Dezbateri parlamentare

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

8. Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice; PL-x 167/2021.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Vexler Silviu.

Vă rog.

Domnul Silviu Vexler:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Acest proiect de lege este un act de demnitate şi normalitate morală mult prea mult întârziat faţă de copiii victimelor şi supravieţuitorilor Holocaustului. Este, în primul rând, o recunoaştere morală faţă de suferinţa prin care au trecut, la rândul lor, faţă de sprijinul pe care l-au acordat părinţilor şi faţă de modul în care au înţeles să păstreze memoria acestei suferinţe.

Este aici şi fostul nostru coleg şi prietenul meu, domnul deputat Adnagi, care obişnuia să folosească expresia "copiii fără copilărie". Aş completa-o un pic şi, salutându-l, spunând că este vorba despre copiii care nici nu au avut dreptul la o copilărie.

Îmi aduc aminte de o situaţie a unui coleg dintr-una din comunităţile evreieşti din România, al cărui părinte a fost deportat, a fost suit într-unul din trenurile morţii. A supravieţuit doar datorită faptului că părintele său a avut norocul de a fi aruncat într-o groapă comună, împuşcat, şi nu a murit în acel moment. A ajuns cumva acasă, nu au ştiut niciodată cum a ajuns, şi pe toată durata vieţii sale nu a mai scos un cuvânt, nu a mai vorbit niciodată. Cu toate acestea, copiii săi l-au îngrijit şi i-au păstrat memoria vie până în ultima zi.

Vă mulţumesc frumos tuturor celor care aţi susţinut acest proiect. Apreciez şi sprijinul colegilor din Comisia pentru muncă, unde am adoptat proiectul în unanimitate.

Repet, este un gest de normalitate, un gest de respect.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, pentru prezentarea raportului, doamna deputat Oana Ţoiu.

Doamna Oana-Silvia Ţoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vreau, înainte de asta, să-l felicit pe domnul Silviu Vexler pentru extraordinara iniţiativă!

În temeiul art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a fost sesizată, prin adresa PL-x 167/2021 din 21 aprilie 2021, cu dezbaterea pe fond a Proiectului de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea ordonanţei cu un nou articol, art. 3¹, în sensul stabilirii unor drepturi şi pentru copiii celor care au fost victime din motive etnice ale regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

La întocmirea prezentului raport, comisia a avut în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 19 aprilie 2021.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

În urma finalizării dezbaterilor, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele redate în anexele care fac parte integrantă din prezentul raport.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale, domnul deputat Solomon Adrian, Grupul PSD.

Vă rog.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este adevărat că iniţiativa domnului Silviu Vexler este una salutară şi o vom susţine fără comentarii.

Singurul lucru pe care aş vrea să-l spun este pentru marele public.

Vorbim despre copii care sunt astăzi trecuţi bine de 80 de ani. Sunt copii care până la vârsta aceasta n-au avut nicio recunoştinţă, nicio recunoaştere din partea statului român. Sunt copii care au crescut unii fără părinţi, unii cu părinţi afectaţi iremediabil de experienţele acelor ani, fără copilărie, fără o tinereţe, fără un sprijin adevărat în momentele importante ale vieţii.

Din 1999, când Guvernul a dat Ordonanţa nr. 105 pentru recunoaşterea suferinţelor celor care au îndurat ororile regimurilor fasciste din România, între 1940 şi 1945, mult mai târziu decât s-a recunoscut suferinţa celor care fuseseră trimişi în lagăre şi chiar la moarte de către cei de după 1945, iată, de atâţia ani de zile, nimeni nu s-a gândit că, pe lângă cei care mai supravieţuiseră şi trăiau încă, este cazul să ne gândim şi la cei care au suferit indirect ororile acelor vremuri.

Este mai bine mai târziu decât niciodată, dar parcă am făcut prea puţin şi prea târziu pentru unii!

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Coleşa Ilie, Grupul AUR.

Domnul Ilie-Alin Coleşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Deci, prin acest proiect ni se propune ca drepturile şi indemnizaţiile băneşti ale celor care au suferit pe motive etnice, pe teritoriul statului român - atenţie, doar şi numai pe teritoriul statului român - să fie acordate şi copiilor lor, în procent de 100% pentru cei născuţi în acea perioadă şi în procent de 50% pentru cei născuţi după încetarea persecuţiilor, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, adică pe perioada regimului antonescian, legionar, a Regelui Mihai I, până la instituirea regimului comunist reprezentat de Guvernul Petru Groza.

Grupul AUR găseşte foarte bună această iniţiativă şi o salută. Doar că ea are mari lipsuri, caracterizate de timp şi de spaţiu.

Mai concret, persecuţiile pe motive etnice nu s-au desfăşurat doar în perioada respectivă şi doar pe teritoriul statului român, ci mai ales pe teritoriile vremelnic cedate. Mai exact, este vorba despre faptul că la 28 iunie 1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost nevoită să cedeze Basarabia şi Bucovina de Nord, Uniunii Sovietice; apoi, la 30 august 1940, ca urmare a Dictatului de la Viena, România a fost nevoită să cedeze, mare parte din Transilvania, Ardealul de Nord, Ungariei horthyste.

Şi, ca atare, se vede foarte clar că persecuţiile s-au desfăşurat şi în afara spaţiului, timpului specificat de lege.

În plus, în Basarabia şi Bucovina de Nord...

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă rog frumos să conchideţi, timpul a expirat.

Domnul Ilie-Alin Coleşa:

Foarte scurt.

În Basarabia şi în Bucovina de Nord au avut loc deportări, până în anul 1953, de sute de mii de români.

Ca atare, în urma acestor cedări forţate, sute de mii de români, de cetăţeni români sau de cei care au fost nevoiţi să renunţe vremelnic la cetăţenia română şi de toate etniile - români, evrei, romi, chiar maghiari, care au fost persecutaţi, din răzbunare, după recuperarea teritoriilor - nu sunt incluşi în această lege.

Am depus amendamentele. Ele nu au fost luate în considerare.

Ca atare, Grupul AUR anunţă intenţia, pe viitor, de a iniţia un proiect legislativ care să repare aceste lipsuri.

Mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Domnul deputat Florin Alexe, Grupul PNL, vă rog.

Domnul Florin-Alexandru Alexe:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

În primul rând, vreau să-l felicit pe colegul nostru, Silviu Vexler, pentru această iniţiativă şi pentru onoarea pe care mi-a făcut-o, de a mă coopta în realizarea acestei legi!

Pentru colegul de la AUR - este vorba despre întreg teritoriul României, deci răspunde cumva problemelor ridicate de dumneavoastră.

Revenind la acest proiect...

Dragi colegi,

Am semnat această iniţiativă legislativă pentru că avem obligaţia să aducem o minimă reparaţie morală ultimilor martori ai Holocaustului şi copiilor victimelor.

Atât "trenul morţii", cât şi celelalte masacre îndreptate împotriva populaţiei minoritare, deportările şi lagărele de concentrare nu sunt poveşti care se spun şi se uită. Au fost tragedii trăite, mărturisite de victime şi retrăite de copiii acestora în fiecare zi a vieţii lor.

Statul român a condamnat Holocaustul, la nivel declarativ.

Acum, chiar dacă este prea târziu, avem obligaţia să oferim o legislaţie reparatorie pentru persoanele care au fost persecutate în timpul regimurilor totalitare.

Ajutorul financiar nu este mare, dar poate ajuta în acest moment puţinele persoane care mai sunt în viaţă, să-şi procure cel puţin câteva medicamente necesare.

Repet, este un mic şi tardiv ajutor, dar un gest moral obligatoriu pentru un stat democratic şi european ca România. Este un gest de demnitate faţă de copiii victimelor Holocaustului.

Vă îndemn să votaţi această iniţiativă, cu gândul la suferinţa tuturor victimelor regimurilor totalitare.

Noi, ca reprezentanţi ai poporului român, avem datoria să aducem o minimă reparaţie morală.

Vă invit să ne aşezăm de partea adevărului istoric.

Vă mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Suspend pentru câteva momente dezbaterile generale şi invit liderii de grup, pentru a le face o propunere, vă rog frumos.

(Consultări.)

Da.

Continuăm cu dezbaterile generale la punctul 8 - PL-x 167/2021.

Domnul deputat Szabó Ödön.

Domnul deputat Szabó Ödön?

La dezbateri generale, punctul 8 - PL-x 167/2021 - v-aţi înscris.

Vă rog.

Domnul Szabó Ödön:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

A recunoaşte că a greşit la un moment dat cineva şi a recunoaşte că acest stat şi reprezentanţii lui, la un moment dat, au făcut o greşeală enormă, realizând, prin regimul respectiv, un sistem care s-a întors împotriva propriilor cetăţeni care aveau o altă etnie decât majoritatea, este un lucru bun.

A aduce în faţa dumneavoastră şi a noastră, a tuturor, o lege care încearcă, cel puţin, atât la nivel moral, cât şi material, să compenseze un asemenea gest, eu cred că este corect.

Dar cel mai important lucru este să înţelegem că este nevoie de o protecţie, întotdeauna, a majorităţii, faţă de minoritate, care, în cazul în care este lipsită de instrumentele de a-şi păstra şi nu are instrumentele, în general, de a putea să lupte împotriva unor abuzuri care se întâmplă împotriva unei minorităţi.

Trebuie să recunoaştem că această iniţiativă legislativă este una bună şi mă bucur că o susţin toate formaţiunile politice din Parlament, dar trebuie să recunoaştem totodată că mai avem foarte multe lucruri pe care trebuie să le spunem şi să le facem.

Şi anume, faptul că o bună parte dintre proprietăţile pe care le-au avut minorităţile şi o bună parte pe care le-au avut cultele şi care au fost naţionalizate ulterior acestui moment sau antecedent acestui moment, în această perioadă, trebuie să poată să fie recuperate de către comunităţile respective.

Îl felicit pe colegul Silviu Vexler pentru această iniţiativă legislativă!

Mă bucur că sunt printre cosemnatari şi coiniţiatori.

Şi cred că trebuie să fim cu toţii alături pentru a face şi următorii paşi, inclusiv în ceea ce priveşte retrocedarea proprietăţilor comunităţilor noastre, care, într-un alt regim, dar tot la fel, totalitar, abuziv, s-a îndreptat împotriva minorităţilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Florin Roman, Grupul PNL, vă rog.

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să-i felicit pe iniţiatori, pentru că au reuşit să ducă la bun sfârşit acest proiect de lege şi sper să fie cât mai repede promulgat!

Uciderea în masă a poporului evreu a fost, cred eu, cel mai rău lucru care s-a întâmplat în acest ultim veac, în tot ceea ce înseamnă omenire. Victimele poporului evreu sunt poate cele mai dureroase.

V-aş ruga, însă, domnule Vexler, să fiţi la fel de receptiv în ceea ce priveşte traumele şi suferinţele urmaşilor deţinuţilor politici. (Aplauze.)

Am închis astăzi subiectul - şi vă felicit pentru această iniţiativă -, însă vreau să vă reamintesc că atrocităţile au continuat şi după 1945, odată cu instaurarea regimului comunist. (Aplauze.)

Vreau să vă reamintesc, stimaţi colegi, că au fost atrocităţi din motive politice. Foarte mulţi tineri, la acea vreme, care au avut convingeri politice, au murit în închisorile comuniste, iar copiii lor au fost copiii acelor deţinuţi care au fost trataţi toată viaţa lor, la facultate, la locul de muncă, ca nişte, între ghilimele - haideţi, să nu folosesc termeni duri, să le spun doar "copii ai deţinuţilor politici".

Vă reamintesc, stimaţi colegi, că la Sighet a fost ultimul loc de oprire pentru toată floarea şi pentru tot înaltul cler al Bisericii Greco-Catolice şi Romano-Catolice. Înalţi cardinali au fost bătuţi până când au uitat să spună "Tatăl Nostru".

Cred că trebuie să discutăm despre toate aceste lucruri, despre toţi urmaşii celor care au suferit din motive etnice, din motive politice, din motive religioase.

Şi măcar atât putem să facem - să le arăm că nu discriminăm, că îi tratăm pe toţi cu respectul cuvenit pentru suferinţa lor.

Şi sper să susţineţi şi proiectele legate de urmaşii celor care au suferit din motive politice şi religioase.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Doamna deputat Ţoiu Oana, Grupul USR PLUS, vă rog.

Doamna Oana-Silvia Ţoiu:

Vreau să-l felicit pe colegul nostru, Silviu Vexler, nu doar pentru această iniţiativă, aşa cum au spus şi colegii noştri, ci şi pentru că, în cadrul Comisiei pentru muncă, când a fost discutat raportul, a prezidat extraordinar comisia.

Şi de ce spun asta? Este pentru că, în timpul dezbaterilor, Grupul parlamentar AUR a încercat să scoată din propunerea legislativă sintagma "trenurile morţii".

Eu sunt româncă, sunt mândră că m-am născut în România, că am crescut aici, că-mi cresc copiii aici, că muncesc aici, dar mândria aceasta nu poate să fie bazată pe o încercare de rescriere a istoriei.

Da, poporul român a greşit; pe teritoriul acestei ţări s-au întâmplat multe lucruri despre care noi nu vorbim suficient, despre care copiii noştri nu învaţă suficient la istorie, la şcoală, şi despre care nici noi, ca generaţie de adulţi şi politicieni, nu suntem suficient de vocali.

Aşa că, vreau să-i mulţumesc nu doar pentru că aduce un gest de reparaţie pentru supravieţuitori şi copiii lor, ci şi pentru că e un aliat al adevărului.

Şi cred că mândria de a fi român se bazează pe responsabilitatea noastră de a fi mai mult aliaţi ai acestui adevăr, oricât de dureros este el, pentru că nu putem fi mândri decât dacă învăţăm din ce am greşit. (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Domnul deputat Simion George, Grupul AUR, vă rog.

Domnul George-Nicolae Simion:

Doamnă Ţoiu, o să vă rog şi pe dumneavoastră ce l-am rugat şi pe domnul Barna - nu politizaţi tema Holocaustului!

Colegii mei spuneau o chestiune istorică; voiau să introducă termenul "trenul", nu "trenurile".

Era o chestiune strict de amendament.

Mulţumesc.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Domnul deputat Iulian Bulai, Grupul USR.

Domnul Iulian Bulai:

"Când naziştii au venit să-i ia pe comunişti, n-am scos o vorbă, nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democraţi, am tăcut, nu eram social-democrat. Când au venit să-i ia pe sindicalişti, nu am protestat, nu eram sindicalist. Când au venit să-i ia pe evrei, nu m-am revoltat, nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea".

Acestea sunt cuvintele unui preot creştin, mut în faţa unei realităţi - atrocităţile pe care le creează indiferenţa.

Aceste lucruri s-au întâmplat şi în România. Şi nu le-au făcut străinii în România. Da, şi noi suntem părtaşi - noi, ca popor - la ce s-a întâmplat în perioada respectivă şi, bineînţeles, la ce s-a întâmplat şi după.

Eu mă bucur că, acum, la Bruxelles, Guvernul României, prin PNRR, negociază şi linii de finanţare pentru susţinerea unor muzee memoriale care vor pune în lumină aceste fapte şi care vor vorbi cu sinceritate şi deschidere despre trecutul nostru, ca popor, şi despre rănile noastre, tocmai pentru a le putea vindeca şi a putea trece mai departe.

Felicitări, Silviu Vexler!

Aşa cum am procedat în acest caz, să procedăm şi pentru alte victime şi alte situaţii, în alte perioade de dictatură!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Da.

Domnul deputat Ovidiu Ganţ, online, vă rog.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ (prin audioconferinţă):

Bună ziua, domnule preşedinte!

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să spun că am fost extrem de onorat să pot susţine acest proiect de lege iniţiat de prietenul meu, Silviu Vexler, pentru că este un gest de reparaţie morală absolut necesar, chiar dacă foarte târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată!

Totodată, este o formă de asumare a istoriei, o asumare absolut necesară pentru o societate civilizată. Aceasta este pretenţia noastră, că într-o astfel de societate noi trăim.

Am auzit că legea ar avea lipsuri.

Doamnelor şi domnilor,

Această lege n-are niciun fel de lipsuri. Este o lege foarte bună.

Iar dacă există alte situaţii şi alte categorii care nu se încadrează în această lege, putem oricând să le dezbatem, să le susţinem şi să le rezolvăm.

Dar resping categoric afirmaţia că această lege ar avea lipsuri.

Totodată, am auzit solicitarea ca domnul Vexler să fie deschis şi să susţină şi alte situaţii.

Vreau să vă spun că domnul Vexler a fost deschis. A iniţiat, împreună cu Slavoliub Adnagi, prietenul nostru, şi cu mine, proiecte de lege care au dus la reglementarea unor astfel de situaţii, referitoare la Decretul nr. 118 şi la copiii unor foştilor deţinuţi politici, victime ale comunismului. Şi această soluţie am găsit-o în legislatura precedentă şi a fost adoptată în cvasi-unanimitate de către Parlament.

Aşa că şi pentru acel gest politic îi mulţumesc şi lui Silviu Vexler şi lui Slavoliub Adnagi şi tuturor colegilor care au votat în favoarea acelor iniţiative pe care le-am avut şi care au rezolvat, tot aşa, foarte târziu, dar mai bine decât niciodată, nişte situaţii îngrozitoare create de regimul comunist.

Vă mulţumesc, doamnelor şi domnilor colegi, şi sper că vom vota în unanimitate această iniţiativă!

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Silviu Vexler, care vrea să dea probabil şi replica, pe anumite afirmaţii făcute de la tribună.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Silviu Vexler:

Mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Foarte scurt.

Întâi, să remarc o ironie a istoriei şi a sorţii. În timp ce noi dezbatem acest proiect, astăzi, la Curtea Militară de Apel, după peste doi ani de amânări succesive, se discută cererea de reabilitare a celui care a fost generalul Nicolae Macici, responsabil de execuţia a 40.000 de evrei pe străzile din Odessa, în perioada Holocaustului, o acţiune care trenează de peste doi ani, despre care am mai vorbit în trecut.

Vă mulţumesc tuturor pentru cuvintele pe care le-aţi adresat, care mă bucură şi mă onorează, nu pe mine în primul rând, ci pe urmaşii acestor victime, care urmăresc sau care vor vedea ulterior această şedinţă.

Vreau să-l asigur - aşa cum a spus şi domnul deputat Ganţ -, vreau să-l asigur pe domnul Roman, şi nu doar pe dumnealui, de faptul că am un respect absolut pentru victimele oricărei persecuţii, indiferent dacă a fost etnică, politică sau religioasă.

Aşa cum a spus şi dumnealui, este motivul pentru care, în legislatura trecută, alături de Domnia Sa şi de domnul deputat Adnagi, am lucrat intensiv, în primul rând, la soluţionarea problemei urmaşilor persoanelor persecutate din motive politice.

Tot aşa, alături de alţi colegi, înainte de acest lucru am şi majorat acele indemnizaţii.

Singurul lucru pe care nu l-am făcut şi nu voi fi convins vreodată să îl fac este că urmaşii legionarilor, o organizaţie criminală şi teroristă, care a distrus în primul rând imaginea României, în afară de alte crime, trebuie să beneficieze de indemnizaţie din partea statului român.

Cu această excepţie, aşa cum am spus şi aşa cum am demonstrat, cred cu tărie şi îi respect pe toţi urmaşii victimelor regimurilor totalitare care trebuie condamnate, indiferent de natura lor.

Un alt doilea element, foarte scurt.

Cu puţin timp înainte de depunerea proiectului de lege, la una dintre categorii, este vorba de supravieţuitorii din "trenurile morţii" - pentru că au fost mai multe transporturi definite ca "trenuri ale morţii" -, mai existau 2 beneficiari, 2 supravieţuitori, care erau în viaţă; în prezent, mai există doar unul, care, din păcate, şi el este extrem de bolnav.

Vă mulţumesc tuturor! (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dezbaterile generale s-au încheiat.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Vă informez că sunt 6 amendamente admise, două respinse.

Dacă la titlul legii sunt obiecţii? Nu.

Art. 1, obiecţii? Nu.

Marginal 3, obiecţii? Nu.

Marginal 4, art. 5, obiecţii?

Marginal 5, art. 9, obiecţii? Nu.

Marginal 6, obiecţii? Nu.

Sunt două amendamente respinse. Dacă se susţin? Nu.

Proiectul de lege rămâne la votul final.