Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Să continuăm cu Proiectul Legii drepturilor pacientului.

Comisia pentru sănătate, aveţi cuvântul.

Nu, scuzaţi-mă, iniţiatorul este? Da.

Să ascultăm întâi iniţiatorul, vă rog frumos.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Proiectul Legii drepturilor pacientului considerăm că este o necesitate, se creează cadrul juridic privind stabilirea şi protejarea drepturilor pacientului, având, în acelaşi timp, ca scop creşterea calităţii serviciilor medicale. De fapt, este şi o armonizare cu legislaţia europeană şi, sigur, se face punctual precizarea în ceea ce priveşte dreptul pacientului de a decide asupra intervenţiilor medicale şi de a apela la serviciile medicale ale unuia sau altui doctor pe care şi-l alege. Se asigură, de asemenea, şi confidenţialitatea datelor medicale. De asemenea, este un capitol special pentru sancţionarea personalului medical care nu respectă confidenţialitatea.

Deci este un proiect care asigură şi acordă cadrul juridic privind drepturile asiguratului. Era timpul, pentru că trebuie o corelaţie, de asemenea, între drepturi şi obligaţii.

Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul profesor Ifrim, preşedintele comisiei.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Privind proiectul Legii drepturilor pacientului, prin această lege trebuie să vă spun că reuşim să dăm o lege pe care o au toate statele europene, care este în acord cu Convenţia de la Lisabona privind drepturile pacienţilor, era o necesitate sub acest aspect al integrării noastre în Uniunea Europeană şi în acelaşi timp, ea va ridica nivelul calităţii actului medical prin această legătură funcţională ce se va stabili între pacient şi medic, pacientul având drepturile sale stipulate prin lege.

Vă rugăm să votaţi în forma în care a fost adoptată de către comisie.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri? Nu doresc.

Să intrăm în dezbaterea proiectului de lege.

Dacă la titlul legii sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul cap.I. Vă rog să priviţi în raport, se propune o reformulare. Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Se propune introducerea unui noi text, ca art.1. Vă rog să priviţi în raport la poziţia a treia. Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Actualul art.1 din proiect se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pentru art.2 se propune, de asemenea, eliminarea de către comisie. Poftiţi. La art.2, da?

Domnul Alexandru Sassu:

Eu sunt împotriva propunerii de eliminare, mai ales că motivaţia comisiei nu susţine eliminarea acestui articol.

Articolul, în principiu, are două părţi: o parte care se referă la faptul că consumatorul de servicii medicale, denumit în continuare "consumator", are dreptul să fie reprezentat la fiecare nivel al sistemului medical în probleme legate de elaborarea politicilor ş.a.m.d. şi o parte a doua care se referă la serviciile care trebuie să fie acordate, să fie accesibile în concordanţă cu nevoile şi cu posibilităţile financiare.

Motivaţia de eliminare este faptul că acest lucru se regăseşte în art.13 din Carta Social Europeană, ceea ce nu este exact, doar partea a doua se regăseşte acolo, partea întâia nu, iar faptul că se regăseşte în Cartea care a fost adoptată prin lege de către Cameră nu este suficient pentru eliminarea părţii a doua, însă partea întâia care se referă la faptul că consumatorul de servicii are dreptul să fie reprezentat la orice nivel în care se iau decizii în ceea ce priveşte modul în care decurg lucrurile, mi se pare o chestiune extrem de importantă şi tocmai în spiritul Cartei Europene. Eu cred că acest lucru trebuie avut în seamă şi, mai ales, repet, atâta vreme cât motivaţia eliminării unui întreg articol se referă la o parte care este reglementată în cealaltă parte. Nu există nici o motivaţie din partea comisiei pentru eliminarea primei părţi.

Pe de altă parte, această idee care apare şi, după părerea mea, foarte corect a fost introdusă în art.1, a faptului că pacientul este de fapt un consumator de servicii, în momentul acela în care facem această apropiere între pacient şi consumatorul de servicii trebuie să-i dăm şi toate drepturile de a se exprima în această direcţie. Eu cred că este o chestiune fundamentală şi sunt împotriva eliminării. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Comisia dacă vrea să vină cu nişte explicaţii suplimentare. Poftiţi.

Domnul Mircea Ifrim:

Referitor la această primă parte la care vă referiţi, întreg textul legii subliniază participarea pacientului la luarea unor decizii asupra sa, bineînţeles vorbesc metaforic, în contul pacientului, pentru că sunt condiţii în care pacientul trebuie să fie reprezentat fiind în imposibilitate de a lua decizii.

În ce priveşte partea a doua este corect, este cuprinsă în Carta Social Europeană revizuită, aşa încât pentru a elimina repetiţii, comisia menţine punctul de vedere de eliminare a art.2.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da. Din partea iniţiatorului un punct de vedere, poftiţi.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

În prevederile Legii 74/99 privind ratificarea Cartei Social Europene, revizuită, adoptată la Strasbourg, se regăseşte textul amendamentului susţinut de domnul deputat Sassu şi ştim foarte bine că totdeauna un text european care este ratificat la noi completează orice act normativ din ţară.

Referitor la ce se preciza, deci, să participe pacientul la elaborarea politicilor şi programelor de sănătate, cum? vă întreb, pentru că eu nu am auzit până acuma că este o asociaţie a pacienţilor sau ceva o organizaţie legal constituită. Ar fi un haos, ar veni fiecare om, fiecare pacient după stradă să participe în mod neorganizat la elaborarea programelor, dar eu spun în acelaşi timp că, chiar medicii care fac parte din Colegiul medicilor sau din conducerea ministerului sau a Casei, automat şi ei sunt pacienţi, deci, automat reglementează şi acest aspect.

Deci, politica care se face la nivel de stat, automat este făcută prin prisma pacientului normal, de rând. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, eu înţeleg că unii care iau decizii pot să fie şi pacienţi, să fie bolnavi, dar nu înţeleg de ce totuşi s-a introdus iniţial textul dacă consideraţi că nu prea poate să fie aplicat. Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Eu aş vrea să revenim în normal. Deci, art.13 din Carta Europeană de care vorbeam nu se referă decât la partea a doua a acestui articol. Eu am pus în discuţie partea întâia şi aş vrea să-i spun doamnei secretar de stat că acest lucru al mecanismelor este o chestiune care vine ulterior legii. Problema este dacă recunoaştem dreptul unui consumator de servicii să participe la elaborarea politicii în domeniul respectiv. Dacă nu-l recunoaştem, atunci e-n regulă, eliminăm acest lucru.

În al doilea rând, am spus că aceste lucruri trebuie puse aici şi chiar dacă o parte dintre ele se regăsesc, aşa cum spunea domnul preşedinte al comisiei, se regăsesc în text, aici discutăm despre o parte, un capitol care se intitulează "Dispoziţii generale" şi unde se discută despre principiile care stau la baza construcţiei acestei legi, sunt definiţii ş.a.m.d. Deci, eu nu văd care ar fi problema ca aceste lucruri să apară în lege, deci este vorba de un principiu al faptului că pacientul nu este pacient, ci este un consumator de servicii, faptul că nişte doctori pot fi şi ei la rândul lor pacienţi, asta nu înseamnă că ei trebuie să şi reprezinte sau reprezintă implicit pe toţi ceilalţi în luarea deciziilor.

Deci, repet, este un capitol de "Dispoziţii generale", cu atât mai mult cu cât aceste lucruri se regăsesc în lege, părerea mea este că aceste lucruri trebuie să apară la momentul în care discutăm despre principiile care fundamentează aceste legi şi acestea se găsesc la "Dispoziţii generale".

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Cred că, foarte scurt am să vă spun, această lege, aşa cum este practica acestei comisii, a fost făcută prin largi audieri ale unor oameni de meserie în domeniul medical şi dacă este să judecăm foarte corect, "consumator de servicii" este o sintagmă comercială, de asta nici n-am spus "drepturile consumatorului de servicii medicale", ci am spus "drepturile pacientului". Nu aş vrea să intru într-o discuţie semantică, dar absolut suntem pentru eliminare pe baza consultării cu personalităţi medicale şi chiar dacă legea a fost făcută în acest fel în urmă cu 3 ani, de atunci până acum am realizat nişte consultări mai largi cred eu decât în acea vreme.

Vă mulţumesc. Menţinem punctul de vedere al comisiei.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da. Eu voi supune întâi la vot punctul de vedere al comisiei cu care şi iniţiatorul este de acord.

Cine este pentru varianta comisiei? Vă rog să număraţi!

40 pentru varianta comisiei.

Cine este contra? Număraţi! 7 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt abţineri. Vă mulţumesc.

Deci, a fost adoptată varianta comisiei.

Vă rog să priviţi în raport la poziţia 6; se propune ca art.3 să devină art.2 şi să se reformuleze, aveţi reformularea în raport. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4 care bineînţeles acum este art.3 are o reformulare pe care o găsiţi la poziţia 7 din raport. Dacă sunt obiecţii? Da, poftiţi. Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

De principiu consider că reformularea comisiei este mult mai bună, însă cred că ar fi sunat mult mai bine dacă ar fi avut un text de genul "pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană fără nici o discriminare", deci, "pacientul are dreptul la respect al persoanei sale", este un text puţin mai ambiguu. Cred că un text de genul "pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană fără nici o discriminare" este un text mai aproape de o formulare mai clară. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, domnul profesor este de acord; Ministerul Sănătăţii este de acord, deci, mergem pe această formulare propusă de domnul Sassu. Alte obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat această variantă.

Art.5 din proiect, se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată propunerea comisiei.

La art.6, de asemenea, se propune eliminarea. Domnul Márton Árpad are obiecţii. Poftiţi.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Acest art.6 suna astfel: "securitatea fiecărei persoane este respectată, nimeni neputând fi supusă torturii psihice sau fizice, tratamentelor crude sau degradante". Propunerea de eliminare este motivată prin faptul că această prevedere se regăseşte în art.22, alin.2 din Constituţie. Aceasta nu este o argumentaţie, că ceva este prevăzut în Constituţie sau nu are relevanţă numai în sensul dacă Constituţia interzice ceva, nicidecum preluarea unui element din Constituţie, din două motive. Unul din motive este că, foarte des, elementele din Constituţie se preiau în legi şi se dezvoltă. Celălalt motiv este că prevederile constituţionale nu prevăd sancţiuni, or, vedeţi aici, în acest text de lege, ca şi orice lege, se termină cu capitolul "Sancţiuni" care vorbeşte despre nerespectarea de către personalul medico-sanitar a prevederilor prezentei legi.

Ca atare, într-o ţară unde ştim cu toţii că înainte de 89 s-au folosit de anumite metode împotriva anumitor persoane chiar în spitale, cred că se impune, de aceea am preluat şi în Constituţie această prevedere ca să trecem în lege această prevedere şi să sancţionăm încălcarea acestei prevederi de către personalul sanitar. Nu este permis ca să nu sancţionăm o eventuală tortură sau o eventuală intervenţie psihică asupra unor persoane declarate pacienţi în anumite spitale. Cred că mă înţelegeţi despre ce vorbesc. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei. doamna secretar de stat întâi. Poftiţi.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte, suntem de acord cu formularea iniţială din art.6, aşa cum a susţinut şi domnul deputat, este bine să rămână acest text, pentru că el trebuie să se regăsească şi la sancţiuni.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să fiu de acord cu propunerea comisiei, de eliminare, din două motive. În primul rând că se referă la securitatea oricărei persoane, nu a pacientului. Conceptul este, deci, mul mai larg. Al doilea motiv este acela că nu definim undeva ce înseamnă tratament crud sau degradant.

Eu nu ştiu, poate că în unele situaţii, în procesul de tratament al unui pacient, medicii aplică un anume scenariu care poate fi taxat de unii drept crud, de alţii tratament normal. De aceea susţin punctul de vedere al comisiei.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Comisia.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu aş face un apel la citirea în integralitatea ei a acestei legi. Legea faţă de cum a fost elaborată în urmă cu 3 ani, pentru că atât cam a fost timpul de gestaţie, dacă nu mă înşel, a fost complet revizuită, văzută într-un spirit în acord cu toate Convenţiile europene asupra dreptului pacientului şi legea caută să elimine pe cât se poate pleonasmele.

Acest articol trebuie eliminat, deoarece, aşa după cum spunea şi domnul secretar Leonăchescu, este o generalitate şi, în acelaşi timp, toată legea este clară în acest sens şi, în acelaşi timp, Constituţia garantează. Normal că dacă vorbim de profesia medicală este respectată viaţa, integritatea psihică şi morală. Avem o lege a Colegiului medicilor, avem legi privind sancţiunile, deci v-am ruga ca legea să fie văzută în integralitate şi în spiritul ei pentru a putea fi lucrativi. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Mai doreşte doamna secretar de stat să intervină.

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Propun ca art.6 în forma iniţială să fie reformulat sub forma: "securitatea fiecărui pacient este respectată, nimeni neputând fi supus torturii fizice sau psihice, tratamentelor crude sau degradante".

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

În această formă aţi agreea totuşi...

Domnul Mircea Ifrim (din loja comisiei):

Se propune eliminarea şi, în continuare, eu rog citirea în integralitate, pentru că dacă citim articolul în forma aceasta, riscăm să fie firul în devans.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Deci, comisia se menţine cu această poziţie de eliminare a art.6, Ministerul Sănătăţii a agreat ca el să rămână în text cu menţiunea "securitatea pacientului este respectată". Eu trebuie să supun la vot propunerea comisiei întâi şi vedem.

Cine este pentru propunerea de a se elimina acest articol? Număraţi vă rog! 41.

Voturi contra? 12 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

S-a eliminat.

Pentru art.7 se propune, de asemenea, eliminarea. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Stimaţi colegi,

Vreau să vă informez că în sala noastră de şedinţe se află o delegaţie din Olanda, condusă de domnul senator dr. Hubrech Eversdijk. Dânsul este un mare prieten al ţării noastre, a vizitat România încă din 1978, după 1990 a devenit consulul onorific al României în Olanda. Îi urăm: "Bine aţi venit în ţara noastră !" (Domnii deputaţi se ridică în picioare şi aplaudă delegaţia.)

Pentru art.8, de asemenea, se propune eliminarea. Dacă sunt obiecţii cu privire la această propunere a comisiei. Nu sunt obiecţii. S-a adoptat.

Se propune, de asemenea, după aceste eliminări să se introducă un nou text ca titlu al cap.II. vă rog să priviţi în raport la poziţia 12. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Se propune ca art.9 din proiectul de lege care devine art.4 şi are o anumită reformulare pe care o găsiţi în raport la pct.13. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.10 care devine art.5, are şi el o reformulare pe care o găsiţi la art.14. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.11 care devine art.6 are o anumită reformulare. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.12 care devine art.7, se propune reformularea lui, o găsiţi la poziţia 16 din raport. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.13 care devine art.8 are o anumită reformulare pe care o aveţi în raport la pct.17. Domnul Márton Árpad are obiecţii. Poftiţi.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Puteţi observa că la acest pct.17 apare ca autor colega noastră Iulia Pataki şi există o formulare care nu se regăseşte nicăieri în legislaţia română, nu prea înţeleg ce înseamnă şi mai mult ca sigur, având în vedere că noi avem cam aceleaşi genuri de amendamente, dar la astfel de texte suna altfel. Pentru că aici se spune: "în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, se va căuta o formă de comunicare". Este o formulare vagă care nu se regăseşte nicăieri în legislaţia românească. Ca atare, propun formularea care există în legislaţia românească în mai toate legile care au o astfel de problemă reglementată: "în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţia se aduce la cunoştinţa sa în limba maternă sau o altă limbă pe care o cunoaşte". Mi se pare, este formula uzitată în mai toate legile care au o prevedere pentru persoana care nu cunoaşte limba persoanei respective, adică limba română. Poate să fie un cetăţean străin care are un accident, trebuie să i se comunice ceva, etc., etc. Găsesc o persoană prin care îi aduc informaţii într-o limbă pe care o cunoaşte, ori limba engleză, franceză etc., etc. şi mi se pare că aşa este aplicabilă. Cealaltă, "se caută o formă de comunicare", este inaplicabilă. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, aici sunt două probleme. Prima este o problemă de limbă oficială, etalonul comun de comunicare pe teritoriul României. Şi aceasta este, prin Constituţie, limba română.

A doua problemă este limba în care comunici cu cei din jurul tău, indiferent de unde vin, de la ţară, de la oraş, din România sau din alte azimuturi. Se ia şi se stabileşte la faţa locului în ce limbă se adresează pacientul medicului, poate şi prin semne.

Deci, nu discutăm problemele de comunicare, ci numai problemele de etalon unic de comunicare la nivelul legii. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, este adevărat, nu o să comunice prin semne, totuşi este exagerată formularea din proiect. Domnul preşedinte Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Eu nu am nimic nici împotriva formulării, făcută de colegul nostru Márton, m-am sfătuit cu colegii mei, dar nu este corectă până la capăt, pentru că există forme de tulburări ale activităţii cerebrale în care avem de a face cu o agnozie verbală; pacientul la nici un zgomot, la nici o limbă nu înţelege nimic, în schimb, poate să înţeleagă scrisul sau poate să înţeleagă o anumită mimică şi atunci, pornind de la rigoarea medicală, s-a spus că se va căuta o altă formă de comunicare, pentru că uneori comunicarea auditivă verbală prin natura afecţiunii este întreruptă dacă zonele 44, 45 broca sunt distruse.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad poftiţi şi pe urmă şi iniţiatorul.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Problema este că acest text se referă la altă situaţie, pentru că vorbeşte clar: "în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română", deci, nu ne găsim în situaţia în care persoana respectivă nu înţelege nici o limbă, dar eu aş fi de acord şi cu această variantă, ca să avem această propunere, deci se aduce la cunoştinţa sa în limba maternă sau în altă limbă pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare şi atunci ne referim la cazul pe care l-aţi spus dumneavoastră.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, comisia se pare că agreează această formulare, nu-i aşa? Da. Bun. Şi iniţiatorul.

Mergem pe această variantă îmbunătăţită, contribuţia şi a comisiei şi a domnului Márton Árpad. Dacă mai sunt alte obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat această formulă.

La art.14, care se propune să devină art.9, este o reformulare cuprinsă la poziţia 18 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.15 va deveni art.10. Alte obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.16, care devine art.11, este este reformulat, îl găsiţi la poziţia 20. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.17 devine art.12. Sunt alte obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Cap.II devine cap.III, iar titlul se reformulează, găsiţi reformularea la poziţia 22 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.18 devine art.13 şi capătă o anumită reformulare pe care o găsiţi la pct.23 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Art.19 devine art.14. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.20 devine art.15, găsiţi o reformulare a sa la poziţia 25 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Art.21 devine art.16; este reformulat la pct.26 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.22 devine art.17.

Vă rog să vedeţi reformularea sa făcută de către comisie la pct.27 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptată această variantă a comisiei.

Art.23 devine art.18. Vedeţi reformularea la poz.28 din raport.

Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.24 devine art.19.

Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Art.25. Se propune eliminarea acestui articol.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptată această variantă.

Art.26 devine art.20 şi este reformulat de către comisie.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Capitolul III devine Capitolul IV, iar titlul se reformulează. Vedeţi reformularea la pct.32 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.27 devine art.21. Vedeţi reformularea sa făcută de comisie la pct.33 din raport.

Obiecţiuni? Nu sunt.

Adoptată această variantă.

Art.28 devine art.22 şi este reformulat de comisie.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.29 devine art.23 şi este reformulat de comisie.

Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Se propune eliminarea art.30.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.31 devine art.24 şi este reformulat.

Sunt obiecţii.

Poftiţi, domnule Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu cred că este o chestiune de fond. Totuşi, discutăm despre o lege care priveşte drepturi. Şi cred că într-o lege care priveşte drepturi ale pacientului nu putem porni de la faptul că nu are acces.

Cred că formularea Senatului este mult mai apropiată de realitate. Deci, pacientul are drept de acces la propriile date medicale rezultate din dosar, cu investigaţii, medicamente şi îngrijiri primite.

În ceea ce priveşte partea a doua, acest acces exclude date referitoare la terţi. Ea este sau nu este necesară, pentru că este rezolvată în fostul art.27, actualmente art.21, în care se vorbeşte de confidenţialitatea datelor.

Dar, repet, discutăm despre o lege care priveşte drepturile, şi nu interdicţiile, nu restricţiile la care sunt supuşi pacienţii. Şi cred că trebuie să vorbim despre un drept şi, în condiţiile acestea, formularea este mult mai aproape de ceea ce este spiritul legii.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul?

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Sigur, mergând pe principiul confidenţialităţii, deci pacientul are acces la datele medicale personale. Şi atunci, eliminând formularea "numai", atunci se poate răspunde şi amendamentului formulat.

Deci, ca să nu spunem "nu". Deci, "are acces la datele medicale personale", ca să nu i se facă …, să i se pună impedimente.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia, vă rog. Mă scuzaţi, domnule profesor, daţi întâi posibilitatea domnului Márton şi pe urmă comentaţi toate intervenţiile.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Aş putea fi de acord cu această formulare: "pacientul are acces la datele medicale personale numai în ipostaza în care...", atunci preluăm cea de a doua frază din art.31: "Acest acces exclude date referitoare la terţi". Pentru că sunt două enunţuri, două lucruri distincte: unul - dreptul de a avea acces la toate informaţiile legate de persoana sa, şi celălalt - prin care protejăm datele personale ale terţilor, date de foarte multe ori intime, legate de sănătatea lor. Deci, aceşti terţi trebuie protejaţi prin această prevedere legală. Ca atare, atunci, dacă rămâne prima frază propusă aici, cum s-a conturat, este nevoie şi cea de a doua frază - "Acest acces exclude date referitoare la terţi", cum este în textul iniţial.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Leonăchescu, vă rog.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Stimaţi colegi, La capitolul "terţi" am putea găsi pacienţi care sunt membri ai familiei tale - copii minori şi chiar bătrâni, handicapaţi. Şi atunci, n-am voie, eu, să cer date despre membrul familiei mele - o terţă persoană, pacient fiind?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să spun doar două lucrur. În ceea ce priveşte chestiunea - şi aici că domnul profesor, domnul preşedinte avea dreptate, legea trebuie citită în totalitatea ei. La fostul art.27, actualmente art.21, după renumerotare, se spune foarte clar: "Toate informaţiile privind: starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale, chiar şi după decesul acestuia". Deci, chestiunea de confidenţialitate este lămurită într-un articol anterior.

De aceea, spuneam că poate nu este absolut necesar să scriem "Acest acces exclude date referitoare la terţi". Ea este lămurită.

În ceea ce priveşte problema familiei, iarăşi este lămurită în articolele anterioare, pe care abia le-am votat.

Ceea ce spuneam este faptul că nu trebuie, în opinia mea, şi acest lucru se vede din toată construcţia legii, nu este vorba numai de datele medicale personale. Eu cred că reformularea din forma Senatului este mai aproape de ceea ce înseamnă o totalitate de informaţii de care are nevoie, aşa cum este definit, de altminteri, în tot restul capitolului pe care l-am discutat până acum - cel al informaţiilor la care pacientul are dreptul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă mai sunt alte intervenţii, înaintea preşedintelui comisiei? Nu.

Poftiţi, domnule profesor Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc domnule deputat Sassu, pentru înţelegere.

Aş dori să spun că, dacă dumneavoastră vă uitaţi puţin la art.31 în varianta Senatului, înseamnă aşa: pacientul are acces la propriile date medicale, la rezultate, la dosare cu investigaţii, la tratamente şi îngrijiri primite. Deci, pacientul are acces la tratamente şi îngrijiri primite.

Deci, dacă luăm ad literam art.31, el necesita o reformulare. În articolul făcut de comisie, vrem să precizăm faptul că pacientul are acces numai la datele medicale personale; date medicale personale includ toate celelalte elemente şi sunt toate în foaia de observaţie a bolnavului, la care găsim şi analizele şi radiografiile şi toate elementele.

De ce am pus acest "numai"? Pentru a preciza încă o dată că nu este permis altora. Putem să fim de acord, dacă sub raport juridic e mai bine aşa, pacientul are acces la datele medicale personale. Deşi ceea ce nu este restrictiv este permisiv, din cunoştinţele mele privind legile - sigur, destul de reduse. Aşa încât, între aceste două variante, comisia consideră că menţinerea formulării "pacientul are acces numai la datele medicale personale" ar pune un accent şi nu ar lăsa o permisivitate, pentru că experienţa noastră de spital arată uneori că este necesar să punem acest stop, nu atât numai pentru pacient, cât pentru cei care-i furnizează anumite date.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Poftiţi.

Domnul Alexandru Sassu:

voiam doar să clarific o problemă. Eu sunt de acord cu domnul profesor că, aşa cum este scris textul Senatului, nu este foarte clar, şi atunci aş pune după "dosare cu investigaţii", pentru că înţeleg că ceea ce am înţeles şi eu şi ceea ce cred că se referă la dosarele privind … "… precum şi cele privind tratamentele şi îngrijirile primite". Este vorba de dosarele care privesc tratamentele şi îngrijirile primite, pentru că, aşa cum spunea domnul profesor, s-ar putea înţelege că este vorba că are dreptul la îngrijiri, pe care oricum deja le-a primit sau este în curs să le primească. Este o formulare relativă, ambiguă. accesul la dosarele respective este o chestiune care cred că este un drept care poate fi garantat.

Pe de altă parte, totuşi, susţin ideea de a vorbi despre drepturi. Şi, într-o lege în care vorbim despre drepturi, nu cred că este nevoie să începem cu o interdicţie, mai ales că spun încă o dată, în articolul fost 27, actualmente art.21, lucrurile sunt rezolvate.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Sassu, dumneavoastră vreţi ca să se elimine de la formularea comisiei cuvântul "numai". Bun. Deci, asta este propunerea în fond - propunerea de eliminare a cuvântului "numai", da? Bun. Pentru că domnul profesor Ifrim v-a spus că datele personale presupun informaţiile cuprinse în fişa medicală, în care sunt cuprinse absolut tot ceea ce este detaliat în proiectul Senatului.

Iar problema confideţialităţii este acoperită de un articol anterior.

Domnul Márton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Poate şi domnul Sassu va fi de acord cu mine. Chiar şi într-o lege în care vorbim de drepturi, în situaţia când considerăm că acest drept are nişte limite, putem ca să aducem, într-un text ulterior, formularea exactă a limitării acestui drept. Şi este cea de a doua frază din textul iniţial. Pentru că s-ar putea ca, într-adevăr, o informaţie să fie strict legată de starea de sănătate a unei persoane, care să se refere şi la o terţă persoană. De exemplu, în cazul unor boli venerice, contactate, posibil, din aceeaşi sursă. Este normal să afle fiecare de situaţia celuilalt? Nu mi se pare normal.

Deci, eu cred că, aşa cum este o frază - a doua, în prima variantă a textului, dacă se elimină textul, aşa cum a propus domnul Sassu, deci, acesta este dreptul, venim cu a doua frază - limitarea dreptului. Unde este limita? Până acolo unde încalcă dreptul altei persoane, unei a treia persoane. Mi se pare normal.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, nu mai mergem mai departe cu aceste explicaţii. Domnul Sassu are dreptate. La fostul art.27 există această obligaţie de confidenţialitate care priveşte pe toată lumea, domnule. Fie că-i pacient, fie că-i medic, fie că este unul venit după stradă, care nu este nici pacient, nici medic.

Pe de altă parte, există, pentru personalul medical, obligaţia de confidenţialitate şi care este pedepsită şi în Codul penal. Este protejat secretul profesional.

Deci, chestiunea aceasta de protecţie este rezolvată cu vârf şi îndesat.

Deci, domnul profesor, în numele comisiei, acceptă ca din formularea comisiei să fie eliminat cuvântul "numai", da? Aşa am înţeles. bun.

Alte obiecţii nu mai sunt.

Nu mai sunt alte obiecţii, nu? Bun. Perfect.

Textul este adoptat, aşa cum l-a formulat comisia, cu excepţia eliminării cuvântului "numai".

Art.32. Se propune eliminarea.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art.33, devenit art.25.

Se propune reformularea sa. Vedeţi la poz.39 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Capitolul IV devine Capitolul V.

Titlul se reformulează.

Vă rog să priviţi în raport, la poz.40.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.34 devine art.26 şi este reformulat.

Poftiţi, vă rog.

Domnul Sassu are obiecţii.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

articolul spune: "dreptul femeii la viaţă şi sănătate prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc". cred că trebuie totuşi să punem acolo faptul că este de natură să-i pună viaţa în pericol, mai ales că, ulterior, o să vedeţi că în aceste cazuri, în cazul în care există acest factor de risc şi prevalează dreptul la viaţa femeii, medicul poate lua hotărârea să întrerupă sarcina.

Deci, atâta vreme cât nu se ajunge într-un caz extrem pentru sănătatea omului respectiv, cred că este dreptul lui de a hotărî lucrul acesta. Atunci când acest factor de risc este de natură să-i pună viaţa în pericol, este o problemă la care eventual doctorul poate să-şi spună cuvântul.

Repet, în articolele ulterioare, în acest caz, referitor la articolul fost 34 devenit art.26, lasă la latitudinea medicului de a interveni.

Cred că putem să lăsăm acest lucru peste hotărârea pacientului. Deci, cred că în acest caz trebuie să punem totuşi "risc de natură a-i pune viaţa în pericol".

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Deci, nuanţa mi se pare destul de clară. Depinde ce variantă adoptăm.

Deci, medicul poate să intervină în cazul … prima variantă era "numai în cazul în care sarcina îi pune în pericol viaţa", iar în varianta actuală a comisiei - "… când prezintă un factor de risc", ceea ce presupune şi mai puţin decât pericolul vieţii, eventual un risc pentru sănătate.

Alte comentarii?

Iniţiatorul. Pe ce variantă mergem? Şi apoi comisia.

Iniţiatorul este pentru varianta comisiei.

Domnul profesor Ifrim. Având în vedere ceea ce a spus domnul Sassu.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu am sesizat perfect nuanţa între cele două formulări. Noi, comisia, menţinem formularea în care sarcina reprezintă un factor de risc, pentru că, de foarte multe ori, există în spitale situaţii în care medicul, conştient că acest factor de risc este major, nu poate lua o decizie. Or, dacă vrem să protejăm viaţa, totuşi, trebuie să lăsăm medicului dreptul de a lua decizie, şi nu a lăsa în mâna pacientului de a face un joc care poate să-l coste însăşi viaţa.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Păi, nu, că e vorba aici că poate să-i prejudicieze sănătatea pacientei, că viaţa este la alt articol; adică prima variantă.

Am înţeles, dar este greu de precizat.

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Eu cred că la acest articol care va deveni art.26, ar trebui să rămână acest text. Modificarea trebuie să intervină la art.28 şi să rămână "Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat."; şi să eliminăm "cu excepţia cazurilor prevăzute la art.26". Aici trebuie eliminat acest art.26. În rest, rămânem la art.26, pentru că acolo este vorba de dreptul femeii, şi nu de al medicului.

Deci, încă o dată repet: eliminarea, deci rezolvarea acestei probleme se poate realiza prin eliminarea celei de a doua părţi, a celei de a doua teze din art.28 şi art.26 să rămână aşa cum e.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aşa cum e în varianta comisiei, sau aşa cum e în proiectul de lege?

Domnul Márton Árpád Francisc:

În varianta comisiei; deci, varianta Camerei, art.26 şi fără teza a doua a art.28, tot varianta comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că deja am ajuns într-o dezbatere care priveşte alte teme. Până unde poate să hotărască cineva despre ceea ce se întâmplă cu viaţa lui, sau nu? Până unde poate risca într-o astfel de situaţie?

Totuşi, am să revin la formularea pe care am spus-o aici. Părerea mea este că nu putem merge pe formularea spusă, în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc, pentru că, atâta vreme cât nu spunem că este vorba de viaţă, putem lărgi acest risc foarte mult dincolo de orice limită şi lăsăm la responsabilitatea medicului dacă femeia naşte sau nu naşte.

Deci, chestiunea este, între altele fie spus, sau între noi, fie spus, dreptul femeii de a hotărî dacă să nască - pentru că discutăm despre ceea ce se întâmplă în spital; să aibă un copil se poate întâmpla şi în urma unei adopţii.

Deci, formularea corectă ar fi "Dreptul femeii de a hotărî dacă să nască", sau dacă domnul profesor, sau comisia are altă formulare mai bună din punct de vedere medical, sunt absolut de acord. Dar, dreptul femeii de a hotărî să aibă un copil este o chestiune care ne duce şi către adopţii. Or, acolo discutăm despre altceva.

Însă, revin la chestiunea de care spuneam. Cred că ne putem opri într-o zonă foarte clară, de responsabilitate a medicului, de hotărâre a medicului, acolo unde riscul implică viaţa. Dincolo de asta, risc înseamnă foarte mult şi este o decizie pe care trebuie s-o ia pacientul respectiv. Cred că chestiunea este, din acest punct de vedere, foarte clară. Repet, art.21 spune: "Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.26". În cazurile prevăzute la art.26, medicul hotărăşte, trece peste voinţa pacientului.

Eu cred că nu putem să mergem până acolo, în care medicul hotărăşte într-o situaţie fără nici un fel de …, trecând peste voinţa pacientului, dincolo de viaţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul profesor Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Cred că este chiar o mică neînţelegere.

Art.26 spune următorul lucru: "Dreptul femeii la viaţă şi sănătate prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc". Acest cuvânt "prevalează" nu înseamnă că hotărăşte; stabileşte priorităţile. Şi este foarte corect în formularea comisiei, deoarece, atunci când există un factor de risc vis-a-vis de viaţă şi de sănătate, acest factor trebuie să prevaleze în luarea deciziei.

Deci, comisia îşi menţine formularea iniţială.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar decizia nu o mai ia femeia, în cazul acesta, o ia medicul.

Domnul Mircea Ifrim:

Normal, însă este o decizie în care prevalează acest lucru. Nu este o exclusivitate, este o prevalare în care judeci o anumită situaţie şi legea permite, pentru că pot să existe situaţii foarte grele, în care chiar eşti în ipostaza în care nici nu poţi consulta femeia, pentru că este într-o anumită stare, să spunem de torpoare, de asemenea situaţie legată de maladia pe care o prezintă, şi atunci tu trebuie să iei o decizie şi poţi să fii incriminat: ce ai făcut? Ai omorât o viaţă, pentru că, în fond, asta înseamnă o întrerupere de sarcină. Dar, acest articol îţi dă dreptul ca să iei o decizie în care prevalează nişte elemente. Şi dacă tu poţi dovedi - şi sigur că dovedeşti că acele elemente prevalează -, tu iei decizia. Pentru că, dacă aţi fost într-un spital şi aţi lucrat într-un spital, veţi vedea că sunt situaţii în care care vine pacienta cu salvarea, fără nici un aparţinător, în imposibilitate să aibă un dialog coerent şi tu trebuie să iei o decizie. Şi atunci, în acea decizie, să nu fii incriminat că ai omorât o viaţă, în condiţiile în care ai făcut acest act medical.

Aceasta este raţiunea acestui articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Iuliu Liviu Dragoş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să dau doar o explicaţie simplă. Sunt medic practician. Dau exemplu: o femeie gravidă la termen; i se poate bloca copilul, deci naşterea care este declanşată, în canalul pelvin. Este foarte clar că în această situaţie femeia nu ar trebui să aibă dreptul să se sinucidă pentru acel copil şi ţine de Jurământul lui Hipocrat, dacă vreţi, de practica medicală, ca medicul să decidă să facă acel avort - deci, nu mai este avort, este vorba de altceva -, în folosul vieţii şi sănătăţii femeii. Despre asta era vorba.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, poftiţi, doamnă.

Doamna Ana Florea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că aici trebuie să înţelegem ce dorim să exprimăm în acest articol. Este o problemă de principiu. Şi, ca să înţelegem anumite principii, trebuie să cunoaştem lucrurile practice.

O femeie face tratament pentru sterilitate. Este însărcinată, ajunge în şoc hemoragic, nu poate să decidă, medicul este pus într-o situaţie dificilă. Ce face? Totdeauna trebuie să cântărească. El ştie că acea femeie şi-a dorit copilul, a făcut tratament, a fost gravidă, dar este un avort şi în şoc hemoragic. Şi acest articol lămureşte, de fapt, care este prioritatea: prima este mama şi, după aceea, copilul, în cazul în care trebuie să alegem că, în rest, sigur, lucrurile se … Mama este consultată, deci, nu se pune problema.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu aş avea o observaţie către membrii comisiei. dumneavoastră sunteţi, marea majoritate, specialişti în domeniul medical. Cunoaşteţi foarte mult o anumită cazuistică şi evident că aţi avut anumite argumente şi anumite situaţii de fapt care v-au determinat să adoptaţi o anumită variantă. Însă, ea trebuie să rezulte cu multă claritate din text. Pentru că, altfel, uite, foarte mulţi dintre noi nu înţelegem exact, iar problema aceasta a deciziei, în asemenea situaţii, este o problemă de maximă importanţă.

Da. Domnul Márton. Domnul Sassu.

Dar eu cred că ar trebui ca să reexaminăm acest articol la comisie.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Eu spun încă o dată, domnule preşedinte, că există un articol - 28, care vorbeşte despre dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii. Deci, este dreptul femeii.

Aici, într-adevăr, există excepţia cazurilor prevăzute la art.26. Dar, dacă eliminăm această parte, atunci rămânem cu dreptul femeii de a hotărî şi am rezolvat problema.

Deci, prima teză în art.26, care prevede prioritatea sănătăţii şi vieţii femeii, evident în cazul în care femeia nu poate să-şi expună punctul de vedere; pe urmă, avem la art.28 prevederea care spune că dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat. Şi, dacă punem punct aici, am rezolvat problema.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Asta ar fi foarte bine dacă acest articol 26 ar fi fost formulat de aşa natură încât să ne ducă la convingerea că această decizie medicul o ia numai în situaţia în care pacienta nu-şi poate exprima voinţa.

Or, articolul nu este deloc formulat într-o asemenea manieră.

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din păcate, trebuie să remarc că vorbim de pe poziţii diferite. Membrii comisiei vorbesc de pe poziţia medicului, care trebuie apărat în momentul în care este într-o situaţie dificilă.

Eu, personal, vorbesc de pe poziţia, dacă vreţi, a pacientului care cred că răspunderea trebuie să meargă până la capăt. Atunci când ia o decizie, să fie responsabil şi să poată răspunde, iar pacientul, care în urma acestei decizii a suferit o pierdere, să poată să-l tragă la răspundere.

Despre asta discutăm. Discutăm despre drepturile pacientului, nu despre drepturile medicului.

Eu nu sunt de acord să uşurezi medicului actul de decizie, să i-l lărgesc în aşa fel încât să poată lua o decizie cu linişte şi fără nici un fel de reflexie. Nu sunt împotriva faptului că sunt cazuri grave în care medicul trebuie să ia o decizie de genul ăsta, dar s-o ia ştiind bine ce urmează: cu responsabilitate.

Despre aceasta vorbim atunci când discutăm despre risc şi vorbind toate exemplele au fost despre un risc care implică viaţa şi atunci nu înţeleg de ce trebuie să dăm la o parte "risc de natură a-i pune viaţa în pericol" şi de ce, în condiţiile astea, toată chestiunea o punem în modul acesta.

Eu sunt de acord cu ceea ce spuneţi, domnule preşedinte, şi anume că acest text să fie rediscutat la comisie, pentru că domnul Arpad a pus o problemă care, de exemplu, eu, personal, nu sunt de acord. Şi anume, ca trecând chiar şi peste viaţa pacientului, acesta să ia o decizie. Dar este un punct de vedere personal. Şi cred că acest lucru trebuie discutat astfel încât, aşa cum spuneaţi, să fie un text clar din care să rezulte toate aceste lucruri şi să fie o soluţie foarte clară.

Spun lucrul acesta pentru că mai departe, cel puţin din punctul meu de vedere, nu este nici o problemă la legea respectivă, putem discuta; toate lucrurile celelalte nu sunt neapărat legate de chestiunea asta şi putem avea acest articol pe care să-l putem lămuri într-un termen foarte scurt.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Doamna secretar de stat, poftiţi!

Doamna Luminiţa Gheorghiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi parlamentari,

La textul care există formulat de comisii adăugăm "în situaţia când pacienta este în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul". Pentru că situaţia este aşa rezolvată. De altfel, m-am consultat şi cu comisia şi este de acord.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul profesor.

Domnul Mircea Ifrim:

În urma consultării şi cu iniţiatorul şi cu comisia, doamna ministru a prezentat punctul nostru de vedere. Eu aş dori să subliniez faptul că este vorba, într-un limbaj nu juridic şi nu legislativ, de situaţia în care o femeie vine, cum spunea doamna doctor Florea, într-un şoc hemoragic, nu se poate comunica, şi medicul trebuie să decidă ce face: întrerupe sarcina sau nu întrerupe sarcina şi n-are cu cine să comunice.

Despre aceasta este vorba. Şi, ca atare, comisia propune în completare "Dreptul femeii la viaţă şi sănătate prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc în condiţiile în care "nu se poate... "pacientul nu-şi poate exprima voinţa". Este foarte clar în acest caz de ce este acest articol. Acest articol este făcut pentru a preciza aceste elemente şi rog pe domnul preşedinte să pună la vot această propunere a comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule preşedinte, îmi pare rău. Dar e o aiureală totală. Deci, în momentul în care nu poate lua o decizie, hotărăşte medicul în locul ei, iar atunci când poate lua o decizie, îşi poate lua şi viaţa. E o chestiune care introduce două probleme absolut diferite.

Eu vă rog, domnule preşedinte, totuşi, pentru că există modul ăsta de a veni cu propuneri de fond, până la urmă, în plen este neproductiv şi revin la ideea dumneavoastră de a propune totuşi trimiterea acestui articol la comisie pentru a veni cu o soluţie. Venim cu o chestiune care nu este bine fundamentată, pune pe o femeie în două situaţii diferite în funcţie de cum este. Haideţi să revenim la chestiunea respectivă şi haideţi să nu continuăm o discuţie cu tot felul de idei, că aşa ne mai vin alte idei şi ajungem cine ştie unde.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Rămânem la această ideea că am putea să rediscutăm acest articol pentru că poate că este bine ca întreaga comisie să-l rediscute într-o şedinţă şi să elaboreze un text nuanţat. Se retrimite acest articol la comisie.

Pentru art.35. Se propune eliminarea. Sunt probleme? Nu sunt. Adoptat.

Pentru art.36 care devine 27. Există o reformulare. Sunt probleme? Nu sunt. Adoptat.

Art.37 care devine art.28. Există o corelaţie cu 26 dar presupune că va avea o formulare care să explice toate situaţiile.

Sunt alte obiecţii? Nu. Adoptat.

Pentru art.38 se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Cap.V devine Cap.IV şi reformulează titlul. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.39. Se propune eliminarea acestui articol. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.40. Se propune eliminarea. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.41. Se propune eliminarea. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.42 care devine 29. Este reformulat la poziţia 50 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.43 devine art.30. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.44. Se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.45 care devine art.31, este reformulat la poziţia 53 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.46 care devine art.32. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se propune introducerea unui nou text ca art.33. Vedeţi la poziţia 55 din raport această formulare, acest nou text. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.47 devine art.33 şi este reformulat. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.48. Se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.49 devine art.35 şi este modificat de către comisie. Dacă sunt obiecţii. Nu sunt. Adoptat.

Art.50 devine art.36 şi este reformulat. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.51. Se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.52. Se propune eliminarea. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

După art.36, în noua numerotare, se propune introducerea unui nou capitol, Cap.VII, cu titlul "Sancţiuni" şi se propune o formulare a art.37.

Îl găsiţi în raport la poziţia 62. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.63. Cap.VI devine Cap.VIII. Vedeţi titlul propus la poziţia 63. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se propune introducerea unui nou text ca art.38. Îl găsiţi la poziţia 64 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.53 devine art.39. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.54 devine art.40 şi este reformulat la ultima poziţie a raportului. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Am parcurs toată legea. Rămâne ca să ni se facă un raport suplimentar pentru articolul retrimis. Termenul este de o săptămână. Se poate lucra în paralel şi cu bugetul.