Dezbateri parlamentare

Domnul Petre-Florin Manole:

Continuăm cu Proiectul de Lege pentru completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului; PL-x 417/2024.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Doamna Natalia Intotero.

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Este un proiect mult aşteptat de copiii din România, în egală măsură de societatea civilă, care se ocupă cu lupta pentru protecţia drepturilor copilului.

Practic, există două obligaţii care vor reveni instituţiilor publice, şi anume să organizeze anual consultări cu copiii, într-o secţiune a website-ului fiecărei instituţii, unde să fie publice informaţii cu caracter accesibil pentru copii.

De asemenea, metodologia pentru implementarea acestui proiect va fi făcută de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Efortul administrativ, aşadar, este unul minim, dar urmările pozitive pe termen lung vor fi de impact.

Dragi colegi,

Prin această iniţiativă legislativă, România va deveni exemplu de bune practici la nivel internaţional.

Vreau să vă mulţumesc anticipat pentru încrederea şi votul pe care îl veţi acorda.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petre-Florin Manole:

Vă mulţumesc şi eu.

Se dă cuvântul reprezentantului comisiilor sesizate în fond, Comisia pentru muncă, Comisia pentru administraţie publică şi Comisia juridică, pentru prezentarea raportului comun.

Domnul Ionel Floroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Raport comun asupra Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

În conformitate cu prevederile art. 95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au fost sesizate cu dezbaterea în fond a Proiectului de Lege pentru completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a adoptat proiectul de lege, în şedinţa din 25 iunie 2024.

Potrivit prevederilor art. 62, art. 64 şi art. 132 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, cu modificările ulterioare, membrii celor trei comisii sesizate în fond au examinat proiectul de lege în şedinţe separate.

În urma examinării proiectului de lege şi a opiniilor exprimate, membrii celor trei comisii au hotărât să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamente admise şi respinse, redate în anexele care fac parte integrantă din prezentul raport comun.

În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Mulţumesc.

Domnul Petre-Florin Manole:

Vă mulţumim.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale?

Doamna Alexandru Violeta, Grupul parlamentar al USR.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor colegi!

Cine vrea să facă consultări în administraţie, dacă vă imaginaţi dumneavoastră că stătea după această lege să o facă, vă înşelaţi!

Cine n-a făcut, că e de două zile, că e de 4 ani, că e de mai mult în administraţie, consultări pe chestiuni care vizează un grup social sau altul, n-are ce căuta în administraţie; nu e locul lui acolo!

Legea este despre "să fie bine"!

În condiţiile în care România are cadrul legislativ, se numeşte Legea transparenţei decizionale, Legea nr. 52, cunoscută în mediul asociativ şi care permite oricărui şef de instituţie să facă toate consultările pe care le consideră necesare, atunci când ia o decizie cu un impact asupra unui grup din societate. Avem acest instrument!

Le spun asociaţiilor copiilor că, dacă se întâmplă ca ei să solicite, şi această dezbatere şi consultare să nu aibă loc, îi ajut să dea în judecată instituţiile publice, dacă nu respectă legea. Aceasta este calea normală.

Legea este ridicolă!

Eu înţeleg că avem de bifat un obiectiv, să arătăm că ne consultăm cu copiii, dar este ridicol!

Deci, dacă până în acest an nu s-a făcut aşa ceva, să nu credeţi dumneavoastră că un articol din această lege, care are doar câteva, şi care spune că, din ianuarie 2025, preşedintele, Guvernul, Parlamentul, autorităţile locale trebuie să facă un simpozion pe an, ca să consulte problemele copiilor, dacă dumneavoastră credeţi că asta este soluţia ca să poţi să prinzi într-un act decizional ce vor copiii şi ce au ei nevoie, haideţi, vă rog frumos, să admitem că suntem puţin caraghioşi, dacă noi asumăm că asta este soluţia pentru a integra problemele copiilor în procesul decizional.

Legea are patru luni pentru cei din administraţie ca să facă metodologie.

Am văzut că am terminat timpul de vorbire şi mă apropii de final. Mulţumesc.

Deci, patru luni.

La alte legi, care vizează mediul de afaceri şi unde le daţi peste cap viaţa, termenul este de maximum o lună să facă toată administraţia norme metodologice şi tot ce e necesar pentru a pune în aplicare.

Repet, eu înţeleg că noi ne punem...

Domnul Petre-Florin Manole:

Vă mulţumesc.

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

... aşa, câte o floricică, să arate bine şi să ne facem că facem treabă în administraţie, dar o să vină vremea în care vom face şi lucruri serioase pentru această ţară, ceea ce nu este cazul în acest moment.

Avem tot ce ne trebuie, seriozitate mai lipseşte în administraţie...

Domnul Petre-Florin Manole:

Vă rog să vă apropiaţi de final.

Doamna Victoria-Violeta Alexandru:

... şi dorinţă reală să ţină cont de problemele şi nevoile tinerilor.

Mulţumesc.

Domnul Petre-Florin Manole:

Domnul Coleşa, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Ilie-Alin Coleşa:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Sunt total în asentimentul antevorbitoarei mele.

Salut, cu această ocazie, şi pe copiii de la balcon! Şi aş vrea să-i întreb dacă, într-adevăr, ei s-au simţit, până acum, excluşi de la procesul decizional, dacă există, într-adevăr, vreo lege care să împiedice consultarea lor, atunci când se iau decizii în privinţa lor, atât la nivel instituţional, cât şi la nivel comunitar, până chiar în familie.

Deci, este o formă fără fond, pentru că nu există nicio lege care să împiedice consultarea copiilor şi luarea deciziilor, ţinând seama de vârsta lor şi de gradul de maturitate. Este foarte important acest lucru.

Mai mult, o astfel de reglementare este doar un paravan de a nu ţine seama de nevoile, de interesul şi de opţiunile reale ale lor.

Vă dau doar câteva exemple.

În loc de protejarea faţă de efectele dezastruoase ale dependenţei generate de expunerea la ecran, la jocurile pe calculator, copiii sunt expuşi instituţional, în sistemul public, tocmai la ecran.

Mai mult, în loc să fie protejată inocenţa lor de ideologia LGBT, ascunsă sub denumirea de ideologia de gen, în legislaţie sau în mediul academic, avem o agresiune asupra inocenţei lor, ideologia LGBT şi ideologia de gen fiind promovate pe toate canalele educaţionale şi mediatice şi de către instituţiile statului.

Iar apoi, doar ca un paravan, ni se spune că aşa vor copiii, când voi, de fapt, le schimbaţi şi doriţi să le schimbaţi minţile şi să le murdăriţi inocenţa.

Şi în loc să avem grijă de părinţii lor, prin reducerea de taxe şi impozite, astfel încât banii să rămână la părinţi, pentru creşterea copiilor şi să rămână în ţară, să avem părinţii alături de copii, noi îi taxăm şi îi impozităm; printre cei mai drastici impozitatori şi taxatori din Europa.

Acestea sunt interesele reale ale copiilor, ...

Domnul Petre-Florin Manole:

Vă rog să vă apropiaţi de final!

Domnul Ilie-Alin Coleşa:

...iar nu această formă fără fond.

Mulţumesc.

Domnul Petre-Florin Manole:

În continuare, are cuvântul domnul Chelaru Mircia, Grupul parlamentar AUR.

Domnul Mircia Chelaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mi-a fost nu uşurată, ci completată, în ideea de a înţelege raţiunea, ce anume a făcut iniţiatorul să pună copilul, din postura de beneficiar al unei vieţi liniştite, în una de coparticipant la zbuciumul societăţii.

Sincer să fiu, trăiesc, caut să-mi reprim starea de jenă şi de inutilitate, vorbind în faţa unei audienţe, care, din ce în ce mai mult, este absentă faţă de aceste probleme foarte grave ale formării societăţii româneşti.

Nu mai continui, pe mai departe, cu alte argumente, decât cu un singur apel. Frumuseţea copilăriei este lipsa de griji. Frumuseţea copilăriei, dar mai ales ceea ce face ca el să se dezvolte, ca viitor cetăţean, ca om al cetăţii, este tocmai puritatea, seva pură a educaţiei, ferită de vicisitudinile societăţii.

Dragii mei,

O s-o votaţi, ştiu, dar, vă rog din suflet, încercaţi să intraţi în esenţa actului de creaţie dumnezeiesc.

Inocenţa copilului ne face şi pe noi mai buni.

Haideţi să nu-i facem pe ei mai răi, introducându-i în balamucul nostru, pe care îl practicăm zi de zi!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Petre-Florin Manole:

Mulţumesc şi eu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

Dacă la titlu sunt obiecţii sau comentarii? Nu.

La articolele respinse, obiecţii sau comentarii? Nu.

Admise. Obiecţii sau comentarii? Nu.

Proiectul de lege rămâne la votul final.