Dezbateri parlamentare

Domnul Bogdan Olteanu:

La pct.8 pe ordinea zi avem Proiectul de Lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

Legea are caracter organic, este prioritate legislativă de integrare, dezbătută în procedură de urgenţă.

Suntem primă Cameră sesizată.

Am primit, din partea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, un raport de adoptare şi o notă pentru includerea în raport a unui amendament respins.

Rog iniţiatorul să prezinte proiectul.

Doamna ministru Monica Macovei.

Doamna Monica Luiza Macovei (ministrul justiţiei):

Vă mulţumesc.

Voi prezenta foarte pe scurt motivul pentru care am redactat acest proiect de lege. Dar, pentru că aţi menţionat, domnule preşedinte, că este necesitate referitoare la procesul de integrare, aş vrea să vă citez din Raportul Comisiei Europene măsurile pe care România trebuie să le îndeplinească în mod obligatoriu, înainte de data integrării şi după data integrării, sub sancţiunea unor prevederi care să împiedice cetăţenii României să-şi recunoască în mod automat hotărârile judecătoreşti în statele membre ale Uniunii Europene.

De ce spun acest lucru? Este pentru că decizia dumneavoastră ar putea afecta interesele cetăţenilor României.

Vă citez din raport exact cum sună cerinţa: înfiinţarea unei Agenţii Naţionale de Integritate care să facă trei lucruri: să controleze averile, stările potenţiale de conflicte de interese şi incompatibilităţile.

De asemenea, se mai precizează că această agenţie va trebui să poată adopta decizii obligatorii şi, în al patrulea rând, aceste decizii trebuie să ducă la sancţiuni descurajante.

Aceste necesităţi sunt prevăzute în proiectul iniţial al legii, care prevede foarte pe scurt înfiinaţarea unei agenţii de integritate, un organ specializat în verificarea unitară şi sistematică a averii, conflicte de interese şi incompatibilităţi.

Proiectul prevede Agenţia de Integritate ca o structură administrativă autonomă, cu un buget propriu.

Pe cine controlează, pe cine ar urma să controleze această agenţie? Pe toţi cei care au obligaţia de a depune declaraţii de avere şi de interese. Pe scurt, pe cei care exercită funcţii şi demnităţi publice.

De asemenea, proiectul propune categorii suplimentare de persoane pentru declararea averilor, cât şi extinderea domeniului incompatibilităţilor.

Procedura controlului, foarte pe scurt, este o fază prealabilă, unde se verifică numai acte care sunt publice şi, apoi, în măsura în care rezultă necesitatea unui control efectiv, urmează această a doua fază, controlul propriu-zis, finalizată printr-un act de constatare.

Domnul Bogdan Olteanu:

O să rog stimaţii colegi să ia loc în bănci şi să asigure liniştea.

Doamna Monica Luiza Macovei:

Actul de constatare al agenţiei, odată rămas definitiv în instanţa de judecată, constituie un act de sesizare faţă de persoana respectivă, care trebuie să ducă şi care duce în proiectul iniţial la aplicarea de sancţiuni disciplinare, inclusiv revocarea din funcţie.

Sancţiunile sunt de natură disciplinară, aşa cum am spus, până la revocarea din funcţie. Mult controversata confiscare a averilor nu poate fi aplicată de această agenţie, sau de organismele de răspundere disciplinară, pentru că, după cum bine ştiţi, în Constituţie se prevede că numai averea dobândită ilicit poate fi confiscată. Şi există decizii ale Curţii Constituţinale, care au interpretat noţiunea de "ilicit" şi ne-au spus exact ce înseamnă "ilicit".

Această instituţie am spus că este o instituţie administrativă şi ia decizii administrative. Ea nu se suprapune cu nimic, cu nici o altă instituţie care există astăzi şi în nici un caz cu Poliţia şi cu Parchetul, aşa cum, în mod eronat, s-a susţinut în timpul dezbaterilor asupra acestei legi. Nu se suprapune, pentru că nu se ocupă de acea zonă a penalului, în care se poate dovedi şi se dovedeşte într-un proces penal că o anumită porţiune din avere provine dintr-o infracţiune. Acolo unde există astfel de indicii şi de suspiciuni şi de probe, avem Poliţie şi Parchet şi nu avem nevoie de o nouă instituţie, de o anticameră în acest proces penal.

Dimpotrivă, agenţia acoperă acea zonă gri, nepenală, în care există o porţiune de avere nejustificată, sau un conflict de interese, dar nu se poate dovedi că aceasta provine din infracţiune.

Pentru acest domeniu, în acest moment, nu există reglementări eficiente. Şi aceasta este aria pe care urmează s-o acopere, prin competenţa sa, Agenţia de Integritate.

De ce nu am susţinut proiectul din 2004? Foarte pe scurt, din două motive: pentru că are norme neconstituţionale, cum ar fi sancţiunea de eliberare din funcţie, pentru funcţii eligibile care, potrivit Constituţiei, pot determina anumite persoane să fie eliberate din funcţie numai în modalităţile prevăzute de Constituţie şi, doi, acel proiect din 2004 nu se ocupă de controlul averilor.

Aş mai aminti, în partea finală, că şi societatea civilă vă roagă, sau vă solicită să adoptaţi acest proiect de lege în forma cât mai apropiată de cea aprobată în Guvern. Mă refer la organizaţiile neguvernamentale, care au un cuvânt de spus cu privire la orice proiect de lege din societatea românească.

Având în vedere că la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor prin amendamentele admise, s-a adoptat o formă care creează o instituţie de care nu avem nevoie, ceea ce solicit este respingerea amendamentelor adoptate de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

Şi mai spun o dată. De ce nu avem nevoie de acest proiect în forma adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi? Pentru că acest proiect, practic, transformă agenţia într-o anticameră a organelor care aplică legea în domeniul penal.

Toată finalitatea activităţii agenţiei ar însemna să fie, potrivit proiectului în forma adoptată de comisie, sesizarea organelor de urmărire penală. Pentru asta, nu avem nevoie de o nouă instituţie. Repet, avem Poliţie şi Parchet, care pot face şi fac şi astăzi verificările de la bun început.

Vă mulţumesc şi aş aprecia foarte mult dacă discuţiile care urmează s-ar axa pe fondul acestui proiect de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamna ministru.

O să invit comisia să prezinte raportul.

O să am, de asemenea, rugămintea la liderii de grup, dacă doresc, pentru simplitatea procedurilor, să-mi comunice cine va vorbi din partea grupurilor parlamentare, între timp.

Vă rog. Domnul preşedinte Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Raport asupra Proiectului de Lege privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate.

În conformitate cu prevederile art.95 şi art.115 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond, în procedură de urgenţă, cu Proiectul de Lege privind înfiinţarea A.N.I., trimis cu adresa nr.616 din 14 august 2006.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi ale art.92 alin.8 pct.8 lit.h) şi lit.j) din Regulamentul Camerei, Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege, cu observaţii, conform avizului nr.982/2006.

Proiectul are obiectul de reglementare bine cunoscut şi este rezumat anterior şi din iniţiator.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei, membrii comisiei au examinat proiectul în raport cu amendamentele depuse în mai multe şedinţe, chiar foarte multe, prelungite, finalizând dezbaterile în şedinţa din 11 octombrie 2006.

Au participat, în diferite şedinţe, din partea iniţiatorilor, doamna ministru al justiţiei, doamna secretar de stat Katalin Barbara Kibedi şi persoane din staful dumnealor, la nivel de directori şi de specialişti.

La dezbaterea finală, au fost prezenţi toţi cei 26 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În urma dezbaterii, s-a hotărât, cu majoritate de voturi, şi anume un vot împotrivă şi trei abţineri, restul - voturi pentru, să supună plenului Camerei, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de lege cu amendamentele admise, redate în anexa la prezentul raport. Amendamentele respinse sunt redate în Anexa nr.2.

Proiectul face parte din categoria legilor orgnice.

Aşa cum anunţa domnul preşedinte al Camerei, pe lângă raportul propriu-zis şi ulterior lui, comisia a trimis Biroului permanent şi o notă de includere a unui amendament.

Vă rog să-mi permiteţi, foarte pe scurt, să vă informez oral despre ce este vorba. S-a finalizat raportul seara, foarte târziu, toată lumea era epuizată. De mai multe ori s-a propus chiar din nou amânarea dezbaterilor, însă noi ceruserăm deja prelungiri de la Biroul permanent şi era o lege pe care doream s-o terminăm. Cu votul comisi, s-a hotărât, totuşi, să se termine dezbaterile în acea seară târzie, iar, la încheiere, s-a născut o discuţie în legătură cu absenţa acestui amendament, care nu a reuşit, după aceea, să fie prins într-o formă corespunzătoare în raport.

Aşadar, am trimis Biroului permanent nota, cu următorul conţinut: la art.64 nou introdus, referitor la modificarea şi completarea Legii nr.115/1996 privind declararea şi controlul averilor demnitarilor... etc., titlul complet, publicată în..., cu modificările şi completările ulterioare... Domnul deputat Eugen Nicolicea a propus introducerea unui punct nou, pct.4¹, prin care solicită modificarea alin.1 din art.18 din legea menţionată.

Supus la vot, amendamentul a fost respins. Deci, este vorba de amendament la altă lege.

Întrucât acest amendament nu a fost cuprins în Anexa nr.2 la raportul asupra Proiectului de Lege privind înfiinţarea A.N.I., am solicitat, prin notă, ca la dezbatere să fie avut în vedere la amendamente respinse şi am înaintat amendamentul de rigoare.

Aceasta am avut de raportat.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Procedură. Da, înainte de a trece la dezbateri generale, există o chestiune pe procedură.

Vreau, de asemenea, să vă propun, dat fiindcă am decis că vom desfăşura dezbaterile generale până la încheiere, ca să fiţi de acord, dată fiind importanţa proiectului, ca, în cazul în care vor exista doi intervenienţi de grup şi timpul va fi gospodărit într-un mod înţelept de aceştia, să le permitem să intervină.

Domnul deputat Marcu Tudor, pe procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Domnilor colegi,

Domnilor invitaţi,

Am înţeles că acest proiect de lege este impus de Uniunea Europeană. Aşa explica doamna Macovei şi a şi încercat să motiveze, spunând că el intră sub o sancţiune. Cred că n-a specificat suficient de bine, sau n-am înţeles eu suficient de bine, pentru că o sancţiune înseamnă o pedeapsă, înseamnă o măsură punitivă, restrictivă, făcută de Uniunea Europeană, dacă nu adoptăm un asemenea proiect de lege, o asemenea lege.

Poate n-am înţeles bine. Dacă există o asemenea impunere, o putem discuta în acest consens, sau în acest sens. Dacă nu există, o rog pe doamna Macovei să explice, ceea ce, printr-un mod foarte stufos, ne-a făcut să nu înţelegem.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Am s-o rog pe doamna ministru, dacă vrea să dea răspunsurile la final, pe toate.

Doamna ministru, nu vreţi să le daţi pe toate la final? Că sigur vor mai fi întrebări şi o să aveţi o intervenţie la finalul dezbaterilor.

Dacă nu mai sunt chestiuni de procedură, domnul deputat Florin Iordache, la dezbateri generale.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamna ministru,

Stimaţi colegi,

Ca de obicei, Ministerul Justiţiei, prin doamna ministru Macovei, spune numai ce doreşte dumneaei şi informează Parlamentul parţial cu ceea ce s-a întâmplat.

Eu aş vrea să vă informez, stimaţi colegi, că în 2004, în luna septembrie, a fost adoptată o lege, mai precis Legea nr.484, care modifica Legea nr.161/2003, care reglementa declaraţiile de avere, conflictul de interese. Prin această modificare a legii, se instituia un Consiliu Naţional de Integritate, organism autonom, cu personalitate juridică şi, ceea ce este foarte important, în subordinea Parlamentului. Pentru că, ceea ce nu s-a precizat acum, această instituţie care se doreşte să fie înfiinţată, respectiv, Agenţia Naţională de Integritate, nu este în subordinea nimănui în forma pe care am primit-o de la Guvern. Este anormal ca o astfel de instituţie, considerăm noi şi amendamentele au fost acceptate în comisie, să aibă ca subordonare şi control Parlamentul.

Legea nr.484 şi Consiliul Naţional de Integritate, care a fost adoptată în septembrie 2004, a fost realizată împreună cu societatea civilă, cu reprezentanţii Uniunii Europene şi a fost prezentată, la data respectivă, ca un succes, urma ca Ministerul Justiţiei să susţină acea formă sau eventualele modificări şi în Senat, pentru că Senatul, în cazul acestei legi, este Cameră decizională.

Ceea ce nu vi s-a precizat, stimaţi colegi, este faptul că o astfel de instituţie, în toată Uniunea Europeană, nu a existat decât în Slovenia, iar odată cu intrarea şi aderarea Sloveniei la Uniunea Europeană a fost desfiinţată.

Deci iată că o astfel de instituţie nu există nicăieri. Ni se cere nouă să avem o astfel de instituţie, prin ceea ce ne prezintă doamna ministru, în schimb României i se cere să aibă un proces normal de eliminare şi de stârpire a corupţiei prin nişte legi coerente. Ministrul justiţiei se substituie Parlamentului. Aceste legi trebuie să vină să fie dezbătute în Parlament şi, în urma dezbaterii parlamentare, considerăm că putem avea legi bune, pentru că uitându-ne în Constituţie, numai Parlamentul este cel care poate hotărî asupra unui proiect de lege.

Dacă vă uitaţi, stimaţi colegi, în forma care a venit de la Ministerul Justiţiei, formă criticată, deşi doamna ministru Macovei o prezintă ca un succes, vreau să vă spun că, într-un comunicat de presă, agenţiile nonguvernamentale precizează: Actualul proiect reprezintă un regres faţă de proiectul de lege adoptat încă din 2004 în Camera Deputaţilor, din perspectiva conţinutului său, iar reglementările din proiectul aflat la Senat au o mai mare coerenţă, acoperind categorii profesionale care scapă actualului proiect.

În forma venită de la Ministerul Justiţiei, foarte multe prevederi sunt neconstituţionale şi, când vom ajunge la ele, ne vom referi. Averea este prezumată a fi dobândită ilicit, avem instituţii care trebuie să verifice şi nu poate un inspector de integritate, chiar dacă este un funcţionar public, să stabilească dacă averea este dobândită licit sau nu. Acesta poate face constatări pe care trebuie să le trimită instanţei.

Avem o lege, este vorba de Legea nr.115/1996, care stabileşte foarte clar instanţele care pot să dea hotărârea şi aici este vorba de Instanţele de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele pe lângă Curţile de Apel. Numai hotărârea instanţei este cea care poate hotărî.

Ni se preciza mai devreme, de doamna ministru, că inspectorii de integritate pot hotărî revocarea din funcţie. Total greşit şi neconstituţional, stimaţi colegi. Pentru că în cazul Parlamentului avem Comisiile juridice de disciplină şi imunităţi, cele care vor stabili dacă un parlamentar (mă refer un deputat sau un senator) este sau nu într-o stare de incompatibilitate. Deci nu poate un funcţionar public să se substituie Parlamentului. Mai mult, un astfel de funcţionar public nu se poate substitui să hotărască dacă preşedintele României poate fi revocat sau nu din funcţie.

Cu alte cuvinte, ni s-a prezentat în faţă, stimaţi colegi, un proiect total greşit, prost conceput, cu foarte multe articole neconstituţionale şi, ceea ce am făcut noi, am încercat să venim cu o lege funcţională. Pentru că dacă dintr-un Trabant, chiar dacă-i pui două motoare, nu faci o maşină de Formula 1, dintr-un proiect prost conceput, venit de la Ministerul Justiţiei, nu poţi face nimic.

Doamna ministru Monica Macovei ne prezintă drept un succes cu care vine dumneaei în faţa Parlamentului, dar este o concepţie greşită, o concepţie neeuropeană şi total neconstituţională.

De aceea, prin efortul comun al colegilor, în Comisia juridică, am încercat să facem un proiect de lege care să verifice declaraţiile de avere, declaraţiile de interese şi, mai mult, am încercat să îl punem în subordonarea Parlamentului, pentru că numai Parlamentul este cel care poate hotărî dacă o lege este bună sau nu este bună.

Vă mulţumesc mult şi mai discutăm.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Cornel Ştirbeţ.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate a suscitat numeroase discuţii încă de la apariţia pe site a propunerii acestui proiect de lege.

De la început vreau să precizez că acest proiect de lege este proiectul Guvernului României şi nu al ministrului justiţiei.

Este un proiect care s-a prezentat în urma unei analize a situaţiei României în context, european asupra problemelor care se ridică în România cu privire la averile care s-au dobândit şi la modul cum au fost dobândite. Sunt de luat în considerare aici sau au fost luate în considerare aici toate disputele cu privire la relaţia politică - afaceri, toate relatările presei, mass-media în general, cu privire la unele averi presupuse a se fi consolidat nejustificat şi cred că decizia luată de Guvernul României este o decizie bună. Proiectul care s-a prezentat Comisiilor juridice este un proiect care, în măsura în care nu-l adoptăm în această formă şi-l adoptăm în forma în care a fost modificat în Comisia juridică, cred că nu are rost să adoptăm o asemenea lege.

De ce spun asta? Pentru că aşa cum a fost modificat în Comisia juridică, proiectul creează o instituţie, Agenţia Naţională de Integritate, o structură birocratică la nivel naţional, care cheltuieşte banii publici, dar care nu are alt rol decât acela de a sesiza autorităţile competente, respectiv comisiile constituite în baza Legii nr.115 şi alte structuri legate de controlul averilor, al declaraţiilor de avere şi al declaraţiilor de interese.

Credem că, în urma tuturor discuţiilor, s-a creat o majoritate care a votat forma propusă de comisie, o majoritate diferită de majoritatea parlamentară şi opoziţie.

Facem un apel la colegii noştri din arcul guvernamental să voteze proiectul de lege în forma propusă de Guvern, pentru că, repet, altfel nu are rost să adoptăm acest proiect de lege.

Sigur, sunt discuţii, sunt semne de întrebare cu privire la unele posibile abuzuri care s-ar putea face de membrii sau reprezentanţii acestei agenţii, dar rugămintea este să aveţi în vedere contextul social, contextul românesc şi toate reglementările care s-au emis în materie, care funcţionează şi care nu dau rezultate.

Nu cred că putem merge în continuare cu susţinerea că avem reglementări care verifică averile şi stabilesc averile nejustificate de către oamenii politici, de către parlamentari, de către ceilalţi demnitari şi funcţionari publici, dar, în fapt, să nu avem, dacă privim retrospectiv, nici un caz măcar în care să se fi finalizat o verificare a averii unui înalt demnitar. Nu să se fi finalizat cu - ştiu eu - cu sancţiuni, dar să fie finalizată şi să se prezinte un dosar în care să se spună da, averea domnului deputat X este dobândită corect. Cred că tocmai acest aspect practic trebuie avut în vedere la momentul în care ne raportăm la acest proiect.

Poate fi un proiect mai bun, putea fi un proiect mai bun. Dar, încă o dată, cred că trebuie făcut primul pas. S-ar putea ca, într-un an, doi, acest proiect să nu mai fie viabil, să nu mai fie necesar, aşa cum nu funcţionează în celelalte ţări europene, dar, la acest moment, noi apreciem că Guvernul României a prezentat un proiect care se susţine, un proiect pe care Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal l-a susţinut şi în comisie în forma prezentată, îl va susţine în continuare şi, încă o dată, fac apel şi la ceilalţi colegi, cel puţin din majoritatea parlamentară, să susţină proiectul de lege aşa cum a fost prezentat de Guvern şi nu în forma modificată, care-l goleşte de conţinut, eliminând capitole întregi, dacă observaţi, s-au eliminat capitole mari, care nu mai duc la atingerea scopului pentru care s-a prezentat acest proiect.

Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal va susţine proiectul în forma prezentată de Guvern, fără teamă că vor exista prevederi neconstituţionale.

Vă asigur, cel puţin în măsura în care am discutat cu colegii noştri, nu există prevederi neconstituţionale, pot exista prevederi care sunt apreciate mai dure, mai restrictive sau mai, ştiu eu, într-un fel care obligă la un anumit comportament din partea parlamentarilor sau a celorlalţi oameni care se află în conflict de interese sau au dobândit averi ilicite.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Mulţumesc colegilor din toate grupurile parlamentare care l-au susţinut pe domnul coleg.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De la început vreau să subliniez faptul că Grupul parlamentar al Partidului Democrat va susţine varianta Agenţiei Naţionale de Integritate aşa cum ea a venit de la Guvern. În cazul în care vom vedea că nu este posibil ca varianta finală acceptată de Cameră să fie mai apropiată de varianta guvernamentală, vom cere o dezbatere asupra chestiunilor de fond prin retrimiterea acestui proiect de lege la comisie.

Agenţia Naţională de Integritate, ANI, aşa cum o botează părinţii ei pe scurt, aşa cum a ieşit de la comisie nu mai are pic de vlagă şi nu mai poate fi recunoscută nici de proprii ei părinţi. Monica Macovei şi Guvernul se uită acum în raportul comisiei şi nu-şi mai recunosc copilul - o fi fost schimbat la maternitate - la comisie vreau să spun.

S-a spus că nu există nicăieri în Europa un astfel de model. Există în Estonia şi Slovenia, ţări care stau mult mai prost decât noi în privinţa cantităţii corupţiei. Deci stau mult mai bine în ceea ce priveşte lipsa corupţiei.

De ce este necesară această agenţie? Vreţi să vă argumentez? Este deja superfluu, în condiţiile în care întreaga societate civilă se pronunţă cu necesitate asupra existenţei aceste agenţii în formula în care Monica Macovei, ministrul justiţiei, şi întregul Guvern a iniţiat-o.

Ce să vă mai spun, că în topul prestigioasei Instituţii JFK suntem în continuare pe o poziţie între 50 şi 60, pe o poziţie de râs, vreau să spun, în topul corupţiei; asta după ce am coborât, în ultimul an şi jumătate, de pe locul 83, unde eram în 2004. Acestea sunt argumente foarte clare pentru ca ANI să fie adoptată în forma în care a fost iniţiată. Trebuie să-i dăm instrumente puternice pentru a săpa şi a găsi corupţia şi noi i-am dat doar o lopăţică cu care să sape în nisip.

Nu cred în sondaje întotdeauna. Se spune că minciuna nu este doar minciuna sfruntată, ci şi adevărul care este spus pe jumătate, adevărul ascuns şi mai este o categorie, adevărul statistic. Aşa că ne putem certa la fiecare sondaj, dacă PNG-ul are 5 sau 7 %, dacă PC are 2 sau 4 %, dacă raportul dintre PD şi PNL este 1,5 sau 2,5 la 1, însă, în toate sondajele de până acum (şi îmi pare rău că o cred, dar şi în multe sondaje de acum înainte) axiomatic intervine poziţia pe care cetăţenii o văd clasei politice, ultima întotdeauna, între 15 şi 17 %. Şi acest lucru trebuie să-l schimbăm şi de aceea trebuie să fie transparenţă în viaţa publică şi în viaţa politică. Fiindcă lumea ne suspectează că avem interese ilicite, că ne-am făcut averile într-un mod ilicit, că există un conflict de interese, că ne-am făcut averile prin incompatibilităţi şi prin folosirea poziţiei noastre şi a informaţiei pe care o deţinem pentru a mânca din banii publici şi a ne clădi, în felul acesta, averi ilicite.

Agenţia Naţională de Integritate, ANI, trebuie să fie un organism puternic şi care să aibă mijloacele să facă treabă. Altminteri, singurul lucru previzibil este că va rămâne numai o gură în plus la masa la care se mănâncă banul public.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Cine a zis: Ciocu' mic, acum noi suntem la guvernare? Acolo este corupţia, la colegii doamnei Macovei.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Până vom stabili, efectiv, unde este corupţia, la Executiv sau la Parlament, aş vrea ca să fiu, de data aceasta, optimist şi să spun că acest proiect de lege mi-a prilejuit satisfacţia de a vedea că Parlamentul lucrează. Este esenţial pentru menţinerea unei democraţii, pentru menţinerea unei democraţii fără corupţie, ca să ieşim de sub tutela Guvernului, ca să nu mai fim o maşină de compostat biletele de tramvai găurite sau nu, prezentate de Guvern, ci să fim organismul democratic care gândeşte, discută şi dezbate.

Ceea ce s-a întâmplat în acest proiect de lege, îmi dovedeşte că în Parlamentul României se discută şi se dezbate, că noi suntem capabili să gândim cu capetele noastre şi nu cu capetele mai mult sau mai puţin luminate ale guvernanţilor temporari. Pentru că guvernele sunt trecătoare. Democraţia discuţiei există şi va rămâne.

Din acest punct de vedere, daţi-mi voie să adresez, nu felicitări, mulţumiri colegilor din Comisia juridică care au efectuat o adevărată muncă de salubrizare legislativă.

Îmi pare foarte rău că un proiect de lege cu o anume importantă trebuie să fie adus în Parlamentul României pe aripile unei minciuni şi a unor citate trunchiate.

Se vorbeşte despre o cerinţă a Uniunii Europene, dar, stimaţi colegi, Uniunea Europeană nu ne poate cere ceea ce ea însăşi nu are. În nici o ţară a Uniunii Europene nu întâlnim o asemenea agenţie. Se foloseşte un citat inexact, din memorie, pentru a se găsi o scuză de către doamna ministru, din Raportul de monitorizare, omiţându-se un cuvânt care este esenţial. La punctul 3, Măsuri de siguranţă şi alte măsuri, se vorbeşte, într-adevăr, de înfiinţarea, astfel cum a fost propusă, a unei Agenţii de Integritate, responsabilă cu verificarea averilor, incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese şi cu emiterea de decizii obligatorii, în baza cărora se pot adopta sancţiuni disuative, de descurajare. Deci astfel cum a fost propusă, propunerea aparţine Guvernului României şi nu ne-a fost impusă de către Uniunea Europeană.

Eu nu cred că este posibil să folosim autoritatea şi prestigiu unor democraţii consolidate pentru a induce în eroare reprezentanţii acesteia şi pentru a induce în eroare Parlamentul României. Este o problemă de atitudine şi de această atitudine se leagă întreaga construcţie a legii.

Este prezentată ca o lege a controlului averilor aşa cum este proiectul şi aici doamna ministru are perfectă dreptate şi colegii care au vorbit, le respect punctele de vedere, au perfectă dreptate.

Avem două propuneri legislative. Una a Guvernului şi alta, aşa cum a rezultat ca urmare a muncii comisiei.

Propunerea legislativă a Guvernului nu este o propunere privind controlul averilor. Este o falsă prezentare în faţa Parlamentului, este o falsă prezentare în faţa presei, pentru că această propunere urmează, are ca scop controlul unor declaraţii, controlul unor hârtii şi nu sorgintea unor averi care pot să fie licite sau ilicite. De abia ca urmare a activităţii în comisie s-a ajuns la această finalitate a controlului efectiv al averilor, folosindu-se mecanismele obligatorii.

Ni se prezintă ca o mare noutate această lege care este imperios necesară, fără de care corupţia, în România, va face ravagii. Dar, faptul că în comisie au fost înlăturate capitole întregi nu se datoreşte faptului, cele privitoare la incompatibilităţi, conflicte de interese, că nu avem nevoie de ele, ci pentru că ele există pe plan legislativ. Răspunsul pe care l-am auzit: nu au fost legi funcţionale. Exprimarea este greşită. Nu au fost legi care au funcţionat. Vă reamintesc, cu tot respectul pe care vi-l port, o cunoscută glumă: şi eu, niciodată, dacă o să-mi prind iubita înşelându-mă pe o canapea, n-o să vând canapeaua. Cam aşa face Guvernul la această oră.

Există legi, dar ele nu funcţionează pentru că nu este capabil Guvernul să le pună în funcţiune. Nu este capabil să organizeze mecanismul de aşa natură, încât el să aducă şi rezultate. Că există legi o demonstrează faptul că unul dintre colegii noştri este în curs de judecată pentru acest control al averilor, dar că sunt suspicionaţi mai mulţi. De ce nu există mai mulţi? N-a existat o voinţă politică, până acum, de aplicare, de punere în funcţiune a legilor? Poate. Dar unde este voinţa politică de acum?

Şi atunci, această incapacitate organizatorică a Guvernului, pentru că asta este sarcina sa, este mascată de apariţia unor legi noi, care nu fac altceva decât să plagieze ceea ce a fost înainte şi ceea ce acum ni se propune ca noutate, iar plagiatul este, întotdeauna, un semn de micime, nu numai de caracter, ci şi de micime intelectuală.

Este interesant că în privinţa exercitării acestui control, o serie de organizaţii nonguvernamentale (vedeţi, mă feresc să vorbesc despre societatea civilă; pentru mine societatea civilă o reprezintă sindicatele, patronatele, asociaţiile profesionale, cei care produc ceva în România şi nu taie frunză la câini, făcând tot soiul de analize politice şi reprezentându-se numai pe ei înşişi.) deci o serie întreagă de organizaţii nonguvernamentale au condamnat proiectul de lege. Este vorba de faptul că l-au caracterizat ca un instrument poliţienesc prin maniera în care se dau atribuţii unor inspectori de integritate. Ciudat este că aceleaşi organizaţii nonguvernamentale semnează acum un apel adresat preşedintelui Camerei Deputaţilor pentru menţinerea formei iniţiale a proiectului, pe care au criticat-o. Nu cred că o asemenea poziţie poate să fie justificată de vreun argument. Descalificarea acestor organizaţii nonguvernamentale prin duplicitatea lor este categorică.

Dar, aceşti inspectori de integritate, care urmează să fie numiţi în concepţia prezentată de către Guvern, reprezintă, categoric, nişte funcţionari administrativi. Reprezintă, categoric, nişte funcţionari administrativi cărora li se dau atribuţii de anchetă şi, mai mult, li se dau atribuţii de judecată. Este problema constituţionalităţii şi a caracterului european al legii, în acelaşi timp. În cazuri celebre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, este vorba de cazul unui cetăţean împotriva Elveţiei, a spus că niciodată într-o jurisdicţie administrativă, graţioasă, cum este aceasta, un funcţionar administrativ, care este subordonat ierarhic, fără nici o discuţie, este caracterul funcţionarului public, nu are independenţa necesară pentru a judeca. Contrazicem, prin această lege, ceea ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabileşte în privinţa independenţei.

Că această lege, şi cu aceasta încerc să închei, este numai un praf în ochi, o demonstrează măsurile pe care aceşti funcţionari pot să le ia ca urmare a deciziei lor, pe care n-au dreptul s-o ia, conform Constituţiei, pot să le ia. Şi anume sesizarea pentru aplicarea unor sancţiuni disciplinare tuturor celor controlaţi. Dacă distinsul corp de jurişti al Ministerului Justiţiei, care a elaborat acest proiect de lege poate să-mi spună ce sancţiuni disciplinare se pot lua în privinţa preşedintelui României, eu sunt dispus să le votez. Dar vă rog să constataţi că o judecată nu poate fi făcută de un aşa numit inspector de integritate. Cine are curajul să poarte acest titlu de "inspector de cinste", integritatea se referă la inspecţia morală, şi nu la inspecţia poliţienească pe care vrea s-o instituie. Există, pentru cei care fac parte din corpul ofiţeresc, există în armată o tradiţie, aceea a consiliilor de onoare ale ofiţerilor, şi niciodată un consiliu de onoare nu poate să fie compus din ofiţeri cu un grad mai mic decât cel pe care îl judecă. Cum poate un inspector de integritate, ce bază morală are acesta ca să verifice preşedintele României, membrii Guvernului, membrii Parlamentului. Nu sunt egali, n-au fost niciodată egali şi rezultatele vor fi nule. Singurul care poate să judece îl reprezintă sistemul organelor jurisdicţionale ale justiţiei care, în conformitate cu modificările făcute de către comisie, vor fi sesizate pentru un real control.

Ni s-a spus că prin lucrările comisiei legea este golită de conţinut. Este golită de conţinutul nociv, este golită de ceea ce ne îndeamnă spre antidemocraţie, este golită de conţinutul ei politic şi se încearcă îndreptarea ei, dar niciodată o haină prost croită nu mai poate fi cârpită, oricât s-au străduit croitorii acestor cârpeli care sunt în majoritate justificate. Pentru aceste considerente, apreciind asupra amendamentelor comisiei, considerând că unele pot să fie asamblate într-o lege bună, şi nu în această construcţie amatoricească, grupul nostru parlamentar va vota împotriva proiectului de lege.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Mate Andras-Levente. Din partea Grupului parlamentar al Partidul Conservator se pregăteşte domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Mate Andras-Levente:

Stimată doamnă ministru,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Există stat de drept, atunci când separaţia puterilor de stat există. Există democraţie, atunci când Parlamentul este instituţia supremă care adoptă legi. Într-adevăr, Guvernul are posibilitatea de a depune proiecte de lege, dar aceste proiecte de lege trec prin filtrul comisiei şi pe urmă ajung în plenul Camerei, pentru a fi votate. Este un lucru firesc pentru orice democraţie. Aşa s-a întâmplat şi cu acest proiect de lege.

UDMR-ul a depus anumite amendamente care au fost criticate, spunând că încercăm să golim din conţinut acest proiect de lege. Dar trebuie să spunem că aceste amendamente au fost depuse tocmai la solicitarea societăţii civile care are grijă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale oamenilor.

Într-adevăr, noi avem o sensibilitate mai mare pentru aceste drepturi, şi este firesc, pentru că suntem în minoritate. Dar a spune că nu am dreptul ca şi deputat să depun amendamente şi să-mi conving colegii că posibil am dreptate şi să-mi votez aceste amendamente încalcă democraţia însăşi.

Acest proiect de lege, aşa cum apare acum, după ce a fost îmbunătăţit de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, şi cred în înţelepciunea colegilor din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, spun eu că, într-adevăr, nu este neconstituţional, deşi am unele dubii cu anumite articole care au mai rămas. Este o lege care, într-adevăr, va fi benefică în lupta anticorupţie. Şi vă spun de ce. Conform art.126 din Constituţie, legea de bază pe care trebuie s-o respectăm toţi spune foarte clar că este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. Dar să nu lăsăm să ne fie indusă în eroare opinia cu acest articol. Există instanţe specializate, cum ar fi cele referitoare la minori, secţiile specifice administrativ, civil, penal sau chiar în litigii de muncă. Dar nu putem crea o instituţie care să fie separată de puterea judecătorească şi să nu fie sub controlul nimănui. Am ajunge înapoi, înainte de 1989 unde, mă tem că ar putea fi folosit - şi nu spun de actualul guvern sau de actualii oameni politici - şi în viitor de altcineva, o armă împotriva cuiva.

Cum spuneam, în lege sunt anumite probleme care îmi e teamă că şi acum sunt neconstituţionale. Şi vă dau un singur..., vă dau două exemple: art.20 din proiectul de lege vorbeşte de posibilitatea ca acest inspector de integritate să ne controleze, atât parlamentarilor, cât şi membrilor Guvernului, cât şi Preşedintelui averea şi acelor persoane care din 1990 erau în funcţie ca şi persoane alese sau numite. Dar mă întreb, dacă prima lege care mă obligă pe mine ca şi demnitar ales să depun o declaraţie de avere a fost în 1996, care va fi temeiul în baza căruia, ce temei există, cum va fi controlată averea mea din 1990 până în 1996 dacă n-am avut obligaţia de a depune declaraţie de avere. Sau, dacă eu, în calitate de deputat, am intrat în acea zonă gri, cum se susţine, că aici e pericolul, şi am săvârşit ceva care nu este nici infracţiune, dar poate fi considerat ca abatere disciplinară, în proiectul de lege apare că după 5 ani de zile de la terminarea mandatului poate fi controlat. Dar singura comisie care poate să dispună o sancţiune deputatului este Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, iar mandatul meu ţine 4 ani. Dacă mi se termină mandatul în 4 ani, după 5 ani, cum poate comisia să mă sancţioneze când nu mai sunt deputat? Deci, am încălca anumite principii. Aici am intervenit noi în comisie şi aici am încercat să corectăm.

Pentru aceste considerente, UDMR-ul susţine aprobarea şi votarea în plenul Camerei Deputaţilor a acestui proiect de lege în baza raportului Comisiei care respectă drepturile omului, nu încalcă Constituţia şi din start doresc să subliniez că avem un amendament respins, mai corect, colegii mei Kelemen Hunor şi Márton Árpád, la art.12 care se referă la acea problemă serioasă care spune "conduita şi etica", acest amendament a fost respins şi nu s-a înţeles în comisie ce am dorit noi.

Conform proiectului de lege se poate acorda consultanţă referitor la conţinutul, interpretarea şi aplicarea prevederilor legale. Adică această lege. Am fost de acord cu acest lucru şi suntem de acord în continuare. Inclusiv a celor deontologice, a celor privind conduita şi etica. Aici n-am fost de acord. Ce înseamnă deontologia şi etica? Inclusiv cum mă îmbrac? Inclusiv cum mă comport? Inclusiv cum vorbesc de la acest microfon.

Păi, un inspector de integritate să nu ne spună nouă că de mâine va avea o anumită culoare cravata noastră, pentru că asta este etic? Sau că de acum încolo n-o să pot păşi în această Cameră decât folosind uşa din stânga, pentru că aşa este etic. Suntem de acord să ne dea consultanţă în ceea ce priveşte completarea declaraţiilor de avere, dar nu cred că cineva poate să dea un sfat sau o notă scrisă despre această conduită preşedintelui României, cum să se comporte. Nu cred că acest lucru este esenţa luptei împotriva corupţilor.

Deci, cum spuneam, cu acest amendament pe care îl vor susţine colegii când votăm pe articole, noi susţinem acest proiect de lege aşa cum a ieşit din comisie pentru că luptăm în continuare împotriva corupţiei. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Domnul Sergiu Andon:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Încă din prima propoziţie, vreau să spun că Grupul parlamentar al Partidului Conservator priveşte proiectul de lege şi legea care sperăm să fie adoptată ca o lege necesară şi chiar ca o lege importantă. Aceasta a fost atitudinea şi în comisie şi aceasta va fi atitudinea şi în timpul votării proiectului, astfel cum a fost îmbunătăţit în comisie şi cum posibil să mai sufere unele îmbunătăţiri şi în plen. Nu este exclus. Tocmai de aceea mă întreb, şi ar fi bine să ne întrebăm cu toţii, cui ajută oare toată tevatura, presiunile, acuzele, insinuările, toată ceaţa, toată fumigaţia aceasta creată în jurul proiectului. Ajută oare luptei reale cu bună-credinţă şi eficienţă împotriva corupţiei, pentru corectitudine, iar pentru transparenţă faţă de viaţa şi avutul demnitarilor şi funcţionarilor publici? Şi, cu atât mai mult, pentru pasul care ar trebui să urmeze, pasul mai greu, ajută oare controlului averilor dobândite, nu licit, şi care rămâne obiectivul moral al societăţii democratice româneşti? Nu!

Este evident că tot acest zgomot, toată această gălăgie, emoţii, reproşuri nu ajută atitudinea corectă, delimitarea membrilor societăţii noastre, eficienţa şi funcţionalitatea instituţiilor existente sau pe care le creăm, ci creează o stare de nesiguranţă şi de confuzie, de care, neîndoielnic, beneficiază, din nefericire, în primul rând cei incorecţi şi rezultatele lor.

A ajuns proiectul de lege în forma iniţială, dogma aceasta, prima dogmă puternică de la tablele lui Moise încoace, care e de neatins, a ajuns să fie considerată privită, judecată ca un fel de hârtie de turnesol a corectitudinii omului politic din această legislatură. Eşti de acord cu ideile Monicăi Macovei? Eşti corect! Nu eşti de acord, eşti de partea hoţilor, poltronilor şi aşa mai departe. Fals!

Voci din sală:

Tocmai a ieşit acum din sală doamna ministru.

Domnul Sergiu Andon:

Da. Dacă e aşa, regret, sper să aibă o treabă importantă, dar e posibil să n-aibă o treabă importantă. Nu e prima dată când pleacă în timpul dezbaterilor şi, iată-mă, părăsesc cursul obişnuit al luării de cuvânt, pe care mi-l pregătisem mental şi parţial pe hârtie şi, evoc, pentru că s-a vorbit, anticipez, de fapt, o referire la definiţia de proiect al Guvernului care s-a făcut şi vă destăinui, pentru că, chiar şi atunci când facem parte din grupările politice participante la guvernare suntem datori, în faţa forului suprem al puterii de stat în România, forul reprezentativ suprem, cum zice Constituţia, să fim oneşti şi transparenţi şi sinceri. Şi am să vă destăinui, anticipând, cum spuneam, dezacordul cu aprecierea făcută că e un proiect al Guvernului, e un fel de a zice, formal, un proiect al Guvernului. Suntem două formaţiuni aici participante la actul de guvernare, care au avut reprezentanţi într-o comisie cvadripartită, care a încercat să facă un proiect cât de cât rezonabil, într-o fază preliminară, înainte de a intra în Guvern, şi a fost un continuu dialog nu numai al surzilor, dar şi un dialog duşmănos între tabere, să spunem aşa, purtat sub acelaşi însemn al hachiţelor, al supărărilor, ori ca mine, fără să schimbaţi nici o virgulă, ori, la revedere, îmi iau jucăriile şi plec. De aceea, îl legam de acest moment.

Dar permiteţi-mi să revin, că după aceea a ajuns la Guvern, că la Guvern s-a bătut cu pantofiorul, cu sau fără toc, în masă, nu ştiu, e treaba Guvernului, n-am participat, dar am urmărit alte lucruri întâmplate în ultima perioadă, inclusiv soarta pachetului de legi privind siguranţa naţională, şi am judecat ceea ce probabil că judecaţi şi singuri.

Revin însă la proiect, pentru că asta ne interesează şi asta e important, cred, să ne spunem cuvântul. Spuneam că e necesar. E un proiect necesar pentru că, cu mâna pe inimă, nu putem fi satisfăcuţi nici de rezultatele luptei anticorupţie, nici de nivelul de transparenţă şi de acurateţe, să-i spunem, în ceea ce priveşte declaraţiile de avere, şi toată cohorta de instituţii conexe acestei importante funcţii sociale.

În opinia Partidului Conservator sunt necesare chiar două legi. O lege de înfiinţare a unei asemenea autorităţi cum este conturată în clipa de faţă Agenţia Naţională de Integritate, ca ochi vigil al statului asupra modului de respectare a legislaţiei în domeniu şi poate chiar şi ca for metodologic în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei în domeniu, de supraveghere organizată în vederea sesizării justiţiei şi organismelor jurisdicţionale existente constituţional, şi un al doilea proiect de lege s-a prefigurat şi din discuţii, pe care vreau să spun cu toată răspunderea, nici forma proiectului prezentat de Ministerul Justiţiei nu satisfăcea nici pe departe, şi anume, o lege a controlului dobândirii averilor care s-au făcut pe seama spolierii ţării. Şi care e o altă problemă şi rămâne o restanţă a noastră. Acest bimetal, acest aliaj care nu s-a reuşit, între două teme legislative, distrugea şi o funcţie şi cealaltă. În treacăt fie zis, nu vreau să fac aici prozelitism pentru Partidul Conservator dar ce e drept trebuie spus, noi avem un proiect inclusiv pentru controlul averilor, depus din februarie 2005, care zace, unde? la Ministerul Justiţiei, spre avizare.

Spuneam că este nevoie de acest proiect, este nevoie pentru că bunăoară experienţa societăţii civile, cuprinzând şi organizaţiile neguvernamentale foarte active de la intrarea Legii nr.115 în vigoare încoace, şi în special în această legislatură, deci experienţa societăţii civile demonstrează că sunt lucruri ce pot risca să intre sub plapuma opacităţii. Deci, este nevoie de o supraveghere, societatea civilă n-a putut s-o facă decât sporadic, dar este nevoie de o supraveghere pe care statul, cu răspunderea sa unitară privind ordinea de drept, deci statul trebuie s-o asigure, asupra respectării reglementărilor în domeniu.

Care este atunci deosebirea între optica, filosofia, i-aş zice, cu un termen uzual, nu pretenţios, membrilor Comisiei juridice majoritari prin vot, n-au fost toţi, desigur, şi, aţi văzut şi aici opinii contrare, şi aşa e normal într-o democraţie, şi proiectul acesta cu atâta încăpăţânare, cu atâta ambiţie deşartă susţinut de redactorii iniţiatori. Acest ochi vigil al statului trebuie să fie atât cât a fost definit în puţine şi poate nu cele mai potrivite cuvinte de către mine. Ce vrea proiectul, ce voia proiectul în forma iniţială, voia să creeze un organism jurisdicţional, cu atribuţii jurisdicţionale şi chiar de urmărire penală şi fiscală nouă. Aşa ceva nu numai că nu este posibil constituţional şi democratic, dar nici nu este folositor eficient sub aspectul luptei pentru corectitudine.

Nu mai zic împotriva corupţiei, că deja e o lozincă ce începe să fie demonetizată. De ce nu?

În primul rând, pentru că un organism nou nu rezolvă problema. Aşa cum se spune, dacă vrei să îngropi o problemă, faci o comisie s-o rezolve, acelaşi lucru e valabil în general în sistemul ordinii de drept, dacă vrei să înmormântezi un domeniu al ordinii de drept creezi organisme. Acesta este deci un prim argument. Nu organismul în sine creează problema, managementul modern, managementul bun, politica în statele cu democraţie avansată şi de la care încercăm să ne inspirăm, arată, demonstrează că în primul rând trebuie asigurată funcţionarea instituţiilor şi legilor existente. Or, exact asta ne lipseşte, cum de altfel au spus şi dintre antevorbitori.

Asta şi reproşăm, reproşăm şi din unghiul de vedere al insucceselor sau succeselor insuficiente, timide chiar, zicem noi, în lupta împotriva corupţiei şi pentru transparenţa dobândirii averilor şi chiar pentru răspunderea, pentru dobândirea lor nelicită, dar este dăunătoare şi sub aspectul disimulării lipsei de rezultate.

Adică, pe de o parte, organismul nou nu creează garanţia, dimpotrivă, îndepărtează de obiectivul atingerii scopului prin punerea la lucru a instituţiilor şi legilor existente, iar pe de altă parte, mai ales că se tot vorbeşte de Europa, mai ales că s-a vorbit chiar aici de locul prost pe care îl ocupăm în clasamentul coruptibilităţii, tocmai de aceea, o asemenea iniţiativă, şi revin la idee, gălăgia, de la un moment încolo chiar iresponsabilă, în jurul proiectului, gălăgia care împiedică analiza serioasă, rece, profesională a ceea ce ar urma să devină lege, această gălăgie, din punct de vedere al rezultatelor, nu se vrea sau riscă să devină şi este praf în ochii şi ai populaţiei, şi ai Europei. Am creat organismul, să vedeţi de acum încolo ce corectitudine o să domnească.

În treacăt fie zis, orice organism nou, şi cei care cunoaşteţi multitudinea de organisme de control existente în România, cu atât mai mult unul în afara sistemului constituţional, cu atât mai mult unul în afara controlului de către puterile recunoscute constituţional poate, nimic nu garantează asta, deveni el însuşi vector de corupţie.

O ştiţi, mai ales cei implicaţi în activităţi economice, din practica excesului de controale şi de subiectivisme care le însoţesc.

S-a spus şi chiar s-a evocat că devine proiectul ineficient cu această autoritate pentru care s-a prevăzut un efectiv de 200 de persoane. Cred că Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a greşit trecând peste această cifră, cu speranţa că o va rezolva bugetul. Dar, mă întorc la această opţiune pe care ar trebui s-o aibă un ministru al Guvernul României, între a face să funcţioneze instituţiile existente şi a le uita la marginea sobei şi a fabrica mereu instituţii noi. De unde ia doamna ministru Macovei cei 200 de specialişti, când îi lipsesc 600 de judecători şi procurori, cu aproximaţie, după cât ştiu, de ce, dacă are aceste efective de oameni corecţi şi profesionali, nu păstrează pentru ani atât cât e nevoie pentru o instituţie dimensionată la nivelul ochiului, cum spuneam, ochiului statului, iar restul efectivelor să acopere marile lipsuri de personal care există în instanţe şi în parchete până la situaţia ca unele dintre ele să nu poată funcţiona.

Am lăsat la urmă, deşi ar fi trebuit să fie primul, aspectul de neconstituţionalitate al proiectului iniţial, nu spun decât atât, că mă alătur părerii antevorbitorilor care au declarat aici că în forma iniţială existau prevederi neconstituţionale ca şi concepţie generală, şi că acesta a fost unul dintre eforturile Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi de a le face, o spun de data aceasta ca membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi din partea Partidului Conservator, se înţelege, nu ca raportor, a fost efortul de a se reintra în limitele Constituţiei.

La această discuţie despre inutilitatea sau chiar caracterul dăunător al formei iniţiale, aş mai vrea să fac o singură observaţie, spunea doamna ministru de data asta, susţinând proiectul aici, în această Cameră, că respinge ideea de suprapunere a organismului peste alte organisme. Într-adevăr, e vorba de nuanţă, nu suprapunere se urmăreşte, ci substituirea directă.

M-aş apropia de finalul intervenţiei mele făcând un apel să încetăm la a califica, chiar dacă este aşa, un proiect, o formă sau alta, o reglementare sau alta, ca bună sau proastă, pur şi simplu prin notări dintre acestea dihotomice. Nu asta este important, important este ca să iasă de aici din plen o lege bine gândită, onestă, responsabilă, funcţională.

Să dezbatem cu calm, să abandonăm înverşunările de care vorbeam, ceaţa aceasta a insinuărilor, a şoaptelor, unele monstruoase, s-a vorbit, şi aici am impresia că Ministerul Justiţiei are un rol important, a lansat în presă ideea de coaliţie, de monstruoasă coaliţie împotriva proiectului. De unde până unde este acest proiect criteriul coaliţiilor politice? În loc să se observe că opinia apropiată sau asemănătoare, opinia critică faţă de proiect a unor colegi din formaţiuni politice foarte rar în acord, care uneori par antagoniste, chiar topografic aşezate în această sală în extreme, apropierea opiniilor nu poate fi explicată decât prin faptul acesta, că proiectul, necesitatea îmbunătăţirii lui sau a combaterii unor încriminări a înlăturării unor încriminări era stringentă. Era vocea, cum spuneam, a raţiunii.

Vom susţine, cum spuneam, proiectul în forma adoptată, Grupul parlamentar conservator, de Comisia juridică. Dacă vor apărea îmbunătăţiri motivate pe parcursul dezbaterilor, le vom susţine şi pe acestea şi repetăm apelul de încheiere, să discutăm cu calm şi să fim judecaţi, hârtia de turnesol să nu fie proiectul conceput, proiectul nocturn, i-aş spune eu, al Ministerului Justiţiei, tenebros oricum, ci să fie hârtia de turnesol a calităţii de om politic care votează în această Cameră, legea care să iasă înţeleaptă, realistă, constituţională, eficientă şi cât de cât stabilă.

Mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale există vreo intervenţie. Nu există.

Dacă din partea parlamentarilor independenţi există. Nu există.

Mai avem câteva solicitări de luare la cuvânt şi cu acordul dumneavoastră pe care l-aţi manifestat mai devreme, am să vă propun să le luăm şi pe acestea, proiectul fiind important.

Domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Proiectul iniţiat de Guvern, am aflat astăzi, nu de doamna Macovei, este mai ceva decât Coranul. Blestemat să fie cel care schimbă măcar o virgulă din faimosul proiect ANI!

Doamnelor şi domnilor,

Am declarat la comisie că am încercat să scot prostia din acest proiect. N-am reuşit să o fac în totalitate şi culmea este că astăzi am mai constatat şi multe dezinformări sau multe lacune pe care le are sau pe care le-a făcut doamna ministru în faţa Parlamentului.

E adevărat că fiind ocupată cu plecările prin străinătate, iar la comisie n-a participat decât la şedinţa primă, după care a făcut campania mediatică şi a dispărut, lăsându-ne în grija doamnei Kibedy şi celor doi subalterni ai dânsei şi-mi pare rău că n-a citit nici măcar ceea ce a produs comisia în lipsa dânsei.

Se vorbeşte de Agenţia Naţională de Integritate că nu are altceva de făcut decât sesizează organele de urmărire penală, cred că n-a ajuns să citească pagina 99, unde se vede că scrie foarte clar că această agenţie face cerere de cercetare la Comisia de cercetare a averilor, care în nici un caz nu este un organ de cercetare penală, după cum judecata nu are loc la secţia penală, ci la secţia civilă.

Doamna ministru a făcut o afirmaţie corectă, erau nişte prevederi neconstituţionale în Legea nr.115/1996 şi aceeaşi chestiune am afirmat-o şi eu. Bineînţeles că a fost supus tirului mediatic al celebrei Societăţi Academice Române, ocazie cu care îi rog ori să-şi ceară scuze, ori alături de mine s-o pună şi pe doamna Macovei care susţine acelaşi lucru. Dar nu este adevărat ce a spus doamna ministru că nu avea cum să facă un deputat să plătească prin pierderea mandatului, în cazul în care exista o avere nejustificată.

Şi nu am descoperit eu şi nici doamna ministru nu trebuia să reinventeze roata, era suficient dacă citea Legea nr.115/1996, art.33, care spune la alin.2: "deputatul sau senatorul a cărui avere a fost declarată nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat incompatibil".

Deci, doamna ministru a minţit aici plenul spunând că n-avea ce să facă deputatului sau senatorului. După Legea nr.115, avea ce să facă.

Abrogând art.33, prin legea aceasta care o face acum, de fapt nu vrea să facă nimic deputatului sau senatorului. Nu ştie cum se face acest lucru, îi citesc eu din Constituţie, că tot a invocat-o: "Calitatea de deputat sau senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese, în caz de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces." Or, art.33 stabilea tocmai incompatibilitatea care ducea la încetarea calităţii de deputat.

La capitolul incompatibilităţi, art.71 alin.3 spune: "Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică." Legea nr.115 este lege organică şi stabilea ca incompatibil deputatul sau senatorul care are o avere nejustificată, nu o chestiune penală, exact zona aceea gri de care doamna ministru se plângea că nu e acoperită. Era acoperită, dar nu era văzută de dânsa. Sau dacă a văzut-o, a căutat s-o elimine. Pentru că a abrogat art.33 împreună cu toată Legea nr.115.

Ne-a citit dânsa o scrisoare foarte importantă în care ni se solicitau sancţiuni descurajante. Altfel, clauza, probabil. Păi, în aceste condiţii, doamna ministru, ar trebui să vă daţi demisia pentru că nu respectaţi conţinutul scrisorii. În primul rând, nu cred că este sancţiune descurajantă să elimini toate sancţiunile. Deputatul sau senatorul era incompatibil şi după doamna ministru acum nu mai are nici o sancţiune. Aţi încălcat conţinutul şi recomandările scrisorii pe care dumneavoastră aţi citit-o aici. Şi dacă lucrurile n-ar fi prea triste, o să constataţi că sunt viceversa şi s-ar putea să ne distrăm.

Deci, în Legea nr.115, art.33 prevedea foarte clar: "persoana a cărei avere a fost declarată în total sau în parte nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă va fi destituită sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine." Doamna Macovei în proiect a abrogat acest lucru.

Alin.2: "Deputatul sau senatorul a cărei avere a fost declarată nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat incompatibil." Şi v-am citit din Constituţie ce se întâmplă, adică, îşi pierde funcţia. Doamna Macovei a anulat şi acest articol.

Să vedeţi în schimb ce oferă. Se publică pe pagina de internet a agenţiei, ceea ce face această agenţie şi dacă a găsit pe cineva cu avere nejustificată şi se trimite organelor care aplică sancţiuni disciplinare. Cine a fost angajat pe undeva ştie cam cu ce încep sancţiunile disciplinare, cu un avertisment. Şi mai ştie că sancţiunile disciplinare se dau gradat, nu prea ai voie să sari de la o treaptă la alta. Aşa brusc, fără motivaţii serioase. Că altfel o să pierzi în instanţă. Deci se transmit organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocarea, destituirea sau eliberarea din funcţie.

Păi, hai să vedem cam ce-a propus doamna ministru, să vedem dacă respectă scrisoarea pe care ne-a citit-o, aceea cu sancţiuni descurajante. Pentru preşedinte, unde credeţi că se comunică dacă s-ar întâmpla, ferească sfântu, să aibă avere nejustificată: Parlamentului României. Clar, este fără sancţiuni pentru că Parlamentul nu are atribuţii de a sancţiona pe preşedinte în cazul în care are avere nejustificată.

Pentru primul-ministru, la fel ca la preşedinte. Descurajant, nu?! Pentru ceilalţi membri ai Guvernului, următoarele sancţiuni: în Legea 90, e adevărat, nu pentru avere nejustificată, ci pentru avere ilicită, ministrul era eliberat din funcţie. Doamna ministru introduce o sancţiune descurajantă, ca alternativă. Ştiţi care e aia? Avertismentul scris. Pentru secretarii de stat, încerc să le citesc şi începe să devină hazliu. Avertismentul scris, reducerea indemnizaţiei cu 10-20%. Aşa, la o avere de vreo 30 milioane de dolari, cam 20% din salariu zic că merită, nu?

Pentru judecători, procurori, membri superiori ai magistraturii, se va aplica o sancţiune disciplinară... Să vă uitaţi în Legea 303 să vedeţi că începe tot cu avertismentul, mutări disciplinare şi aşa mai departe... în termen de cel mult trei ani de la data săvârşirii abaterii. E! Asta cu abaterea, e cam greu când acumulezi în timp să spui care-i data. Probabil de la data achiziţionării ultimului imobil. Deci, în cel mult trei ani. Dacă nu, nici măcar avertisment. Descurajant, este?!

Toată grija magistraţilor şi a altora, că urmează şi ei, este să nu fie prins trei ani, după doamna Macovei. Că după aceea, nici măcar o sancţiune, avertisment. Descurajant, nu?! Pentru judecătorii Curţii Constituţionale, la fel, sancţiune disciplinară, termen de cel mult trei ani. N-are rost să vă repet aceeaşi descurajantă sancţiune.

Pentru membrii Curţii de Conturi, Avocatul Poporului şi adjuncţii, Parlamentului, care va aplica o sancţiune disciplinară tot în cel mult trei ani. Aveţi grijă pentru trei ani ce faceţi, fraţilor, că după aceea v-a scăpat doamna Macovei.

"Pentru aleşii locali, cu excepţia primarilor..." consiliul local, consiliul judeţean, "care va aplica o sancţiune disciplinară, potrivit legilor." Reţineţi că revin la chestiunea aceasta că e hazlie, "cu excepţia primarilor". Staţi să vedem pentru consilieri ce se întâmplă. Unde? La consiliul local. Şi ce sancţiuni poate să aibă consiliul local, să adreseze consilierilor pentru avere nejustificată. Nici una. Prin regulamente şi prin lege îl dai afară dacă urlă în şedinţă, îl suspenzi dacă-i obraznic şi continuă să urle în continuare, dar pentru o avere acolo, un mărunţiş de câteva milioane de euro, n-are nici o sancţiune.

Pentru primari, unde credeţi că se trimite chestia asta, că a zis "cu excepţie", nu se trimit la consiliul local, o să credeţi că la Haga, cumva. Nu, Consiliului local. Deci, reţineţi, pentru aleşii locali, cu excepţia primarilor, la consiliul local. Pentru primari, la consiliul local. Adică tot acolo. De ce o fi excepţia asta? Nu ştiu.

Pentru că este un proiect de lege care nu trebuie să sufere nici o modificare, altfel, blestemat să fie de toate ONG-urile cel care încearcă să îndrepte vreo prostie.

"Pentru funcţionarii publici, comisii de disciplină sau consiliile de disciplină..." etc. etc, "...sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 3 ani, aţi ghicit. Şi la ăştia este foarte descurajant.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Hai, domnule Nicolicea scurtează că ai făcut-o praf!

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi n-am făcut-o eu, a făcut-o dânsa...

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să nu faceţi discuţie cu plenul şi vă rog, de asemenea, să scurtaţi un pic.

Domnul Eugen Nicolicea:

Sigur că da. Mulţumesc că aţi intervenit şi mi-aţi luat apărarea.

Acum, ce se întâmplă? Vedeţi că s-ar putea unii să moară de inimă văzând sancţiunile astea pe care le propune doamna Macovei şi le dă ocazia să mai reînvie: "sancţiunea disciplinară aplicată poate fi contestată de persoana în cauză numai sub aspectul individualizării acesteia." Adică, dacă s-a dat 10%, să spui că trebuia să-ţi dea doar 5%. Descurajant, nu?!

"Persoana eliberată sau destituită din funcţie este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică dintre cele prevăzute la art.14, cu excepţia celor elective, pe o perioadă de trei ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia sau demnitatea publică respectivă." Adică, pentru deputaţi sau senatori, nici un fel de problemă, că doar e electivă funcţia.

De ce s-a spus chestiunea aceasta? Pentru că n-a ştiut treaba aceea din Constituţie, că dacă eşti incompatibil, în realitate îţi pierzi funcţia aşa cum s-a arătat acolo. Şi atunci la elective, a cam...

Închei cu o chestiune de prezentare aici. "Fapta persoanelor prevăzute la art.14 care cu intenţie depun declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie infracţiune de fals în declaraţii, pedepsită conform Codului Penal." Nici o noutate. Aşa era şi în Legea nr.115. Fac doar un scurt comentariu.

Dacă ai o avere nejustificată de vreo de 30 de milioane de dolari, nu prea păţeşti nimic. E un avertisment sau 5% din indemnizaţie. Totul este să ai grijă să declari acolo corect, să nu uiţi ceva. Dacă ai o avere mică şi ai uitat un mărunţiş, în mod clar faci puşcărie. Descurajant, nu?!

După atâtea sancţiuni descurajante, eu cred că toţi care au oarece de ascuns ar trebui să se bucure de acest proiect al Agenţiei Naţionale de Integritate şi cred că eu mi-am bătut cuie în talpă şi acuma toată lumea va vota proiectul doamnei Monica, pentru că e atât de bun pentru cei care au oarece probleme încât nu înţeleg de ce să nu voteze.

De ce ziceţi şi de ce se crede că Legea nr.115/1996 era proastă şi nu funcţiona? Păi, ca ceva să funcţioneze, trebuie întâi să fie pornit şi să ne uităm la pornirea controlului averii din Legea nr.115. Orice persoană putea să facă sesizarea către un număr de persoane, pentru demnitari, la litera a), ministrului justiţiei.

Câte cereri de cercetare aţi făcut, doamna ministru, de când sunteţi ministru? Nu din acelea de formă, că a uitat cineva să facă o declaraţie de avere până la 31 decembrie şi în mod automat se declanşează cercetarea averii că n-a depus în 15 zile de la încheierea anului sau mandatului. Că de-alea ştiu că s-au făcut. Deci, acelea în care dumneavoastră, cu bună ştiinţă, să acuzaţi un demnitar sau pe o altă persoană, că are o avere uriaşă nejustificată. Nu am auzit din presă şi nu cred că presa ar fi trecut sub tăcere un asemenea caz faimos.

În aceste condiţii, sunt două variante: unu, nu există persoane cu averi uriaşe nejustificate şi n-aţi avut ce sesiza; doi, există astfel de persoane şi dumneavoastră aţi închis ochii şi n-aţi făcut nimic. Păi, pentru varianta doi, dacă ar fi adevărată, trebuie să faceţi altă lege? Eu zic că trebuie să faceţi doar o cerere de cercetare.

Şi pentru că eu merg pe varianta doi, că doar n-o să-mi pun toate ONG-urile în cap, să afirm că nu există persoane cu averi nejustificate, înseamnă că nu v-aţi făcut datoria. Şi punem pe alţii s-o facă înfiinţând un organism. Şi organismul acela are 200 de angajaţi. Şi angajaţii aceia au cel puţin 15 milioane salariu pe lună bani în mână. Adică, distracţia ne costă, numai salariile, cel puţin 3 miliarde, pentru că o doamnă ministru, un domn de la PNA sau un domn de la Parchetul General n-a făcut cererile respective dacă ar fi trebuit să fie făcute, şi opinia publică a ajuns la concluzia că legea nu funcţionează.

Şi această distracţie ne costă cel puţin 3 miliarde pe an din care nu recuperăm nici măcar un şfanţ, pentru că aşa cum a spus doamna ministru, cum am spus şi eu, cum au spus şi colegii şi cum spune şi Constituţia, averile doar nejustificate nu se pot confisca. Se pot confisca doar acele care provin din infracţiuni sau contravenţii.

Deci, paguba aceasta lunară de cel puţin 3 miliarde, nu mai vorbim sedii, maşini, plimbări, etc., etc. va fi lunară, paguba aceasta.

Recuperări? Pauză. Totul şi totul pentru soclul unui ministru care a inventat Coranul legislativ. (Aplauze.)

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Ultima înscriere la cuvânt, domnul deputat Petru Călian.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să fiu foarte, foarte scurt. Aş începe printr-o întrebare pe care doresc s-o adresez doamnei ministru Macovei. Doamna ministru, vă rog să-mi răspundeţi foarte sincer, aţi lecturat măcar în totalitate acest proiect de lege? Pentru că aveţi lângă dumneavoastră acei copii tineri, că nu le pot spune altfel, directori, care au trudit la acest proiect de lege. Dar atât.

Vă întreb pe cei care susţineţi acest proiect de lege dacă l-aţi lecturat şi dacă îl cunoaşteţi într-adevăr. Cred că nu. Cu excepţia colegilor din Comisia juridică, sunt puţini cei care au studiat, au lecturat într-adevăr acest proiect de lege.

Eu consider că este necesar să acordăm respectul celor care au trudit, colegii din Comisia juridică, pentru că au transformat un proiect de lege neconstituţional şi neproductiv, într-un proiect de lege constituţional, proiect de lege care în situaţia în care va fi votat, are menirea totodată să ducă la cheltuirea unor sume mai puţin importante din averea tuturor, pentru că discutăm aici de banul public.

Cred că nu este momentul să înfiinţăm instituţii sterile care să consume banii noştri, ai tuturor, pentru că şi aşa ne plângem că nu avem bani pe diverse domenii. Dau exemplu aici învăţământul care vrea 6% din produsul intern brut.

Spunea doamna ministru Macovei că doreşte să înfiinţeze o structură autonomă pe cont propriu, pe buget propriu. Este falsă această ipoteză, stimaţi colegi. De ce? Pentru că în conformitate cu varianta propusă de iniţiator, atât preşedintele cât şi vicepreşedinţii Agenţiei Naţionale de Integritate sunt numiţi de către preşedintele ţării.

Aşadar, în opinia mea, consider că acest ANI sau această "ANI" se doreşte a fi încă un instrument de luptă politică aflat la îndemâna preşedintelui. Cei care trec de filtrul CNSAS mai au de trecut un filtru. Până când, stimaţi colegi, să ne mai jucăm cu banul public?

Aşadar, Partidul Conservator îşi susţine amendamentele care au fost şi votate practic în Comisia juridică, mai precis amendamentul prin care Consiliul de Integritate, atenţie! nu Agenţia Naţională de Integritate este subordonat organului ierarhic superior al statului nostru şi aici bineînţeles mă refer la Parlament. Mi se pare firesc să avem această instituţie, mă refer la Consiliul Naţional de Integritate să-l avem în subordinea Parlamentului şi nu în subordinea preşedintelui României.

Aşadar, stimaţi colegi, cei care nu cunoaşteţi în profunzime acest proiect de lege, din păcate neconstituţional şi neproductiv, vă rog ca până mâine, în momentul în care vom trece la dezbateri pe articole, să-l studiaţi şi cu siguranţă că veţi da dreptate majorităţii membrilor Comisiei juridice.

Aşadar, doamnelor şi domnilor, aştept cu nerăbdare ca doamna Monica Macovei să fie sinceră măcar câteva secunde şi să-mi spună dacă a lecturat măcar acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nu mai există alte intervenţii la dezbateri generale. Comisia doreşte să mai adauge ceva, la final? Nu.

Doamna ministru, vă invit atunci să vorbiţi în încheierea dezbaterilor generale, cu rugămintea, de asemenea, de a răspunde la întrebările care s-au pus.

Doamna Monica Macovei:

Sper să mai petreceţi câteva minute şi să mă ascultaţi precum şi eu v-am ascultat pe dumneavoastră.

Acest proiect a trebuit să fie coroborat atât cu acea limitare constituţională privind confiscarea averilor cât şi cu toate prevederile care există astăzi în vigoare cu privire, de pildă, la funcţionarii publici, la răspunderea lor, la magistraţi, la membri ai Parlamentului şi aşa mai departe.

Aceste coroborări au fost făcute în acest proiect, nu am sesizat însă că în discuţiile din Comisia juridică au contat în vreun fel. Ca să răspund foarte pe scurt ultimei întrebări, nu numai că l-am citit de foarte multe ori toate formele, pentru că au fost multe versiuni supuse dezbaterii publice, pe toate le ştiu foarte bine inclusiv pe ultimul şi l-am susţinut când am fost prezentă în faţa Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, unde chiar eu pot să vă spun că n-am simţit că toată lumea stăpânea foarte bine proiectul.

Am fost întrebată şi iarăşi apropo de ultimul comentariu, cu subordonare către preşedinte, aţi afirmat, sau subordonare către Parlament. Proiectul aprobat în Guvern nu prevede subordonare către preşedinte, prevede că preşedintele numeşte persoana, preşedintele sau directorul acestei agenţii care însă ajunge acolo pe bază de concurs, deci nu este numit de preşedinte din senin, ci pe bază de concurs. Şi proiectul nu prevede nici un fel de subordonare pentru că aşa e bine să fie această agenţie. Dumneavoastră în proiect aţi subordonat-o Parlamentului. Mă întreb cum o să controleze membrii Parlamentului această agenţie subordonată Parlamentului?

S-a spus aici că nu există în alte ţări. Pe mine mă interesează şi cred că şi pe dumneavoastră ce se întâmplă în România. În România nu există astăzi un control eficient al averilor. În România există multe suspiciuni că în ultimii 16 ani, cel puţin, s-au făcut averi mai puţin legal. În România nu sunt controlate şi verificate conflictele de interese şi nici incompatibilităţile. Asta este realitatea de astăzi a României şi acestei realităţi îi răspunde proiectul aprobat în Guvern privind Agenţia de Integritate.

De 8 ani de zile de când există aceste comisii care controlează averile, nu există nici măcar o singură persoană care să fi fost supusă unei sancţiuni. Vă întreb şi eu: miniştrii P.S.D. şi cei anteriori au făcut vreo sesizare? Eu am făcut peste 30.

Aş dori să mai explic ce se întâmplă cu acea constituţionalitate din raport. Şi, domnule Nicolicea, nu am citat din nicio scrisoare, am citat din Raportul Comisiei Europene. Raportul Comisiei Europene, ultimul, din 26 septembrie, este public, pe site-ul Comisiei poate fi citită acea măsură.

Există un capitol în acest raport în care se menţionează ce măsuri obligatorii trebuie să ia România şi Bulgaria, în continuare, în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, în domeniul luptei împotriva corupţiei.

Aici avem crearea Agenţiei de Integritate, exact cu acele elemente pe care le-am citat la începutul prezentării, cu cele trei competenţe, cu sancţiuni, cu decizii obligatorii şi cu sancţiuni descurajante. Asta este ceea ce ni se spune în raport că trebuie să conţină proiectul. În rest, sigur că da, sunteţi parlamentari, Parlamentul este suveran, poate să nici nu ţină seama de recomandarea Comisiei Europene. Dar aceasta este. Cu aceste elemente care ar fi bine să se regăsească în raport.

În ceea ce priveşte sarcina asumată, sunt foarte multe sarcini asumate şi toate din procesul de aderare sunt sarcini asumate. În hotărârea de Guvern din martie 2005, prin care am adoptat strategia României pentru lupta împotriva corupţiei pe perioada 2005-2008, între alte măsuri, inclusiv acele declaraţii de avere, noile formulare şi multe alte măsuri, am prevăzut înfiinţarea acestei Agenţii de Integritate cu această competenţă.

Această strategie a fost acceptată de Comisia Europeană pentru că vă reamintesc, aveam clauză de amânare cu un an, clauza de salvgardare la sfârşitul guvernării 2000-2004. Această strategie am spus că a fost acceptată şi chiar am primit felicitări pentru ea. Tot ce scrie acolo a devenit automat angajament al României. Asta este în toate domeniile în care avem angajamente şi măsuri de îndeplinit. Acesta este procedeul prin care se lucrează de către Comisie cu un stat candidat. (Vociferări.)

Sunt de acord cu cei care au afirmat că această agenţie, în forma, adaug eu, adoptată de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, nu are nevoie de 200 de angajaţi. Nu are nevoie de nici un angajat. Şi n-are nevoie nici de miliarde de la bugetul public. Nu trebuie să existe, pentru că nu face decât să fie o anticameră a Poliţiei şi a Parchetului, de care nu avem nevoie.

Într-adevăr, proiectul este nociv pentru cei care nu vor ca astăzi, în România, să purcedem, în sfârşit, la controlul averilor, conflictelor de interese, incompatibilităţilor şi să le sancţionăm. Pentru că, repet, nici o sancţiune în aceste trei domenii nu a fost adoptată până astăzi.

Am să închei spunând, reamintind că, în toate rapoartele Comisiei Europene şi rapoartele de monitorizare periodice, îngrijorarea cea mai mare a Comisiei Europene şi a statelor membre cu privire la lupta împotriva corupţiei este: "fragilitatea majorităţii politice în lupta împotriva corupţiei". Nu cred că este nevoie să spun mai mult decât atât. Sigur, fragilitatea majorităţii politice.

Aveţi toată liniştea să adoptaţi proiectul de lege pe care îl doriţi. La sfârşit, o să facem o comparaţie între "dinţii" şi puterea pe care a avut-o Agenţia în momentul în care a plecat de la Guvern şi ceea ce pleacă după dezbaterile din Camera Deputaţilor.

Şi, în final, aş vrea, sigur, să spun ceea ce aţi spus şi dumneavoastră, că din acest moment sau de când a intrat în Camera Deputaţilor, acest proiect este al dumneavoastră, nu este al Guvernului, este al Parlamentului, Parlamentul este suveran şi dumneavoastră aveţi toată răspunderea politică pentru modul în care este adoptat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, doamna ministru.

Domnul Eugen Nicolicea (din sală):

Vă rog, drept la replică.

Domnul Bogdan Olteanu:

Doriţi drept la replică, domnule deputat? V-a rostit numele? Atunci aveţi drept la replică, domnule Nicolicea. Aţi zis 30, dacă am auzit eu bine.

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamna ministru mi-a rostit numele şi acest lucru s-a făcut într-un moment în care dânsa tocmai expunea ce a înţeles din ceea ce am spus eu. Şi toţi aici, de faţă, aţi constat că nu a înţeles nimic.

Deci, dacă acea scrisoare la care m-am referit nu era scrisoare, ci era raport - eu n-am îndrăznit să cred că era raportul respectiv, pentru că atunci lucrurile sunt foarte grave - dumneavoastră puneţi în pericol soarta României. Acele sancţiuni cu bătutul pe umăr, avertisment de nu-ştiu-care şi 5% nu respectă ceea ce scrie în raport. Dumneavoastră, în acest moment, puneţi soarta României în pericol.

În ceea ce priveşte cele 30 de sesizări pe care le-aţi făcut, domnule, ce tot ţipă presa asta că-s atât de mulţi, că doamna ministru n-a găsit decât 30. Şi sunt atât de mari, că n-am auzit de ei. Şi din aceia 30, vă rog să specificaţi, să-mi răspundeţi şi mie la obiect, că atunci unde v-a convenit, aţi răspuns, dar mie nu mi-aţi răspuns la nici o întrebare, din cele 30, câte au fost pe fond, nu că a uitat să facă declaraţia la sfârşit de mandat sau la sfârşitul lui 31 decembrie, aşa cum scria în Legea nr.115, câte aţi făcut în mod oficial dumneavoastră, pentru că lipsa dumneavoastră de acţiune, dacă este să vă acceptăm proiectul, pe noi ne costă 3 miliarde. Nu credeţi că am putea să angajăm cu bani mai puţini un alt ministru, ca să facă ceea ce trebuie şi să ne coste mai puţin?

Punerea în acord, pe care aţi spus-o dumneavoastră, cu celelalte legi, cu sancţiunile disciplinare? Dar, vă împiedica cineva să introduceţi altele? Nu vă împiedica nimeni. Şi vreţi să vă mai spun ceva? Un adevărat jurist şi făcător de legi nu are nevoie de litere - de la a) la k) - pentru a da sancţiuni. Are nevoie de un alineat şi vi-l citesc. Dumneavoastră l-aţi distrus. Art.33, care spune simplu: "Persoana a cărei avere a fost declarată în total sau în parte nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi destituită sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine. Asta acoperă trei sferturi din literele de la a) la k), şi asta de aici era Legea nr.115. Nu trebuia decât să o lăsaţi şi să nu o abrogaţi.

Alin.2: "Deputatul sau senatorul ..." din nou am citit "este considerat incompatibil". Şi citeaţi Constituţia şi vedeaţi ce se întâmplă.

Deci, cu două alineate făceaţi o treabă serioasă, şi nu una hazlie, cum aţi făcut dumneavoastră în literele de la a) la k). V-aţi mai dat..., dar eu cred că este bine să dezbatem pe articole, să se lămurească lumea odată şi odată, să cadă masca de pe faţă şi să ne vedem şi competenţele, şi s-ar putea să vedem şi rea-credinţă.

Da, de ce distrugem noi o lege funcţională, după ce n-am prea făcut sesizări. Poate că cineva are interesul s-o distrugem! De ce să nu existe şi reaua-credinţă.

Eu vă mulţumesc pentru înţelegerea dumneavoastră. Comparaţia aceea cu dinţii nu se va face la sfârşitul legii, că e tardiv. O vom face mâine, de faţă cu ONG-urile. Şi am încredere în ceea ce vor stabili ONG-urile şi vă promit că voi vota aşa cum vor spune ei. Dar nu cred că va exista cineva să vrea ca dumneavoastră, ca în loc de sancţiune, să primească un avertisment, fie el şi scris.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Intervenţia dumneavoastră a exces dreptului la replică, drept pentru care am s-o rog pe doamna ministru dacă doreşte să mai aibă o intervenţie pe această chestiune. Nu.

În aceste condiţii, dezbaterile generale s-au încheiat. Mâine, la ora 10,00, reluăm lucrările cu dezbaterile pe articole.

Vă doresc o seară bună.

Putem relua de îndată cu întrebări şi interpelări, fiind ora 18,40.