresului Alianţei P.N.L.-P.D. faţă de oameni şi faţă de ţară. Semnalul este foarte clar. România are nevoie de un nou Guvern, care să se gândească la problemele adevărate ale ţării.

Aşa cum am spus şi în 2005, Alianţa D.A. a lucrat pe formula guvernamentală a P.S.D., pe care o văd cu alţi actori şi la această tribună şi a lucrat şi pe proiectul de buget al P.S.D.-ului făcut la finalul guvernării noastre. Dacă bugetul bine construit, mult mai echilibrat social al Guvernului P.S.D. a fost făcut praf prin introducerea cotei unice şi, în acest moment, asistăm la acelaşi mecanism de distribuire a resurselor către clientela politică pe care domnul prim-ministru o înfiera mânios acum câteva minute, ca în fiecare an ne aglomerăm cheltuielile bugetare în ultimele două luni ale execuţiei bugetare, risipă, clientelism, corupţie şi lipsă de transparenţă. Acesta este, de fapt, modul de execuţie a bugetului şi nu sunt semne că va fi mai bine anul viitor. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Dacă responsablitatea tehnică - repet, tehnică - pentru acest faliment pregătit în 2005, în 2006 şi care va fi desăvârşit în 2007, o purtaţi dumneavoastră, domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, adevărata responsabilitate politică pentru ceea ce trăim în această ţară aparţine adevăratului garant al acestei farse portocalii, care este preşedintele Traian Băsescu.

Dumneavoastră, domnule prim-ministru, sunteţi vinovat pentru că vă agăţaţi cu disperare de guvernare, cu toate că nu mai aveţi nimic în comun cu aceasta, dar principalul vinovat este preşedintele Băsescu, pentru că în acest timp nu a făcut nimic altceva decât să-şi urmărească propriile afaceri şi propriile interese politice, indiferent cât îi costă pe oameni şi indiferent ce cost trebuie să plătească această ţară.

El este vinovat că această guvernare nu are coerenţă şi nu are nici viziune. El este vinovat că această guvernare minte şi nu face nimic din ceea ce a promis în campania electorală, al cărui vârf de lance a fost el, şi nu domnul Popescu Tăriceanu, care, într-adevăr, a fost în campanie, dar într-un rol secundar.

Traian Băsescu nu este un observator nevinovat care să-şi permită să critice Guvernul când îi convine, pentru a fugi de responsabilitate. Pentru că România are două guverne într-unul singur şi, de fapt, doi prim-miniştri: un prim-ministru P.N.L., domnul Popescu Tăriceanu, pe care-l avem aici, pe care-l salutăm, şi un prim-ministru P.D., Traian Băsescu. Iar atunci când domnişoara Anca Boagiu, îmbrăcată superb într-un taior roşu, a vorbit despre preşedintele P.D., Traian Boc, nu a făcut o gafă. Ea a exprimat exact ceea ce gândeşte suflarea pedistă şi întreaga populaţie a ţării, faptul că Traian Băsescu este cel care dictează în Guvernul P.D. şi că tot Traian Băsescu este cel care controlează Guvernul P.N.L. prin şantaj şi ameninţări şi cred că ştim despre ceea ce vorbim.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Bugetul prezentat astăzi de Guvernul Tăriceanu-Băsescu va avea în viitor două consecinţe negative: una, greu de îndreptat, recuperarea decalajelor interne, în interiorul ţării, şi între noi şi media europeană, şi alta, imposibil de îndreptat, suferinţa oamenilor. Iar aceasta va fi moştenirea pe care acest Guvern, pe cale de evacuare de pe scena politică, o va lăsa viitorului guvern şi tare mi-e teamă că tot P.S.D.-ul, ca şi după guvernarea cederistă, va trebui să adune ciobul spart şi să pună ţara din nou pe drumul cel bun.

În afară de faptul că bugetul propus pentru 2007 este conceput, aşa cum am spus, fără a ţine cont de problemele reale ale oamenilor, în afară de faptul că acest buget nu răspunde adevăratelor necesităţi ale României de astăzi, în afara faptului că accentuează decalajul între stat şi oraş, un oraş în care am început să asistăm la apariţia de ghetouri, acest buget este şi unul care polarizează societatea şi mai grav între bogaţi şi săraci.

Dar, ceea ce este critica noastră de fond, domnule prim-ministru, şi o fac cu toată seriozitatea, este că acest buget este şi o construcţie fantezistă bazată pe dorinţe - unele nobile, dar, în principal, pe minciuni şi păcăleli.

La capitolul "fantezii", trebuie să trecem în primul rând consumul. La fel ca şi în acest an, când Guvernul a estimat creşterea consumului privat cu 6% şi de fapt acesta a crescut cu 12% numai în primele 8 luni ale anului în curs, şi pentru anul viitor se previzionează o creştere total nerealistă de numai 7,5%. Este o cifră nerealistă şi este un lucru pe care-l cunoaşteţi şi introduceţi în mod deliberat o fantezie mincinoasă în esenţa construcţiei bugetului de stat. Probabil că ritmul de creştere la consum va fi dublu - şi asta dacă se vor utiliza pârghii fiscale, pentru a-l ţine cât mai strâns. Şi invocaţi şi Fondul Monetar, invocaţi şi Comisia Europeană, invocaţi şi Banca Mondială. Întrebaţi orice agenţie de rating şi vă va spune, sau orice economist debutant, şi vă va spune că acestea sunt cifrele reale.

Creşterea gradului de colectare fiscală este un vis, atâta vreme cât evaziunea fiscală nu este o infracţiune în pofida ameninţărilor şi a campaniilor hoazoase făcute de un puşti care conduce acest domeniu. În aceste condiţii, este o fantezie deosebit de periculoasă să construieşti bugetul ţării, bazându-te pe un grad de colectare a veniturilor la bugetul de stat de 35% din produsul intern brut. Aceasta, în condiţiile în care România a avut ponderea medie a veniturilor încasate în acest an la pib, de 30-31% din pib. Este o a doua fantezie mincinoasă, care este un al doilea pilon al unui buget fantezist şi al unui buget care nu are acoperire în realitate.

Este o minciună să spui că ritmul de creştere a importurilor va scădea. va scădea. Când? În 2006, acesta aproape că s-a dublat faţă de anul precedent. Este neserios, este nerealist şi este al treilea pilon al minciunii pe care se construieşte acest buget simpatic, dar fictiv.

Domnul prim-ministru Tăriceanu vorbeşte de investiţii majore în infrastructură. Asta este cea mai bună parte a declaraţiei domniei sale. Şi spune că în trecut nu a existat o strategie despre investiţii în infrastructurile mari. Noi am oprit, timp de doi ani de zile, investiţiile în autostrăzile acestei ţări? Noi pedepsim pe cei care merg, la final de săptămână, către Valea Prahovei şi către Braşov, să mai stea încă câţiva ani de zile, în înghesuială şi în scandal? Noi condamnăm Transilvania să aibă autostradă la Calendele greceşti, când domnul Berceanu o să ne finalizeze strategia faimoasă între 2008 şi 2018, uitând să vorbească despre ceea ce face în doi ani, care, eventual, îi mai au de mandat.

Iar, când vorbiţi de asfaltare, domnule prim-ministru, întreaga dumneavoastră clientelă politică simte un fior, un fior plăcut, pentru că ştiu în ce direcţie se vor dirija aceste simpatice fonduri, pe care le dirijaţi către clientela dumneavoastră politică.

Guvernul Băsescu-Tăriceanu - şi aceasta este problema de fond a dezbaterii de astăzi - nu a avut nici în timpul guvernării şi nici în această construcţie de proiect de buget o preocupare reală pentru pregătirea serioasă a României pentru ceea ce va veni după 1 ianuarie 2007. Premierul are dreptate. Nu ne integrăm la 1 ianuarie 2007. Vom avea câţiva ani dificili, ani pe care şi alte ţări care au intrat în Europa i-au parcurs cu dificultate. Dar una este să te pregăteşti pentru ani grei şi alta este să te prefaci că eşti pregătit pentru o experienţă dificilă.

Şi al patrulea pilon al fanteziei mincinoase al acestui proiect de buget este proiecţia absolut fantezistă în ceea ce priveşte - atenţie mare! - atragerea fondurilor europene. Bugetul propus pentru 2007 supraestimează în mod cras absorbţia fondurilor europene la 2,4 miliarde de euro. Guvernul nu a fost în stare să absoarbă din fondurile de preaderare mai mult de 40% din fondurile pentru 2006. Toate studiile făcute aici, şi la noi acasă, şi la Bruxelles, şi experienţa ţărilor care au intrat în 2004 arată că nu vom fi capabili să atragem mai mult de 20% din banii structurali de coeziune şi plăţi directe europeni în 2007, adică maximum 400 de milioane de euro. Asta, în condiţiile în care Guvernul, în proiectul de buget prognozează o rată de absorbţie de 55% din aceste fonduri.

Stimaţi colegi din arcul majoritar,

Acestea sunt cifre pe care cred că şi dumneavoastră nu le puteţi crede, cu toată bunăvoinţa şi votul, probabil, pentru Guvernul pe care încă îl susţineţi. Dar, dacă cineva spune astăzi, cu bună-credinţă, că noi, în 2007, vom şti să absorbim 55% din fondurile europene, când Polonia sau Ungaria, după doi ani de zile de participare în Uniune, sunt în zona lui 30%, chiar ne furăm căciula singuri? Chiar nu ne dăm seama ce presiune punem pe stabilitatea macroeconomică a acestei ţări? Chiar lumea ne crede că suntem fraieri şi nu ştim să citim un buget? Haideţi, să fim puţin serioşi! Şi vă rog şi pe dumneavoastră să lecturaţi cu mai multă seriozitate propriul proiect de buget! Şi o fac cu foarte multă prietenie, că până la urmă este vorba de bani care merg la toate comunităţile din ţară. Suntem interesaţi cu toţii, de la cei din stânga, până la cei din dreapta şi, bineînţeles, la cei mai numeroşi, de pe centru. Deci este o problemă care ne preocupă.

Un alt subiect pe care guvernarea actuală l-a susţinut, cel puţin verbal, şi este un subiect real şi necesar în România, este problema descentralizării şi este problema dezvoltării regionale.

Domnul prim-ministru a făcut elogiul Ordonanţei nr.7. Chiar nu ştim că această Ordonanţă 7 a fost folosită pentru a dirija către aleşii Alianţei banii de la centru? Chiar ne prefacem că în propunerea de buget - şi sunt convins că primul-ministru va solicita propriei sale majorităţi, atâta câtă este, să se reintroducă în proiectul de buget dirijarea fondurilor de la Bucureşti prin direcţiile judeţene de finanţe publice şi prin creşterea rolului prefectului în distribuirea acestor resurse. Una vorbim şi alta facem. Inclusiv pentru şcoli, inclusiv pentru comunităţile locale, vorbim şi vorbiţi despre centralizare, dar când este vorba de parale, doriţi să le dirijaţi direct prin clientela politică şi către cei care încă vă sprijină. Nu este adevărat. Această teză a descentralizării şi dezvoltării regionale este o altă mare minciună a acestui proiect de buget şi a acestei guvernări.

Stimaţi colegi,

Bugetul din 2007 mai are o problemă care este evitată, de această dată. Celelalte sunt scrise alb pe negru şi sunt, fie nerealiste, fie mincinoase. Dar, mai este un subiect, şi poate vă interesează şi pe dumneavoastră: este povara uriaşului deficit provocat de Fondul "Proprietatea".

Vorbim aici, dragi colegi, de 4 miliarde de euro, de 4% din produsul intern brut. Nu avem nici un fel de problemă cu justa despăgubire a foştilor proprietari. Dar avem o problemă şi respingem cu tărie ingineriile de îmbogăţire a oligarhilor portocalii, care folosesc drept paravan Fondul "Proprietatea", iar Guvernul Tăriceanu a transformat acest fond într-o afacere, nu într-o soluţie pentru proprietari. Şi vreţi dovada? Asociaţia Propritarilor Deposedaţi Abuziv a reclamat la C.E.D.O., la Strasburg, ingineriile Fondului "Proprietatea" şi a avut câştig de cauză, iar P.S.D. va sprijini demersurile acestei asociaţii. Considerăm că ei trebuie să fie recompensaţi într-un calendar clar şi cu accent pe micii proprietari. Suntem împotriva vânzării primitive a activelor statului pentru despăgubiri.

Propunem, ca şi alţi candidaţi de prim-miniştri care se încălzesc pe tuşă, instrumente mai moderne, o emisiune de titlu pe termen lung, aşa cum s-a procedat şi în alte ţări şi care este, în mod cert, o soluţie mult mai corectă, mult mai transparentă şi cu un impact mai mic asupra deficitului bugetar.

Despăgubirile trebuie acordate într-un interval rezonabil pentru a nu deturna resursele bugetului de la adevăratele investiţii pentru sănătate, pentru educaţie. Nu trebuie să permitem ca aceşti bani, această speculaţie financiară să ajungă în buzunarele largi, portocalii, ale oligarhilor de dreapta.

Şi pentru că văd că vă interesează discursul, fac o propunere care este, într-adevăr, de stânga. Dacă tot avem active aflate încă în portofoliul statului român şi Guvernul consideră că aceste active pot avea un randament bun, de ce să nu creăm un fond "Solidaritatea", în care să alimentăm bugetul de pensii? Pentru că, dragi colegi, ce diferenţă de fond este între un proprietar deposedat pe vremea comuniştilor şi care trebuie să-şi primească justa despăgubire şi cei care au muncit în vremea comunismului şi au construit activele industriale pe care le privatizăm şi care trebuie să se reîntoarcă şi la dânşii măcar sub formă de pensie mai decentă.

Deci, dacă suntem de acord cu proprietarii, trebuie să fim de acord şi cu despăgubirea, în formă de pensie măcar, a celor care au muncit să construiască infrastructura industrială şi economică a acestei ţări. Nu sunt ei vinovaţi că a venit comunismul în România. Şi nu sunt ei vinovaţi de faptul că avem un Guvern de dreapta.

Mai este un subiect pentru care aş dori să fac un apel, de data aceasta pe un ton colegial şi sunt convins că va fi ascultat de această dată. Sunt câteva judeţe care încă suferă masiv de pe urma inundaţiilor. Sunt judeţe din Bazinul Dunării, sunt judeţe din zona Siretului, este judeţul Vrancea, sunt judeţe din Ardeal, din Moldova şi din Bucovina.

Fac un apel la onestitatea şi frica de Dumnezeu a parlamentarilor români, indiferent de culoare politică, şi haideţi să încercăm să introducem amendamente care să rezolve cât de cât problemele pe care aceşti oameni le au. Alocările de la buget sunt insuficiente, aceşti oameni vor petrece, unii dintre ei, a doua iarnă în containere de vai de mama lor.

Haideţi să facem şi noi o dată un gest dincolo de sfada asta politică nesfârşită, haideţi să dăm mâna de la opoziţie la putere, de la putere la opoziţie şi măcar pentru oamenii aceştia necăjiţi să facem un efort cu toţii. Ne este chiar atât de greu să depăşim bariera dintre noi? Eu zic că nu şi sunt convins că oamenii de bună-credinţă şi de bun simţ vor înţelege acest mesaj.

Stimaţi colegi, mai este un subiect pe care, deşi văd că sunt probabil prea multe cifre, aş vrea să vi-l aduc în atenţie. Există un proiect de lege (un proiect de lege la care şi noi ne-am gândit în urmă cu câţiva ani de zile) legat de introducerea pilonului privat de pensii, aşa numitul pilon 2 de pensii.

Problema pe care o avem, dragi colegi, şi vă îndemn la înţelepciune şi la un calcul realist, este că intrarea în operare a acestui pilon 2 înseamnă prelevarea de la bugetul, de la fondul de buget de pensii publice a 1 miliard de euro. Asta înseamnă că, pentru a putea să rezolvăm o problemă în viitor, luăm 1 miliard de euro de la bugetul de pensii de stat de la actualii pensionari, care, şi aşa, sunt în situaţia în care sunt. Şi, de aceea, cred că singura formulă realistă este amânarea introducerii acestui pilon privat până găsim o sursă reală pentru a putea să asigurăm, cum ar spune Mihai Tănăsescu, sau Varujan Vosganian, bridge-uirea acestui gol de resurse. Şi mai spun ceva pentru cei care sunt convins că ascultă, nu neapărat parlamentari, alţii care se gândesc la aceste fonduri private de pensii: dacă în proiectul de lege nu va fi introdusă o prevedere în care să se garanteze randamentul acestora, votul PSD-ului va fi împotrivă şi nu vom permite introducerea acestui mecanism, acestui pilon 2, care deja scârţâie şi nu dă rezultate în ţările în care a fost deja introdus. Şi fac un apel la seriozitate, la înţelepciune şi la mai puţină lăcomie. Măcar o lăcomie temperată pe acest subiect.

În concluzie, dragi colegi, acest buget iluzoriu nu va conduce la nimic bun. Domnul prim ministru vorbeşte de o creştere economică de 6,4% cu o inflaţie de 4,5%, de creşterea salariaţilor cu 1,8% şi creşterea câştigului salarial mediu brut cu 12,4%. Nu sunt cifre realiste, pentru că premisele pe care s-a construit bugetul sunt nerealiste.

Nu putem vota un buget care nu ţine cont de realităţile din România. Nu putem vota un buget care se construieşte în dispreţul şi pe disperarea a milioane de români. Nu putem vota un buget în care mâncarea, căldura, şcoala şi sănătatea să devină articole de lux. Şi nu putem vota un buget care va face ca 80% din populaţia României să fie, în decembrie 2007, mai săracă decât la 1 ianuarie 2007, data de care ne legăm şi noi, şi românii, atât de multe speranţe.

Acest buget, domnule prim ministru, o spun cu regret, pentru că ar fi trebuit şi am fi putut să facem şi altfel, nu va descătuşa energiile acestei naţiuni. Acest prim buget european nu ţine cont de impactul aderării, nu răspunde la problemele întreprinderilor mici şi mijlocii, nu răspunde la problemele legate de agricultura românească, nu răspunde de impactul social extrem de sever pe care-l vom suporta şi, mai ales, nu vorbeşte aproape nimic de competitivitatea economiei româneşti, nici o vorbă de Agenda Lisabona, nici o vorbă de proiecte care au făcut Europa dezvoltată să fie şi democratică şi prosperă.

Acestea sunt motivele pentru care Partidul Social Democrat respinge bugetul propus de Guvernul Băsescu-Tăriceanu şi propunem, totuşi, Guvernului, într-un gest de deschidere şi într-un gest de realism social şi economic, să semneze şi să se angajeze public că va proceda la majorarea punctului de pensie de la 31% la 35% în 2007 şi la 40% în 2008, că va majora salariile cadrelor didactice şi ale celor din sănătate conform cu demnitatea misiunii lor, că va corela salariile şi pensiile minime cu coşul zilnic care devine exorbitant pentru cele mai multe familii cu venituri mici, va creşte substanţial bursele pentru elevi şi studenţi din familiile defavorizate.

Şi, în sfârşit, ceea ce probabil că le va fi greu, dar, oricum, se va întâmpla, dacă nu în Guvernul acesta în Guvernul social democrat care se pregăteşte, renunţarea la cota unică şi introducerea cotei progresive de impozitare pentru a crea un minim de solidaritate şi redistribuire a bogăţiei între cei 10% care au câştigat şi cei 90% care au pierdut.

Nu ştiu dacă acest buget va trece sau nu, nu ştiu dacă acest buget va mai putea fi corectat măcar acolo unde poate fi corectat, dar un lucru ştiu sigur, cu o astfel de majoritate, cu o astfel de coaliţie, cu o astfel de guvernare nu avem cum să reuşim în Europa.

Şi cel mai rău lucru pentru această ţară care şi-a pus speranţe de 16 ani de zile că în Europa ne va fi mai bine, este să ratăm startul odiseei naţionale a României, începând cu 1 ianuarie 2007. Şi nefericirea face şi blestemul, poate, al acestei ţări, este să avem, în acest moment, cea mai puţin pregătită guvernare care să răspundă adevăratelor provocări ale societăţii româneşti. Este păcat!

Îl aştept pe domnul prim ministru şi îl invit cu toată seriozitatea şi cu toată deschiderea. Lăsăm puţin tonul mai jos, ca înainte de 1 ianuarie 2007 să avem o discuţie, poate în Parlament, poate în alt cadru, despre problema absorbţiei şi ratei de absorbţie a fondurilor comunitare. Încă nu este prea târziu să putem să convenim un calendar până în 2013, când avem perspectiva financiară, când ştim ce bani ar trebui să vină de la Europa pentru a vorbi despre marile proiecte de infrastructură. Nu este încă prea târziu ca puţinii oameni raţionali, care mai sunt în sfera Puterii reale, să înţeleagă că sunt lucruri mai importante decât cearta şi decât această gâlceavă şi balamuc, care este, de fapt, o perdea de fum pentru ca românii să nu vadă că trăiesc prost şi că visul lor că în Europa va fi prosperitate se năruie pe clipă ce trece.

Este păcat. Este păcat de ţara aceasta. Este păcat de Dumnezeu, şi, prin acest tip de abordare, nu vom face decât să accentuăm dezgustul şi dispreţul populaţiei României faţă de clasa politică românească.

Sper ca aceste gânduri să fie citite şi percepute de toţi ca un semnal şi un apel la raţiune şi la consens naţional. Dar acolo, când avem de-a face cu minciună şi cu impostură, nu avem dreptul să tăcem.

Fac un apel la toţi parlamentarii României să se uite la acest buget cu atenţie mai mare decât în anii precedenţi. Este un buget definitoriu. Întreaga Europă se uită la modul cum România se pregăteşte să devină un actor în Europa după 1 ianuarie 2007. Din păcate, ceea ce am văzut în acest proiect de buget nu este decât rostogolirea aceluiaşi set de promisiuni, minciuni şi incompetenţe pe care le-am văzut de la preluarea guvernării de către actuala guvernare.

Sper ca gândul cel bun să ne anime şi, încă o dată, o voce de respect pentru cei care, la Braşov, acum 19 ani de zile, au îndrăznit să ridice vocea şi au suferit în lupta împotriva dictaturii.

Vă mulţumesc şi spor la treabă! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aţi consumat 32 de minute din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale PSD.

Înainte de a continua dezbaterile generale, dau cuvântul domnului senator Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Senat, pentru a prezenta raportul comun al Comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale celor două Camere asupra proiectului legii bugetului pe 2007.

A fost o eroare şi, sigur, dorim să reparăm acest lucru.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

Nu se poate repara. După dezbateri generale nu este permis.

Domnul Varujan Vosganian:

Trebuia înainte de discursul domnului Geoană, dar nu putem să îl obligăm pe domnul Geoană să mai ia cuvântul o dată ca să pot să citesc înaintea discursului domniei sale. (Comentarii în sală.)

Domnul Alexandru Pereş:

Problemă de procedură, da, domnule senator Funar? Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule prim ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Pe procedură, permiteţi-mi să fac trimitere la Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, art. 16 alin.(2). Este vorba de raportul care nu a fost citit. Ne aflăm în faţa primului buget european al României, aşa este botezat, şi nu respectăm Regulamentul. Nu era cazul ca să ia cuvântul de reprezentantul unui grup parlamentar înainte de prezentarea raportului. Necazul este că nu există raportul comisiilor.

Ce spune art. 16 alin. (2). În raportul respectiv, dacă v-aţi uitat şi dumneavoastră cu atenţie, fiind în faţa unui buget european, avem primul raport proeuropean, care are, în total, opt rânduri, dar care nu respectă Regulamentul. Deci, în raport se va face referire la toate avizele celorlalte comisii şi la toate propunerile de amendamente primite.

Vă rog să vă uitaţi, doamnelor şi domnilor parlamentari, şi veţi constata că nu este respectat Regulamentul, nu găsiţi nici o trimitere la nici un aviz al nici unei comisii.

De asemenea, în raport nici măcar nu este notat numărul de amendamente admise sau respinse. Probabil că unul din preşedinţii comisiilor pentru buget, finanţe era cu gândul spre Bruxelles şi nu s-a preocupat de raport.

Am asistat, tot în premieră, în viaţa parlamentară românească, la un lucru interesant, şi anume finul a dat cuvântul naşului să ne prezinte proiectul de buget pe 2007. Nu-i vorba de nici un nepotism, este doar o chestiune liberală.

Şi acum, permiteţi-mi, doamnelor şi domnilor senatori...

O voce din sală:

Deputaţi şi senatori!

Domnul Gheorghe Funar:

...şi deputaţi, doar patru întrebări pentru primul nostru ministru.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule senator, vă rog frumos.

Sigur, în Regulamentul Senatului avem această posibilitate. În Regulamentul şedinţelor Camerelor reunite, această posibilitate nu există.

Vă rog, pe procedură dacă mai aveţi ceva de spus, dacă nu, vă dau cuvântul atunci când, sigur, doriţi să vă înscrieţi la cuvânt.

Domnul Gheorghe Funar:

Eu vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte de şedinţă. Sunteţi tânăr preşedinte de şedinţă. V-aş ruga să găsiţi timpul necesar să citiţi Regulamentul şedinţelor comune şi veţi constata că scrie în Regulament că acesta se completează cu prevederile din Regulamentul Senatului sau Camerei. Cameră sau Senat, aşa cum aţi reţinut corect este scris textul.

Deci eu sunt pe Regulament, domnule preşedinte, pe dumneavoastră vă rog să-l citiţi mai atent.

Deci respect Regulament şi vă rog permiteţi-mi să pun doar patru întrebări.

Domnul Alexandru Pereş:

Aveţi cuvântul, dar o să iau din minutele care sunt alocate Grupurilor parlamentare ale PRM.

Domnul Gheorghe Funar:

Mulţumesc, domnule preşedinte, dar din nou încălcaţi Regulamentul şi vom interveni la vremea respectivă.

Deci prima întrebare. Bugetul pe anul 2007, domnule prim ministru, este un buget de austeritate sau un buget european? Dacă este primul buget european al României, prin ce se deosebeşte acesta de bugetul pe anul 2006?

Cea de a doua întrebare. În proiectul de buget sunt cuprinse sau nu fondurile comunitare alocate României în primul an după aderarea la Uniunea Europeană? Dacă da, ce sume s-au repartizat pe ordonatorii principali de credite?

Cea de a treia întrebare. Suma de 2,2 miliarde euro, încasată din privatizarea BCR-ului, s-a repartizat sau nu pe destinaţii în bugetul de stat pe anul următor? Dacă da, care sunt principalele destinaţii?

Şi ultima întrebare. În bugetul de stat pe anul 2007 sunt prevăzute sau nu sume pentru alegerea europarlamentarilor, respectiv pentru alegerile anticipate dorite de Partidul România Mare şi preşedintele Traian Băsescu.

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Sunt sigur că domnul prim ministru a reţinut întrebările dumneavoastră. Vă va răspunde după terminarea dezbaterilor generale.

Dau cuvântul domnului senator Varujan Vosganian, preşedintele Comisiei pentru buget, finanţe din Senat, pentru a prezenta raportul celor două comisii.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Raportul comun asupra proiectului Legii bugetului pe anul 2007.

În urma examinării proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2007, a amendamentelor depuse de comisiile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului şi a celor depuse de parlamentari, Comisiile reunite pentru buget, finanţe şi bănci au hotărât cu 18 voturi pentru şi 11 voturi împotrivă, raport favorabil cu amendamentele reprezentate în Anexa 1, amendamente acceptate, şi Anexa 2, amendamente respinse.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc.

Şi acum, dacă-mi permiteţi, vă dau cuvântul pentru a vă exprima punctul de vedere din partea Grupului parlamentar al PNL din Senat.

Aveţi cuvântul.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Vă mărturisesc că, după discursul domnului Mircea Geoană, preşedintele Partidului Social Democrat...

Domnul Anghel Stanciu (din bancă):

Ăsta nu este raportul!

Domnul Varujan Vosganian:

Raportul s-a terminat demult, domnule Stanciu.

Sentimentul meu este, într-adevăr, că discutăm adesea despre documente pe care nu le parcurgem.

Aşadar, după acest discurs, mă simt, totuşi, obligat pentru a readuce dezbaterea generală pe un făgaş normal să fac câteva consideraţii.

În primul rând, nu pot să trec cu vederea faptul, altminteri o coincidenţă, că domnul Mircea Geoană şi cu mine suntem născuţi în aceeaşi lună şi în acelaşi an, în iulie 1958.

Vedeţi, încă, dumneavoastră, dincolo de diferenţele de natură temperamentală, care nu sunt rele, dar se văd, anume domnul Geoană este născut în zodia Racului iar eu în zodia Leului, există însă, dincolo de faptul că avem aceeaşi vârstă, altminteri o vârstă frumoasă, de maturitate, există un decalaj între noi, pe care eu îl resimt.

Domnul Mircea Geoană a stat mult în străinătate şi a făcut lucruri bune şi apoi a fost şi ministrul afacerilor externe. Dar, poate tocmai din acest motiv, domnia sa, întorcându-se în politica militantă, din păcate preia schimbul politic al vremurilor când s-a hotărât ca domnia sa să fie reprezentant diplomatic al României.

Acest discurs este un discurs cu care ne obişnuisem noi în anii 1990, atunci când, din păcate, patimile, resentimentele, energiile inerente debutului de viaţă democratică marcau luările de cuvânt. Şi atunci, capriciile şi patimile de natură politică copleşeau sensul real al dezbaterilor şi înlăturau posibilitatea să avem nu o dispută polemică, ci o dezbatere profesionistă.

Şi-mi pare rău, domnule Mircea Geoană, că dumneavoastră, care altminteri aveţi un comportament elegant, încercaţi, în politică, să reintroduceţi acest stil pe care şi timpurile, pe care şi evoluţia instituţională le-au depăşit de mult.

Şi aşa cum se întâmplă ca atunci când vrei să ajungi sus, deasupra dulapului, unde-i cheseaua cu dulceaţă şi nu reuşeşti, îţi pui dedesubt un taburet, ca să te înalţe. Tot astfel şi în politică, atunci când nu ai destule argumente să convingi, recurgi la un registru care este, mai degrabă, adjectival şi care încearcă, prin calificative colorate, uneori chiar imprecaţii, să suplinească ceea ce nu ai pentru a convinge.

Dar eu, domnule Mircea Geoană, nu voi cădea în această capcană. Dumneavoastră aţi încercat să faceţi o imagine apocaliptică a României, cu aproape 90% din români care se debranşează, cu milioane de şomeri, un sfert din generaţia tânără, cu 90% dintre tineri care doresc să părăsească ţara, cu un buget care este praf, cu o populaţie care sărăceşte.

Domnule Mircea Geoană, nu sunt de acord cu acest gen de abordare. Eu n-am să spun, ca să vă replic, că România este o ţară cu un nivel de trai extraordinar, că 90% din tineri sunt mândri de ţara lor şi că vor să rămână aici toată viaţa şi că toată populaţia, năduşind de căldură în case are de plătit foarte puţin la căldură. N-am să cad în această capcană, deşi aş fi tentat, fiind reprezentantul unui partid de guvernământ. Eu nu vă cer să lăudaţi ceea ce se petrece acum. Nu vă cer, deşi aş putea s-o fac, să vă rog, măcar, să salutaţi lucrurile bune care se fac.

În acelaşi timp, pot să vă cer ceva. Pot să vă cer să fiţi realist. Pot să vă cer să acceptaţi cifrele oficiale, aşa cum am făcut şi noi când eraţi dumneavoastră la Putere şi când am făcut analiza guvernării dumneavoastră am preluat datele din Monitorul Oficial, datele din Anuarul statistic şi datele institutelor guvernamentale. Pentru că, altminteri, dacă nu vorbim despre aceleaşi cifre, o să fie un dialog al surzilor. Şi vă mai rog ceva, să priviţi lucrurile în tendinţă. Nu putem printr-un miracol să facem ca românii, cu toţii, s-o ducă foarte bine. Miracolul, însă, este ca românii s-o ducă mai bine astăzi decât ieri şi să existe garanţia ca mâine s-o ducă mai bine decât astăzi.

Şi, în acest ton, eu aş vrea să reluăm această dezbatere şi atunci veţi vedea că mare parte din adjectivele pe care le-aţi folosit nu slujesc decât pentru a vă da iluzia că sunteţi convingător acolo unde temeinicia argumentelor nu vă ajută.

Poate că aveţi dreptate, domnule Mircea Geoană, atunci când invocaţi incompetenţa. Vă vedem, însă, despre ce incompetenţă este vorba. Şi eu aici am să recurg la unul dintre liderii de necontestat ai partidului dumneavoastră, care pune, într-un fel, şi marca acestui nou stil de partid, şi anume domnul Marian Vanghelie, primarul sectorului 5, care, într-un acces de sinceritate, a spus despre Coaliţia portocalie cu buzunare portocalii că nu ştie să fure. Într-adevăr, acceptăm această dojană. În materie de furt suntem incompetenţi. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Dumneavoastră, însă, v-aţi dovedit atât de competenţi, încât nici măcar când nu mai sunteţi la Putere nu puteţi să vă abţineţi să vă daţi oamenii afară din partid, sau să le sugeraţi să plece din partid, atunci când n-o fac ei singuri, pe motivul competenţei de această natură în perioada guvernării.

De aceea, eu cred, domnule Mircea Geoană, că faţă de acest Guvern, care a primit calificative despre care voi mai evoca în acest discurs, este nedrept să se spună că este incompetent.

Aţi vorbit apoi de tam-tam mediatic. Eu vă propun ceva, stimaţi colegi de la Partidul Social Democrat, hai să facem o comparaţie între bugetele pe care Guvernul le aloca pentru publicitate, începând chiar cu Ministerul Industriilor, şi bugetele pe care actualul Guvern le alocă pentru reclamă şi publicitate. Şi veţi vedea atunci că, între tam-tamul tobelor din perioada guvernării dumneavoastră şi vocile fireşti, într-o dezbatere publică, ale Guvernului de astăzi, este o diferenţă atât de mare, încât cred că şi acest argument trebuie dat tot domnului Marian Vanghelie să găsească o figură de stil mai atractivă.

Aţi vorbit apoi despre cota unică. Alegerile au trecut, domnule Geoană, alegerile au trecut. În timpul alegerilor, aţi încercat, din răsputeri, să faceţi ceea ce un domn care a reprezentat astăzi Banca Naţională şi care a fost, multă vreme, lider marcant al dumneavoastră, a spus atunci că, chiar dumneavoastră aţi dorit introducerea cotei unice, şi anume că nu este în interesul unei părţi a electoratului, anume a electoratului care vă votează şi că s-ar putea ca oamenii care au venituri mai mici şi care nu câştigă la fel de mult din cota unică, să nu privească cu ochi buni că alţii câştigă mult. Eu cred că lucrurile s-au mai schimbat între timp.

Şi, vă rog eu, când mai veniţi în faţa microfonului, faceţi aşa cum a făcut un mare conducător al acestui neam, Alexandru Ioan Cuza cu Moş Ion Roată. Aduceţi un român care să ne spună cum, la acelaşi salariu brut, a pierdut el, în urma aplicării cotei unice. Şi dacă veţi găsi acest român, care la acelaşi nivel de salariu brut, după cota proporţională de 18, 24, 32 şi 40% a pierdut cu cota unică de 16%, atunci eu sunt dispus să accept, din partea dumneavoastră, orice reproş. Dar vă previn asupra unui lucru, să nu mai agitaţi atât de vitejeşte reîntoarcerea la cota proporţională, pentru că, dacă veţi introduce o cotă de, să spunem, 14, 26, 38, vă veţi trezi în situaţia foarte delicată că mai mult de jumătate din români vor pierde mult la impozite sau, poate că, aşa cum singur aţi spus, vă este aşa de teamă de guvernare, încât aţi spune orice numai să nu câştigaţi alegerile. Dacă este aşa, atunci pot înţelege această ameninţare pe care o adresaţi românilor la reîntoarcerea cotei unice. Dar nu este adevărat că această cotă unică a făcut praf bugetul, sau poate praful de aur, care se pune pe icoane. Pentru că praful şi pulberea pe care le-am moştenit noi în anumite domenii, credeţi-mă că s-au schimbat acum în creşteri serioase de buget.

Şi eu vă recomand un lucru, nu dumneavoastră, dumneavoastră sunteţi acum ocupat cu alte probleme, de natură politică, dar celor care v-au scris discursul. Trebuiau să citească bugetul, să vadă că, în anul 2004, veniturile din impozitul pe venit cu cota proporţională era de 7,2 miliarde de lei noi, că, în 2007, avem peste 11 miliarde de lei noi şi că, în 2008, vom termina cu mai mult decât dublarea veniturilor ce vin din impozitul bazat pe cota unică.

De aceea, îmi e jenă să vă pun aritmetica drept contraargument la cele pe care le spuneţi. Mă gândesc doar la faptul că dumneavoastră trebuie cu tot dinadinsul să criticaţi.

Apoi, în legătură cu preţurile.

Eu vă rog ceva, domnule Geoană. Probabil că domnul Mihai Tănăsescu, colegul meu şi cu care am dezbateri de înaltă ţinută în privinţa economică, vă va urma la dezbateri. Vă rog, domnule Mihai Tănăsescu, vă rog să le explicaţi cum preţul la alimente va creşte la anul cu 33%, cum preţurile la utilităţi vor creşte cu 50% şi totuşi vom avea o inflaţie de 4%. Eu am făcut un calcul pe structura coşului de consum şi pe baza modului de calcul a inflaţiei pe baza acestor preţuri ale structurii de consum. Din ceea ce spune colegul dumneavoastră, preşedintele partidului, rezultă o inflaţie de cel puţin 20 până la 22%. Deci, vă rog, domnule Tănăsescu, dumneavoastră să ne explicaţi cum, în baza acestei oferte de preţuri, putem totuşi să rămânem pe o inflaţie nu foarte înaltă sau poate sunteţi de acord şi dumneavoastră că la anul, pe actuala politică, vom avea o inflaţie de 25%. Deci, după opinia mea, cine v-a oferit aceste cifre a dat iarăşi demagogia jos din cui, dar de data asta, în loc să lovească pe alţii, s-a lovit pe sine însuşi.

Deci, vă rog eu, cu toată buna-cuviinţa să nu mai folosiţi astfel de cifre, pentru că ele sunt atât de nerealiste, încât oricât aţi striga , oricât v-aţi folosi chiar şi de clopotul cel mare, nimeni nu vă va putea crede. Om trăi şi om vedea, domnule Geoană.

În legătură acum cu educaţia, dumneavoastră spuneţi anul ăsta o să faceţi numai 4,7%, şi nu 5%, cât v-aţi angajat.

Dumneavoastră ştiţi ce nivel al cheltuielilor am moştenit noi? Da, 3,4% în 2004. (Domnul Anghel Stanciu vociferează în bancă.) N-aş vrea să vă dau calificativul pe care vi-l daţi singur în legătură cu sunetul vocii dumneavoastră, de aceea nu insist, domnule Stanciu, pe această temă.

Deci, diferenţa de investiţii este suficient de mare şi am să vă dau un exemplu concret din circumscripţia mea. Numai în acest an, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a primit bani pentru investiţii mai mult decât tot învăţământul universitar românesc în anul 2004. Şi, dacă doriţi, putem da şi alte cifre.

Da, în legătură cu salariile, creşterea nu este la fel de mare ca şi a investiţiilor, este o creştere evidentă în termeni reali, dar nu poate fi la fel de mare, datorită impactului de natură inflaţionistă, pe care l-ar avea aceste creşteri. Dar învăţământul pe ansamblu este marele câştigător al actualei guvernări. Şi vă rog eu, de aici înainte, totdeauna când faceţi astfel de raportări, să faceţi comparaţie, pentru ca alegătorii noştri să vadă ce efort extraordinar a făcut România. Şi în domeniul educaţiei, şi în domeniul sănătăţii, cum a curăţat teme litigioase, cum a trebuit să plătim mii de miliarde de lei pentru profesori în urma unor procese declanşate în timpul guvernării dumneavoastră. Cum a trebuit să plătim datorii la furnizorii de medicamente din cauza neonorării de către dumneavoastră a cheltuielilor, cum am preluat toate aceste poveri de natură bugetară şi cu toate acestea am reuşit să dublăm la sănătate şi aproape să triplăm banii alocaţi învăţământului şi, da, la sfârşitul acestui mandat vom ajunge la 6% din produsul intern brut pentru educaţie, dar asta şi pe măsura reformelor în domeniul educaţiei şi pe măsura întăririi capacităţii de absorbţie a tuturor acestor bani.

Vorbiţi de faptul că a crescut consumul de la 6 la 12% şi că e rău. Păi, staţi să ne înţelegem. Ori consumăm mai mult, ori sărăcim mai mult.

Adică cu cât sărăcim mai mult, cu atât consumăm mai mult. Asta nici în Gargantua şi Pantagruel a lui François Rablais nu se putea. Din două una, stimaţi domni, hotărâţi-vă. Ori românii huzuresc, şi ăsta este un pericol pentru balanţa de plăţi externe, ori românii sărăcesc.

Nu puteţi, în acelaşi discurs, să plângeţi din mila prafului şi pulberii care se ridică de sub copitele cailor la Legea bugetului, iar pe de altă parte, să acuzaţi inconştienţa acestui guvern care sporeşte consumul. Ce e rău că sporeşte consumul? Ce consumă românul? Consumă: frigidere, consumă aparate electrice pentru uz casnic, consumă mâncare, consumă haine, luaţi dumneavoastră foarfeca şi tăiaţi hainele, ca să nu le mai cumpere românii. Sau, puneţi, ca ecleziastul, puneţi pâinea pe ape ca să n-o mănânce.

Fără un consum puternic, nu putem să avem o economie puternică. E drept, avem nevoie de investiţii străine ca să susţinem balanţa de plăţi externe.

Dar aici am făcut ce aţi spus dumneavoastră, domnule Geoană. Am bănuit că o să ne daţi această recomandare şi v-am ascultat înainte de a ne o da. Ne-aţi spus aşa. Întrebaţi agenţiile de rating. Vă raportez respectuos că le-am întrebat. Agenţiile de rating ne-au ridicat adevărate elogii în toamna acestui an. Agenţia FICH ne-a acordat pentru prima oară în istoria României clasa A de rating, introducându-ne în categoria ţărilor cu mediu investiţional ospitalier, la fel Standard & Poor's şi chiar Mudis, care este agenţia cea mai reţinută în această privinţă, şi care cu toate au salutat îmbunătăţirea mediului investiţional, diminuarea birocraţiei şi a corupţiei, au salutat regimul fiscal din România şi au salutat chiar şi îmbunătăţirea capacităţii administrative în domeniul fiscalităţii. Deci, dacă n-aţi ştiut, domnule Geoană, uite vă spunem noi astăzi, dumneavoastră şi PSD-ului, că agenţiile de rating au îmbunătăţit spectaculos plafonul de rating al României.

Nu vreau să mai intru în detalii, vreau să las şi pe colegii mei să vorbească despre lucrurile acestea, în legătură cu cifrele privind infrastructura, în legătură cu cifrele privind pensiile.

Un singur lucru aş vrea să vă spun, în legătură cu absorbţia fondurilor comunitare. Eu aş vrea să vedeţi numai exemplul SAPARD-ului. Cât s-a absorbit de Sapard în 2001-2004 şi cât în 2005-2006? Şi atunci veţi vedea că la nivelul capacităţii administrative s-au înregistrat progrese spectaculoase. Poate nu suficient pentru câţi bani putem primi, şi suntem preocupaţi şi noi de acest lucru.

În legătură cu Fondul "Proprietatea", eu sunt foarte bucuros că dumneavoastră, în clipa în care aţi vorbit de propuneri v-aţi uitat la mine, probabil că remuşcările v-au apăsat pentru că ştiaţi că aceste idei au fost obiectul unui material pe care l-am înaintat primului- ministru şi despre care am şi comunicat câtorva dintre colegii dumneavoastră, dar sunt convins că nu ei v-au scris materialul, pentru că ei sunt colegii mei din Comisia pentru buget, şi-i cunosc foarte bine.

Într-adevăr, există o astfel de gândire legată de susţinerea bugetului de asigurări sociale printr-o mai bună fructificare a proprietăţii de stat şi mă bucur foarte mult că aici dumneavoastră în avans v-aţi oferit unul dintre garanţii parlamentari ai susţinerii acestui proiect. Dar nu aveţi dreptate, atunci când vă chemaţi în ajutor CEDO împotriva Fondului "Proprietatea". Pentru că CEDO niciodată nu a trecut sub semnul îndoielii legalitatea Fondului "Proprietatea". CEDO a dat câştig de cauză unor proprietari care s-au plâns la CEDO că o locuinţă care putea fi retrocedată în natură a fost trecută la retrocedare în bani, şi CEDO a constatat că, într-adevăr, titlul de valoare nu trebuia să meargă la Fondul "Proprietatea", ci casa trebuia retrocedată. Chestiunea aceasta n-are nici o legătură cu legitimitatea fondului "Proprietatea". Dar asta este într-adevăr o temă pe care sunt dispus s-o duc cu dumneavoastră şi mă bucur că în această privinţă avem aceeaşi gândire.

Aş vrea să închei cu ceva ce aţi spus dumneavoastră, dar aş vrea să trec pe partea opusă. Dumneavoastră vorbeaţi de blesteme. Şi am să şi rezum cele două blesteme de care vorbeaţi. Eu cred că România astăzi este într-o perioadă cu totul nouă a existenţei sale. România la 1.01.2007 încheie tranziţia din România. Intrăm în faza modernizării, care are componente legate şi de procesul de integrare europeană, deci instituţionale, şi economice, legate de stabilitatea fiscală şi de mediul de afaceri, şi chiar în planul mentalităţilor, chiar dacă astăzi noi în Parlament n-am făcut suficient dovada emancipării mentalităţilor. Intrăm în faza modernităţii, mediul economic este predictibil, discutăm deja de fonduri de investiţii pe perioade lungi, inclusiv pilonul II, la care nu mă asociez deloc cu dumneavoastră, dar sunt convins, colegii mei de la PD vor adăuga la acest subiect.

De aceea, eu cred că trebuie să medităm mai bine la rolul pe care România, ca o ţară care devine mediu dezvoltată în deceniul viitor, trebuie să îl joace în Europa şi faţă de ea însăşi. În această privinţă daţi-mi voie să introduc o notă personală. Vreau să vă mulţumesc pentru sprijinul pe care nu mi l-aţi acordat prin Internaţionala Socialistă, mă bucur că, smerindu-vă, de data asta, faceţi lucrurile mai bine.

Şi acum în legătură cu blestemele.

Sunt două blesteme care ne apasă din ceea ce aţi spus, am înţeles eu. Unul este gramatica şi al doilea este comunismul. Astea sunt blestemele noastre. Nu vreau să citez acum, n-am luat decât două, din ultimele două propoziţii, "această gâlceavă şi balamuc" şi "să tacem", dar nu vreau să insist pe tema gramaticii, pentru că totuşi, gramatica şi aritmetica... (Aplauze.) Gramatica şi aritmetica sunt două lucruri de bază, asupra cărora, dacă nu avem aceleaşi reguli, s-ar putea să nu le înţelegem niciodată.

Şi al doilea blestem, într-adevăr, l-aţi evocat. Comunismul a fost cel mai mare blestem, şi nu liberalismul, şi nu democraţia, şi nu bunele intenţii care ne duc către Uniunea Europeană. Comunismul şi, din păcate, partidele politice care au moştenit de la comunism o putere temporară, un anumit comportament politic şi o atitudine amăgitoare faţă de oameni. Deci, într-adevăr, asupra acestui blestem luptăm noi şi cred că acest buget este o armă nimicitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aţi consumat 22 de minute din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL.

Domnul Dragoş Dumitriu, pe o problemă de procedură, da?

Vă rog, aveţi microfonul.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare doresc să-i mulţumească talentatului interpret al scenetei de mai înainte pentru că ne-a făcut să înţelegem de ce domnul Manuel Barroso l-a preferat pe domnul Leonard Orban.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Domnul Alexandru Pereş:

Invit la microfon pe doamna deputat Graţiela Denisa Iordache, din partea Grupului parlamentar al PD din Camera Deputaţilor.

Aveţi microfonul, doamna deputat.

Doamna Graţiela Denisa Iordache:

Bună ziua!

Vă mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Trebuie să recunosc că îmi revine o sarcină foarte grea, stimaţi colegi. Şi, anume, să vin cu vocea raţiunii şi a specialistului ca să vorbim în sfârşit despre buget, după un preambul foarte agitat, în care am vorbit despre orice vreţi dumneavoastră, dar nu despre buget. Nici măcar n-aş încerca şi nu m-aş strădui să combat discursul preşedintelui PSD-ului. De ce? Pentru că nu aţi vorbit despre buget. Dar este un element asupra căruia chiar vreau să mă aplec, pentru că puneţi în pericol o lege foarte importantă, o lege care reprezintă viitorul unor oameni, poate chiar a multora din generaţia mea. Şi mă refer la pilonul II, cel al fondurilor de pensii private. Faceţi o mare eroare. În primul rând, acest deficit, de care vorbiţi, al sistemului public, se cifrează la o sumă de 1,5 miliarde, dar pe o perioadă de 5 ani de zile.

Deficitul se finanţează în nici un caz prin preluarea de la sistemul public, ci prin bonuri de tezaur, prin împrumuturi de la Banca Mondială şi, categoric, prin contribuţii de la buget. În nici un caz nu se va lua de la acest sistem public. Deci, viitorul sau mai precis prezentul actualilor pensionari nu este pus în pericol de viitorul celorlalţi pensionari. Este foarte periculos ceea ce încercaţi să faceţi şi aş spune că este cu atât mai periculos cu cât poate că şi datorită dumneavoastră suntem ultima ţară din Europa care introduce în sfârşit sistemul fondurilor de pensii private.

De aceea, am simţit nevoia să fac această remarcă în mod special. M-aş întoarce totuşi şi la subiectul dezbaterilor de astăzi, şi anume bugetul, proiectul Legii bugetului pe anul 2007. Anul 2007 marchează începutul drumului european al României.

Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe 2007 trebuie şi reuşeşte să răspundă acestei mari provocări. Pentru a se integra, România are nevoie de un ritm accentuat de creştere economică, inflaţie scăzută, stabilitate macroeconomică, dar şi un nivel adecvat al protecţiei sociale. Proiectul de lege pe care îl dezbatem astăzi respectă aceste priorităţi. Şi am să argumentez.

Stabilitatea macroeconomică este asigurată de un mix de politici monetare şi bugetare menite să realizeze reforma politicii fiscale, continuare liberalizării contului de capital, ţintirea directă a inflaţiei, deficit bugetar sub 3%, conform criteriilor de la Mastricht, restructurarea cheltuielilor publice, prin prioritarizarea programelor bugetare, crearea condiţiilor pentru absorbţie şi funcţionarea instrumentelor structurale. ritmul susţinut de creştere economică. În anul 2007 se estimează o creştere a produsului intern brut cu 6,4%, iar contribuţia cea mai importantă o vor avea construcţiile şi serviciile. Formarea brută de capital fix va creşte în 2007 cu 11,5%, pe fondul unei creşteri de ansamblu a cererii interne de 7,9%.

Inflaţia. Procesul dezinflaţionist continuă şi în anul 2007, rata inflaţiei reducându-se faţă de sfârşitul anului 2006 la 4,5%, cu o medie anuală de 5%. Contribuţia cea mai mare la inflaţia prognozată o vor avea mărfurile nealimentare, fiind anticipată, într-adevăr, şi o majorare a contribuţiei mărfurilor alimentare.

Aceste evoluţii favorabile vor fi însoţite de creşterea numărului de salariaţi şi alte categorii profesionale, iar ponderea salariaţilor în totalul populaţiei ocupate creşte la 58,4%. Rata şomajului se estimează la 5,6%, iar câştigul salarial mediu brut în 2007 se prognozează a atinge 1270 de lei. Câştigul salarial real va creşte în 2007 cu 6,5%.

Politica în domeniul asigurărilor asistenţei sociale vizează în principal continuarea procesului de reformă în cadrul sistemului public de pensii: pensia medie se estimează să crească de la 318,2 lei în decembrie 2006 la 384 de lei în decembrie 2007; acordarea alocaţiei de stat pentru copii, în cuantum de 200 de lei pe lună, pentru toţi copiii în vârstă de până la 2 ani; asigurarea pensiilor agricultorilor, ajutoare pentru categoriile de populaţie defavorizate.

Deficitul bugetar. Deficitul bugetar se prognozează a atinge nivelul de 2,8% din p.i.b. Veniturile bugetare sunt estimate la 134 de mii de milioane de lei, reprezentând 35,2% din p.i.b. incluzând însă şi fondurile externe nerambursabile.

Cheltuielile bugetare sunt proiectate la 145 de mii de milioane de lei, ceea ce duce la acel deficit bugetar de care vorbeam, de 2,8%.

Un element pozitiv îl reprezintă creşterea relevantă a cheltuielile de capital, de la 3,9% din p.i.b. în 2006, la 6,7% din p.i.b. în 2007, ceea ce reflectă orientarea politicii de cheltuieli prin direcţionarea fondurilor publice pentru menţinerea creşterii economice.

În domeniul investiţiilor publice, un accent deosebit se pune pe dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, programe de construire, reabilitare şi consolidare de şcoli şi spitale, programe de dezvoltare în infrastructura locală, programe multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor.

Se poate concluziona, luând în considerare aspectele prezentate, că proiectul de buget este orientat către investiţii, fără a neglija şi aspectele vizând protecţia socială.

Există însă şi o serie de aspecte ale prezentului proiect de buget care necesită o gestionare cât mai atentă. Un astfel de element îl reprezintă deficitul de cont curent, a cărui pondere ridicată în produsul intern brut poate atrage derapaje macroeconomice, chiar dacă nu pe termen scurt şi imediat. Mai mult, structura acestui deficit ce reflectă o pondere importantă a importurilor de minerale şi combustibil face necesară acordarea unei atenţii sporite în ceea ce priveşte finanţarea acestuia din investiţii străine directe şi de portofoliu.

O analiză atentă o necesită şi potenţiala influenţă pe care Fondul "Proprietatea" o are asupra deficitului bugetar. Este necesar să se facă o estimare a acestei influenţe şi să se ia o decizie, în consecinţă, cu privire la activitatea acestui fond.

O economie competitivă are nevoie de un sector puternic al întreprinderilor mici şi mijlocii, de aceea, consider că programele destinate dezvoltării acestui sector ar trebui să beneficieze de cel puţin 0,2% din produsul intern brut, mai ales în contextul integrării europene şi al impactului pe care acest proces îl va avea asupra companiilor din sector.

O atenţie sporită necesită şi procesul de absorbţie a fondurilor europene, derapajele în ceea ce priveşte nivelul de absorbţie al acestor fonduri poate transforma România, într-adevăr, într-un contributor net la Uniunea Europeană, lipsindu-ne astfel de avantajele fondurilor externe nerambursabile.

Stimaţi colegi,

Proiectul de Lege pe anul 2007 nu este perfect, dar este construit astfel încât să îndeplinească obiectivele asumate de guvern şi să asigure sursele necesare păstrării unui ritm susţinut de creştere economică şi asigurarea unei stabilităţi macroeconomice. De aceea, Partidul Democrat susţine şi va vota în favoarea acestui proiect de lege.

În încheiere, o ultimă remarcă care cred eu, subliniază şi diferenţa de filozofie între Putere şi Opoziţie, la ora actuală: căldura din case, mâncarea ieftină, protecţia socială, pensiile mari vin din muncă, din creştere economică şi din productivitate, şi doar de acolo.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, doamna deputat. Aţi vorbit 8 minute din timpul alocat Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Invit la microfon pe domnul senator Carol Dina, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Carol Dina:

Onorat prezidiu,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Peste câteva săptămâni istoria României va consemna împlinirea unui ideal al românilor, aderarea la Uniunea Europeană

Cetăţenii ţării noastre au acceptat privaţiuni şi costuri pentru reforme structurale care ar fi trebuit să-i aducă la nivelul de modernitate şi civilizaţie din Uniunea Europeană.

Astăzi, cei mai mulţi dintre români constată cu durere că standardele lor de viaţă sunt departe de cele europene. Potenţialul material, financiar şi uman nu a fost valorificat în folosul tuturor, astfel că în România nu s-a realizat o pregătire adecvată pentru aderare, conform criteriilor de la Copenhaga. Aşa se explică de ce tot mai insistent se subliniază că aderarea României la Uniunea Europeană va fi mai degrabă rezultatul unei înţelegeri politice decât a pregătirii corespunzătoare a ţării.

În consecinţă, viitorul nu va certifica un trai decent. După 1 ianuarie 2007 cetăţenii români nu vor resimţi beneficiile aderării, ci, dimpotrivă, vor fi supuşi în continuare la noi privaţiuni. Proiectul de buget pe anul 2007 nu modifică semnificativ principalele deficienţe din economia naţională.

Privitor la construcţia bugetară a anului 2006 se constată o situaţie deosebit de gravă privind modificarea de către guvern a unor componente majore faţă de aprobarea dată de Parlament, cu precădere a deficitului bugetar.

La aprobarea Legii bugetului pe anul 2006 deficitul bugetar era de 0,8% din produsul intern brut, iar ulterior, printr-o serie de manevre ale Guvernului, a ajuns la 2,5%, existând în prezent premise pentru introducerea de noi modificări, având în vedere excedentul bugetar existent la 8 luni, de 5,3 miliarde de lei, respectiv 1,5 milioane de euro.

Aceste modificări ale deficitului bugetar, de la 2,36 milioane euro la un excedent de 1,5 milioane de euro la 8 luni, demonstrează suficient de convingător că la fundamentarea bugetului pe anul 2006 s-a manifestat din plin amatorismul şi reaua-credinţă, ambele păgubitoare în procesul de conducere a economiei naţionale.

Din păcate, şi bugetul pe anul 2007 va confirma că multe previziuni nu corespund cu realitatea, cum ar fi de exemplu construcţia veniturilor bugetare, ceea ce poate determina tensiuni sociale, irosirea resurselor şi pierderea unor oportunităţi economice.

Creşterea accentuată a deficitelor externe constituie un risc major pentru stabilitatea macrofinanciară a României. Deficitul comercial va atinge 15 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel pe care România l-a înregistrat în istoria sa. Iar deficitul de cont curent va depăşi 10% din produsul intern brut.

Politica fiscală nu stimulează accelerarea creşterii economice, sporirea competitivităţii economice, creşterea productivităţii muncii şi procentul de persoane angajate.

Având în vedere proiectul bugetului pe anul 2007 ce ne-a fost prezentat, Partidul România Mare prezintă următoarele consideraţii: 1. Evoluţia principalilor indicatori prezentată în raportul privind situaţia macroeconomică a ţării demonstrează că actuala guvernare nu a identificat măsurile, mijloacele şi resursele necesare pentru corectarea dezechilibrelor din economia României. Iată câteva exemple: produsul intern brut îşi reduce ritmul de creştere, faţă de 2006, cu 0,3 puncte procentuale, deşi, dacă se ţine seama că deflatorul produsului intern brut folosit în calcule este subestimat, reducerea ritmului de creştere ar fi de 0,6 puncte procentuale. Apoi, ritmul consumului final se reduce în 2007 cu 1,3 puncte procentuale, din care consumul individual efectiv cu 1,4 puncte procentuale, ceea ce se va reflecta direct în nivelul de trai al populaţiei.

Apoi, deficitul balanţei comerciale creşte faţă de 2006 cu circa 2 miliarde de euro, iar deficitul de cont curent creşte cu aproape 1 miliard de euro.

Indicele de creştere a preţurilor de consum, care reflectă de fapt inflaţia, se reduce cu un punct procentual, dar amplitutinea majorării preţurilor este ridicată, întrucât baza de raportare este enormă. faţă de octombrie 1990, începutul liberalizării preţurilor, indicele general al preţurilor de consum a crescut în cei 16 ani de circa 2850 de ori.

Recentele măsuri de creştere, aşa-zis în avans, a preţurilor la gazele naturale, energia electrică şi altele, demonstrează că nivelul inflaţiei prognozate de guvern pentru 2007 este nerealist, un nivel credibil al acesteia fiind de 5,5%, având în vedere că propagarea valului inflaţionist determinat de creşterea preţurilor la produsele energetice se va face efectiv începând cu luna ianuarie 2007.

Deşi câştigul mediu salarial se prevede să crească cu 12,4%, iar pensia medie cu 20%, nivelele respective vor fi sub cele din octombrie 1990. Relaxarea fiscală clamată cu perseverenţă în ultimii doi ani se dovedeşte, unii spun o minciună, alţii spun o eroare, pot fi amândouă împreună, întrucât presiunea fiscală din economie, măsurată ca raport al sumei tuturor impozitelor şi taxelor şi respectiv produsul intern brut a crescut şi va creşte în 2007 faţă de 2005 cu aproape 5 puncte procentuale.

Această creştere s-a obţinut prin majorarea accizelor, impozitelor şi taxelor, impozitelor pe export, dividende şi altele. Astfel că lanţul impozitelor se închide, chiar dacă impozitul unic pe venit şi pe profit are o cotă unică.

Şi, în sfârşit, o altă deficienţă o reprezintă majorarea deficitului bugetar de la 0,8% în 2005, la 2,8% în 2007, în termeni nominali această reprezintă de 3,7 ori, respectiv 3 miliarde de euro, va mări presiunea inflaţionistă din economia ţării.

În al doilea rând, veniturile bugetului general consolidat se prevăd a creşte cu 23,7% cheltuielile cu 24,1%, iar deficitul cu 29,1%.

Din punct de vedere al nivelurilor de creştere, parcă am fi într-un buget de an electoral, întrucât aşa cum vom prezenta în continuare, fundamentarea veniturilor şi cheltuielilor are o serie de lacune, după cum urmează: veniturile bugetului de stat sunt prevăzute să se majoreze cu 24,7%; una din cele mai mari creşteri, respectiv, 47,8% se preconizează să fie la impozitul obţinut din veniturile salariale.

Fundamentarea acestei creşteri este superficială dacă se ţine seamă de faptul că salariul mediu brut va creşte numai cu 12,4%, iar numărul de salariaţi cu 1,8%, deci ar fi o creştere reală de 14,4%.

Consecinţe: din impozitul pe venit de 13 miliarde de lei, o sumă importantă, 10,8 milioane de lei va fi repartizată bugetelor locale pentru finanţarea activităţilor descentralizate. Este evident că în derularea bugetului, autorităţile locale vor avea mari dificultăţi datorită nerealizării veniturilor estimate într-un mod superficial.

Impozitul pe producţia internă de ţiţei şi gaze este subdimensionat cu peste 250 de milioane de lei; am în vedere că în anul 2007, acest impozit este de 60 de milioane, în comparaţie cu 311 milioane cât a fost în anul 2006. În realitate, această subevaluare este mult mai mare dacă ţineţi seamă de evoluţia preţurilor şi de profiturile uriaşe obţinute de operatorii din sistem.

În condiţiile în care în anul 2007 nu ar avea loc nici o creştere de preţuri, veniturile respective ale companiilor care extrag ţiţei şi gaze, în marea lor majoritate cu capital privat, ar fi de cel puţin cinci ori mai mari, ceea ce desigur va amplifica şi mai mult neputinţa populaţiei de a suporta curba de sacrificiu impusă cu cinism de guvernanţi. Acelaşi fenomen de subevaluare se înregistrează şi la taxele de redevenţă din exploatarea resurselor minerale. Dimensionarea veniturilor din concesiuni şi închirieri nu ţine seama de evoluţia preţurilor pe piaţa specifică.

Concesiunea şi închirierea proprietăţilor statului, aşa cum s-a dovedit în activitatea de zi cu zi reprezintă o verigă slabă, unde frauda şi corupţia se întâlnesc permanent. Veniturile respective sunt subdimensionate cu circa un miliard de lei.

Accizele prevăzute în Legea bugetului de stat însumează 12,4 miliarde de lei, în timp ce raportul privind situaţia macroeconomică arată că suma acestora este de 13,9 miliarde lei, diferenţa în minus de 1,5 miliarde de lei "s-a evaporat", în timp ce Guvernul transpiră prin introducerea de noi accize la gaze, la energie electrică sau majorarea altora în avans, faţă de termenele asumate prin tratatul de aderare.

Semnificativ este următorul exemplu: în tratatul de aderare se prevede că nivelul accizei de referinţă la benzină de 350 de euro la mia de litri de benzină să fie atins la sfârşitul anului 2011, iar, în prezent, nivelul accizei este de 421 de euro la o mie de litri de benzină, ceea ce reprezintă o majorare cu 20% mai devreme de şase ani.

Creditele nerambursabile de la Uniunea Europeană în anul 2007 sunt dimensionate la 7,92 miliarde lei. Acestea reprezintă surse ale bugetului, dar care nu sunt cuprinse în venituri. Ăsta e răspunsul şi pentru domnul senator Funar. În schimb, cheltuirea lor, aşa cum se propune prin proiectul de lege, autorizează Ministerul Finanţelor să împartă această plăcintă fără să aibă aprobarea Parlamentului. Noi considerăm că este normal ca Parlamentul să se pronunţe şi asupra acestor sume.

În al treilea rând, cheltuielile bugetului general consolidat cresc cu 24,5%, în timp ce cheltuielile bugetului de stat se vor majora cu 22,4%. Sunt creşteri importante după cum sunt şi sectoare unde creşterile sunt reduse, unele chiar au reduceri semnificative. De exemplu, stimularea exporturilor se reduce cu 5%, stimularea IMM-urilor se reduce cu 8%. Subvenţiile pentru agricultură pe care le pot accesa în momentul de faţă, pregătirea agricultorilor se reduce cu 20%, cultura şi religia, reducere cu 2%.

Nivelul acestor reduceri se amplifică cu rata inflaţiei de 5,5% pe care noi o estimăm că va fi media anului 2007 faţă de 2006.

Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare au formulat o serie de amendamente prin care se aduceau corecturi sau se propuneau reaşezări de cheltuieli în vederea eliminării unor disfuncţii din economia ţării şi pentru îmbunătăţirea activităţilor social-culturale cu indicarea surselor de acoperire.

Totodată, s-au făcut amendamente referitoare la fundamentarea şi dimensionarea veniturilor bugetului de stat. Cu alte cuvinte, noi am luat foarte în serios primul buget al integrării noastre europene. Unele din amendamentele vizau consolidarea activităţii economice a ţării şi creşterea producţiei de export şi se refereau la majorarea cheltuielilor pentru stimularea exporturilor, a întreprinderilor mici şi mijlocii, a subvenţiilor pentru agricultură.

Este de neînţeles atât atitudinea Guvernului care a propus prin buget sume mai mici pentru domeniile menţionate decât anul 2006, cât şi a parlamentarilor Puterii, care nu au acceptat în comisii amendamentele noastre.

Pe guvernanţi nu-i interesează că deficitul comercial creşte cu 2 miliarde de euro, că deficitul de cont curent se majorează cu 1 miliard de euro, că importul de produse agro-alimentare creşte aberant ajungând anual la peste 2,5 miliarde de euro şi că multe produse care s-ar putea realiza cu uşurinţă în ţară, nu găsesc minimum de sprijin financiar în condiţiile legilor actuale.

Toată lumea ştie că finanţarea deficitelor balanţei comerciale şi de plăţi costă mai mult decât alocarea unor resurse pentru implementarea măsurilor active de dezvoltare a producţiei de export şi/sau de înlocuire a unor importuri.

Pentru reabilitarea termică a clădirilor s-au prevăzut sume ridicol de mici, în condiţiile în care se ştie că subvenţiile pentru încălzirea locuinţelor vor fi eliminate din 2007, nu aşa cum s-a precizat aici în raportul prezentat.

Programele de creştere a eficienţei energetice, din care reabilitarea termică a clădirilor este poate cel mai important program, ar fi trebuit să fie susţinute mai puternic şi cu prioritate, întrucât măsurile respective reprezintă singura cale sigură de reducere a cheltuielilor de încălzire a imobilelor.

Probabil că guvernanţii n-au auzit de angajamentele şi obligaţiile asumate faţă de Uniunea Europeană, prin care toate clădirile administrative, până la sfârşitul anului 2007, şi toate clădirile cu destinaţie de locuinţe, până în 2009, trebuie să aibă certificate de eficienţă energetică.

După modul în care sunt sprijinite financiar asemenea acţiuni, este evident că guvernanţii actuali nu doresc decât exproprierea proprietarilor din locuinţe aflate în imposibilitatea plăţii unor preţuri aberante la gaze naturale, energie termică şi alţi combustibili pentru încălzit.

Alte amendamente se refereau la majorarea cheltuielilor pentru biblioteci şi muzee, pentru promovarea imaginii şi intereselor româneşti peste hotare. dezinteresul guvernanţilor pentru susţinerea acestor acţiuni reprezintă până la urmă o sfidare faţă de interesele generale ale noastre.

În al patrulea rând, Partidul România Mare consideră că protecţia socială reprezintă un factor esenţial pentru creşterea economică, pentru stabilitate şi pentru echitate socială.

După 16 ani de eforturi "susţinute" în jefuirea economiei naţionale, românii trăiesc mult mai prost decât în anul 1990. Preţurile de consum au crescut în această perioadă de circa 2860 de ori, iar la sfârşitul anului vor fi mai mari de circa 3.000 de ori.

Cu toate creşterile prevăzute pentru anul 2007, salariul mediu abia ajunge la 95% cât cel din octombrie 1990, pensia medie în aceeaşi perioadă va reprezenta 79%, iar salariul minim 62%.

Ce se putea cumpăra cu 45 de dolari în anul 1990, în anul 2007, se va putea cumpăra cu 115 dolari, ceea ce reprezintă o reducere a puterii de cumpărare cu 2,5%. Acesta este adevărul, domnilor guvernanţi.

În bugetul pe anul 2007, actualul guvern a alocat protecţiei sociale numai 10% din produsul intern brut, astfel că România este pe ultimul loc în clasamentul ţărilor din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte interesul faţă de politica socială.

În următorii ani, ar trebui să ajungem la o cifră de 20-25% din produsul intern brut alocată pentru protecţia socială, dar pentru a atinge această ţintă, România are nevoie de o economie competitivă. Bugetul nu susţine acest deziderat.

Pe de altă parte, competitivitatea este strâns legată de resursele pe care statul le alocă pentru intensificarea proceselor de construire a unei structuri economice bazate pe investiţii de capital şi dezvoltarea cu prioritate a unor segmente vitale, precum cercetarea, educaţia, infrastructura şi altele.

Pentru a avea o societate stabilă, statul trebuie să aloce mai mulţi bani pensionarilor, care nu pot fi consideraţi doar consumatori de resurse, cum se afirmă foarte des în ultima vreme cu destul cinism. Nivelul de trai al pensionarilor este astăzi departe de nevoile acestor oameni şi reprezintă o pată neagră pentru societatea românească aflată în pragul integrării europene.

Astăzi, cu pensia medie se pot cumpăra de 6,2 ori mai puţine cantităţi de gaze naturale, de 4 ori mai puţină energie termică şi de 2,7 ori mai puţină energie electrică.

Iată de ce Partidul România Mare se pronunţă categoric pentru introducerea pensiei minime în România la nivelul unui punct de pensie. Totodată, considerăm necesar ca pensia medie din anul 2007 să fie cel puţin la nivelul celei din anul 1990, indexată cu indicele general al preţurilor de consum, ceea ce va reprezenta 485 de lei.

Pentru a nu merge în Uniunea Europeană cu numai jumătate din populaţia ţării, clasa politică trebuie să-şi asume răspunderea pentru înfăptuirea unor reforme structurale puternice în domeniile economic, financiar şi social, în spirit european, cu adevărat european.

Partidul România Mare îşi reafirmă hotărârea de a participa activ şi constructiv la devenirea europeană a României, dar nu-şi poate asuma în faţa naţiunii responsabilitatea unui proiect bugetar greşit şi nerealist, prin care creşterea accentuată a deficitelor externe va compromite stabilitatea macro-financiară a ţării, cu consecinţe sociale imprevizibile.

Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare nu-şi pot asuma construcţia bugetară propusă pentru anul 2007 şi vor vota împotrivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Aţi consumat 20 de minute din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale P.R.M.

Invit la microfon pe domnul deputat Erdei-Dolóczki István, din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR.

Se pregăteşte domnul Petru Călian, din partea Grupurilor parlamentare ale P.C.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Erdei-Dolóczki István:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Ca în fiecare an, lunile octombrie şi noiembrie, adică un interval destul de însemnat al sesiunii parlamentare de toamnă, au fost consacrate analizei Proiectului de Lege privind bugetul de stat şi Proiectului de Lege privind asigurările sociale de stat. Executivul şi-a făcut datoria. Proiectele Legii bugetului au fost depuse la Parlament în timp legal.

Stimaţi colegi,

"Ca rezultat al progreselor obţinute, Bulgaria şi România vor fi în situaţia de a-şi asuma drepturile şi obligaţiile de membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007". Apare această frază ca moto în faţa raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul 2007 şi este un citat din raportul de monitorizare a stadiului pregătirii României şi Bulgariei pentru statutul de membru al Uniunii Europene din septembrie 2006.

Uniunea Maghiară din România a analizat proiectul de lege cu atenţia cuvenită unei legi care va reglementa primul buget funcţional de după aderarea României la Uniunea Europeană. Ca orice proiect de lege, şi proiectul legii bugetului are aspectele lui pozitive precum şi cele negative, fapt care ne-a îndemnat la depunerea unor amendamente.

Dacă previziunile raportului privind situaţia macro-economică a ţării din anul 2006 ar fi fost corecte, dacă acele studii de impact întocmite pentru a modela efectele măsurilor fiscale ar fi fost elaborate cu mai mare atenţie, nu ar fi fost nevoie de trei-patru rectificări bugetare în anul în curs, nu ar fi trebuit să avem de-a face cu un excedent bugetar. Sperăm că raportul pe previziunile căruia construim proiectul de buget pentru 2007 şi care este prefaţat cu motoul sus-citat nu ne va face surprize.

Doamnelor şi domnilor,

Istoria parcă se repetă. Acum un an, profesorii, studenţii şi elevii erau în grevă. Atunci, cu toate că revendicările greviştilor, de altfel fundamentate, erau multiple, elementul principal a fost salariul. Acum este la fel. Bugetul care este în dezbatere alocă 5,2% din p.i.b., aproape de prevederile cuprinse în Legea învăţământului, adică 6%, prevede o creştere salarială în învăţământ de 18% pentru anul 2006, este drept, în două etape, creează posibilitatea achitării primelor de vacanţă. cu toate acestea, bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării este departe de a fi ideal. Dar nu pot să fiu de acord cu diminuarea sumelor destinate cheltuielilor de capital şi alocarea lor la cheltuielile salariale, atâta timp cât există numeroase şcoli în ţară cu o echipare care lasă de dorit şi care nu îndeplinesc condiţiile minime în ceea ce priveşte confortul copiilor şi a cadrelor didactice.

Stimaţi colegi,

Acum un an, în urma consultării cu reprezentanţii aleşilor locali ai U.D.M.R., am identificat trei grupe de probleme în speranţa ca bugetul pentru anul 2006 le va rezolva măcar parţial. Să vedem ce se întâmplă în acest an.

Prima grupă, necesitatea continuării procesului de descentralizare fiscală. creşterea veniturilor proprii ale bugetelor locale cu mai mult de 38% faţă de 2006, conform previziunilor din raport, este un semn bun, dar prevederea prezentei legi privind implicarea Ministerului Finanţelor Publice prin direcţiile generale ale finanţelor publice în repartizarea celei mai mari părţi din diferitele sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, ne dă de gândit, dacă nu vor fi într-adevăr clare şi transparente.

A doua grupă de probleme, problema principiului echităţii în profil regional şi judeţean a finanţării programului de investiţii în infrastructură. Din păcate, această problemă nu va fi stinsă nici de Legea bugetului pe 2007. Este suficient să remarcăm creştere numai cu 11% faţă de 2006, ale sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumurile judeţene şi comunale, scăderea cu 8% faţă de 2006 a bugetului Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care este factorul principal în probleme de dezvoltare infrastructurală, drumuri, apă, canalizare, sau este suficient să constatăm ritmul anevoios al construirii autostrăzii Bucureşti-Braşov-Borş. Sper că nu este cazul să duc muncă de lămurire ca să vă conving de necesitatea creării acestei artere rutiere. Cred că nu numai colegii care circulă pe DN 1 sunt de acord cu mine.

A treia grupă de probleme identificate se referă la măsurile care trebuiau luate pentru mărirea capacităţii de atragere şi absorbţie a fondurilor comunitare de către autorităţile locale. Cred că sunteţi de acord că avem obligaţia ca prin procesul legislativ, inclusiv prin prevederile prezentului proiect de lege, să susţinem procesul de îmbunătăţire a performanţelor administrative şi organizatorice ale autorităţilor locale.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Bugetul anului 2007 trebuie să facă faţă aspectelor economice negative foarte grave care sunt cauzate de amânarea reformelor structurale profunde în sectorul energetic, vezi probleme legate de scumpirea gazului natural, de problemele concrete de electricitate în zona Ferentari, în minerit, în transporturi, a birocraţiei excesive şi a corupţiei care afectează mediul de afaceri în egală măsură cu sectorul bugetar.

Bugetul trebuie să facă faţă problemelor care decurg din noul statut al României ca membru în Uniunea Europeană, ţara noastră va contribui la bugetul comunitar, problemelor care apar în urma integrării în domeniul vamal, rezolvarea situaţiei lucrătorilor vamali, precum şi în domeniul pazei frontierei externe a Uniunii Europene.

Uniunea Democrată Maghiară din România, considerând Legea bugetului de stat ca o prioritate legislativă, s-a implicat şi în acest an în construirea proiectului de lege, prin membrii Guvernului din partea U.D.M.R.-ului precum şi prin parlamentarii din Senat şi din Camera Deputaţilor, formulând un set de amendamente care sunt în concordanţă cu programul de guvernare al Coaliţiei.

Subliniind că o parte din aceste amendamente au fost acceptate şi susţinute şi ţinând cont de aspectele pozitive, nesocotind cele negative ale prezentului proiect de lege, şi acceptând ideea că prezentul proiect de lege va constitui fundamentul solid, sintagma nu-mi aparţine, al procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, am mandatul să vă spun că membrii celor două grupuri parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România vor vota Proiectul Legii bugetului de stat şi Proiectul Legii asigurărilor sociale de stat.

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi consumat 7 minute din timpul afectat Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Dau cuvântul domnului Petru Călian din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator.

Se pregăteşte deputat Miron Ignat, din partea Grupului minorităţilor naţionale.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Începem astăzi dezbaterile asupra bugetului pe anul 2007. Aşa cum sublinia şi domnul prim-ministru, dar şi domnul ministru Sebastian Vlădescu, bugetul anului 2007 este primul buget european, deoarece, începând cu 1 ianuarie 2007, România va deveni ţară membră a Uniunii Europene.

De asemenea, prevederile bugetare pentru anul care urmează, sunt cele mai mari din ultimii 15 ani. Deşi aceste elemente pozitive par la prima vedere îmbucurătoare, o mare parte din problemele cu care ne confruntăm zi de zi nu vor fi rezolvate, însă, din păcate, nici în primul an european.

Nivelul pensiilor va fi în continuare scăzut, deşi sunt prevăzute creşteri în acest sens. Atâta timp cât mai avem pensionari cu pensii care nu depăşesc 1.500.000 lei, nu putem discuta despre schimbări spectaculoase în acest domeniu. Considerăm că pensionarii din România merită pensii cel puţin decente, pe măsura muncii lor de-a lungul vieţii. O pensie mai mică de 4-5 milioane de lei nu poate acoperi nici măcar costul medicamentelor şi al întreţinerii pe timp de iarnă. Ne întrebăm cum îşi asigură hrana aceşti pensionari.

Partidul Conservator susţine în acest sens creşterea urgentă a tuturor pensiilor, oferind totodată şi soluţii bugetare. Proiectul de lege care vizează constituirea fondului de solidaritate prin alocarea a 1% din profitul intern brut către societăţile comerciale care depăşesc o cifră de afaceri de 100.000 de euro poate să rezolve cel puţin pentru următorii trei ani problema pensiilor.

O altă problemă extrem de importantă este cea legată de învăţământ. Pentru o creştere sănătoasă a salariilor cadrelor didactice, dar şi pentru sporirea investiţiilor în şcoli era necesară o alocare a 6% din produsul intern brut. Transferul unor sume de la capitolul investiţii, în vederea creşterilor salariale, nu este o soluţie viabilă, deoarece investiţiile sunt extrem de necesare şi pentru simplul fapt că peste 30% din şcolile româneşti nu au nici măcar autorizaţie sanitară de funcţionare, chiar astăzi 68 de şcoli din ţară nu sunt încălzite.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu dorim să aducem în discuţie şi alte aspecte negative legate de buget, deoarece Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator vor vota proiectul de buget pe anul 2007.

În privinţa sprijinirii I.M.M.-urilor, Partidul Conservator salută adoptarea proiectului de lege care vizează scutirea lor de la plata impozitului pe profitul reinvestit. Acest fapt s-a consumat ieri în Comisia economică a Senatului, astfel încât proiectul de lege iniţiat de Partidul Conservator în acest sens va ajunge în plenul Senatului cu raport de adoptare.

Stimaţi colegi,

Suntem conştienţi de faptul că nu pot fi rezolvate integral toate problemele cu care se confruntă societatea românească. Suntem conştienţi de faptul că România are nevoie de un buget votat la timp, astfel încât să nu constituie o barieră în calea integrării în Uniunea Europeană. Neajunsurile evidenţiate nu sunt mai accentuate decât în anii precedenţi. Prin exemplificarea lor, am dori să tragem un semnal de alarmă, astfel încât Guvernul condus de domnul Călin Popescu- Tăriceanu să conştientizeze mai mult problemele stringente care persistă încă în ţara noastră.

Atâta timp cât suntem la guvernare, căutăm şi de cele mai multe ori reuşim să oferim soluţii, însă soluţiile noastre trebuie susţinute de toate partidele aflate în Coaliţie. Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator susţin proiectul de buget, deoarece, cu toate neajunsurile, el reprezintă un pas înainte spre o ţară europeană şi poate chiar spre un trai mai decent.

Considerăm faptul că dezbaterile generale pe tema bugetului nu trebuie să fie momentul răfuielilor politice ieftine. Discuţiile purtate strict pe buget ar constitui, stimaţi colegi, o cale mult mai interesantă şi mai benefică pentru viaţa noastră parlamentară, dar şi pentru societatea noastră.

Partidul Conservator îşi păstrează punctele de vedere consecvente, punctele de vedere cu tentă electorală le păstrăm de asemenea numai pentru perioada campaniei electorale. Astăzi, prioritatea noastră constă în implicarea concretă pentru a oferi soluţii viabile şi credibile în vederea creşterii bunăstării pe toate planurile.

În perspectivă, grupurile noastre parlamentare vor acţiona ferm, astfel încât toate proiectele legislative iniţiate precum şi cele aflate în curs de iniţiere, dau aici exemplul reducerii taxei pe valoarea adăugată la produsele alimentare de bază, să fie aşadar promovate, astfel încât să dovedim încă o dată, dacă este nevoie, faptul că Partidul Conservator se implică şi oferă totodată soluţii concrete la majoritatea problemelor stringente cu care se confruntă societatea românească.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Aţi vorbit cinci minute din timpul alocat Partidului Conservator.

Invit la microfon pe domnul deputat Miron Ignat, din partea Grupurilor parlamentare ale minorităţilor naţionale.

Se pregăteşte domnul deputat Mihai Nicolae Tănăsescu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Miron Ignat:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Anual, Guvernul României prezintă Parlamentului spre dezbatere şi aprobare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale pentru anul viitor. Ca membru în Comisia de buget-finanţe, am putut constata o preocupare aproape a tuturor senatorilor şi deputaţilor pentru aprobarea unui buget care să satisfacă într-o măsură considerabilă nevoile ordonatorilor de credite, acestea fiind ministere, agenţii naţionale, instituţii, consilii judeţene şi alţii.

Cu toţii suntem locuitori ai acestei ţări. Din deplasările noastre în teritoriu, întâlnirile şi discuţiile cu cetăţenii, colaborarea noastră cu organele administraţiei locale, constatăm că problemele sunt diverse, complexe şi multiple. Şi pentru rezolvarea lor sunt necesare fonduri financiare suplimentare, chiar substanţiale.

Veniturile prevăzute pentru anul 2007, în sumă de peste 56.000 milioane lei, cu o creştere de 24,7% faţă de anul 2006, precum şi cheltuielile de peste 65.000 milioane lei, noi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, considerăm că această alocare de fonduri pentru anul viitor asigură realizarea programelor şi proiectelor elaborate de Guvern şi avizate de comisiile reunite de buget, finanţe ale celor două Camere.

Din analiza bugetului constatăm că pentru anul 2007 s-au alocat sume substanţiale la anumite capitole de cheltuieli, şi anume: cheltuieli pentru servicii publice generale, cheltuieli social-culturale, cheltuieli pentru dezvoltarea publică şi locuinţe şi, în mod deosebit, cheltuieli destinate activităţilor de susţinere şi promovare a exportului şi a mediului de afaceri românesc.

Bugetul României pentru 2007 este bugetul unei ţări care păşeşte cu dreptul în marea familie a Uniunii Europene.

Cele peste 900 de amendamente introduse de colegii noştri senatori şi deputaţi, analizate mai întâi în comisiile de specialitate şi apoi amendament cu amendament preluate de comisiile de buget, finanţe ale celor două Camere demonstrează că marea majoritate a senatorilor şi deputaţilor şi-au adus contribuţia la îmbunătăţirea acestui buget.

Noi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, am analizat, în grup, bugetul propus pentru 2007, am adus noi propuneri şi am făcut numeroase amendamente. Unele dintre ele au fost admise, altele au fost respinse.

Suntem conştienţi că bugetul pentru anul 2007 nu este un buget perfect, nu satisface în totalitate necesităţile, dar, totuşi, asigură o creştere substanţială a fondurilor faţă de bugetul precedent şi printr-o implementare reală şi corectă a proiectelor şi programelor, precum şi cheltuirea judicioasă a fondurilor repartizate, bugetul pentru anul 2007 va asigura stabilitatea economică a României, va conduce la diminuarea inflaţiei şi la consolidarea încrederii populaţiei în moneda naţională.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, format din cei 18 deputaţi, va vota bugetul pentru anul viitor. Este bugetul nostru, bugetul ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Nicolae Tănăsescu, din partea Grupului parlamentar P.S.D. Se pregăteşte domnul deputat Dan Radu Ruşanu, din partea Grupului parlamentar P.N.L.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Este dezamăgitor, doamnelor şi domnilor, să vezi cum timp de o oră şi jumătate asistăm de la un cuvânt de tip plenară C.C. a P.C.R., fulminantă, cu realizări mari, cu lapte şi miere care curge în stânga şi dreapta, la un tip de discurs blajin, tip Vosganian, precum "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie".

În acelaşi timp, am stat foarte atent şi m-am uitat ce a făcut domnul Tăriceanu cât timp au vorbit colegii noştri. Pot să sintetizez într-un singur cuvânt: dispreţ! Dispreţ faţă de dumneavoastră, stimaţi colegi. A ieşit din sală, o jumătate de oră a vorbit cu domnul Valeriu Gheorghe. Sigur, va fi ambasadorul nostru într-o ţară importantă... Mai vorbeşte de o jumătate de oră cu domnul Scutaru, probabil că o să mai vină şi alt coleg... Şi, atunci, am să fac o propunere domnului Bogdan Olteanu: poate-i facem o cameră domnului Tăriceanu, să aibă întâlniri cu colegii domniei sale, în aşa fel încât să poată să fie atent la dezbaterile care au loc, pentru cea mai importantă lege a acestei ţări: bugetul de stat pentru 2007.

Domnul Călin Anton Popescu-Tăriceanu (din loja Guvernului):

în mod realist la buget, atunci o să fiu mai atent! Dacă formulaţi...

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Vă rog, nu dialogaţi cu sala, că nu v-am întrerupt, domnule Tăriceanu. Nu v-am întrerupt, domnule Tăriceanu, vedeţi-vă de discuţie cu domnul Scutaru, în continuare! Şi îmi cer scuze că v-am întrerupt!

Deci, aroganţa de care daţi dovadă şi acum, domnule Tăriceanu, mă face să vă spun: "Măi, Căline, nici nu ştii cât de mic poţi să fii!". Şi să ştii, domnule Tăriceanu, că acest comportament de aroganţă de care dai dovadă astăzi, aici, în această sală a bugetului, face, de fapt, ca tot comportamentul guvernamental al căpinatului dumneavoastră să fie prezent! Nu pot să fiu de acord cu acest lucru, domnule prim-ministru, încă prim-ministru!

Vorbeaţi, domnule premier, în discursul dumneavoastră triumfalist că nu veţi fi contabil, că nu veţi "... (Vociferări în sala de şedinţă).

Domnule preşedinte,

Am rugămintea să nu fiu întrerupt.

Domnul Alexandru Pereş:

Am rugămintea, dacă este posibil, să lăsăm vorbitorul să-şi expună punctul de vedere, după aceea puteţi să răspundeţi şi dumneavoastră, domnilor miniştri.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Dacă puteţi să ţineţi linişte în sală, aş aprecia acest lucru!

Domnul Alexandru Pereş:

Da, domnule deputat, aveţi microfonul.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Spuneam că, în discursul său, premierul Tăriceanu a spus că nu o să fie un contabil. A dezamăgit prin faptul că, de fapt, este un contabil înconjurat de contabili.

În tot ce a făcut şi în tot ce a prezentat, eu cred că se contrazice enorm. Şi am să vă dau doar câteva exemple. Spunea domnia sa că nu ţine cont de o clientelă politică, că este un buget responsabil.

Domnule Tăriceanu, timp de doi ani de zile aţi făcut în aşa fel încât să vă hrăniţi clientela politică cu vârf şi îndesat. De doi ani de zile, prin hotărâri de Guvern eludaţi organele alese ale acestei ţări, dând bani cu nemiluita către P.N.L. şi P.D., către comune pe care dumneavoastră le gestionaţi, momind toţi primarii din altă parte a eşichierului politic, numai ca să vină la dumneavoastră. Acest tip de comportament pe care l-aţi arătat şi astăzi aici, în faţa noastră, este de iresponsabilitate, este un comportament pe care dumneavoastră şi prietenii dumneavoastră din cabinet nu fac decât să încurajeze clientela politică pe care o aveţi.

În al doilea rând, domnule Tăriceanu, vreau să vă spun că, aşa cum aţi prezentat dumneavoastră acest buget, spunând că o să aveţi venituri foarte mari şi aşa mai departe, vă spun cu toată responsabilitatea: aţi făcut cea mai mare greşeală umflând aceste venituri pe care le-aţi prezentat Parlamentului! Sunt ireale, sunt supradimensionate, în aşa fel încât dumneavoastră, în calitatea pe care o aveţi şi de preşedinte al P.N.L.-ului, să puteţi să arătaţi că pe hârtie aţi dat celorlalte ministere şi P.D.-ului, şi P.C.-ului, dar care nu pot să cheltuiască. Iar faptul că dumneavoastră gestionaţi un buget al acestui an, 2006, incalificabil, repet, incalificabil, venind în faţa Parlamentului şi cerând o majorare a deficitului astăzi la 2,5% din p.i.b., în condiţiile în care dumneavoastră gestionaţi un buget excedentar cu peste două puncte procentuale, este un comportament iresponsabil. Şi veniţi astăzi în faţa Parlamentului şi cereţi să aveţi un buget pentru anul viitor de un deficit de 2,8%, neluând în calcul Fondul Proprietatea sau despăgubirile pe care trebuie să le daţi, neluând în calcul pilonul 2 de pensii, pe care vă lăudaţi că o să-l introduceţi.

Deci, toate aceste titluri, pe care dumneavoastră le spuneţi că vin în întâmpinarea unui buget european, a unei Românii europene, nu sunt decât declaraţii de tip politic, domnule Tăriceanu, şi nu de tip pragmatic, aşa cum spuneaţi.

Vreau să vă spun, domnule prim-ministru, că cine v-a scris acel discurs, poate, sigur, nu aţi avut timpul necesar să vă uitaţi pe el, să-l citiţi, să-i spuneţi să aibă bunăstarea şi să aibă dorinţa să facă diferenţa între cheltuieli de investiţii şi cheltuieli de capital. Atunci când dumneavoastră veniţi aici şi comparaţi mere cu pere, spunând că "vai ce mult va aloca Guvernul Tăriceanu cheltuieli de investiţii, 6,6 % din p.i.b.?", când anul acesta nu sunteţi în stare nici 4% să faceţi? Şi că, de, în 2004 erau cheltuieli de capital de 3%? Trebuie să vă înveţe cine v-a scris discursul acela, că este o diferenţă mare între cheltuiala de capital şi cheltuiala de investiţii.

Şi vreau să vă spun că cheltuielile de investiţii în 2004 erau de peste 5,5% din p.i.b., domnule Tăriceanu. Deci, poate aveţi nevoie de unele corecturi în ceea ce priveşte staff-ul tehnic pe care-l aveţi acolo, lângă dumneavoastră.

Ne spuneaţi aici, cu multă mândrie liberală în suflet că încălzirea locuinţei o să fie extraordinară şi că românii o să beneficieze de nu ştiu ce sume de bani mai mari.

Dar, poate, aţi uitat să spuneţi românilor, domnule Tăriceanu, că, de fapt, aţi exclus apa caldă, care reprezintă 25% din încălzirea locuinţei, cu aceste subvenţii pe care vreţi să le daţi. Spuneţi oamenilor acest lucru, că nu mai subvenţionaţi apa caldă! Spuneţi oamenilor că nu mai daţi bani pentru aşa ceva! Şi atunci poate că oamenii o să înţeleagă cum aceste bonusuri pe care dumneavoastră vreţi să le daţi, o să fie apreciate de către oameni.

Domnule Tăriceanu, aveam foarte multe să vă spun. Îmi pare rău, însă, că modul în care aţi tratat această dezbatere de astăzi a făcut ca foarte mulţi colegi să plece din această sală. Modul în care dumneavoastră aţi făcut ca dezbaterea pentru cel mai important act normativ să intre în derizoriu. Probabil că acest comportament al dumneavoastră o să ducă Guvernul dumneavoastră tot în derizoriu. (Aplauze din partea P.S.D.-ului)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit şapte minute din timpul afectat Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan Radu Ruşanu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.N.L. Se pregăteşte Radu Cătălin Drăguş, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi de şedinţă,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului Tăriceanu,

Doamnelor şi domnilor colegi,

"Cifrele care fundamentează bugetul sunt greşite. Nu spun că sunt false, dar sunt greşite. Şi ştiu ce vorbesc! Atunci când veniţi şi ne spuneţi că o să avem o creştere economică de 6% este fals, domnule prim-ministru!

Atunci când ne spuneţi în proiectul de buget că o să avem o inflaţie de maximum 8% este fals, domnule prim-ministru.

Falimentul cotei unice a condus la o hemoragie de venituri din bugetul statului.

Aţi călcat în picioare totul!

N-aţi ţinut cont de relaţia cu Fondul Monetar Internaţional şi n-aţi mărit taxa pe valoarea adăugată care, ulterior, o să vă aduc aminte, la anul probabil, o să regretaţi că n-aţi făcut-o şi veţi avea de ce să regretaţi, domnule prim-ministru, că n-aţi majorat T.V.A.-ul, pentru că veniturile bugetare sunt sub 30%". Afirmaţiile domnului Mihai Tănăsescu în 15 noiembrie 2005, la discursul privind proiectul bugetului de stat. (Aplauze din partea P.N.L.-ului).

Trebuie să recunosc că domnul Mihai Tănăsescu a avut dreptate. Creşterea economică nu este de 6%, este de 7%, la 10 luni.

Inflaţia prognozată, de maxim 8%, şi contestată de domnul Mihai Tănăsescu este de numai 3%.

Falimentul cotei unice a adus un surplus de venituri la bugetul de stat de peste 9.000 de miliarde.

Ponderea veniturilor bugetare a fost de peste 32% şi nu sub 30%.

Domnule prim-ministru,

Nu ştiu dacă regretaţi că nu aţi majorat taxa pe valoarea adăugată, aşa cum vă solicita Fondul Monetar Internaţional şi P.S.D.-ul, în urmă cu un an de zile, dar, în mod cert, domnul Mihai Tănăsescu nu v-a mai adus azi aminte aici de acest lucru.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Evident că discutarea legii fundamentale privind alocarea surselor publice, în fiecare an, generează pasiuni şi dezbateri aprinse, în cele mai multe cazuri, profesioniste, şi noi ar trebui să găsim metode, căi, în vederea îmbunătăţirii colectării veniturilor publice, pe de o parte, iar pe de altă parte ierarhizarea mai bună a priorităţilor şi utilizarea cu eficienţă a banului public.

Ce putem reproşa unui buget care asigură creşterea economică, care contribuie la reducerea inflaţiei, care asigură accesul la Fondurile Uniunii Europene şi determină consolidarea stabilităţii macro-economice, de natură să creeze credibilitate externă, sporirea investiţiilor străine şi autohtone de capital.

Recunoaşterea realizării acestor obiective, stimaţi colegi din opoziţie, este concretizată prin aderarea României, la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană. Este primul buget european al României.

Un lucru este foarte clar: ponderea veniturilor în produsul intern brut reprezintă 35,2% în 2007, cea mai mare sumă înregistrată după 1990, în condiţiile reducerii continue a contribuţiilor la asigurările sociale.

Această creştere a ponderii veniturilor în 2007 va putea susţine un nivel al cheltuielilor bugetare de 38% din produsul intern brut.

Astfel, învăţământul, sănătatea, infrastructura, dar, în primul rând, asistenţa socială vor beneficia de sume majorate substanţial. Sintetic, prognoza de toamnă, noiembrie 2006, arată că economia României îşi continuă dezvoltarea accelerată, prin valorificarea superioară a potenţialului său de creştere.

În condiţiile în care clasa politică din România este într-o agitaţie continuă în ultimii doi ani de zile, economia românească s-a dezvoltat şi a înregistrat o creştere deosebită, ceea ce denotă faptul că, după 17 ani, economicul primează în faţa politicului şi, în mod cert, într-un sistem democratic, aceasta înseamnă normalitate.

Grupul parlamentar al P.N.L. din Senat şi Camera Deputaţilor vor vota bugetul de stat în forma propusă de Guvern.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea P.N.L.-ului).

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat. Şase minute.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Radu-Cătălin Drăguş, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Se pregăteşte domnul senator Ioan Corodan, din partea Grupului parlamentar P.R.M.

Domnul Radu-Cătălin Drăguş:

Stimaţi colegi,

Cu experienţa domniei sale, domnul vicepreşedinte Dan Radu Ruşanu v-a spus înainte exact cam acelaşi lucru pe care vroiam să vi-l aduc aminte. Argumentaţia, imaginea apocaliptică pe care ne-o prezenta anul trecut P.S.D.-ul, distinşii reprezentanţi ai Partidului Social Democrat, despre ceea ce ar fi însemnat bugetul pentru anul 2006. Din fericire pentru noi, nu ei au avut dreptate!

Bugetul pentru anul 2007 reprezintă două provocări: una dintre provocări va fi adresată administraţiei locale, care va trebui să demonstreze că suntem în stare să cheltuim într-un mod constructiv pentru noi banii pe care ni-i va da Uniunea Europeană. Iar a doua provocare este adresată clasei politice, în general, şi va trebui să demonstrăm că suntem destul de responsabili, pentru a nu apela la discursuri populiste care, evident, se vor transforma, ca şi atitudine, într-un naţionalism extrem şi care este, din nefericire, pericolul care ne va pândi după găunoasa dată, aşa cum am auzit, de 1 ianuarie 2007.

Sper să dăm dovadă de maturitate şi să evităm aceste discursuri ieftine, care nu fac decât în anul viitor să spunem, din nou, că noi am avut dreptate şi nu vom avea din nou imaginile apocaliptice pe care ni le prezintă azi P.S.D.-ul.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi vorbit trei minute.

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Corodan, din partea Grupului parlamentar al P.R.M. Se pregăteşte domnul Lakatos Petru, din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R.

Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Ioan Corodan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi membri ai Guvernului,

În cuvântul meu de astăzi o să fac referire, în primul rând, la bugetul asigurărilor sociale de stat, pentru că timpul este foarte limitat şi nu aş vrea să abuzez.

Fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007, din punctul nostru de vedere, al Partidului România Mare, nu este cea mai reuşită şi nu ne poate convinge nimeni că aceste cifre sunt reale şi conforme cu realitatea.

După cum este redactat proiectul de lege, se observă să inflaţia este în descreştere, atât şi rata şomajului, în schimb numărul mediu al salariaţilor pe anul 2007 va creşte cu aproximativ 100.000 de persoane, lucru de care noi ne îndoim şi nu prea avem încredere în această afirmaţie.

După cum se ştie, piaţa forţei de muncă, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, corelată cu migraţia actuală a forţei de muncă, ofertele salariale atractive din România, în comparaţie cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, nu va duce la un climat bun pe piaţa muncii.

O problemă foarte gravă care naşte suspiciuni în buna fundamentare a Proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 este legată de problema pensiilor şi a modului de acumulare a punctajului, în baza Legii nr. 19/2000.

Câştigul mediu brut este în continuă creştere, de la 968 de lei în 2005, la 1830 în 2006 şi la 1270 lei în 2007, acesta fiind principalul element de calcul, în stabilirea acumulării punctajului, în vederea pensionării. Datorită faptului că salariul mediu brut este menţinut la un nivel foarte scăzut, punctele acumulate de către salariaţi scad văzând cu ochii în fiecare an.

Cu toate că punctul de pensie creşte în 2007 la 396,2 lei, reprezentând 31,2 din salariul mediu brut, în 2006 punctul de pensie a fost de 339,3, reprezentând 31,5, se observă o scădere cu 0,3 procente a ponderii punctului de pensie din salariul mediu brut pe ţară.

În programul de guvernare 2005-2008, aprobat în Parlamentul României la Capitolul VII "Politica de protecţie socială", Guvernul s-a angajat să îndeplinească următoarele obiective: 1) asigurarea unui venit adecvat pentru pensionari; 2) eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii, astfel încât să fie respectat principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie"; 3) protejarea puterii de cumpărare a pensiilor. În acest sens, Guvernul s-a angajat că toate pensiile care au fost recalculate vor fi ulterior indexate cu indicele de creştere a preţului de consum, astfel încât să fie acoperit 100% creşterea preţurilor; 4) majorarea pensiilor, astfel încât până în 2008 pensiile să crească în termeni reali cu aproximativ 30%; 5) creşterea puterii de cumpărare a pensiilor din agricultură.

Analizând pe rând cele cinci obiective, am ajuns la următoarea concluzie: nu s-a asigurat un venit adecvat pentru pensionari şi, pe cale de consecinţă, sunt cel puţin 3 milioane de suflete care trăiesc sub limita de sărăcie, neavând asigurată de către Guvern măcar 40% din coşul mediu zilnic.

Nu au fost eliminate inegalităţile din sistemul public de pensii, sute de mii de pensionari sunt nemulţumiţi de faptul că la condiţii egale de pensionare nu beneficiază de pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie.

Sunt sute de mii de pensionari care au lucrat în agricultură, mai ales cei din fostele C.A.P.-uri şi asociaţiile economice intercooperatiste, care au pensii cuprinse între 40 şi 100 de RON.

În acelaşi timp, sunt câteva sute de mii de pensionari care au lucrat în Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, care beneficiază de pensii între 20 şi 100 milioane lei pe lună.

Pentru realizarea acestui obiectiv al Guvernului, vizând eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii, Partidul România Mare va avea o iniţiativă legislativă care va solicita şi un amendament care solicită ca pensia minimă să fie de 1000 RON.

Guvernul a refuzat să indexeze toate pensiile cu indicele de creştere a preţurilor de consum, ajutându-i pe pensionari să trăiască şi mai rău decât în anul 2004.

Partidul România Mare a făcut o serie de amendamente care propun îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei cu venituri reduse, în speţă pensionarii, care vizează asigurarea unei pensii minime, care să asigure românului un trai decent şi să permită curăţirea sistemului public de pensii de toate formele, care au rolul de a umili pătura săracă şi de a-i purta pe drumuri pentru obţinerea unor ajutoare, cum ar fi ajutorul pentru încălzire, ajutoare sociale şi aşa mai departe.

O altă problemă foarte gravă, care este pentru persoanele care sunt disponibilizate colectiv, în cursul anului 2007, din domenii strategice ale economiei naţionale, cum ar fi mineritul, nu este asigurat un acompaniament social adecvat, deşi au fost prinse sume în buget, or, pentru disponibilizări colective nu există în momentul de faţă un act normativ care să reglementeze această situaţie, cu atât mai mult cu cât Ordonanţa nr. 8/2003 îşi încetează aplicabilitatea în 31.12.2006.

Partidului România Mare va susţine în continuare modificarea art. 18, care să prevadă asigurarea tichetelor de masă pentru sistemul bugetar.

Având în vedere că nu se respectă programul de guvernare, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, vor vota împotriva acestui proiect de lege.

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator. Vreau doar să vă comunic că grupurile parlamentare ale P.R.M. au depăşit timpul fixat de 23 de minute.

Domnule Funar, vă rog. Scuzaţi-mă, pe procedură, domnul senator Funar, liderul Grupului P.R.M. din Senat.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Onorat prezidiu,

Stimaţi membri ai Guvernului, câţi aţi mai rămas să ne onoraţi,

Şi stimate şi stimaţi deputaţi şi senatori,

Pe procedură, aş vrea să vă informez că ne aflăm într-o situaţie inedită şi unică, bănuiesc, în istoria Parlamentului României. S-au prezentat punctele de vedere, inclusiv distinsul nostru coleg Corodan, cu privire la Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, dar vă amintesc şi subliniez, nu a fost prezentat raportul comisiilor de buget, finanţe, pentru că nu există. Nu este în sală nici distinsul coleg... Nu ştiu, a plecat la Bruxelles, nu a aflat că l-au refuzat, domnul senator Vosganian.

Invitaţi-l, domnule preşedinte, să prezinte raportul asupra Proiectului de buget privind asigurările sociale pe 2007. Mi se pare incredibilă această situaţie.

Şi a doua chestiune, domnilor preşedinţi.

Am numărat, între timp, în sală suntem 127 de senatori şi deputaţi. Grupurile parlamentare P.R.M. solicită să stabiliţi cvorumul. Invitaţi-i pe colegii aflaţi pe coridoare să vină în sală şi mai ales cei de la putere să susţină Guvernul. Nu putem lucra fără cvorum şi mai ales la o lege atât de importantă. Nu merită Guvernul, reprezentat aşa cum este acum în sală, cu o componenţă mai redusă, un asemenea tratament din partea noastră.

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule senator.

Îi rog şi eu pe liderii de grup să solicite colegilor deputaţi şi senatori care sunt pe holuri să intre în sala de şedinţe.

Pe de altă parte, domnule senator Funar, îmi pare foarte rău, dar mai aveaţi trei minute din timpul alocat grupurilor parlamentare P.R.M. Nu am ştiut cu ce subiect vine domnul senator Corodan, pentru că, este clar, discutăm despre bugetul de stat pe 2007. Dânsul a prezentat altceva, l-am lăsat să vorbească, ca să epuizeze cele 23 de minute care v-au fost destinate.

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Lakatos Petru, U.D.M.R.

Se pregăteşte domnul senator Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. din Senat.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Lakatos Petru:

Domnilor preşedinţi,

Stimate domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Urmărind atent vehemenţa cu care critică opoziţia proiectul de buget şi discutând în perspectivă istorică, v-aş propune să ne întoarcem nu numai la Neagoe Basarab şi la învăţăturile către fiul său Teodosie, să ne întoarcem la învăţăturile romanilor, care spuneau: "Men tacem memorie mes oported". Pe româneşte "să aibă ţinere de minte cel care minte". Parafrazând, să aibă ţinere de minte cel care critică. Respectiv, într-adevăr, acum un an s-au auzit de aici previziuni sumbre. Nu le repet, le-a citit colegul, deputatul Ruşanu, dar, după cum vă daţi seama, şi cei mai buni specialişti în probleme macro-economice se pot înşela.

Pot greşi în evaluări şi nu ne rămâne altceva sau nu le rămâne altceva de făcut decât, cum se spune pe la noi, în Bihor, să ridice clopul în faţa primului ministru şi al Guvernului, care au apreciat mai corect evoluţiile economiei româneşti şi să ţină cont de opinia filozofului antic Seneca. Să ne întoarcem tot la romani: "Errare umanum est, in errore perseverare diabolicum". Diabolică este perseverarea în greşeli, în abordarea subiectivă a unei probleme, drept urmare, propun să analizăm fără patimă, dar obiectiv, proiectul bugetului care, pe lângă aspectele pozitive prezentate deja de antevorbitori, pe care sper să le recunoască şi opoziţia, are şi unele neajunsuri, dintre care aş aminti: lipsa oricărei referiri la reforma administraţiei centrale, în urma căreia să rezulte o administraţie mai suplă, mai eficientă şi mai ieftină, aşa cum prevede programul de guvernare. transferurile de resurse către bugetele locale demonstrează că, în acest domeniu, descentralizarea este pur declarativă, o lozincă fără acoperire în fapte.

De exemplu, repartizarea în cadrul judeţelor a sumelor defalcate din t.v.a. destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale se face numai în funcţie de lungimea acestora, după consultarea primarilor. Câtă ipocrizie! Nici directorul F.B.I., Robert Muller, care ne-a vizitat ieri, n-ar fi în stare să identifice urme de descentralizare în această prevedere, agreată de unii numai din motive de ei ştiute.

Lungimea drumurilor este aceeaşi, şi cu, şi fără consultarea primarilor. În schimb, ar trebui să se ţină cont de starea drumurilor, de destinaţia sumelor pentru reparaţii sau drumuri noi, cu alte cuvinte, repartizarea ar trebui lăsată pe seama consiliilor judeţene, care cunosc bine situaţia, fără a impune ceva de la centru.

Aceeaşi concepţie centralistă este prezentă şi la repartizarea sumelor pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor de către directorul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, prin eliminarea consiliului judeţean din procesul decizional, cu toate că acesta din urmă are compartimente specializate în domeniu.

Am lăsat la urmă cea mai gravă problemă, sumele defalcate din t.v.a. pentru echilibrarea bugetelor locale în 2007 scad cu 25% faţă de 2006, în condiţiile în care sporesc atât sarcinile transferate de la administraţia centrală cât şi aşteptările populaţiei, care doreşte să trăiască mai bine.

Stimate domnule prim-ministru,

Suntem de acord cu obiectivele tangibile prezentate de dumneavoastră, dar cei din Transilvania am dori să avem confirmarea expresis verbis din partea dumneavoastră a hotărârii Guvernului României de a finaliza construcţia autostrăzii Borş-Braşov până în 2012.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Aţi epuizat timpul destinat dezbaterilor generale, timpul fixat pentru Grupurile parlamentare ale UDMR.

Invit la microfon pe domnul senator Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar al PSD din Senat. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Dezbaterea noastră are loc într-un moment în care tot mai multe categorii de salariaţi din ţară se pregătesc să iasă în stradă, cerând imperios condiţii de viaţă şi de muncă mai bune. De ce tocmai acum, veţi spune unii dintre dumneavoastră, iar alţii se vor fi întrebat deja dacă nu cumva aici este mâna opoziţiei politice din ţară.

Răspunsul este dezarmant de simplu şi la îndemână, domnule prim-ministru, aceste proteste au loc acum datorită faptului că pentru unele categorii profesionale aceasta este vremea negocierii contractului colectiv de muncă, iar presiunile şi mijloacele legale de luptă sindicală sunt, din acest punct de vedere, de înţeles. Pentru alte segmente de salariaţi, însă, discuţia asupra bugetului înseamnă, practic, dezvăluirea adevăratelor intenţii ale Guvernului, iar clivajul dintre promisiunile făcute şi realităţile consemnate în proiectul de buget pentru 2007 conduc în mod firesc la protestele severe de acum.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Salariaţii din România se zbat pentru salarii mai mari şi pentru condiţii de muncă decente, iar, pentru aceasta, nu au nevoie să fie împinşi de la spate de nimeni, o fac cu prisosinţă creşterile de preţuri şi de tarife la alimentele de bază şi la utilităţi, sărăcia, lipsa locurilor de muncă de bună calitate, lipsa locuinţelor, polarizarea veniturilor, restrângerea programelor sociale, accesul tot mai limitat la sănătate şi educaţie, instabilitatea politică din ţară, stimaţi colegi, discrepanţa dintre nevoile şi problemele populaţiei şi agenda politică a Puterii de dreapta.

Construcţia bugetară pentru anul 2007 nu face nici ea excepţie de la această regulă. Obiecţiunile noastre, ale social-democraţilor, se referă în primul rând la viziunea îngustă, contabilă, dacă vreţi, asupra proiectelor celor două bugete, ce nu lasă să se întrevadă măcar priorităţile majore ale ţării în anul aderării la Uniunea Europeană. Pe fond, este vorba de aceeaşi discrepanţă majoră între obiectivele României reale şi agenda cetăţeanului român, pe de o parte, şi ceea ce se poate desprinde din proiecţia bugetară propusă, respectiv, lipsa unor obiective clare, coerente şi sustenabile, pe de altă parte.

În concepţia Partidului Social Democrat, între priorităţile României, putem enumera: combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, atenuarea polarizării sociale, reducerea decalajelor majore de dezvoltare dintre sat şi oraş, dintre diferitele regiuni ale ţării, ca şi dintre România, ca întreg, şi media statelor din Uniunea Europeană, stimularea accesului egal la educaţie şi sănătate, pregătirea continuă a forţei de muncă, reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă, creşterea gradului de ocupare, majorarea ponderii aşa-numitelor cheltuieli sociale în produsul intern brut al ţării, creşterea puterii de cumpărare a salariilor şi pensiilor, creşterea calităţii vieţii. În fapt, este vorba de elemente, ce, însumate, configurează un nou model economic şi social pentru România, model care îmbină creşterea economică, eficienţa şi flexibilitatea cu egalitatea de şanse, echitatea şi securitatea socială.

Răspunsurile oferite acestor probleme, atunci când aceste răspunsuri există şi pot fi desprinse din analiza proiectelor supuse dezbaterii noastre, sunt nu numai dezolante, stimaţi colegi, dar, de multe ori, ele sunt cinice, iar uneori chiar iresponsabile. În multe cazuri, nu există aceste răspunsuri, pentru că nici problemele enumerate nu există, în viziunea Puterii de dreapta din ţară.

Vă propun să descifrăm împreună proiectul de buget pentru 2007, prin prisma răspunsurilor Puterii la primul grupaj de probleme, cel legat de sărăcie, excluziune socială şi polarizare socială. Datele sunt următoarele (şi îmi pare rău că domnul Vosganian nu este aici), date oficiale...

Domnul Varujan Vosganian (din sală):

Aici sunt!

Domnul Dan Mircea Popescu:

Sunteţi aici? Vă mulţumesc.

Domnule Vosganian, din 4,6 milioane de salariaţi, câţi are România în acest moment, un număr de 3,6 milioane, adică, aproximativ 80%, se află sub valoarea salariului mediu brut pe economie. Similar, din 5,6 milioane de pensionari, incluzând aici şi pensionarii din fostele C.A.P.-uri, un număr de 3,8 milioane, adică aproximativ 70%, se află sub cuantumul pensiei medii din România.

Rezultatul: 43,7% din gospodăriile de salariaţi şi 59,7% din gospodăriile de pensionari, domnule Vosganian, nu au putut face cheltuielilor cu venitul total lunar realizat în 2005. Dacă adăugăm, însă, gospodăriile care nu şi-au putut permite o săptămână de concediu în afara locuinţei, înlocuirea mobilei uzate, cumpărarea de produse electrocasnice, cum spuneaţi, cumpărarea de haine noi, vizionarea de spectacole de film şi teatru sau cumpărarea de ziare şi cărţi, atunci, ponderea gospodăriilor care nu au reuşit să facă faţă cheltuielilor creşte la 64%, domnule Vosganian, pentru gospodăriile de salariaţi, respectiv, la 84%, pentru cele de pensionari.

Aşadar, stimate doamne şi domni parlamentari, aceasta este realitatea socială din România anului 2006, 64% din gospodăriile de salariaţi şi 84% din gospodăriile de pensionari nu pot face cheltuielilor cu venitul total realizat lunar!

Apropo de consum, domnule Vosganian, depinde şi cine consumă, dacă 20% din populaţia ţării consumă foarte mult, în detrimentul a 80% din populaţia ţării, atunci, daţi-mi voie să nu fiu de acord cu dumneavoastră şi cu Guvernul dumneavoastră.

În aceste condiţii, care este răspunsul Puterii, stimaţi colegi? Cred că el se înscrie în categoria răspunsurilor cinice: Puterea propune o majorare a salariilor de doar 12,4% şi a pensiei cu numai 17,6%, într-un moment în care creşterea estimată a cheltuielilor pentru utilităţi şi alimentele de bază la nivelul lui 2007 este de peste 30%. Este, cred, evident pentru o ţară întreagă că acest lucru este de natură să accentueze sărăcia din ţară şi numărul excluşilor sociali.

În fapt, ne confruntăm, stimaţi colegi, cu o scădere dramatică a valorii punctului de pensie, de la 35% pondere în salariul mediu brut pe economie, în 2004, la numai 31%, în 2007, ceea ce va aduce cu sine o scădere semnificativă a puterii de cumpărare a pensiilor. Acelaşi lucru se va întâmpla cu puterea de cumpărare a salariilor, aceasta scăzând, după calculele noastre, cu cel puţin 10% în termeni reali.

Menţinerea, şi în 2007, a cotei unice de impozitare conduce în continuare la accentuarea polarizării societăţii româneşti. Acest răspuns îl plasez în categoria celor iresponsabile, de această dată, căci fenomenul este dublat de adâncirea discrepanţelor dintre sat şi oraş, ca şi dintre diferitele regiuni ale ţării.

În anul 2005, domnule Vosganian, de exemplu, diferenţa între veniturile medii pe gospodărie din mediul urban şi rural s-a situat la 30%, faţă de numai 15,7, în 2004. Este vorba, practic, de o dublare a diferenţei de venituri între sat şi oraş, în intervalul unui singur an.

La fel, veniturile ce revin în medie pe o gospodărie din regiunea Bucureşti-Ilfov, de exemplu, au fost cu 39,7% mai mari decât veniturile din regiunea sud-est. Gândiţi-vă cu cât se vor adânci aceste inegalităţi la nivelul lui 2007, în condiţiile preţurilor locale de referinţă la energia termică.

Stimaţi colegi,

Mă simt obligat să avertizez asupra pericolelor unei asemenea politici premeditate în România, respectiv, accentuarea polarizării sociale. Ea nu este expresia unui accident de etapă, nu este conjuncturală, ci, dimpotrivă, stimaţi colegi, ea este o acţiune programată, asumată conştient şi urmărită cu perseverenţă de actuala Putere de dreapta din ţară, ţinând de însăşi esenţa ideologiei promovate.

Cum am putea, altfel, califica aceste lucruri, când Puterea, stimaţi colegi, tolerează astăzi salarii de 88 de ori mai mari (aţi auzit bine, de 88 de ori mai mari), pentru cei din ultima grupă de venituri, comparativ cu salariile celor din prima grupă! Până unde poate merge această inegalitate, fără ca stabilitatea ţării să nu fie periclitată? Aceasta este o întrebare directă pentru Guvernul Tăriceanu.

A doua mare grupă de probleme este cea referitoare la ponderea în p.i.b. a aşa-ziselor "cheltuieli sociale". În primul rând, noţiunea de "cheltuieli sociale" nu mai corespunde realităţilor din Europa, dar şi din ţară, ele sunt, mai degrabă, investiţii sociale, dacă considerăm domeniul social ca factor productiv, aşa cum, de altfel, este el perceput în cadrul modelului social european.

Dacă, până acum, ponderea cheltuielilor cu protecţia socială nu a depăşit niciodată 9 până la 10% din p.i.b., Partidul Social Democrat consideră că a sosit momentul unei abordări cu totul noi în această privinţă, în sensul majorării semnificative a acestui procent, undeva, în jurul a 12-14% din p.i.b., pentru o primă perioadă. Spunem aceasta conştienţi fiind de faptul că o economie performantă asigură prosperitatea populaţiei.

Dar lucrul, stimaţi colegi şi stimată colegă din Partidul Democrat, este valabil, în egală măsură, şi invers. Respectiv, şi o populaţie prosperă va produce o economie performantă.

Pledăm, aşadar, pentru importanţa cel puţin egală, domnule Ruşanu, atât a dezvoltării economice, dar şi a celei sociale, aceasta constituind încă una din marile diferenţieri între stânga şi dreapta politică românească. Din păcate, proiectul de buget pe 2007, dar şi previziunile până în 2010 ale actualei Puteri, converg spre o scădere semnificativă a cheltuielilor cu protecţia socială, până spre 9,4% pondere în p.i.b., ceea ce include acest răspuns în categoria celor cinice, cu privire la soarta populaţiei. De menţionat că media în Uniunea Europeană, în acest moment, este de 27,4%.

Stimaţi colegi,

O ultimă grupă de probleme viza pregătirea continuă a forţei de muncă, reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă şi creşterea gradului de ocupare a acesteia în România. Răspunsurile Puterii în ceea ce priveşte piaţa muncii, practic, nu există. Faţă de un angajament de scădere cu 10 puncte procentuale a fiscalităţii în mandatul 2005-2008, după 3 ani, această scădere este de numai 4 puncte procentuale, respectiv, de la 49,5 la 45,5%. Reamintesc că, în intervalul 2000-2004, Guvernul Năstase a scăzut fiscalitatea din România cu 12,5 puncte procentuale, de la 62% la 49,5%, domnule Vosganian.

În ceea ce priveşte piaţa muncii din România, aceasta se va transforma dramatic, în procesul de integrare europeană. Fenomenul rapid de îmbătrânire a populaţiei, fluxurile migraţiei interne şi mai ales externe, precum şi bătălia tehnologică pentru competitivitate sunt doar câteva din provocările inerente.

În plus, România, nu numai că este ţară europeană, stimaţi colegi, cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în agricultură, dar are şi o structură socială şi ocupaţională net diferită faţă de societăţile dezvoltate din Uniunea Europeană. Populaţia din agricultură trebuie ajutată să se mute masiv, peste 1,5 milioane de persoane, în ocupaţii neagricole. Aceasta presupune oferirea de şanse tineretului rural: în primul rând, şanse de educaţie, în al doilea rând, locuri de muncă şi formare profesională. Din acest punct de vedere, răspunsul Puterii nu există, nici pentru 2007 şi nici pentru anii următori.

În sfârşit, dacă ne uităm la structura populaţiei ocupate în funcţie de şcoala absolvită, vom observa cu surprindere, stimaţi colegi, faţă de legendele existente, că cea mai mare parte a forţei de muncă nu are nici o calificare, doar 21,5% sunt absolvenţi ai învăţământului profesional şi 13,5% absolvenţi de învăţământ postliceal şi superior. De aici, o sarcină uriaşă (repet, uriaşă!) pe care trebuie să ne-o asumăm pentru anii care vin, respectiv, dezvoltarea accelerată a unor centre de formare profesională continuă şi alocarea unor sume corespunzătoare pentru derularea acestui proces. Sumele alocate la nivelul lui 2007 pentru formare profesională în România dovedesc că Puterea este total nepregătită şi în acest domeniu.

O ultimă menţiune, prima mare urgenţă a economiei româneşti, dacă vrea să fie o economie durabilă, este să-şi ocupe populaţia aptă de muncă. În acest sens, crearea de noi locuri de muncă devine, la rându-i, o prioritate. Răspunsul Puterii, şi la acest punct, aproape inexistent.

Concluzia, pentru noi, social-democraţii, stimaţi colegi, este una singură: în 2007, majoritatea populaţiei din România va trăi mai prost decât în 2006 şi 2005! Iată de ce votul nostru va fi unul negativ asupra ambelor bugete.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor din Opoziţie.)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator. Aţi consumat 11 minute din timpul alocat Grupurilor parlamentare ale PSD.

Domnule Funar, vă rog, pe procedură, aveţi microfonul.

Domnul Gheorghe Funar:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Nu fac şi nu voi face parte din Alianţa D.A., dar adevărul trebuie cunoscut, pentru a se face dreptate.

Domnule preşedinte, în programul zilei de astăzi, de la orele 15,30 până la finalizarea dezbaterilor generale, avem prezentarea de către primul ministru a proiectului Legii bugetului de stat şi a Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat. Ce spune Regulamentul? "Comisiile sesizate în fond pentru examinarea proiectelor de buget întocmesc câte un raport comun asupra fiecărui proiect", aşa spune Regulamentul.

Deci, ca atare, domnule preşedinte de şedinţă şi având în vedere faptul că ne-a fost prezentat doar un raport asupra Proiectului Legii bugetului de stat, Grupul parlamentar din Senat al PRM-ului vă solicită o pauză de consultări, pentru refacerea cvorumului şi pentru scrierea raportului, de maximum 15 minute. Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule senator, este, şi aşa, târziu, e ora 19,00. Sigur, eu fac apel ca toţi colegii de pe holuri să intre în sala de şedinţe, dar nu îmi cereţi acum să dăm o pauză, pentru că, şi aşa, lungim. Mai sunt 4 vorbitori. Vă rog.

Domnul Gheorghe Funar:

Am solicitat pauză, este obligatoriu, domnule preşedinte.

Domnul Alexandru Pereş:

Conform regulamentului, o pauză de 5 minute, atât pot să vă dau, domnule senator.

Bine. Deci, peste 5 minute, la 19,07, ne vedem în sală.

(Pauză între orele 19,00-19,10).

Domnul Alexandru Pereş:

Reluăm lista vorbitorilor şi îl rog să poftească la microfonul şedinţei pe domnul deputat Nini Săpunaru, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Costache Mircea:

În primul rând, procedura!

Domnul Alexandru Pereş:

Mă scuzaţi, o problemă de procedură. Da, domnule deputat, vă rog.

Domnul Costache Mircea:

Domnule preşedinte,

Haideţi să intrăm în legalitate, noi vrem să vă ajutăm. Se fac în continuare referiri la două bugete şi ni s-a prezentat un singur raport. Haideţi că am avut 8 rânduri la primul, mai citiţi 2,5 rânduri la al doilea, ca să intrăm în legalitate. Vă rog!

Domnul Varujan Vosganian:

Permiteţi, domnule preşedinte?

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule senator, un moment, vă rog, să vă dau cuvântul. Da. Haideţi, dacă, într-adevăr, stingem acest conflict prin prezentarea raportului, atunci, domnul senator Varujan Vosganian să prezinte raportul bugetului asigurărilor sociale.

Domnul Varujan Vosganian:

Mulţumesc foarte mult.

Raport comun asupra Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2007.

În urma examinării Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2007, a amendamentelor depuse, Comisiile reunite de buget, finanţe, bănci, cu 18 voturi pentru şi 11 voturi împotrivă, au dat aviz favorabil. Amendamentele sunt prezentate în anexa nr. 1, respectiv cele aprobate, şi nr. 2, respectiv cele respinse.

Mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor din Majoritate.)

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci.

Dau cuvântul domnului deputat Nini Săpunaru, din partea Grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaţilor. Se pregăteşte domnul senator Nicolae Ioţcu, din partea Grupului parlamentar al PD.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nini Săpunaru:

Am ascultat cu atenţie prezentarea făcută de domnul prim-ministru şi de distinşii domni din Opoziţie şi, încă o dată, în plus, constatăm că unii spunem una, ceilalţi spunem alta şi nu reuşim să ne înţelegem şi, poate, cel mai bine ar fi să revenim la subiect şi să începem să spunem cifre şi să discutăm de cifre. Şi cifrele sunt clare: cheltuielile bugetare estimate pentru anul 2007 cresc cu 3,2 puncte procentuale în produsul intern brut, comparativ cu anul 2006, evidenţiindu-se o creştere semnificativă a cheltuielilor de capital, de la 3,9% din produsul intern brut, la 6,7% din produsul intern brut, ceea ce reflectă o îmbunătăţire considerabilă a poziţiei de cheltuieli, prin direcţionarea fondurilor publice pentru susţinerea creşterii economice şi, totodată, reprezintă cea mai substanţială creştere a ponderii cheltuielilor de capital din ultimii ani.

Referitor la cheltuielile de capital, este de menţionat faptul că s-a modificat tiparul de creştere economică în favoarea acumulării, cu impact pe termen lung asupra dezvoltării durabile a societăţii româneşti.

În domeniul investiţiilor publice, se remarcă o orientare cu un accent deosebit pe dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, programe multianuale prioritare de mediu şi gospodărirea apelor şi programe de dezvoltare în infrastructura locală.

În acelaşi timp, bugetul finanţează procesul de continuare şi consolidare a poziţiilor de capital uman din domeniul învăţământului şi sănătăţii, prin cele mai mari alocaţii din ultimii 16 ani, ceea ce va asigura premise pentru realizarea unei economii durabile în domeniul forţei de muncă. Un exemplu concludent şi iar apelăm la cifre: în ultimii ani, practic, cheltuielile bugetului învăţământului s-au situat aproape de 3% din produsul intern brut, în timp ce bugetul pe 2007 propune o majorare de 5,2% din produsul intern brut. Simultan, se finanţează şi politicile de acompaniament social, constând din asistenţă socială, pensii şi asigurări de sănătate.

Referitor la veniturile bugetare (şi, ceea ce este foarte important), trebuie să spunem iar cifre: se constată o creştere a acestora, de la 17,9% din produsul intern brut, în anul 2004, la 20,74% din p.i.b., în 2007, cu menţiunea că aportul impozitului pe venit a crescut de la 2,89% la 3,41%, în 2007, faţă de 2004. Ceea ce demonstrează clar şi fără dubii că politica fiscală adoptată în domeniu prin introducerea cotei unice a dus la rezultatele scontate.

Pe plan intern, în anul 2007, este prevăzută continuarea reducerii presiunii fiscale, prin diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale cu 2 puncte procentuale la angajatori. Principalele obiective spre care vor fi direcţionate resursele bugetare se referă la capitalul uman, coeziunea economică şi socială, dezvoltarea regională, politica de asigurări sociale, dezvoltarea cercetării şi inovării ca obiectiv esenţial al Strategiei Lisabona, transporturile şi protecţia mediului.

Este de menţionat faptul că stabilirea unui deficit bugetar de 2,8% din produsul intern brut este menită să susţină procesul de dezinflaţie şi să menţină în limite rezonabile deficitul de cont curent, în condiţiile unui nivel al cheltuielilor bugetare de 38% din produsul intern brut. În această situaţie, se poate aprecia că politica bugetară formulată pentru anul 2007 este o politică prudentă, corelată cu celelalte politici publice.

În domeniul inflaţiei, se preconizează o reducere a acesteia, estimându-se o rată a inflaţiei de 4,5% la sfârşitul lui 2007, ceea ce înseamnă o inflaţie medie anuală de 5%. Această estimare a luat în calcul o scădere a preţurilor administrate, deşi decalajul dintre aceste preţuri şi cele libere rămâne considerabil.

Raportarea anuală a unor creşteri economice, domnilor, nu reprezintă nimic, dacă nu se regăsesc în veniturile cetăţenilor. Câştigul salarial mediu prognozat (încă o dată, apelăm la cifre) pentru anul 2007 va atinge nivelul de 1.270 lei, mai mare cu 12,4% faţă de anul 2006.

Doamnelor şi domnilor,

Bugetul nu este un scop în sine, el este un instrument de macrostabilizare şi de dezvoltare, în funcţie de politica pe care o promovezi. Plecând de la această premisă, putem afirma că proiectul de buget pe anul 2007 reprezintă un instrument important pentru consolidarea progreselor înregistrate până în prezent şi pentru realizarea unei economii stabile, care se îndreaptă spre performanţă şi creştere durabilă, în contextul cerinţelor spaţiului european comunitar.

În concluzie, ţinând seama de argumentele prezentate, parlamentarii Partidului Naţional Liberal vor susţine şi vor vota proiectul de buget prezentat.

Mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul senator Nicolae Ioţcu, din partea Grupului parlamentar al PD. Urmează domnul deputat Iulian Iancu, pentru 2 minute, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Aveţi cuvântul, vă rog.

Domnul Nicolae Ioţcu:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Bugetul pe 2007 este un buget construit în primul rând pentru cetăţeanul român, ca viitor cetăţean european, şi reprezintă primul buget al României ca stat integrat în Uniunea Europeană. Fundamentarea bugetului are în vedere nu numai priorităţile noastre în raport cu Uniunea Europeană, dar şi gestionarea şi finanţarea priorităţilor României. Astfel, veniturile prognozate sunt cele mai consistente din ultimii ani, ajungând la un procent de 35% din p.i.b., procent net superior celui înregistrat în 2004, când valoarea acestuia a fost de 30,2%.

Sigur că Opoziţia este tentată să critice această construcţie bugetară şi acceptăm critica, dar nu acceptăm minciuna. Cea mai frecventă critică este că acest buget este unul ambiţios, nerealist economic, în care veniturile bugetare sunt considerate ca fiind supraestimate, iar datele pe care se bazează nu ar putea aduce un plus de venituri. Este adevărat că astăzi ni se prezintă un buget ambiţios, care se bazează pe o creştere economică sănătoasă, prognozată la 6,4%, şi o rată a inflaţiei de 4,5%.

O contribuţie majoră în realizarea ţintelor în ceea ce priveşte veniturile este şi îmbunătăţirea majoră a colectării veniturilor, nemaiacordându-se nici un fel de înlesniri clientelare.

Amintesc că acelaşi tip de critici au fost duse şi în 2005, în momentul introducerii cotei unice de 16%. Un important lider P.S.D. dădea atunci, ca perioadă de menţinere a cotei, maxim 3-4 luni, fapt care nu s-a dovedit a fi adevărat.

Vrem să recunoaştem sau nu, măsura s-a dovedit a fi benefică pentru economia românească, iar anul 2007 va fi cel de al treilea an de aplicare a cotei unice de 16% şi o cotă t.v.a. care rămâne la 19%.

Această măsură a dus la scăderea impozitelor plătite de către agenţii economici şi populaţie şi poate una dintre cele mai importante realizări este faptul că în doi ani investiţiile străine au depăşit întregul volum de investiţii din perioada '91-2004.

Bugetul, aşa cum a fost adoptat de către Guvern şi de comisiile de buget ale celor două Camere, regăseşte în el susţinerea financiară a priorităţilor naţionale declarate încă de la preluarea mandatului.

Educaţia şi cercetarea vor primi în 2007 o alocare fără precedent, 5,2% din p.i.b., de 2,5 ori mai mare decât în 2004, ceea ce reprezintă o creştere a investiţiilor în infrastructură de 21 de ori, comparativ cu 2004, şi o creştere a salariilor în Învăţământ de 18%. Sigur, s-a spus că aceşti bani au fost distribuiţi prin hotărâri de Guvern. Da, au fost distribuiţi prin hotărâri de Guvern, dar au mers direct la administraţiile locale şi, sigur, au mers acolo unde au existat proiecte, pentru că, din păcate, guvernarea 2001-2004 ne-a lăsat fără proiecte, pentru că n-a fost dorinţă de a face investiţii în infrastructura şcolară şi o dovadă este şi faptul că inspectoratele şcolare din ţară, în medie, au avut un singur angajat pentru ceea ce înseamnă investiţii în infrastructură.

O premieră, sigur, este şi alocarea la peste 2% din p.i.b. pentru Ministerul Apărării Naţionale, cum un pas important se face spre descentralizare prin creşterea cotelor defalcate din impozitul pe venit, care rămân la administraţia locală, atingându-se un nivel de 82%.

Dacă în perioada 2001-2004, bugetul României a avut o structură păguboasă, acordându-se pomeni electorale, risipind banul public în detrimentul cheltuielilor de capital, acum alocaţiile pentru investiţii au o creştere semnificativă de 6,7% din p.i.b., cu mult peste media de maxim 3% din perioada amintită.

Această locare are în vedere necesităţile substanţiale de investiţii în infrastuctura României, precum şi asigurarea cofinanţării proiectelor beneficiare de fonduri europene, în vederea unei absorbţii cât mai mari.

România trebuie să recupereze, prin aceste investiţii în infrastructură, decalajul care să o facă să nu piardă din competitivitatea regională şi internaţională, şi s-a făcut referire la Ordonanţa nr.7. Aş ruga pe domnul preşedinte Geoană să vadă şi ultima hotărâre de Guvern, unde proiectele primarilor P.S.D. se regăsesc într-un număr consistent.

Verificaţi încă o dată ultima hotărâre. Poate nu v-a parvenit Monitorul Oficial. (Se adresează domnului senator Dan Mircea Geoană.)

La capitolul de pensii, în 2007, este bine de spus că pensia medie anuală va reprezenta o creştere de 62% faţă de 2004. Referitor la faptul că valoarea punctului de pensie va fi de 31%, corect este 32%, dar eu cred că referirea doar la procente nu face bine, pentru că pe oameni îi interesează, până la urmă, banii şi putem face o singură comparaţie, dacă pensia în 2004, media anuală era de 2.520.000 lei, în 2007 ea va fi de 3.840.000 lei.

Angajamentul asumat prin Programul de guvernare, ca rata majorării pensiilor agricultorilor să devanseze rata de creştere a pensiilor din sistemul public, a fost realizat deja prin primii trei ani, când, prin măsurile de protecţie adoptate, pensia agricultorilor creşte de la 790.000 lei, cât era în decembrie 2004, la 1.360.000 lei în decembrie 2007, respectiv o creştere nominală de 72% şi una reală de 43,8%.

O concluzie este că tuturor ministerelor au fost alocate sume mult mai mari decât în 2004 şi, dincolo de toate acuzaţiile şi criticile, cred că bugetul pe 2007 este unul realist, axat pe proiecte şi programe.

De aceea, consider că poate fi pus în practică, la fel ca şi cel din 2006 şi invit colegii parlamentari să acorde un vot favorabil bugetului pe 2007, în care p.i.b.-ul este dublu faţă de 2004, aproape dublu faţă de 2004, un lucru foarte important nu doar pentru noi, cei aflaţi la guvernare, cât, mai ales, pentru cetăţenii României.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Invit la tribună pe domnul senator Funar. Procedură. Da, aveţi microfonul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Onorat prezidiu,

Stimate şi stimaţi colegi parlamentari,

Grupurile parlamentare ale P.R.M. solicită să invitaţi, domnilor preşedinţi de şedinţă, în sala Parlamentului, miniştrii. Nu se poate, noi discutăm bugetul şi dânşii nu sunt în sală. Mai sunt doi-trei, de sămânţă. Această sfidare n-o putem accepta şi vă rog şi insistăm să-i invitaţi în sală şi, la solicitare, este obligatorie prezenţa lor. În caz contrar, dacă ei ne sfidează, eu vă propun să încheiem lucrările, până vin în sală.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator. Invit şi eu şi pe domnul prim-ministru şi pe miniştrii care sunt pe hol să poftească în sala de şedinţă.

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Iancu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.; se pregăteşte domnul deputat Sergiu Andon, din partea Grupului Partidului Conservator.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Pentru că timpul alocat este foarte scurt, am să fac referire doar la două afirmaţii ale Puterii, legate de bugetul anului2007, şi anume faptul că este primul buget european. Unu. Şi doi, că nu i se poate reproşa nimic. Şi, în intervalul foarte scurt, am să încerc să vă demonstrez că nu este nici un buget european şi că chiar i se poate reproşa ceva deosebit de grav.

În primul rând, vorbim de un buget, stimaţi colegi, bugetul de stat, care este cel mai important instrument de previziune, prin care statul îşi planifică atât dimensiunea, cât şi structura costurilor şi veniturilor pentru anul 2007.

Prin urmare, se impune, iată, anul 2007 este primul an al integrării. Ca atare, îi trebuie o dimensiune europeană care rezidă dintr-o analiză economică, financiară, dar mai ales fiscală, deosebit de exigentă.

Dacă ne uităm la bugetul anului 2007, o să observăm că în ce priveşte analiza economică, analiza financiară, nu permite în primul rând o abordare legată de faptul că Guvernul ar fi trebuit, în prealabil, să ne prezinte o strategie post-aderare. Ar fi trebuit să ne prezinte un program post-aderare, ar fi trebuit să ne prezinte un concept nou de dezvoltare a României, prin care să se distingă acele ramuri, domenii, produse, servicii care trebuia susţinute prin buget, pentru a rezinsta unei competiţii şi concurenţe dure la nivel european. Unde le regăsim în bugetul anului 2007?

Poate să ne spună domnul prim-ministru care sunt acele produse şi servicii, ţinând seama de gradul de competitivitate prevăzut în buget, în condiţiile în care, în bugetul anului 2007, aceste fonduri au scăzut cu50%? Putem, însă, să-i spunem care sunt acele domenii ale industriei româneşti care vor muri la anu', respectiv industria ceramică, industria textilă, industria confecţiilor, industria îngrăşămintelor chimice, care deja este în faliment. Or, în aceste condiţii, stimaţi colegi, nu putem vorbi de un buget care să aibă o viziune europeană.

Şi, acum, cel de-al doilea aspect: greşeala fundamentală, sau aspectul care i se poate reproşa în mod fundamental.

Stimaţi colegi,

Timp de doi ani de zile, actualul Guvern a neglijat consecvent şi într-un mod dramatic, cu influenţa deosebit de grave atât economice, cât şi sociale, domeniul energetic. Dacă în plan european, vorbeam de componenta europeană, se vorbeşte în Cartea verde de o strategie unică europeană, în care principala componentă este siguranţa în alimentare, la noi observăm că suntem cu stocurile zero, observăm că zeci de grădiniţe, şcoli s-au transformat în congelatoare, observăm că zeci de mii de cetăţeni sunt debranşaţi din incapacitate de plată. Dacă acolo se vorbeşte de diversificarea capacităţilor de producţie, pentru următorii ani se vorbeşte de diversificarea surselor de alimentare cu energie primară, noi am abandonat toate proiectele strategice de interes naţional. România a devenit o pată albă pe harta energetică a Europei. Au compromis şi Proiectul Nabuco, şi Proiectul Constanţa şi Proiectul de înmagazinare subterană.

Iată, deci, câteva componente care, adăugate la cea impusă de Uniunea Europeană, respectiv piaţă unică, la noi, piaţa de energie s-a transformat în junglă. La noi, băieţii deştepţi rostogolesc sumele în conturile personale, luând energie de la stat şi vânzând-o la stat, în defavoarea populaţiei, în condiţiile în care primul-ministru, în februarie, ne anunţa că va elabora o strategie în domeniul energetic, care nici până astăzi nu este realizată, spunându-ne, cu acea ocazie, că vom trece la capacităţi de producţie pe cărbune, de pe gaze.

Vreau să-l informez, nu ştiu dacă ştie, în momentul de faţă, pentru prima dată în ultimii 16 ani, funcţionăm cu 2.500 mw pe gaze naturale, gaze naturale care, iată, tocmai li s-a mărit preţul datorită ţintirii inflaţiei, cum le spunea domnul prim-ministru, şi care majorează preţul de producţie al energiei livrată populaţiei din România cu 40 până la 60%, pentru că aceasta este diferenţa de costuri între hidrocarburi şi cărbune, sau energia hidro.

În aceste condiţii, stimaţi colegi, închei şi vă spun că această proiecţie, acest buget este un buget complet nerealist, un buget neeuropean, făcut pentru interesele de grup, pentru cei bogaţi şi într-un total dezinteres pentru populaţia săracă a României.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Rog pe domnul deputat Sergiu Andon, din partea Grupului parlamentar al P.C., să poftească la microfon. Se pregăteşte domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea deputaţilor independenţi.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Distinşi reprezentanţi ai Guvernului,

În mod special, domnule ministru al finanţelor publice,

Domnule ministru al muncii, protecţiei sociale şi familiei,

După cum s-a şi anunţat de la această înaltă tribună, Grupurile parlamentare ale Partidului Conservator vor vota Proiectul Legii bugetului de stat şi Proiectul Legii asigurărilor sociale de stat pe anul 2007. O facem, chiar cu convingerea, divers motivată, că votăm un buget în general bun, dar decizia de a vota pentru a fost luată în partid, după aprinse discuţii.

Ceea ce dorim în mod special să se reţină este aspectul că votul nostru favorabil proiectului nu înseamnă nicicum acceptarea lacunelor din cele două bugete, pe care le-am semnalat şi le dezaprobăm în continuare.

Între acestea, se află şi o chestiune aparent punctuală, dar cu o semnificaţie mult mai largă decât expresia cifrică. Este vorba de diferitele măsuri sociale legiferate de Parlament în legislatura trecută şi abandonate cu încăpăţânare de executivul legislaturii noastre.

Nu mai suntem în situaţia de a discuta oportunitatea economică, ori sinceritatea politică a acelor reglementări. Ele sunt legi şi trebuie respectate ca atare.

În orice societate, statul, executivul dau tonul respectării ordinii de drept. Aşadar, pe lângă frustrarea socială pe care o reprezintă neaplicarea măsurilor legiferate, impune aspectul gravisim al ignorării legii, chiar de către cei chemaţi primii s-o respecte.

Am atras atenţia domnilor miniştri, al finanţelor publice şi al muncii, protecţiei sociale şi familiei, printr-o interpelare că vom urmări intrarea în legalitate până la a depune plângeri penale, la nevoie solicitând şi suspendări, inclusiv Preşedintelui, împotriva celor vinovaţi de neaplicarea legii. Nu am primit răspuns la interpelare. Poate că au fost domnii miniştri ocupaţi cu bugetul şi de aceea am şi tăcut, dar reiterez, în numele colegilor mei, în acest moment, conţinutul interpelării care, cum spuneam, exprimă un punct de vedere mai larg din partid.

Faptul că parlamentarii conservatori vor vota cele două proiecte de lege ale bugetelor, nu înseamnă, deci, nicidecum, că acceptăm şi lipsa din bugetul pentru anul 2007, din nou, ca şi în 2005, ca şi în 2006, a resurselor necesare aplicării legilor la care m-am referit. Dimpotrivă, atragem atenţia din nou că boicotarea respectivelor legi, spre exemplu a Legii nr.565/2004, ca să nu las fără exemplu, constituie abuz în serviciu contra intereselor publice. Cu această precizare, vom vota bugetul şi, ca să închei într-o notă optimistă, urăm succes în respectarea lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Mircia Giurgiu, din partea Grupului de independenţi şi, ultimul vorbitor, domnul Borbély László, din partea U.D.M.R., două minute.

Aveţi microfonul, vă rog.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să încerc să mă încadrez în cele douăzeci de secunde care sunt alocate unui parlamentar şi o să spun că sper ca data de 1 ianuarie 2007, data integrării în Uniunea Europeană, să reprezinte pentru populaţia României... datorită acestui buget, aşadar, populaţia României sper că o s-o ducă un pic mai bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Invit la microfon pe domnul deputat Borbély László, din partea Grupurilor U.D.M.R.

O voce din sală:

Nu este în sală!

Domnul Alexandru Pereş:

Nu este în sală. Atunci, îl invit pe domnul prim-ministru, în finalul dezbaterilor generale, să răspundă la întrebările şi inclusiv la soluţiile date de colegii senatori.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Vă spun că sunt uşor mâhnit, pentru că nu mi-am imaginat să asist la o astfel de atitudine din partea principalului partid de opoziţie.

La ce vreau să mă refer? Vă spun sincer că sunt întotdeauna gata să ascult vocile critice şi să preiau observaţiile întemeiate. Dar, dacă răsturnăm realităţile numai de dragul discursului politic, atunci, din păcate, în loc de o dezbatere serioasă, responsabilă, asistăm la ceva ridicol, care seamănă cu un bâlci, sau cu un dialog al surzilor şi teamă-mi este că astăzi, o parte din această dezbatere parlamentară a fost mai degrabă aşa ceva.

Am avut senzaţia că discursul pe care l-a rostit liderul Partidului Social Democrat a fost făcut pentru o ţară care se află într-o situaţie de criză. Cred că persoana care a scris discursul ar fi trebuit să ia lecţii de la colegul dumneavoastră, domnul Şerban Mihăilescu, care a rostit acea remarcabilă formulă, cu segmentul acela, mic. Pentru că, altfel, cred că trăim în două lumi diferite, domnilor! Nu ştiu, ori trăiţi într-o altă ţară, ori cei care au scris discursul au luat datele de la bugetul dintr-o altă ţară. Nu putem să mistificăm realităţile! Eu nu cred că acest buget este perfect. Aici putem să fim de acord. Dar nici să comentaţi acest buget, ca şi când România ar fi în pragul crizei, pentru că, atunci, înseamnă că o ţară întreagă, observatori şi analişti politici români şi străini sunt pur şi simplu deplasaţi în aprecierile pe care le fac la adresa României. Şi aprecierile care sunt făcute la adresa României cred că ar trebui să ne bucure în egală măsură şi pe noi şi pe dumneavoastră, pentru că România se află pe un drum bun, şi nu numai pe un drum bun şi oarecare, România este astăzi una dintre ţările care este invidiată pentru performanţele economice. Iar aceste performanţe economice, firesc, se regăsesc în bugetul de anul viitor. Dacă gelozia este explicaţia acestei atitudini, atunci, totuşi, cred că este un lucru care este condamnabil şi regretabil.

În ciuda faptului că unul dintre antevorbitori m-a apostrofat într-o manieră pe care nu pot s-o accept, că n-aş fi fost atent la discursul domniilor voastre, am fost foarte atent şi mi-am luat notiţe amănunţite, pe care pot să vi le arăt. Pot, însă, câteodată, să fiu atent şi la discursul dumneavoastră şi să mai fac şi altceva în timp. Nu trebuie să vă deranjeze.

Şi am să vă dau câteva exemple. S-a formulat aici, de către persoana care m-a urmat la tribună, că gradul de colectare a veniturilor la buget este 35,2%. Îmi pare rău. Greşit. Nu cunoaşteţi. Nu e vorba de gradul de colectare. Este vorba de volumul veniturilor la buget în anul 2007. Faceţi câteva greşeli.

La fel, domnul Dan Mircea Popescu a vorbit despre polarizare. Mă scuzaţi. Sunteţi aici. Cifrele vă contrazic, domnule senator. Veniturile medii, vă dau un singur exemplu, pe gospodărie, cresc de la 10.850.000 în 2004, la 13.800.000 lei în 2006, o creştere de 27,6%.

Aţi produs multe argumente bazate în principal pe procente legate de punctul de pensie. Îmi pare foarte rău. Să ştiţi că pensionarii n-o să-i hrănim cu procente. O să-i hrănim cu bani; bani cu bani. Şi pensiile au crescut, nu într-o măsură satisfăcătoare, sunt de acord cu dumneavoastră, în măsura în care economia va performa şi mai bine, vom putea face şi mai mult, dar, haideţi să fim de acord că, pentru 2007, creşterea este într-adevăr consistentă, reală şi cred că era normală, după ani de zile, în care pensiile s-au erodat datorită inflaţiei.

Totodată, vreau să remarc un lucru. În discursul pe care l-am rostit, nu am avut nici un epitet la adresa partidelor din opoziţie, sau la adresa vreunora dintre liderii partidelor. Am ascultat, însă, din partea domnului Geoană, cuvinte ca: minciună, impostură, fantezie mincinoasă, incompetenţă. Am ezitat în mod special să folosesc epitete, tocmai pentru a nu transforma dezbaterea în ceea ce aţi transformat-o dumneavoastră, pentru că aş fi vrut ca, împreună, să încercăm să găsim soluţiile cele mai bune pentru o Românie care are o reală problemă: recuperarea decalajelor care s-au accentuat în anii '90, pentru că România, ca viitoare ţară europeană, nu-şi poate permite să aibă aceste decalaje care ne separă, din păcate, încă, astăzi, dar economia, aşa cum merge, în ritmul în care merge, este evident că ne permite să reducem aceste decalaje.

Soluţiile, întotdeauna, le putem găsi împreună şi cred că era ceea ce ar fi fost de dorit. Dar, din păcate, modul în care aţi dus dezbaterea îmi dau seama că ne va face greu să înnodăm acest dialog.

Şi, în final, pentru că nu vreau să vorbesc foarte mult şi să contraargumentez foarte mult, pentru că cifrele şi argumentele cred că sunt cele mai bune contraargumente pe care le găsiţi în proiectul de buget, s-a vorbit aici despre o situaţie grea, când ne uităm că în ţară şomajul este de numai 5% - şi sunt numeroase zone în care nivelul şomajului este între 1 şi 2% -, ştiţi foarte bine că este o adevărată problemă, ca să nu spunem aproape o criză pe piaţa forţei de muncă, vedem cum evoluează salariile, cred că lucrurile acestea ar fi trebuit totuşi să nu încercaţi să nu le vedeţi, numai pentru frumuseţea discursului.

În final, am să repet ceea ce am spus mai devreme. Dacă mă veţi întreba dacă sunt mulţumit cum arată acest buget prezent România anului 2007, fără îndoială vă spun că nu sunt mulţumit şi nici membrii Guvernului şi probabil întreaga majoritate. Nu suntem mulţumiţi, pentru că ne dorim mai mult, pentru că dorim ca românii, de exemplu, să poată să aibă acces la o educaţie mai bună. Şi, din acest motiv, vom investi în continuare şi mai mult în educaţie. Vrem ca resursele umane să devină principalul atu al României, şi nu resursele naturale. Pentru că toate ţările bogate astăzi din lume sunt bogate pentru că au mizat pe resursa umană, şi nu pe exploatarea resursei naturale, cum s-a făcut, din păcate, în trecut. Vrem să putem construi o infrastructură care să permită în continuare atragerea de investiţii, schimburi comerciale şi mai voluminoase cu partenerii europeni, sau cu alţii. Vrem un sistem de sănătate care să permită populaţiei să-şi îngrijească sănătatea. Vrem o agricultură care să devină una cu valenţe economice şi care să aibă, într-adevăr, o valoare adăugată semnificativă la formarea produsului intern brut. Vrem investiţii mai multe în cultură, vrem investiţii mai multe în protecţia mediului şi aşa aş putea să continui.

Toate aceste lucruri, însă, încep să devină posibile prin performanţele economice pe care România le are datorită modului în care - şi, aici, îmi pare foarte rău, trebuie să vă contrazic - am ştiut să descătuşăm energiile latente ale economiei româneşti şi ale românilor. Spiritul întreprinzător s-a făcut simţit. Oamenii sunt satisfăcuţi că pot să muncească mai mult fără să plătească mai multe impozite la stat şi să câştige mai mult şi să se bucure de roadele lor.

Toate aceste lucruri, faptul că numeroase locuri de muncă au ieşit la suprafaţă, peste 250.000 de locuri de muncă au ieşit la suprafaţă, au permis, într-adevăr, venituri mai consistente la buget, pe care construim un buget, într-adevăr, care este cu mult mai consistent decât cele din anii trecuţi. Nu trebuie să vă deranjeze lucrul ăsta. Cred că ar trebui să fim cu toţii bucuroşi că o facem pentru România şi pentru cetăţenii ei. Eu aştept, totuşi, în dezbaterile din următoarele zile, o atitudine constructivă din partea dumneavoastră şi vă mulţumesc anticipat. (Aplauze)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Domnul Gheorghe Funar (din sală):

Domnule preşedinte, vă rog să-mi permiteţi!

Domnul Alexandru Pereş:

Păi, nu există drept la replică. N-a pronunţat nume.

De procedură? Poftiţi, domnule senator Funar.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După începutul dezbaterilor, după cuvântul primului-ministru al nostru, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, i-am adresat patru întrebări. Eu nu l-am etichetat şi nu accept să fiu ignorat, nici eu, nici colegii mei. Am stat în sală, am ascultat dezbaterile, domnul prim-ministru a avut treburi importante şi a lipsit. Probabil că s-a documentat. Aştept răspunsul la cele patru întrebări, înainte ca domnia sa să plece la Budapesta.

Vă rog, domnule prim-ministru, să-mi răspundeţi la cele patru întrebări.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul senator Geoană. Vă rog, două minute; drept la replică, da?

Domnul Dan Mircea Geoană:

Un foarte scurt drept la replică.

Eu mă bucur de faptul că însuşi primul-ministru şi Guvernul pe care-l reprezintă nu sunt mulţumiţi de bugetul pe care l-au prezentat. Este un gest de sinceritate şi cred că ar trebui să-l aplaudăm.

Problema pe care o avem, domnule prim-ministru, este că într-adevăr am senzaţia că trăim sau că trăiţi în altă ţară, în ţara lui "să trăiţi bine" şi într-o realitate virtuală. Degeaba ne daţi cifre despre medii salariale şi de pensii, când o categorie foarte îngustă de cetăţeni, într-adevăr, au profitat de cota unică, şi nimeni nu o spune, iar categoriile cele mai mari de populaţie nu au profitat şi, la acest moment, polarizarea socială în România s-a accentuat.

Nu este nici epitet, nu este nici invectivă, nu este nimic altceva decât o realitate crudă, pe care colegul meu, domnul senator Dan Mircea Popescu, le-a spus în cifre adevărate. Depinde cum citeşte cetăţeanul român cifrele pe care le perorăm de la acest microfon.

Evident, Guvernul spune cifrele care-i convin, evident că opoziţia spune cifrele care i se par mai relevante. Dar întrebarea: pe cetăţeanul de acasă, de la el din comună, din oraş, de la sat, cu venituri mici, salariaţii de care vorbim şi nu vom conteni să vorbim, ce cifre îi interesează? Îi interesează cifrele despre realităţile lor sociale.

Domnule prim ministru, eu am trecut de mult de faza să fiu invidios sau gelos pe cineva, pentru că am realizat suficient de multe lucruri şi domnul Vosganian văd că şi-a luat, uşor, geanta de comis voiajor şi a plecat, este jenant...

O voce din sală:

Nu a plecat, este în sală!

Domnul Mircea Geoană:

Este jenant. Dacă este aici îl salut, dacă nu este aici este jenant.

Dar nu este normal ca, în tot ce înseamnă replică din partea celor care reprezintă actul guvernamental, să nu se recunoască o tristă şi dură realitate socială în ţara noastră.

Nu suntem geloşi pe dumneavoastră. Vă dorim din tot sufletul mult succes în politică, mult succes în gestiunea acestei ţări.

Dar avem dreptul, ca opoziţie, să spunem că treaba nu merge bine. Avem dreptul să spunem că premisele fundamentale ale construcţiei bugetului sunt bazate pe premise mincinoase, pentru că nu sunt adevărate. Nu este un epitet la adresa dumneavoastră sau a altcuiva, este o radiografie a unor premise care sunt neadevărate. Consumul "..

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule senator, dacă puteţi să concluzionaţi, domnule senator, vă rog.

Domnul Mircea Geoană:

Eu vă spun, eu nu am făcut o prognoză despre ce va să vină, am făcut doar o radiografie a cifrelor de bază aflate la baza construcţiei acestui buget şi ele nu se pupă. Şi una este să ai o viziune euforică despre propria guvernare şi alta să ai o viziune profesionistă despre ceea ce propui în faţa Guvernului.

Şi cred că atunci când proslăvim marile rezultate economice şi dinamismul extraordinar al economiei româneşti, care, în anumite segmente, este real, ar trebui să întrebăm şi cele 200 de mii de IMM-uri care au raportat pierderi, ar trebui să întrebăm şi cele 2 milioane de agricultori care nu mai primesc subvenţie începând de anul viitor şi pentru care nu avem soluţie nici în buget şi nici în politicile publice şi ar trebui să întrebăm cetăţenii acestei Românii dacă, după doi ani de zile de discursuri triumfaliste, s-a construit ceva serios şi s-a pus ceva serios la baza infrastructurilor acestei ţări. Repet, singurul cuvânt care mai face să vibreze pozitiv mulţi din colegii, inclusiv din sala aceasta, este faimosul material de construcţie, numit asfalt, asfalt care curge într-o singură direcţie, către buzunarele oligarhiei portocalii, într-adevăr, de dreapta, şi acest lucru nu-l poate nega nimeni.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Alexandru Pereş:

Şi eu vă mulţumesc, domnule senator.

Domnul prim ministru.

Aveţi cuvântul. Vă rog şi domnului Funar, dacă puteţi să-i răspundeţi la întrebări.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Îmi pare rău că continuăm în acelaşi fel şi ştiţi că este o vorbă care spune aşa, că tonul face muzica.

Deci, cu părere de rău, vă spun că aveţi o imagine deformată. Nu am prezentat un discurs triumfalist, din contră, am spus şi repet mi-aş dori pentru România mult mai mult, cred că diferenţa se vede, dar nu este suficient şi muncim în acest sens.

Şi angajamentele pe care ni le-am luat faţă de cetăţeni, prin programul de guvernare, sunt cele care ne ghidează în acţiunile noastre şi, la doi ani de la guvernare, ceea ce ne-am angajat să facem am făcut. N-am ţinut discursuri.

Ne-am angajat că ducem România în Uniunea Europeană şi am dus-o, nu cu un an întârziere, aşa cum se întâmpla să se descrie, la sfârşitul lui 2004, vă readuc aminte.

Ne-am angajat la creşteri salariale şi le-am realizat.

Ne-am angajat la creşteri de pensii pentru sistemul public sau pentru agricultori şi le-am făcut.

Acestea nu sunt minciuni, sunt realităţi.

Eu cred că pentru corectitudinea dezbaterii, opoziţia ar face un singur lucru util, să recunoaştem ceea ce s-a făcut şi să criticăm ceea ce este greşit şi n-am nimic împotrivă să stăm să discutăm aici, să ne disputăm şi să încercăm, aşa cum spuneam, să găsim şi soluţiile.

În rest, dezbaterea rămâne una demagogică şi politicianistă şi este regretabil. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule prim ministru.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Încheiem şedinţa de astăzi.

Mâine dimineaţă, la ora 9,00, vom începe dezbaterea pe articole a Proiectului Legii bugetului de stat pe 2007.

Un minut, domnule senator, vă rog.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Vă cunoşteam din Senat că sunteţi om serios. Am pus patru întrebări, nu mi s-a răspuns la întrebare. Eu îl înţeleg pe colegul dumneavoastră din stânga că finul nu poate pretinde naşului, dar dumneavoastră nu aveţi nici un grad de rudenie cu premierul şi trebuia să insistaţi să-mi răspundă la cele patru întrebări.

Dacă dânsul mă sfidează, găsesc şi eu soluţii, împreună cu colegii mei, nu numai din Grupul PRM, ca să-l sfidăm. Şi mâine dimineaţă vă vom face o surpriză plăcută, domnule prim ministru, şi tuturor membrilor Guvernului, pentru că ne-aţi sfidat acum.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Ridic şedinţa de astăzi.

Deci mâine, la ora 9,00 dimineaţa, continuăm cu dezbaterea pe articole a Proiectului Legii bugetului de stat pe 2007.

Vă mulţumesc pentru răbdare şi vă doresc o seară plăcută.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,50.