Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Reluăm dezbaterile la Codul Penal pe care le-am amânat pentru soluţionarea unor texte care au suscitat discuţii.

Ne-am oprit la poz.288, art.220, cu privire la calomnie.

Dau cuvânt domnului deputat Boc, cu privire la amendamentul pe care domnia sa l-a făcut.

În nume personal sau în numele comisiei?

Domnul Emil Boc:

Amendamentul este în nume personal, domnule preşedinte, şi voi fi foarte scurt pentru că am avut deja o dezbatere generală pe marginea acestui articol.

În cadrul amendamentelor respinse, la pct.42 şi la pct.43, există două amendamente pe care le-am depus cu privire la calomnie.

Primul amendament vizează eliminarea calomniei din Codul Penal şi sancţionarea acesteia doar la nivel civil, la fel ca şi în cazul insultei.

Trei argumente pentru eliminarea calomniei:

1) Nu este firesc ca pentru un delict de opinie să se aplice o sancţiune penală.

Libertatea de exprimare nu poate fi limitată prin sancţiuni penale. Libertatea de exprimare presupune şi exprimarea ideilor care şochează, ofensează sau chiar deranjează. Din acest punct de vedere, aplicarea aceleiaşi sancţiuni ca şi în cazul insultei - de a fi reglementată doar la nivel civil - mi se pare o consecinţă firească şi logică.

2) Sancţiunea penală în esenţă pentru un delict de opinie are un efect de cenzură asupra acelora care ar trebui să beneficieze de exerciţiul libertăţii de exprimare în interes public, în sensul că induce acea stare de autocenzură de a nu scrie, existând temerea aplicării unei sancţiuni penale care înseamnă cazier, cu toate consecinţele pe care le cunoaştem.

Şi, nu în ultimul rând, în al treilea rând, la nivel european, exigenţele Convenţiei Europene cer ca aceste delicte de opinie să nu fie incriminate în legislaţia penală şi să rămână la nivel civil.

Dacă acest amendament nu va fi acceptat, în subsidiar, domnule preşedinte, v-aş propune să avem atenţia cu privire la sancţiunea calomniei în forma propusă de către iniţiator şi acceptată de către comisie: "Afirmarea sau imputarea în public prin orice mijloace a unei fapte determinate privitoare la o persoană care dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu zile amendă." Este art.220, care trebuie să fie corelat cu art.56 din Codul Penal, unde se spune: "Dacă legea prevede că o infracţiune se pedepseşte numai cu amendă fără a-i arăta limitele, minimul special al zilelor amendă este de 20 de zile, iar maximul special de 120 de zile." Altfel spus, în cazul calomniei sancţiunea minimă ar fi 20 de zile şi sancţiunea maximă 120 de zile amendă. Dacă coroborăm acest text cu un alt text din Codul Penal, care stabileşte cuantumul material pentru fiecare zi amendă, observăm că se poate ajunge la o pedeapsă între 20 de milioane şi 120 de milioane, având în vedere că fiecare zi amendă este şi poate fi calculată între 100.000 şi 1.000.000 de lei.

Având în vedere starea materială a românilor, noi considerăm că aceste pedepse trebuie să fie corelate. O sancţiune minimă de 20 de milioane care poate fi aplicată de judecător este exagerată. Din acest punct de vedere, soluţia subsidiară pe care v-o propunem este de a compatibiliza aceste sancţiuni cu situaţia materială şi, astfel, am propus ca amendament sancţionarea calomniei, dacă dumneavoastră veţi respinge primul amendament, cu zile amendă de la 10 la 120, lăsând maximul special dar coborând minimul special de la 20 la 10 pentru a da posibilitate judecătorului să individualizeze în concret pedeapsa care trebuie să fie aplicată, în funcţie de circumstanţele cauzei, în funcţie de gravitatea prejudiciului adus onoarei, reputaţiei unei persoane.

Credem că a lăsa la dispoziţia judecătorului o mai mare posibilitate de apreciere este în concordanţă şi cu exigenţele europene care vizează principiul proporţionalităţii pedepsei.

Domnule preşedinte,

În concluzie, v-aş ruga să acceptaţi primul amendament de eliminare şi, în condiţiile acestea, dacă va fi cazul, să treceţi şi la amendamentul subsidiar de a coborî pragul zilelor amendă de la 20 la 10.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Şi-au manifestat dorinţa de a interveni mai mulţi colegi.

Vă amintesc tuturor prevederile regulamentului, cu privire la dezbaterea amendamentelor respinse: se dă cuvântul câte unui reprezentant de grup parlamentar cu privire la acest amendament propus spre respingere.

Domnul deputat Olteanu a cerut, doamna deputat Mona Muscă şi domnul deputat Bolcaş Lucian.

Tocmai spuneam, stimaţi colegi, că asupra amendamentelor respinse să se pronunţe câte un reprezentant de grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că ar trebui să diagnosticăm cu luciditate o asemenea situaţie şi să spunem, în mod argumentat, lucrurilor pe nume. Primul lucru care trebuie afirmat, şi fără îndoială colegii din opoziţie îl cunosc, nu există un standard european obligatoriu pentru România, prin care România să fie nevoită să dezincrimineze calomnia. Şi, pe acest lucru, vă rog să-mi aduceţi contraargumente în acest sens. Dacă le veţi aduce, voi vota cu opoziţia, dacă nu însă, haideţi să fim raţionali, rezonabili şi să admitem că textul iniţiatorului este un text care vizează o sancţiune suplă, mai blândă, mult mai blândă decât aceea prevăzută în Codul penal în vigoare.

Al doilea lucru. Fiecare politică, orice politică penală vizează sancţionarea sau nesancţionarea penală a unei fapte, dacă există fenomenul respectiv şi dacă bineînţeles este considerat că mijlocul respectiv ar putea fi eficient. Dintr-o asemenea perspectivă, nimeni nu poate indica, pe baza unei analize concrete, efective, că, în ultimii 14 ani, fenomenul sau numărul, amploarea şi gravitatea infracţiunilor sesizate cu privire la calomnie s-ar fi diminuat, încât ar fi nevoie de o dezincriminare totală. De aceea, încă o dată, eu cred că proiectul Guvernului este rezonabil şi trebuie acceptat, pentru că el are o viziune suplă şi o sancţiune mult diminuată cu privire la acest fenomen. Aş vrea însă să menţionez un alt lucru care mi se pare, de asemenea, important. Sunt ţări europene, foarte multe ţări europene, aş începe cu Italia, de pildă, unde nu numai că infracţiunea de calomnie este considerată o infracţiune gravă, ci se şi prevede pedeapsa privativă de libertate, ba chiar s-au şi luat măsuri de arestare preventivă în cazuri în care autorii faptelor respective au fost chiar parlamentari, din perspectiva în care cu privire la aceşti autori s-a constatat că, datorită exercitării excesive, în sens penal, a libertăţii jurnalistice, ei au fost încadraţi la această infracţiune.

Aş vrea să citez câteva exemple de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă-mi permiteţi, pentru a vedea foarte clar că lucrurile stau altfel, în sensul că trebuie pornit de la un standard european pe care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei l-a stabilit prin Recomandarea nr.1165/1998 şi prin care se spune foarte clar că libertatea de expresie şi protecţia vieţii private sunt două drepturi fundamentale, de valoare egală, care trebuie să beneficieze de o protecţie egală în faţa legii. În Codul penal avem sancţionată infracţiunea cu privire la viaţa privată, o sancţiune care este mult mai mare decât sancţiunea prevăzută pentru calomnie şi care ar putea, aceasta din urmă, fără îndoială, afecta libertăţile jurnalistice. Pe de o parte avem sancţiune privativă de libertate, pe de altă parte avem zile amendă. Şi aşa, modul de abordare al iniţiatorului este o viziune, repet, suplă şi care vizează o sancţiune mult blândă, chiar cu riscul acestei disproporţionalităţi în reglementarea celor două drepturi fundamentale. De altfel, Curtea de la Strasbourg s-a pronunţat în numeroase cazuri, începând cu cazul Prager şi Oberschlick contra Austriei, din 26 aprilie 1995, prin care se spune, citez: că faptele - era vorba de o calomnie care viza un judecător - că faptele erau de o extremă gravitate, spune Curtea şi că amploarea şi excesivitatea reproşurilor formulate nu se bazau pe o informaţie faptuală suficientă şi că, prin urmare, nu se putea invoca protecţia art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de expresie. În acest sens, putem cita şi Decizia Barfod contra Danemarcei şi, fără îndoială, şi alte decizii.

Nu aş vrea să insist prea mult aici, vreau însă, repet şi închei cu un apel la luciditate, pentru a înţelege că infracţiunea vizată de textul discutat astăzi nu vizează doar ziariştii, ci vizează autori ai unei asemenea infracţiuni, care pot fi nedefiniţi, pot să nu se găsească neapărat în această categorie profesională a cărei importanţă nu încetăm s-o subliniem. Fără îndoială, libertăţile jurnalistice trebuie protejate, ele sunt protejate, ca atare, cred eu, de acest text, şi că, la urma urmei, chestiunea se rezumă la o aplicare corectă a legii de către judecător, exact principiul pe care-l amintea colegul nostru, atunci când s-a referit la proporţionalitate. Prin urmare, judecătorul ar trebuie să condamne la zile amendă sau să absolve de vină un jurnalist, dacă interesul legitim justificat şi care este prevăzut de lege şi mai ales informaţiile, natura informaţiilor dezvăluite vizează protejarea unui interes legitim superior, unei valori fundamentale deosebite, care este aceea a dreptului cetăţeanului la informaţia de interes public, drept de care, fără îndoială, toţi trebuie să beneficieze, ca urmare a acestei funcţii esenţiale, într-o societate democratică, a presei de a fi câinele de pază al democraţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Dacă tot aţi vorbit de standarde europene, v-aş ruga să încercaţi să aplicaţi şi standardul de concizie practicat în... La toţi mă refer, nu numai la dumneavoastră.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, sper că nu este o limitare a posibilităţii de exprimare, a dreptului la exprimare, mai ales în Parlamentul României. Mă bazez pe faptul că ceea ce aţi spus dumneavoastră acum poate fi doar o atenţionare a noastră să nu depăşim limitele.

Domnul Valer Dorneanu:

Exact.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc frumos că mi-aţi confirmat acest lucru.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte şi domnule ministru,

Ştim cu toţii că nimeni nu poate fi pedepsit pentru criticile sau insultele aduse naţiunii, statului sau simbolurilor acestuia, Guvernului, agenţiilor sale, oficialităţilor publice sau unei naţiuni sau stat străin, simbolurilor Guvernului, agenţiilor sale ori oficialităţilor publice ale acestuia, decât dacă criticile sau insultele sunt menite sau au şanse să incite, în mod iminent, la violenţă.

Acestea fiind spuse, vreau să vă aduc aminte, domnule ministru şi stimaţi colegi, că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la Strasbourg, România a făcut obiectul multor, multor discuţii. Foarte mulţi dintre noi am fost acolo şi am asistat la aceste discuţii, în care ni se cerea, sigur, nu există un standard european obligatoriu, e firesc, cum să vă spun eu, e practic adaptabilă această idee la tot ce facem noi privind Uniunea Europeană. Nimic nu e obligatoriu, până la urmă. Există însă nişte standarde europene care, pe timp ce trece, au stacheta tot mai înaltă. Noi, pe timp ce trece, mai reducem, aşa, câte jumătate, cu jumătate de măsură şi nu vom ajunge niciodată la standardele europene, în acest mod. Cu alte cuvinte, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ştiţi foarte bine, stimaţi colegi şi domnule ministru, că s-a cerut elegant dezincriminarea calomniei şi insultei.

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

În ce document?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Dezincriminarea - există documente, în acest sens. Chiar la dezbaterea la care am luat eu parte, la Strasbourg, acea dezbatere s-a terminat cu un asemenea document şi o să vi-l dau ca să-l vedeţi, stimate coleg.

Drept urmare, noi nu vorbim aici de standarde obligatorii, vorbim de libertatea de exprimare, care nu trebuie să aibă piedici care pot să aducă cenzura sau autocenzura, pentru că asta se întâmplă.

Domnule ministru, probabil dumneavoastră ştiţi că, la ora actuală, sunt, din 1989 până acum, peste 400 de jurnalişti acţionaţi în judecată, dintre care, din păcate, cam 10% sunt condamnaţi. Eu cred că dumneavoastră vreţi să faceţi o treabă bună, un lucru întreg şi nu o jumătate de măsură. Vă aduc aminte că, de la începutul legislaturii, noi am avut iniţiative, şi PNL-ul, şi PD-ul, pe această temă. Pot să vă mai spun că, împreună cu societatea civilă, am lucrat un asemenea proiect de lege privind câteva chestiuni din Codul penal care trebuiau modificate, în spiritul, nu în obligativitatea, ci în spiritul standardului european.

Ei bine, chiar în această sală, doamna Rodica Stănoiu, fost ministru al justiţiei, a coborât şi m-a rugat, de faţă cu mai multă lume, să depun acel proiect de lege, pentru că Ministerul Justiţiei va produce, va elabora un asemenea proiect de lege exact la standardele prevăzute de proiectul nostru de lege împreună cu societatea civilă. Am aşteptat, de atunci, cred că este aproape un an, şi acum, văzându-vă pe dumneavoastră ministru al justiţiei, am sperat şi mai sper încă să se producă acea schimbare întreagă, şi nu cu jumătate de măsură. A face un lucru întreg, în acest domeniu, înseamnă a dezincrimina calomnia.

Dumneavoastră ne propuneţi o amendă penală. Domnule ministru, ştiţi foarte bine că amenda penală, subliniez: e penală, deci prin ceea ce ne propuneţi dumneavoastră nu se dezincriminează calomnia. Vom rămâne cu aceleaşi tare şi cu amenda penală, ca şi cu cele care sunt acum. Aici s-a spus că nu există, sunt şi alte ţări europene care au o asemenea legislaţie. Dumneavoastră ştiţi foarte bine, chiar acolo unde există o asemenea legislaţie, ea nu s-a schimbat, nu discutăm motivele acum, ar fi prea mult de vorbit, dar ea nu se aplică. Ştiţi foarte bine acest lucru: nu se aplică, nu există un jurnalist care să fie acţionat în justiţie pe teme de calomnie.

Drept urmare, domnule ministru, dacă vreţi, într-adevăr, să fim la standardele europene, să nu mai fim făcuţi de ruşine la Curtea Europeană, la Strasbourg, când participăm la tot felul de dezbateri pe această temă, dacă vreţi, într-adevăr, să dezincriminaţi şi să nu mai fim puşi la zid în toate rapoartele de ţară, faceţi un lucru întreg. Aveţi ocazia, sunteţi la începutul legislaturii dumneavoastră, puteţi să luaţi taurul de coarne şi să faceţi exact ceea ce trebuie în această privinţă: să scoateţi, din Codul penal, calomnia. Preşedintele Curţii Europene spunea, la Strasbourg, la sfârşitul unei întruniri, că libertatea de exprimare este libertatea fiecăruia în parte şi libertatea tuturor, adică este libertatea însăşi.

Domnule ministru, ca ministru al justiţiei, dumneavoastră trebuie să slujiţi libertatea însăşi. Aveţi curajul şi scoateţi, din Codul penal, calomnia.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Lucian Bolcaş, liderul Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să fiu concis, pentru că tot ce trebuia să se spună în acest domeniu s-a spus, şi pro şi contra.

Din punctul nostru de vedere, problema încriminării sau dezincriminării calomniei, ca infracţiune, este dincolo de disputa juridică, o problemă de voinţă politică. Vi se propune clar, cert şi categoric să optaţi. Există voinţa politică de a dezincrimina calomnia sau nu există această voinţă politică?

E adevărat că, în acest domeniu, s-au manifestat şovăieli, chiar din partea iniţiatorilor şi asta nu este bine, pentru că şi-au pus amprenta şi asupra discuţiilor pe care le-am purtat noi, aici, în Parlament. Nu trebuie să confundăm şi să punem o trăsătură de unire între libertatea de exprimare şi calomnie. Nu trebuie să punem o trăsătură de unire, un semn al egalităţii între dezincriminarea calomniei şi libertatea de expresie. Trebuie să ne gândim la formula care este absolut necesară pentru a rezolva corect problemele democraţiei însăşi, constând în libertatea nu atât de exprimare, cât libertatea de discuţie, pe baza acestei exprimări.

Regretatul Ion Raţiu, coleg de facultate cu tatăl meu, cita, de multe ori: "Mi-aş da şi sângele ca să poţi avea o altă opinie decât mine". Este adevărat. Şi, atunci, pe această voinţă politică, eu spun şi Partidul România Mare îşi exprimă ideea că nu trebuie incriminată penal, ca infracţiune, calomnia, ca atare. Există mijloace ale Dreptului, şi mă refer, în primul rând, la mijloacele Dreptului civil, în cadrul răspunderii delictuale, care, ca şi în cazul insultei, şi acum veţi înţelege de ce m-am raliat propunerii de a se discuta ambele articole, ca şi în cazul insultei, pot duce la sancţiunea pecuniară necesară, fără a atrage anatema penalului. Pentru ca să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, penalul înseamnă, totdeauna, o anatemă care se regăseşte nu atât în cazierul individului, ce poate să fie şters, cât în personalitatea individului, care este totdeauna publică, independent ce poziţie socială ar avea el.

Există argumente juridice pro şi contra, trecând de la aspectul politic, aşa cum există şi argumente politice de oportunitate. Nu neg că oameni îndreptaţi cu privirea spre prezent consideră că nu este oportună dezincriminarea calomniei în condiţiile efervescenţei anului electoral, dar Codul penal este o proiecţie pentru viitor şi aş vrea să fie pentru totdeauna, aşa cum este bunul şi bătrânul nostru Cod civil, care a împlinit un secol. Există şi argumente juridice pro şi contra, au fost înfăţişate. Daţi-mi voie să nu le repet, dar unul dintre argumentele pe care le consider esenţiale este cel al practicienilor. Şi insulta şi calomnia sunt denumite şi îl rog pe domnul ministru care, alături de noi, a tras la şaibă, să-şi reamintească, sunt crime de mahala.

A îngreuna mersul justiţiei penale, care şi aşa are o cotă ridicată, nu numai de încărcare, dar şi de responsabilitate cu aceste crime de mahala, nu foloseşte absolut nimănui. Nici un alt argument juridic de menţinere privind gravitatea faptei, ca atare, nu rezistă în raport de sancţiunea, care tot pecuniară este, dar fără blamul penalului ce se poate obţine în civil. Practic, se mai întâmplă şi altceva şi aceasta nu este numai lacuna modului în care judecătorii aplică un text de lege, ci este lacuna textului de lege.

Afirmând, în presă, de exemplu, o faptă determinată, pe care eu o justific cu posibilităţile mele de investigare, de ziarist, înainte de a se declanşa o anchetă penală privind acest denunţ public, cel care a fost vizat introduce această acţiune penală de calomnie şi, printr-o hotărâre favorabilă, cred că-şi spală toate păcatele. E bine să vedem şi reversul medaliei, atunci când judecăm un text pro sau contra. Spun că şi juridic este posibil, este şi necesar. Nu achiesez la subsidiarul propus de colegul Boc, în ceea ce priveşte micşorarea eventuală a cuantumului amenzilor. E un paleativ care nu serveşte nimănui, ci, dimpotrivă, permite proliferarea acestor fapte, nu vreau să le numesc infracţiuni, sub girul unei pedepse mai uşoare şi mai blânde. Nu aceasta este soluţia. Există, totuşi, o posibilitate. Nu o neg, dar nu o adopt. Spun: ne pronunţăm ferm pentru eliminarea acestui text.

Există o posibilitate la care autorii şi cei care au discutat probabil că nu s-au gândit, şi anume ca faptele care constituie conţinutul infracţiunii de calomnie să fie condiţionate de repetabilitate, pentru că această repetabilitate a faptelor se grefează pe ceea ce tehnic penal numim demonstrarea intenţiei directe de a expune pe nedrept o persoană oprobiului public. Este o propunere care ar putea mulţumi foarte multă lume, dar, aflându-ne în această fază de dezbateri, o ridic numai ca o problemă pentru viitoarele dezbateri de la Senat. Concluzia: ne pronunţăm ferm şi fără nici un fel de echivoc pentru eliminarea textului.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

La următoarea intervenţie, să ne explicaţi ce înseamnă intervenţie lungă, pentru că intervenţie scurtă ne-aţi demonstrat. (Aplauze şi amuzament în Grupul PSD).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, să vă ferească Dumnezeu nu să vă explic, ci să vă demonstrez.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu. (Discută cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, în privinţa propunerii subsidiare, punctual la aceasta m-aţi invitat să iau cuvântul, comisia este de acord să coborâm acel minim la 10 zile, dar va trebui să intervenim şi la partea generală, să modificăm art.56 alin.3, să punem o virgulă, să spunem "dacă legea nu prevede altfel". Şi, atunci, acest amendament subsidiar al domnului deputat Boc va fi primit, modificând, repet, şi maximul general din art.56 alin.3.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Deschidem cutia Pandorei!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun, întâi, votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc pentru eliminarea textului, deci dezincriminarea totală a calomniei.

Cine este pentru? 25 voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 88 de voturi împotriva eliminării.

Abţineri dacă sunt? Nu sunt.

Primul amendament al domnului Boc a fost respins.

Cu privire la al doilea amendament acceptat şi de comisie, supun votului dumneavoastră acest lucru.

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

În timpul votului, nu ridicaţi probleme de procedură, stimaţi colegi!

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Este vorba de celălalt amendament de la art.56.

Domnul Valer Dorneanu:

Acela va fi votat, stimate domnule coleg, dacă votăm acest text, că dacă nu, rămâne textul aşa cum este.

Vă rog frumos să-mi permiteţi să continui lucrările regulamentar.

Cine este pentru al doilea amendament al domnului Boc? 105 voturi pentru amendament.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 13 abţineri.

Cu 105 voturi pentru, 2 împotrivă şi 13 abţineri, a fost votat amendamentul cu privire la art.220, renumerotat 226 formula propusă de domnul deputat Boc şi însuşită de comisie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Explicarea votului!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, explicarea votului se face la votul final.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este o problemă care interesează.

Explicarea votului este foarte simplă. Modificând cuantumul amenzilor aici, va trebui să umblăm şi la partea...

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să fiţi atenţi la lucrări! Acest lucru s-a propus deja şi am spus că-l supun imediat votului. Vă rog, din suflet, să-mi daţi voie să continui lucrările şi să fiţi atent şi dumneavoastră.

Deci consecinţa votării amendamentului domnului Boc, supun votului dumneavoastră modificarea, de fapt completarea art.56, în sensul adăugirii, după virgulă, la alin.3, a sintagmei "dacă legea nu prevede altfel".

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este simplă. Modificarea acestor limite generale ale pedepsei face varză din Codul penal. Varză aţi vrut, varză găsiţi acum, pentru că, dacă vom spune "dacă legea nu prevede altfel", deschidem poarta ca toate legile speciale care prevăd sancţiuni penale să-şi facă minimele cum doresc ele. Nu se poate aşa ceva!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Într-un fel, ca rigoare teoretică, vă înţeleg; pe fond, nu vă înţeleg deloc. Aţi vrut să nu se pedepsească deloc calomnia. Acuma vreţi să se pedepsească mai grav. Închideţi portiţa unei sancţiuni mai blânde. Faceţi-mă şi pe mine să înţeleg logica dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Logica este foarte simplă. A elimina este un lucru, a umbla la o sancţiune care bulversează Codul penal este cu totul altceva, este o logică foarte simplă şi, dacă îmi daţi voie, pentru prima dată de când vorbesc la această tribună, să fac apel la meserie, cei care sunt de această profesie vor înţelege foarte simplu.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră completarea art.156 cu sintagma "dacă legea nu prevede altfel".

Cine este pentru? 121 voturi pentru.

Împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri?

9 abţineri.

Cu 121 voturi pentru, 12 împotrivă, 9 abţineri s-a adoptat amendamentul la art.156. Deci, s-a adoptat completarea acestuia.

La 221 articol vechi, renumerotat 227, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul cap.IX - votat textul iniţial.

Trecem, în continuare, la poziţia 374, care se referă la infracţiunea de corupere a alegătorilor. Dau cuvântul, în numele comisiei, domnului deputat Boc, pentru a prezenta o soluţie de compromis.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, aici avem următoarea problemă; avem un text în proiectul Codului penal, pentru coruperea alegătorilor, şi avem un text în noua lege cu privire la constituirea autorităţilor administraţiei publice locale, lege care deja este publicată în Monitorul Oficial. Pentru a evita paralelismul legislativ, vă propunem acelaşi text, cu menţiunea următoare: în Codul penal trebuie să facem referire şi la referendum, la votul în cadrul referendumului, pentru că Legea alegerilor locale este circumscrisă doar la legile pentru funcţia de primar şi de consilier local şi judeţean.

În consecinţă, vă propunem următorul text, pentru a avea o soluţie legislativă unitară: "promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale, în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat, ori să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului, precum şi primirea acestora de către alegători în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 la 5 ani". Este o soluţie legislativă unitară şi evităm paralelismul legislativ, aşa cum am menţionat. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră acest text pentru art.298 alin.1, renumerotat 304.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitatea celor prezenţi.

La poziţia 425, rămasă şi aceasta în divergenţă între noi, nu cu Senatul, respectiv la art.344 iniţial, 349 renumerotat.

Domnul Boc doreşte să intervină în nume personal. Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, în nume personal, pentru că am avut şi amendament formulat aici. am apreciat şi apreciez că alin.1 ar trebui să fie eliminat, cel care spune: "fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în apropierea acestora, cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida sau a influenţa în orice fel judecata, se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu zile amendă". Am apreciat, pe de o parte, că ar reprezenta o ofensă la adresa judecătorului să spunem că el nu ar putea judeca în cunoştinţă de cauză şi s-ar supune nu legii, ci presiunii grupurilor de presiune; în al doilea rînd, noi nu avem în legislaţia românească definit grupul de presiune şi ar putea constitui un text care să dea posibilitatea unor interpretări abuzive şi a unei practici pe măsură, dacă lăsăm această formulare şi, în consecinţă, soluţia pe care o propunem este eliminarea.

De asemenea, al treilea contraargument pentru textul în vigoare, "în apropierea sălilor de judecată" este o formulă atât de vagă, încât, practic putem înţelege orice, la 10 metri, la 50 de metri, la 100 de metri, care este modalitatea de a aprecia, ce înseamnă în apropierea sălilor de judecată existenţa unui grup de presiune, din acest punct de vedere.

În consecinţă, având în vedere aceste argumente, soluţia pe care am propus-o este eliminarea, pentru a evita interpretările abuzive, sau cel puţin definirea expresă a ceea ce înseamnă "apropiere" sau eliminare a acestei sintagme cu privire la apropierea acestora.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al Comisiei juridice.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Observând conţinutul legal al acestei infracţiuni de la art.349, renumerotat vorbesc, 344 text iniţial, cred că am putea opera, mă refer la aspectul 2, invocat de colegul nostru, domnul deputat Boc, şi să spunem "fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată, ori în incinta instanţei" şi textul continuă: ".."cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida... etc."

Deci, ne pronunţăm împotriva eliminării şi vă rugăm, stimaţi colegi, să fiţi de acord cu această modificare "ori în incinta instanţei", în loc de "în apropierea acestora". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră întâi amendamentul domnului Boc pentru eliminarea textului de la 349 alin.1.

Cine este pentru? 11 voturi pentru.

Împotrivă? 145 voturi împotriva eliminării.

Abţineri, dacă sunt? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră textul art.349, astfel cum a fost reformulat în această şedinţă de către preşedintele Comisiei juridice, deci, nu "în apropierea acestora", ci "în incinta instanţei".

Cine este pentru? 141 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 11 abţineri şi multe voturi neexprimate.

Deci, amendamentul comisiei, reformulat astăzi în şedinţă, de la pct.425 a fost admis cu 141 voturi pentru, 11 abţineri, nici un vot contra.

La celelalte două alineate dacă sunt intervenţii? Nu. Votate în formularea din amendamentul 425.

poziţia 435, cu privire la art.351. La art.351 rămăsese în discuţie referirea la maximul special cu privire la infracţiunea gravă, dacă este de cel puţin 5 ani sau peste 5 ani. Dau cuvântul domnului preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reflectând, am zis că formularea "peste 5 ani" este cea potrivită şi urmează ca acest Cod penal să ajungă şi la colegii noştri din Senat, vedem şi părerea domniilor lor şi eventual, dacă va fi cazul, spun, se va ajunge la o mediere. dar propunerea noastră este ca la 351, actuala numerotare de la iniţiator, alin.2, final - "peste 5 ani". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră pentru alin.2 de la art.351 această formulare, mai exact această sintagmă "peste 5 ani", în loc de "cel puţin 5 ani".

Cine este pentru? Pare a fi unanimitate. Totuşi întreb dacă sunt voturi contra sau abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitatea celor prezenţi, textul alin.2 a fost votat în această formulare.

La poziţia 505, care a rămas de asemenea în suspensie... (Domnul preşedinte Ion Neagu se consultă cu prezidiul.)

În discuţie a fost alin.4, cu privire la efectuarea oricăror operaţiuni de export având ca obiect bunuri culturale mobile clasate. Domnul deputat Márton a fost cel care a ridicat problema.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte, noi propunem să menţinem varianta Guvernului, pentru că este în consens cu legea specială, cea referitoare la patrimoniul mobil, deci, varianta primită de la Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia, dând dovadă de flexibilitate, renunţă la forma adoptată, vă propunem, cel puţin, şi menţinem 413 alin.4 în forma care ne-a fost trimisă de către iniţiator. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră la alin.4 forma iniţiatorului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă sau contra?

Unanimitate de voturi.

La 506... (Domnul preşedinte Neagu, împreună cu domnul deputat Márton Árpad Francisc se consultă cu prezidiul.)

Stimaţi colegi,

La celelalte puncte rămase în suspensie autorii amendamentelor ridicate în plen, ai intervenţiilor ridicate în plen au renunţat, noi n-am votat însă textele.

La 522 poziţia, art.428 dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

La poziţia 523, art.429 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 523 al comisiei. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat art.429, conform propunerii comisiei.

La art.430 urmăriţi amendamentul 524. nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

La art.490 urmăriţi amendamentul 596. Nu aveţi obiecţiuni, admis amendamentul, modificat... Suntem la poziţia 596, art.490, renumerotat 502. Votat în unanimitate, nefiind obiecţiuni.

Poziţia 603, art.496, renumerotat 508. Urmăriţi amendamentul 603. Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

La "amendamente respinse" există, la pag.384, amendamentele 69 şi 70; 68 - 69 - 70, de eliminare. Este vorba de neprezentare la încorporare. Domnule preşedinte, de ieri, eu ştiu că suntem în NATO sau de astăzi suntem în NATO; de ieri, depinde la ce oră şi cum ne raportăm. De ieri suntem în NATO, da? În 2 aprilie numai la Bruxelles se va mai pune un steag, dar de ieri suntem în NATO şi cred că este firesc ca într-un Cod penal modern, care, - atenţie! -, va intra în vigoare la un an de la data adoptării lui de către Parlament, când, cu alte cuvinte, vom fi de aproape 2 ani în NATO, să mai menţinem o sancţiune penală pentru neprezentarea la încorporare.

Deci, două argumente pentru eliminare:

1. textul Constituţiei României nu mai prevede obligativitatea stagiului militar şi,
2. suntem în NATO, iar exigenţele NATO presupun armata de profesionişti, şi nu armata de voluntari, bazată pe recruţi. Având în vedere şi argumentul că acest Cod penal va intra în vigoare la un an de la data adoptării, ori încă acest Cod penal nu este adoptat de Camera Deputaţilor, va merge la Senat, va fi mediere, deci, mai presupune cel puţin 4-5-6 luni de zile adoptarea Codului penal, credem că eliminarea acestui text ar fi un semnal politic în concordanţă cu rigorile şi cu necesităţile integrării României în NATO.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Noi, cu toţii, atunci când ceream votul pentru noua Constituţie, am promis un anumit lucru şi anume, cel cu privire la armata neobligatorie. În situaţia aceasta, mă întreb, ce vor spune cei care ne-au auzit atunci, dacă noi acuma ridicăm mâna pentru sancţiuni la refuzul încorporării. Nu putem, într-un anumit moment dat, pentru votarea Constituţiei în vederea referendumului să spunem una, şi acuma, în plen, la Codul penal să spunem alta, pentru că oamenii între timp au votat.

Nu se poate să nu ţinem cont, cum spunea şi colegul meu, domnul Emil Boc, de Constituţie. Păi, ori este o Constituţie de care ţinem cont, ori atunci, ce rost a mai avut să mai modificăm Constituţia; trebuia să o lăsăm cum era. Drept urmare, cred că indiferent de NATO sau ne-NATO, noi avem nişte obligaţii faţă de oamenii pe care i-am chemat la vot în vederea... şi unul dintre argumentele principale a fost "armata nu mai este obligatorie". Şi acuma, tot noi venim şi le dăm sancţiuni că nu se supun recrutării. Nu putem o dată să spunem una şi altă dată alta, în funcţie de conjunctură.

Drept urmare, rugămintea mea este să ţinem cont de Constituţia României, să ţinem cont de promisiunile făcute şi să fim consecvenţi cu noi înşine şi cu legea supremă a ţării.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot ce au susţinut colegii mei antevorbitori este real, numai că dacă bine îmi amintesc, nu am Constituţia la mine, problema aceasta referitoare la serviciul militar urmează a fi rezolvată printr-o lege, ăsta-i un aspect.

Un al doilea aspect, cu care sper că veţi fi de acord. De unde scoatem în acest moment banii necesari pentru a avea o armată numai de profesionişti? Oare, domnilor colegi, uitaţi că sursele de finanţare, sursele de mărire a bugetului statului sunt foarte reduse şi de foarte multe ori nu sunt respectate de cei care ar trebui să aducă la îndeplinire obligaţiile faţă de bugetul statului. Aşa stând lucrurile, eu zic că textul pentru această etapă îşi găseşte justificarea, urmând ca atunci când România va fi în măsură, şi din punct de vedere financiar, să susţină o armată în totalitate de profesionişti, să dezincriminăm astfel de fapte.

De aceea, vă propun să fiţi de acord cu raportul comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

A înscrie chiar în legea fundamentală texte care ţin numai de imagine şi propagandă se răzbună, dar problema aici nu este de imagine şi nu discutăm dacă a fost bine sau nu înscrisă în textul constituţional prevederea care a fost pusă în discuţie sau cum se va pune ea în aplicare. Problema este infracţiunea; există sau nu există. La această dată a adoptării Codului penal recrutarea există şi nu putem scăpa din perimetrul sancţionării pe cei care nu se supun acestei proceduri.

2. Procedura de recrutare priveşte nu numai simpla încorporare, chemare la oaste a tineretului, ci priveşte şi celelalte forme de chemare, chiar în cadrul unei armate de profesionişti, pentru a se supune la angajamentele luate. E vorba totuşi de o armată, şi nu este un club de doamne.

Sunt pentru menţinerea textului. (Doamna deputat Mona Muscă doreşte să revină la microfon.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă, îmi cer scuze că trebuie să vă reamintesc că aţi vorbit.

Deci, încă o dată vă spun, doamna deputat, nu abuzaţi de faptul că mi-aţi oferit ieri un măr.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu, deşi puteaţi să-l împărţiţi pe din două cu mine, dar mă rog, nu aţi făcut-o.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Nu putem confunda armata profesionistă, unde oamenii se duc de bună voie şi drept urmare nu vor face obiectul acestui articol, cu armata obligatorie, unde se întâmplă acum asemenea situaţii. Drept urmare, această confuzie trebuie eliminată.

Şi, în al doilea rând, vreau să spun că dacă eu aş fi tânăr la ora actuală sau mamă de băiat tânăr care ar urma să facă armata, eu nu v-aş mai crede în vecii vecilor pe nici unul din oamenii politici, indiferent că face parte din Guvern sau din Parlament sau dintr-un partid, în promisiunile făcute. Asta va fi consecinţa faptului că noi când promitem nu mergem cu lucrurile până la capăt, să le şi concretizăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Intervenţiile au fost făcute în legătură cu art.496 de la poziţia 603. Eu pusesem în discuţie art.490 de la poziţia 596. Aici n-au fost obiecţiuni, încât urmează să constatăm că s-a votat amendamentul 596 şi art.490, respectiv 502 renumerotat, va avea alcătuirea din amendamentul 596.

La art.496 a fost un prim amendament al domnului Boc, susţinut şi de PNL, care prevede eliminarea acestui text, deci, cu privire la sustragerea de la recrutare.

Cine este pentru amendamentul domnului Boc? 34 voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 161 voturi împotriva eliminării.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 34 voturi pentru, 161 voturi împotrivă, 7 abţineri, amendamentul domnului Boc a fost eliminat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul 603, cu privire la formularea art.496, prin renumerotare 508.

Cine este pentru? 172 de voturi pentru.

Împotrivă? 38 de voturi contra.

Abţineri? O abţinere.

Amendamentul nr.603, cu privire la art.508 alin.1, a fost adoptat cu 172 de voturi pentru, 38 împotrivă şi o abţinere.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

La ultimul amendament care mai figurează în raport, este ultimul, aş vrea să fiu bine înţeles: neprezentarea la încorporare nu trebuie să fie sancţionată penal. Există alte sancţiuni administrative care pot fi aplicate. Poate fi aplicată o amendă contravenţională pentru neprezentarea la încorporare. Este o soluţie care se practică şi în alte ţări. Dar, credem că, a menţine încă incriminată la nivel penal neprezentarea la încorporare reprezintă un semnal politic extrem de neconvingător cu privire la statutul actual al României, de ţară membră NATO.

În consecinţă, îi rog pe colegii noştri să accepte această propunere, să înţeleagă faptul că nu rămâne nesancţionată neprezentarea la încorporare - numai că nu-i mai trimitem în închisoare pe acei tineri care nu doresc să facă armată -, ci că le aplicăm o sancţiune contravenţională până când, în ultimă instanţă, Guvernul va elabora Proiectul de Lege cu privire la stagiul militar, fără ca acesta să mai aibă caracter obligatoriu.

Deci, un prim semnal ar fi coborârea la nivelul sancţiunii contravenţionale până la eliminarea definitivă a oricărei sancţiuni, evident, pentru neprezentarea la încorporare, în condiţiile în care în România stagiul militar obligatoriu nu va mai exista.

Domnul Valer Dorneanu:

A cerut cuvântul primul domnul deputat Tudor, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Marcu Tudor:

Am această propunere, dacă-mi permiteţi.

Domnule preşedinte,

Trebuie să fim consecvenţi cu noi înşine. Atunci când a fost propusă de către Ministerul de Interne - şi, parcă, acceptată şi de Ministerul Apărării Naţionale - posibilitatea de a înlocui serviciul militar cu plata unei sume de bani, primii care au sărit au fost colegii noştri din Partidul Democrat, care au spus că, în felul acesta, toţi cei cu bani se vor eschiva de la armată şi armata va fi făcută numai de oamenii care nu au posibilităţi materiale.

Exact în aceeaşi situaţie, vă aduc aminte, domnule Boc, vă înscrieţi şi acum, în condiţiile în care feciorii de bani gata sau, ştiu eu, oamenii cu posibilităţi materiale vor evita în permanenţă să satisfacă acest serviciu, plătind nişte sume, oarecum, modice; pentru că trebuie un echilibru: nu pot să zic că acela are bani - plăteşte mai mult, acela n-are bani - plăteşte mai puţin. Pentru el nici nu sunt importanţi banii ăştia, până la urmă. Şi rămân exact în aceeaşi situaţie - ca să facă armata - tot oamenii fără posibilităţi materiale, sau cei care, pur şi simplu, sunt nevoiţi să se împrumute, să vândă, să fure ca să facă rost de bani.

Este o greşeală mare pe care am accepta-o dacă am vota aşa ceva. Putem alt fel să zicem: rămâne la latitudinea juristului să constate care este gravitatea faptului - poate el are nişte circumstanţe atenuante - şi să-i înlocuiască vina penală, cu o amendă penală. Pot fi amândouă, dar în nici un caz numai una, pentru că am cădea într-un dezechilibru total, lucru pe care încă nu putem să-l acceptăm în executarea serviciului militar.

Deci, sunt împotriva unui astfel de amendament.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Varujan Pambuccian, şi apoi domnul Márton Árpád Francisc.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că trebuie să ne amintim câteva lucruri.

În primul rând, cred că trebuie să ne amintim că, atunci când a fost referendumul pentru votarea Constituţiei, foarte mulţi, foarte mulţi oameni au votat această Constituţie având în cap prevederea cu trecerea la armata de profesionişti. A fost un număr mare de oameni care au făcut lucrul acesta. Şi cred că este bine să găsim o formulă de tranziţie, până în momentul în care această armată de profesionişti se va înfiinţa.

De aceea, propunerea pe care a făcut-o domnul Boc mie mi se pare o propunere judicioasă, pentru că ea prevede exact o tranziţie. Coborârea nivelului de sancţionare de la nivelul penal la cel administrativ nu cred că ar introduce un sistem cenzitar, dacă nu vorbim de sume foarte mari.

Cred că ar fi şi un semnal foarte clar pe care l-ar da Parlamentul României că, într-adevăr, dorim să facem cât mai repede această trecere de la o armată care oricum consumă resurse foarte multe, fără a da eficienţa justificată de resursele pe care le consumă, la o armată modernă.

Cred că noi, ca ţară, merităm să dăm acest semnal, şi noi, ca Parlament, putem să facem acest lucru. Cred că el este în perfectă legătură cu modul în care au votat oamenii în momentul votării Constituţiei, şi cu ceea ce în definitiv am văzut în ultimii ani la televizor, legat de diferenţa între o armată de profesionişti şi o armată amorfă şi ineficientă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Márton Árpád Francisc.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Şi data trecută am încercat să vă conving că acest text, pe undeva, este chiar aberant. Dacă citim cu atenţie: "neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de trei zile"; deci, această sancţiune se aplică celui care a venit la încorporare în cea de a patra zi. Ce sancţiune primeşte persoana care s-a prezentat la încorporare în cea de a patra zi? Un an închisoare strictă. Da? Credeţi că este just? Mie mi se pare că nu. Şi atunci, dacă tot n-a venit în timp de trei zile, va încerca să nu vină deloc.

Din contră, eu zic că o astfel de prevedere legală te îndeamnă să nu vii deloc, dacă tot ai întârziat, pentru că, oricum, primeşti un an închisoare.

Mi se pare că eliminarea este cea mai corectă soluţie, precum şi găsirea, la "contravenţii", a unei amenzi - "între ..." şi "între ..." - şi, în funcţie de câte zile a întârziat sau nu a dorit să se prezinte, îl amendez. Aceasta este cea mai justă soluţie pentru această perioadă de tranziţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vreau doar să prezint punctul de vedere al Grupului parlamentar liberal.

În primul rând, susţinem în continuare eliminarea; categoric, eliminarea.

Ar fi, ca să spun aşa, atitudinea noastră cinstită faţă de noi înşine şi faţă de cei pe care i-am păcălit, în cazul în care nu acceptăm eliminarea.

Şi, în plus, categoric, susţinem amendamentul cu privire la o sancţiune administrativă, şi nici într-un caz penală. Este aberant să-i pedepseşti penal pe cei care, peste foarte puţin timp vor fi liberi să renunţe la serviciul militar şi care, de fapt, aşa au fost păcăliţi - că vor renunţa, că va face militărie numai cine vrea, şi acum o întoarcem.

Deci, susţinem amendamentul şi încă o dată revenim asupra eliminării propuse.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Boc, susţinut şi de alţi colegi, cu privire la eliminarea art.497, respectiv "neprezentarea la încorporare sau concentrare".

Cine este pentru eliminare? 38 de voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 189 de voturi împotriva eliminării.

Abţineri? 4 abţineri.

Amendamentul de eliminare a textului a fost respins cu 189 de voturi pentru respingere, 38 - pentru eliminare, 4 abţineri.

Supun votului dumneavoastră art.497, în formularea comisiei, pe care o aveţi la amendamentul nr.604.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru amendamentul nr.604.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

189 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 8 abţineri.

Stimaţi colegi,

Pentru a fi siguri că am votat cum trebuie, la ultimul articol, respectiv art.500, eu ştiu că am votat expres că "Prezentul Cod intră în vigoare la un an de la data publicării", şi nu la "6 luni".

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, s-a votat.