Dezbateri parlamentare

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Continuăm cu următorul punct de pe ordinea de zi, şi anume avem de dezbătut obiecţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, ca urmare a Deciziei Curţii constituţionale nr.70/5 mai 1999.

Comisia juridică.

Aveţi documentele pentru un apel nominal la îndemână, da? Bine. (Se adresează domnului director Gheorghe Popescu)

Vă rog să daţi telefon la Comisia juridică, să întrebaţi exact dacă au trecut pe la Parlament astăzi şi să vedem dacă sunt semnaţi membrii comisiei. (Se adresează tot domnului director Gheorghe Popescu)

Deci avem şi Comisia juridică, domnii deputaţi Grădinaru şi Székely.

O să vă dau cuvântul.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Da.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Grădinaru, aveţi cuvântul. Dumneavoastră aţi semnat raportul.

Vă rog.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cu adresa nr.462/19 mai 1999, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a trimis Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre examinare Decizia Curţii Constituţionale nr.70/5 mai 1999 asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 22 februarie 1999, decizie prin care, la sesizarea preşedintelui României, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art.11 alin.2, art.12, alin.1, lit.B-h) şi art.45, în vederea examinării şi întocmirii raportului conform prevederilor art.118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Potrivit adresei de învestire, în şedinţa din 22 septembrie 1999, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a analizat conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale menţionate şi a constatat următoarele. La data de 2 aprilie 1999, preşedintele României a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii următoarelor prevederi din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului: art.2 alin.1, art.6 alin.1, art.9, art.11 alin.2, art.12 alin.1, lit.B-h), art.15 alin.1, art.17 alin.1 şi, doi: art.18, art.30 alin.2 şi art.45 alin.1.

Prin Decizia nr.70/5 mai 1999, Curtea Constituţională constată că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.11 alin.2, în ceea ce priveşte expresia "anterior luării unor măsuri"; dispoziţiile art.12 alin.1, lit.B-h), în ceea ce priveşte expresia "propuse Parlamentului" şi dispoziţia art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. De asemenea, Curtea Constituţională constată că sunt constituţionale dispoziţiile art.2 alin.1, ale art.6 alin.1, ale art.9, ale art.11 alin.2, în ceea ce priveşte expresia "caracter facultativ"; ale art.15 alin.1, ale art.17 alin.1 şi alin.2, ale art.18 şi ale art.30 alin.2, din aceeaşi lege.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, prin consens, să propună plenului Camerei Deputaţilor, cu respectarea procedurii prevăzute de art.145 alin.1 din Constituţia României şi art.118 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, admiterea obiecţiilor de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art.11 alin.2, art.12 alin.1, lit.B-h) şi art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, pentru următoarele considerente.

1. Referitor la prevederea art.11 alin.2, urmează a se elimina sintagma "anterior luării unor măsuri", întrucât această expresie, aşa cum menţionează Curtea Constituţională, este neconstituţională, în raport cu prevederile art.90 din Constituţie, fapt ce creează premisele îngrădirii exerciţiului unui drept constituţional al preşedintelui şi se adaugă o condiţie inexistentă în textul acestui articol.

Faţă de aceste precizări şi ţinând cont că, prin eliminarea sintagmei "anterior luării unor măsuri", textul art.11 alin.2 rămâne fără conţinut, membrii comisiei propun eliminarea, în totalitate, a acestui alineat.

2. Referitor la prevederile art.12 alin.1, lit.B-h), urmează a se elimina sintagma "propuse Parlamentului", întrucât, aşa cum se precizează în Decizia Curţii Constituţionale, în raport cu prevederile art.90 din Constituţie, preşedintele propune poporului să se pronunţe asupra unor probleme de interes naţional şi nu Parlamentului.

Potrivit art.90 din Constituţie, procedura referendumului, iniţiat de preşedinte, cu privire la problemele de interes naţional, presupune doar două etape succesive, şi anume: consultarea Parlamentului care, în Camerele reunite, adoptă o hotărâre, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, şi consultarea poporului care îşi exprimă voinţa cu privire la problemele de interes naţional ce îi sunt supuse de către Preşedinte.

Având în vedere că, potrivit art.90 din Constituţie, preşedintele este singurul îndreptăţit să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora poate cere poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, comisia propune eliminarea lit.h) de la alin.1 al art.12.

3. Cu privire la dispoziţiile art.45 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, se constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alin.1 a fost extinsă de Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.47/1992, şi asupra prevederilor alin.2 al aceluiaşi articol. Curtea Constituţională reţine că prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art.144 lit.g) din Constituţie, care statuează că aceasta veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.

Redactarea art.45 alin.1 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului potrivit căruia Curtea Constituţională, la cererea motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază partidele şi alianţele acestora, anulează referendumul naţional, în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatului a avut loc prin fraudă, contravine prevederilor constituţionale care, prin recunoaşterea dreptului Curţii Constituţionale de a soluţiona acţiuni specifice contenciosului constituţional, recunoaşte şi posibilitatea acesteia de a se autosesiza în cazul constatării unor fraude ce pun sub semnul îndoielii corectitudinea rezultatelor referendumului, situaţie în care Curtea Constituţională nu confirmă aceste rezultate, ci constată nulitatea referendumului naţional. Ea nu poate fi limitată în acţiunea sa de necesitatea existenţei unei cereri din partea partidelor sau alianţelor acestora, motiv pentru care comisia propune eliminarea art.45 din lege.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, membrii comisiei propun plenului Camerei Deputaţilor admiterea obiecţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum au fost constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr.70 din 5 mai 1999. Potrivit prevederilor art.145 din Constituţia României, precum şi ale art.119 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, obiecţiile de neconstituţionalitate ale Curţii Constituţionale sunt înlăturate numai în cazul în care atât Camera Deputaţilor, cât şi Senatul adoptă legea în aceeaşi formă, cu majoritatea de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

În cazul în care, în una din Camere nu se obţine majoritatea de două treimi, prevăzută de art.145 alin.1 din Constituţie, prevederile declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale se înlătură din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelările tehnico-legislative necesare.

În raport de obiectul şi conţinutul său, Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este o lege organică, fiind votată de membrii Camerei Deputaţilor, potrivit prevederilor art.74 alin.1 din Constituţia României.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulţumesc. Avem o singură operaţiune de făcut, să trecem la vot. Problema este următoarea, că mai avem de făcut dezbateri şi, vă rog, dacă doresc grupurile să-şi desemneze câte un reprezentant care să ia cuvântul.

În cadrul dezbaterilor doreşte cineva să ia cuvântul? Domnul deputat Acsinte Gaspar, din partea Grupului parlamentar al PDSR. Fac precizarea că Grupul PDSR este şi iniţiatorul acestei legi. Aveţi cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu Decizia Curţii Constituţionale, am de făcut câteva comentarii pe care le-aş face, totuşi, la unele chestiuni prealabile. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea referendumului a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de către Senat la 22 februarie 1999, în şedinţe separate. După împlinirea termenului de 5 zile, în care parlamentarii puteau sesiza Curtea Constituţională, legea a fost trimisă spre promulgare preşedintelui României pe data de 4 martie 1999. Pentru promulgarea legii, preşedintele avea la dispoziţie, potrivit art.77 alin.1 din Constituţie, un termen de cel mult 20 de zile, care curge de la data primirii legii.

Având în vedere că legea a fost primită la Preşedinţie pentru promulgare pe data de 5 martie 1999 şi că exercitarea dreptului de a cere Curţii Constituţionale verificarea constituţionalităţii legii a avut loc pe 31 martie 1999, rezultă că preşedintele României nu a respectat termenul de 20 de zile, prevăzut de Constituţie, în cadrul căruia putea uza de posibilitatea de a sesiza Curtea Constituţională.

Termenul de 20 de zile a expirat pe data de 25 martie 1999. Sesizarea făcută după împlinirea termenului este inadmisibilă, întrucât un drept nu poate supravieţui expirării termenului de executare a obligaţiei în considerarea căreia el a fost instituit. Autori reputaţi în Dreptul constituţional, prof.universitar doctor Ion Deleanu, fost judecător la Curtea Constituţională, prof.universitar doctor Tudor Drăganu, conferenţiar doctor Mihai Constantinescu, fost judecător la Curtea Constituţională, susţin că termenul de 20 de zile este un termen de decădere nu numai pentru că, după împlinirea lui, preşedintele nu mai poate promulga legea, aceasta intrând în vigoare chiar în lipsa promulgării, ci şi pentru că nu mai poate cere Parlamentului reexaminarea legii şi nu mai poate sesiza Curtea Constituţională. Trecând peste aceste prevederi, totuşi, preşedintele, aşa cum se constată, a sesizat Curtea Constituţională.

În calitate de autor al proiectului legii, am trimis o scrisoare preşedintelui Curţii Constituţionale, aducându-i la cunoştinţă această situaţie. Ţin să menţionez că în decizia sa, Curtea Constituţională, în legătură cu modul în care a fost sesizată, face următoarele comentarii. "În ceea ce priveşte legalitatea sesizării, Curtea constată că Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului nu a fost promulgată. De aceea, nu există impediment constituţional sau legal pentru realizarea controlului de constituţionalitate. Potrivit art.77 alin.1 din Constituţie, legea se trimite spre promulgare preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire".

În lumina acestor prevederi, şi aici este problema pe care ţin să o sesizez, atribuţia preşedintelui de a promulga legea îl implică pe acesta în relaţii specifice cu Parlamentul, relaţii care depăşesc însă cadrul controlului constituţional al legilor, ceea ce Curtea Constituţională spune indirect, că preşedintele a încălcat prevederile Constituţiei, iar în cazul în care se încalcă prevederile Constituţiei în mod grav, cum spune Constituţia, sigur că preşedintele intră în relaţie cu Parlamentul, care poate să ceară suspendarea lui din funcţie pentru încălcarea Constituţiei.

În ceea ce priveşte obiecţiunile de neconstituţionalitate, ele au fost formulate de un consilier care am înţeles că a făcut facultatea pe la fără frecvenţă. Au fost vreo 14 obiecţiuni de neconstituţionalitate. Până la urmă Curtea, probabil în ideea de a da satisfacţie preşedintelui, a reţinut trei. Cel puţin una dintre ele mi se pare discutabilă şi în acest moment. Şi este vorba de declararea ca neconstituţional a art.11 alin.2 din lege. Şi am să vă citesc textul: "Referendumul asupra problemelor de interes naţional se organizează anterior luării unor măsuri, inclusiv de ordin legislativ, iar iniţierea sa are caracter facultativ". Ce spune Curtea Constituţională? Să fie eliminată sintagma "anterior luării unor măsuri". Deci, în legătură cu referendumul pe care-l iniţiază preşedintele în problemele de interes naţional, preşedintele poate consulta poporul şi după ce a luat o măsură, pentru că aceasta se vrea. Mi se pare ca nefiresc după ce ai luat o măsură, să consulţi poporul prin referendum asupra acestei situaţii. Soluţia pe care o propune Comisia juridică, în primul rând că nu ţine seama de recomandarea Curţii. Curtea Constituţională a spus să se elimine din text sintagma "anterior luării unor măsuri". Comisia juridică propune eliminarea întregului text, ceea ce face ca problema să rămână nereglementată.

În fine, faţă de faptul că preşedintele României a preferat să sesizeze Curtea Constituţională, şi nu să se adreseze Parlamentului în termenul prevăzut de Constituţie pentru a reexamina legea în cauză, pentru că lacunele invocate puteau fi remediate cu uşurinţă de către Parlament - preşedintele are şi această prerogativă, ca atunci când o lege vine la promulgare să o retrimită Parlamentului pentru reexaminare, indiferent pentru ce problemă - dovedeşte pentru mine că preşedintele are o mai mare încredere în Curtea Constituţională decât în Parlament.

Domnilor colegi,

Pentru că totuşi legea aceasta este foarte importantă, eu consider că e bine să urmăm procedura care a fost recomandată de către comisie, chiar cu această rezervă pe care o am şi o consider întemeiată, urmând, domnule preşedinte, ca dumneavoastră, după încheierea dezbaterilor, să procedaţi, mai întâi, la supunerea legii la vot în forma adoptată de Parlament, şi dacă ea întruneşte două treimi, cum spune art.145, înseamnă că obiecţiunile de neconstituţionalitate se înlătură şi trebuie ca cele două treimi să fie întrunite în ambele Camere - şi la Senat, şi la Camera Deputaţilor. În cazul în care legea nu va întruni cele două treimi, atunci obiecţiunile de neconstituţionalitate sunt întemeiate, urmând ca ele să fie operate în cuprinsul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Ervin Székely.

Domnul Székely Ervin Zoltán:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul parlamentar al UDMR este de acord cu observaţiile Curţii Constituţionale şi găseşte justificată fiecare obiecţiune din cele trei formulate de Curte. Motivul pentru care am venit la microfon nici nu este acesta. Aş dori să vorbesc mai degrabă despre un principiu general valabil, şi anume problema constituţionalităţii legilor, în general, pe care le adoptă Parlamentul.

Cred că legalitatea, ca şi principiul legislativ, trebuie să fie mult mai importantă şi trebuie să acordăm o importanţă mult mai mare constituţionalităţii sau respectării principiului, ideii de constituţionalitate, şi de aceea, anumite vicii procedurale, care privesc poate nedepunerea la termen de către preşedintele României a sesizării la Curtea Constituţională, cred că sunt aspecte secundare. Pentru că din moment ce Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la un act normativ şi a considerat că este neconstituţional nu cred că mai are relevanţă, din punct de vedere politic şi juridic, dacă actul de sesizare a fost sau nu a fost depus în termen.

Credem că, în general, sistemul prin care Legislativul exercită un control asupra Curţii Constituţionale ar trebui să fie regândit, pentru că garanţia respectării nu numai a literei, dar şi a spiritului Constituţiei este însăşi Curtea Constituţională. Sigur, şi acest lucru s-ar putea face numai prin modificarea Constituţiei, dar credem că, în viitor, ar merita să acordăm competenţă şi puteri mult mai mari Curţii Constituţionale, pentru că este oarecum straniu ca Legislativul, care totuşi este un for politic, să desconsidere chiar şi cu două treimi hotărârea Curţii Constituţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea celorlalte grupuri parlamentare? Înţeleg că nu mai sunt alte grupuri care să participe la dezbaterile asupra raportului comisiei şi a Deciziei Curţii Constituţionale.

Ca atare, nu avem decât să trecem la vot, având în vedere prevederile constituţionale care prevăd...

Onoraţi colegi, o să vă rog să fiţi atenţi!

Vă rog să fiţi atenţi, onoraţi colegi! La această problemă a obiecţiilor de neconstituţionalitate a unor prevederi dintr-o lege este nevoie de două treimi din totalul deputaţilor în sală pentru a supune la vot din nou, cum spune Constituţia, în primul rând legea, şi în cazul în care legea nu întruneşte numărul de două treimi, în acest caz, obiecţiile de neconstituţionalitate formulate se admit, şi atunci legea se reformulează în mod corespunzător.

În cazul în care însă se creează o majoritate de două treimi care doreşte să menţină textul aşa cum a fost, atunci el rămâne neschimbat.

Noi nu avem aceste două treimi în sală în momentul de faţă, şi eu, pentru a fi sigur că această chestiune se poate supune la vot în mod corect şi responsabil, vă propun ca votul nostru asupra acestei chestiuni să fie dat marţea viitoare, la ora 11,30, şi am rugămintea ca toate grupurile parlamentare, în şedinţele pe care le au mâine şi respectiv luni, să discute cu ceilalţi colegi de faptul că este nevoie de acest cvorum de două treimi, adică minimum 229 de deputaţi care să fie prezenţi pentru a supune la vot această problemă.