Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

8. Trecem la punctul 8 al ordinii de zi. Şi avem... vă supun dezbaterii Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.

Dau cuvântul... domnul Ciucă este aici? Nu.

Vă rog, domnule, domnule Toader, nu vă agitaţi că ştiu ce fac. Vă rog frumos. Concentraţi-vă puţin, domnule Toader, că văd că e primăvară afară şi aveţi reale probleme.

Vă rog, domnule Ciucă.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Daţi-mi voie să vă prezint raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi asupra Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatului Poporului.

În temeiul dispoziţiilor art.95 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere, în fond, cu Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatului Poporului. Această propunere a fost trimisă cu adresa nr.80 din 2 aprilie 2013 şi a fost înregistrată cu nr.35 în 3 aprilie 2013.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituţia României, republicată, şi al art.92 alin.(8) pct.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat, Camera Deputaţilor este primă Cameră sesizată.

Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu observaţii şi propuneri.

Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi a avizat negativ iniţiativa legislativă, cu o majoritate de voturi, în şedinţa din 3 aprilie 2013.

La dezbaterea iniţiativei legislative trebuie menţionat că a participat în calitate de invitat şi domnul Crişu Anastasiu, avocatul poporului. Domnia Sa a prezentat membrilor comisiei prezenţi la dezbateri punctul său de vedere cu privire la propunerea legislativă, conform căreia nu susţine adoptarea acesteia.

În urma dezbaterilor, membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să propună plenului Camerei Deputaţilor spre dezbatere şi adoptare raportul de respingere a Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, întrucât dispoziţiile art.146 lit.d) din Constituţia României, republicată, referitoare la competenţa Curţii Constituţionale reglementează în mod expres faptul că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată direct de către Avocatul Poporului.

Soluţia legislativă propusă obligă Avocatul Poporului să sesizeze Curtea Constituţională într-o procedură de excepţie. Propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.58, alin.3 din Constituţia României, republicată.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu, domnule Ciucă.

Dacă din partea grupurilor politice parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul?

Are cuvântul domnul Mircea Toader. Vă rog, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte de şedinţă, a venit primăvara, dar cred că căldura e prea mare şi dumneavoastră aţi avut efecte. Trebuie să vă spun că eu am vrut să vorbesc în calitate de iniţiator. Art.100 din Regulament spune că întâi vorbesc iniţiatorii şi pe urmă... deci n-am nimic împotrivă, dar fiindcă aţi făcut apel la primăvară, vreau să vă spun că primăvara e egală pentru toţi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Înţeleg.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

În al doilea rând, îmi susţin punctul de vedere, sigur, ca iniţiator şi totodată...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Credeam că intraţi pe probleme de procedură, îmi cer scuze, domnule Toader.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Nu, nu. Nu. Dumneavoastră m-aţi invitat la microfon, am spus şi procedura şi ca procedură, dacă vorbim de procedură, nu trebuie să vorbim aşa rar, ca să treacă timpul. Acceptaţi ideea de a dezbate raportul suplimentar pe Constituţie şi mai dura încă două zile. E adevărat, terminăm cam repede, probabil că vom avea mâine o zi şi mai scurtă până la votul final, dar, să trecem la chestiune, cum spunea Caragiale.

Vreau să vă spun că această iniţiativă pe care un grup de parlamentari ai PDL - 24, ca semnatari ai acestei iniţiative, doreşte să reglementeze o situaţie prin care Parlamentul revine la rolul lui legislativ. Ştiţi foarte bine că această opţiune şi iniţiativă am avut-o, ca urmare a acelei veri fierbinţi de anul trecut, când două ordonanţe de urgenţă n-au putut să fie atacate în timp, ne-au creat o dispută politică deosebită şi cu mari implicaţii europene.

Noi am vrut să preîntâmpinăm această situaţie şi să spunem foarte clar că, aşa cum prevede legea şi cum prevede şi Constituţia, avocatul este singurul în drept să atace la Curtea Constituţională sau să solicite la Curtea Constituţională un punct de vedere despre legea sau ordonanţa respectivă, dacă este constituţională.

Dacă Avocatul Poporului consideră că nu este, sigur că nu se adresează Curţii. Noi am vrut să prevenim o situaţie de excepţie care s-a întâmplat şi care se întâmplă şi astăzi, când o ordonanţă de urgenţă îşi produce efectele, intră în Parlament, trece prin Parlament, este atacată la Curte şi apoi se dovedeşte că este neconstituţională.

Acest element de prevenire, pe care am vrut să-l arătăm noi, cu un număr de 20 de senatori şi 31 de deputaţi, un număr inferior numărului pentru care poate fi atacată o lege la nivelul Curţii Constituţionale, alături şi de posibilitatea unui număr de cetăţeni care să permită, pe bază de semnătură, aşa cum prevede orice iniţiativă de acest tip, ca Avocatul Poporului să solicite în mod expres analiza la Curte. Şi am să vă dau un exemplu care s-a întâmplat zilele trecute. Deşi e ordonanţă de urgenţă pe care Guvernul a dat-o pentru desemnarea judecătorului la CEDO, domnul prim-ministru s-a adresat în mod direct avocatului şi i-a spus: "Solicitaţi punctul de vedere al Curţii pentru această ordonanţă".

Deci, dacă cere primul-ministru e valabil, dacă cer nişte parlamentari nu este valabil. Ăsta este motivul pentru care noi am susţinut sau, eventual, trebuie să vă dau iarăşi o poziţie a noastră pe care am solicitat-o în acea vară fierbinte, un număr de peste 80 şi ceva de parlamentari au solicitat Avocatului Poporului să intervină la Curte, nici măcar nu ne-a răspuns, cu toate că legea prevede ca la parlamentari să dai un răspuns în termen fix, nu ne-a răspuns nimic, dacă se adevereşte că solicitarea noastră este corectă. S-a dovedit că a fost corectă, s-a dovedit că Curtea a respins-o şi ne întrebăm unde este zona nepolitică la Avocatul Poporului.

Ăsta este motivul pentru care, stimaţi colegi, azi sunteţi la putere, mâine suntem noi la putere, această rotaţie politică trebuie să ne apere pe toţi, şi de abuz, şi de intervenţie politică. Ăsta este motivul pentru care noi am solicitat această prevedere de modificare. Nu sunt de acord cu ce a spus Avocatul Poporului, poate să fie o modificare şi să spună, domnule, dacă consider că nu este corect s-o trimit la Curte vă motivez, ca eventual, atunci când vom ataca la Curte o astfel de ordonanţă care trece prin Parlament să se justifice de ce nu a dorit s-o promoveze mai departe.

Eu cred că este un echilibru pe care-l facem între puterile executive şi Parlament, altfel, nu mai avem nevoie de Parlament, ci aşteptăm ordonanţele care trec printr-o majoritate care astăzi este destul de puternică.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc, domnule Toader.

Are cuvântul domnul Bogdan Ciucă, după care se pregăteşte domnul Popa.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Să ştiţi că iniţiativa a generat dezbateri inclusiv în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, dar dezbateri aplicate. Eu cred că au fost argumente şi pro şi contra. Necazul este, şi cred că nu trebuie abandonată ideea, dar probabil că va trebui găsită o altă formulare, o altă formulă şi poate cu un viitor prilej. De ce? Practic, iniţiativa doreşte ca la solicitarea unui număr de parlamentari, Avocatul Poporului să spună: "Să trăiţi!" şi s-o facă pe curierul. Deci ia iniţiativa semnată de parlamentarii respectivi şi fără să treacă prin propriul filtru, fără să analizeze dacă este oportun sau nu, să fie obligat să facă acest demers mai departe.

Eu puteam să gândesc o procedură cu aceeaşi finalitate în situaţia în care dăm dreptul direct parlamentarilor să facă sesizarea respectivă, unui număr de parlamentari. De ce să-l punem pe Avocatul Poporului, indiferent cum se cheamă şi indiferent de perioada la care facem referire, să o facă, practic, pe curierul, să ia din stânga şi să dea în dreapta.

Eu cred că rolul acestei instituţii şi, de fapt, acestea au fost discuţiile din comisie, o parte din discuţiile din comisie, rolul Avocatului Poporului este să fie cumva în afara obiectivelor politice conjuncturale şi de moment, să aibă o iniţiativă proprie a instituţiei în cazul în care consideră că trebuie ceva atacat la Curtea Constituţională şi nu să fie obligat, indiferent de propria analiză, să facă ceva, ceea ce nu ar face dacă legea nu l-ar forţa, cum este situaţia acestei iniţiative.

Eu cred că ideea, în linii mari şi generale, nu trebuie abandonată, dar discutată, poate, de Forumul constituţional, poate va trebui discutată în Comisia specială pentru modificarea Constituţiei, poate va trebui s-o discutăm noi în Parlament cu un alt prilej şi poate dându-i o formă care să nu amputeze Avocatul Poporului de posibilitatea de a filtra cu propriile argumente orice iniţiativă pe care va trebui s-o genereze respectiva instituţie.

Cred că acesta a fost unul din argumentele cele mai tuşate în discuţiile din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, motiv pentru care majoritatea covârşitoare a membrilor acestei comisiei au propus respingerea.

Vă reamintesc că inclusiv Avocatul Poporului prezent la aceste lucrări a avut acea susţinere.

Mă reîntorc şi spun că ideea trebuie păstrată şi probabil discutată undeva aşezat, nu cu patimi, nu înfierbântaţi şi găsind exact finalitatea dorită de iniţiatori, fără să amputăm Instituţia Avocatului Poporului în niciuna din prerogativele, inclusiv cea de filtrare şi de decizie proprie, ca urmare a unei analize având criteriile pe care le are o asemenea instituţie care trebuie să fie independentă.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Popa, liderul Grupului parlamentar al Partidului Popular Dan Diaconescu şi se pregăteşte domnul Andronache - PDL.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu voia dumneavoastră, e Partidul Poporului Dan Diaconescu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mai rar, să putem înregistra în stenogramă, vă rog.

Domnul Radu Mihai Popa:

Sunt toate serviciile atente, nu vă faceţi nicio problemă.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Tocmai că-mi fac, ştiţi.

Domnul Radu Mihai Popa:

Spuneam că e vorba de Partidului Poporului, cu voia dumneavoastră.

Domnule preşedinte,

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Văd în perspectivă, domnule Popa.

Domnul Radu Mihai Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Voiam să spun că l-am ascultat şi pe domnul Toader, iniţiatorul, l-am ascultat şi pe domnul deputat Ciucă şi pe domnul deputat Toader şi vreau să vă spun că, în parte, eu cred că fiecare dintre Domniile Lor au dreptate.

Însă, dacă Avocatul Poporului, domnule preşedinte şi stimaţi colegi din arcul puterii, dacă Avocatul Poporului ar fi fost o instituţie cu adevărat independentă, probabil că acest proiect de lege nu şi-ar fi mai avut obiectul. Dar, ştim cu toţii că realitatea este alta.

Noi cerem, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, să daţi şi opoziţiei şansa ca atunci când nu e de acord cu o ordonanţă să poată s-o atace.

Noi, opoziţia, reprezentăm 30% din România şi în numele acestor oameni vă cerem să ne daţi şansa să ne manifestăm şi democraţiei să-i daţi şansa să supravieţuiască în Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnul Andronache şi se pregăteşte domnul Ganţ.

Domnul Gabriel Andronache:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

O să vorbesc în numele Grupului parlamentar PDL şi am să vă spun că într-adevăr în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi au avut loc dezbateri destul de ample pe acest proiect legislativ.

Ideea este următoarea şi pe care cred că ar trebui s-o reţinem cu toţii cei care formăm forul legislativ al României: pe zi ce trece, prin emiterea de ordonanţe de urgenţă, puterea executivă acaparează, practic, ceea ce înseamnă activitatea noastră de bază, reglementarea. Şi o să ne trezim în curând că, prin practica ordonanţelor de urgenţă, Parlamentul nu va mai avea niciun rol, pentru că reglementarea, legiferarea va fi, în fapt, obiectul de activitate al Guvernului.

Reţineţi că ordonanţele de urgenţă la această oră nu sunt supuse controlului de constituţionalitate. Nu există nicio cale directă a Parlamentului să intervină în momentul în care ordonanţa de urgenţă intră în acţiune, odată ce ea este adoptată de către Guvern. Şi atunci, s-a dedus din aceste dezbateri pe care le-am avut că poate o cale interesantă şi pe care o vom utiliza sub forma unui amendament în cadrul procedurii de revizuire a Constituţiei să fie ca un număr de parlamentari să poată ataca direct la Curtea Constituţională o ordonanţă de urgenţă înainte ca aceasta să devină lege.

Este o soluţie pe care o vom avea în vedere şi am ţinut s-o anunţ de aici, de la microfon.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumesc, domnule deputat Andronache.

Are cuvântul domnul Ovidiu Ganţ.

Domnul Ovidiu Victor Ganţ:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Nu intenţionam să intervin dacă proiectul iniţiat de domnul deputat Toader nu suscita un asemenea interes şi nu dezvolta o dezbatere atât de profundă.

Cred că soluţia pe care grupul nostru parlamentar a propus-o la nivelul tezelor de revizuire a Constituţiei este soluţia corectă. Indiferent cine se află la guvernare, noua Constituţie poate să elimine ordonanţele de urgenţă. Acestea au fost introduse într-o perioadă în care noul stat democratic, România, avea nevoie de o legislaţie amplă, era un ritm de legiferare foarte rapid. Au fost utile şi în perioada preluării acquis-ului comunitar în perioada de aderare la Uniunea Europeană. Astăzi suntem în situaţia în care putem legifera într-un regim de viteză normal şi exclusiv la nivelul Parlamentului.

De acea, atunci când va veni vorba despre revizuirea Constituţiei, noi vom propune eliminarea ordonanţelor de urgenţă.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Are cuvântul domnul Calimente şi se pregăteşte domnul Pâslaru.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din ce în ce mai tare încep să cred că Partidul Democrat a uitat că a fost la guvernare. Vreau să le aduc aminte colegilor mei că Guvernul Boc a fost campion absolut al ordonanţelor de urgenţă. Cred că toate guvernele de după 1989 însumate nu au dat atâtea ordonanţe de urgenţă câte a dat Guvernul Boc şi acum să vii şi să spui că acest guvern a dat nu ştiu câte ordonanţe de urgenţă. Asta, aşa, ca să ne aflăm în treabă.

Iar pe de altă parte, tot colegii noştri s-au obişnuit că nu Parlamentul este cel care legiferează, nu Guvernul este cel care concepe şi politicile economice şi are iniţiativa programului de guvernare, ci Curtea Constituţională, pentru că Domniile Lor au introdus în această ecuaţie şi Curtea Constituţională, care Curte Constituţională nu a mai stat să vadă dacă o lege este constituţională sau nu este constituţională, ea a judecat pe oportunităţi. Şi în sensul acesta se doreşte în continuare ca această Curte Constituţională să fie un arbitru şi ea să hotărască dacă o lege este bună sau nu, dacă este oportună sau nu este bună, dacă trebuie să facem un lucru sau nu trebuie să-l facem.

Asta aţi făcut şi anul trecut, asta aţi făcut şi în anii dinainte şi probabil că vreţi să continuaţi. Eu cred că fiecare putere a statului trebuie să-şi intre în atribuţii, iar Curtea Constituţională să fie Curte Constituţională, să vadă dacă legile sunt constituţionale, şi nu să guverneze.

V-aţi obişnuit să guvernaţi cu Curtea Constituţională, trebuie să vă dezvăţaţi de acest lucru.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Florin Pâslaru, din partea Grupului Partidului Social Democrat.

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot respectul pentru antevorbitorii mei, dar vreau să vă spun că Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului spune foarte clar care sunt limitele de competenţă ale acestei instituţii şi sunt destul de largi aceste limite de competenţă. Motiv pentru care a modifica un proiect de lege care spune foarte clar ce are de făcut această instituţie, respectiv instituţia Avocatului Poporului, credem că nu-şi are rostul.

De aceea, nu suntem de acord cu această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul deputat Mircea Toader, din partea iniţiatorului.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

O iau şi ca iniţiator, şi drept la replică, această...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Sunteţi ambivalent, am înţeles, da.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Mulţumesc. Pot să fiu şi polivalent, mai ales cu o intervenţie pe procedură.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este problema dumneavoastră.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Sunteţi foarte bucuros astăzi, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, este primăvară.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Am văzut, este căldură mare.

Bun. Haideţi să revenim la problemele pe care le-am ridicat. Este interesant că au generat o astfel de dispută şi chiar credem în ea. Sigur că motivaţiile de o parte şi de alta, că este nevoie, credem cu toţii că este nevoie. Bun. Trebuie să fac câteva, cel puţin, afirmaţii ale mele la afirmaţiile domnului Calimente.

Domnule Calimente, sunteţi majoritari, scoateţi din Constituţie Curtea Constituţională, scoateţi din Constituţie dreptul Curţii de a verifica dacă este constituţională o lege şi ne supunem, că asta este voinţa dumneavoastră. Cred că mergeţi mult prea departe.

Apropo de ordonanţe, adunaţi dumneavoastră câte ordonanţe aţi dat de la începutul guvernării, în acest an, comparaţi cu aceeaşi perioadă a cărui an vreţi dumneavoastră pentru Guvernele Boc sau Ungureanu, şi o să vedeţi că este aproape triplu. Vă dau un singur exemplu: Codul fiscal l-aţi modificat de 12 ori prin ordonanţe, o dată chiar de 2 ori într-o săptămână. Haideţi să nu aruncăm aşa...!

Revenind la problema de iniţiativă, domnule preşedinte şi stimaţi colegi, sigur că această obligativitate, cum apare în textul propunerii noastre, poate să genereze multe discuţii. Eu cred că şi chiar v-aş ruga să o trimitem înapoi la comisie. Vom modifica prin amendament sau ca drept al nostru de iniţiativă, prin care o să spunem; această solicitare trebuie să fie motivată de către cei care..., cum o faci ca orice motivare când ceri la Curte, iar Avocatul Poporului, în caz de refuz, trebuie neapărat să dea o motivaţie, motivaţie, bineînţeles, că consideră că nu este de atacat la Curte, că nu are niciun fel de element neconstituţional şi să ne rămână după aceea dreptul nostru ca atunci când trece prin Parlament, să arătăm că, într-adevăr, a fost supusă controlului constituţional.

Cred că dacă o reîntoarcem la comisie, rezolvăm aceste două probleme şi eliminăm cu totul factorul politic, fiindcă Avocatul Poporului cred că nu-şi va permite, la o solicitare a unui grup de parlamentari, să spună că nu are niciun fel de element neconstituţional această ordonanţă şi apoi, când este atacată, să dovedească că legea este neconstituţională. În condiţiile astea, trebuie să părăsească acea funcţie, care bineînţeles dovedeşte că nu mai este supus corect funcţiei sale, ci unui interes politic.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Ciucă.

Supun la vot, staţi liniştit.

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Eu voiam să subliniez, totuşi, un anumit aspect care ţine, pe lângă dezbaterile care sunt fireşti şi legitime pe fondul problemei, vreau totuşi să ridic o problemă chiar şi de procedură. Uitaţi, foarte corect aici s-a ridicat de către Grupul minorităţilor naţionale un aspect care ţine de modificarea Constituţiei. Propunerea dânşilor, şi mai sunt câteva propuneri care vizează aceeaşi modificare, este să dispară această procedură a ordonanţelor de urgenţă. Şi, cumva, este îndreptăţită, pentru că este o procedură care a fost introdusă cu un caracter excepţional, de care s-a abuzat foarte mult în ultima perioadă.

Dar dacă această propunere a colegilor de la Grupul minorităţilor naţionale va fi adoptată de către Comisia de modificare a Constituţiei şi va modifica viitoarea Constituţie, cât de desuetă ar fi o iniţiativă precum cea pe care noi astăzi o discutăm. Mă refer la procedură, nu la fondul problemei. Poate că tema existenţei sau inexistenţei acestei proceduri guvernamentale de legiferare prin ordonanţă de guvern sau de urgenţă merită discutată. Poate vom limita în timp această perioadă, doar pentru o anumită perioadă, de exemplu, a vacanţei parlamentare, sau pentru situaţii de urgenţă, dar este o altă discuţie.

Revin la cele discutate în comisie şi pentru care comisia, cu o majoritate importantă de voturi, a propus către plen respingerea raportului. Nu putem să obligăm o instituţie care a fost concepută pentru a fi independentă şi care să funcţioneze cu criterii transparente, dar cu propriul filtru atunci când demarează o procedură, să facă un lucru pentru că aşa vreau un număr de parlamentari. Dacă ne asumăm pe fond această problemă, putem spune, şi revin la sugestia făcută, introducem o iniţiativă prin care spunem simplu: "Dacă se adună un număr de parlamentari şi stabilim numărul, atunci se poate ataca la Curte ordonanţa respectivă. Dar pericolul vine din faptul că obligi o instituţie creată, gândită şi născută pentru a se comporta independent, să facă un lucru cu care nu este de acord.

Şi nu mă refer la cei care au iniţiat, nu mă refer nici la actuala opoziţie, nu mă refer nici la actuala putere, nici la actualul Avocat al Poporului, mă refer la un pericol care s-ar putea să existe şi peste 10 ani, şi peste 5, şi în următorul mandat, şi peste două mandate, ca să nu mai vorbim de situaţia puţin bizară în care noi reglementăm acum o procedură care vizează ordonanţa de urgenţă, iar această ordonanţă de urgenţă s-ar putea să dispară ca procedură prin modificarea Constituţiei, pentru că avem aceste teme în dezbatere.

De aceea, şi în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator, dar şi ca preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, domnule preşedinte, vreau să le atrag atenţia colegilor din Cameră, în sensul colegial, că noi ne menţinem propunerea de respingere a acestei iniţiative legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, vă mulţumesc.

Domnule Toader, vă rog.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Un foarte scurt drept la replică, înainte să supuneţi la vot. Domnul Ciucă sigur că este mult mai jurist decât mine, cert, fiindcă eu nu am o specializare de acest domeniu. Ştiţi foarte bine că dacă se modifică Constituţia, toate legile se modifică în conformitate cu prevederile constituţionale, aşa că nu ştim cum va arăta Constituţia. Dar dacă prevede că nu mai e Curtea Constituţională, desfiinţăm şi legea lor, şi legea Avocatului Poporului.

Noi am luat situaţia de fapt: astăzi există o prevedere clară că singura modalitate de a ataca o ordonanţă la Curte este Avocatul Poporului, de bună-credinţă sau de rea-credinţă. Eu nu pun în balanţă reaua-credinţă, ci oportunitatea pe care o consideră Avocatul Poporului şi pentru a elimina întotdeauna o eventuală suspiciune. Sigur că v-am şi spus că o reîntoarcem la comisie şi spunem că nu o trimitem ca un simplu poştaş, ea trebuie să fie motivată, iar în caz de refuz, trebuie să fie o motivaţie a Avocatului Poporului. Domnule, nu o trimit, pentru că consider aşa şi aşa. Acesta este motivul principal pentru care am solicitat întoarcerea la comisie, iar intenţia a fost de echilibru.

Eu vreau să ştiu ce răspuns dă Avocatul Poporului şi eu îl întreb astăzi, oficial, de la tribuna Parlamentului, de ce a luat act de solicitarea primului-ministru să trimită ordonanţa la analiza Curţii Constituţionale privind judecătorul de la CEDO? Unde este conflictul constituţional? Dacă este conflict, de ce a făcut-o la cererea primului-ministru?, că poate mâine nu mai este prim-ministru domnul Ponta şi este altcineva. Oricând, scrie acolo, în Legea Avocatului Poporului, că primul-ministru poate solicita în mod expres Avocatului Poporului pentru a analiza şi a trimite la Curte o ordonanţă de urgenţă privind continuitatea acestei ordonanţe? Nu.

Atunci daţi-ne şi nouă voie să avem acelaşi punct de vedere. Sigur, dumneavoastră veţi decide mâine prin vot. Mai avem calea Senatului, dar eu v-aş fi propus s-o întoarcem, să găsim o soluţie pe care văd că o parte dintre colegi o agreează. Nu impunere, ci motivare.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mircovici, după care are cuvântul domnul Adam.

Domnul Niculae Mircovici:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Demersul meu ar fi următorul: s-a făcut de mai multe ori apel la Constituţie, în luările de cuvânt pe care le-au avut colegii, dar nu s-a făcut deloc referire la textul ei. Eu am convingerea că iniţiatorii au gândit rezolvarea unei situaţii prin această iniţiativă legislativă pe care au avut-o, însă cred că nu au privit cu suficientă atenţie textul Constituţiei actuale a României: este singura instituţie, Avocatul Poporului, pe care Constituţia o statuează în Cap.IV, la Titlul II. Titlul II se referă numai la drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, şi la nimic altceva. Or, faptul că Avocatul Poporului a fost postat în Cap.IV al acestui titlu este explicat inclusiv prin textul şi prin obligaţiile pe care le dă Constituţia acestei instituţii.

La alin. (1) spune că Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, pe de o parte. Pe de altă parte, la art.59 alin. (1) spune că Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi libertăţile lor.

Or, a aprecia, în momentul de faţă, că un grup parlamentar sau un număr de parlamentari - m-aţi ajutat, domnule Toader, în demersul pe care voiam să-l spun acum - or, a ajunge la concluzia că un număr de 20, deci în niciun caz un grup parlamentar, pentru că ar avea alt sens decât Constituţia, dacă am considerat parlamentarii ca cetăţeni - persoane fizice, înseamnă că am fi de acord cu faptul că 20 de parlamentari sau 25 de parlamentari egal 2.000 de cetăţeni, cât prevede legea ca posibilitate de a se adresa instituţiei Avocatului Poporului şi în mod evident am fi într-o mare eroare.

Sigur că explicaţia este corectă. Ajungem în situaţia ca o ordonanţă de urgenţă să treacă prin Parlament, ca lege, ulterior să fie atacată la Curtea Constituţională şi ea să fie declarată neconstituţională. În situaţia aceasta, de ce nu am fi de acord cu un demers a priori, atunci când este vorba de ordonanţa de urgenţă. Dar acest lucru nu se poate, pentru faptul că această Constituţie din 2003 a fost votată în integralitatea ei şi ea a cuprins două lucruri: pe de o parte, instituţia Avocatului Poporului, la titlul "Drepturile şi libertăţile fundamentale", şi nu la titlul "Autorităţi publice". Deci, este clar că referirea şi sensul ei a fost la persoanele fizice care pot avea drepturi şi libertăţi fundamentale, iar pe de altă parte, a prevăzut ordonanţele de urgenţă, şi nu a prevăzut posibilitatea ca aceste ordonanţe de urgenţă să fie atacate de o instituţie a statului, de o autoritate publică, aşa cum este Parlamentul, ci numai de către persoane fizice.

Şi, în situaţia aceasta, cred că întoarcerea la comisie a unei astfel de iniţiative legislative nu ar avea niciun sens, pentru că, din dorinţa de a arăta neconstituţionalitatea unei ordonanţe de urgenţă, noi am ajunge în situaţia de a vota o iniţiativă legislativă, care la rândul ei este în afara Constituţiei.

Deci, eu cred că singura soluţie într-un astfel de caz este respingerea unei astfel de iniţiative legislative, cu păstrarea sensului ei frumos: dorinţa de a rezolva în mod democratic ca Parlamentul să fie cel care să aibă iniţiativa legislativă şi să aibă putere legislativă, aşa cum prevede Constituţia, că Parlamentul este autoritatea supremă şi este unica autoritate legiuitoare, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare, să eliminăm, aşa cum solicită grupul nostru parlamentar, ordonanţele de urgenţă, ca o modalitate de rezolvare legislativă şi care transformă Guvernul într-o autoritate legiuitoare, de multe ori mai importantă decât Parlamentul, pentru că are şi majoritatea parlamentară care să-i treacă ordonanţa de urgenţă respectivă, şi să intrăm în firescul unei democraţii parlamentare, care este specific şi caracteristic oricărui stat civilizat, aşa cum de fapt este în momentul de faţă şi România.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Adam.

Domnul Ioan Adam:

Mă raliez la ceea ce a spus Bogdan Ciucă şi adaug următoarele, onoraţi colegi. Este o formă de imixtiune în activitatea Avocatului Poporului şi o formă de presiune, pe care iniţiatorii acestei legi vor să o impună acestei instituţii, că vorbim de instituţia Avocatului Poporului.

Nu se poate concepe ca Avocatului Poporului, care are nişte atribuţii bine stabilite şi care este, totuşi, un profesionist în materia respectivă, să-i fie impusă cu de-a sila, aşa cum doresc cei care au iniţiat acest proiect de lege, o anumită atitudine.

Eu cred că trebuie să lăsăm, în spiritul Constituţiei, ca această activitate s-o desfăşoare liber, s-o desfăşoare, aşa cum spune textul constituţional, din oficiu, ca şi o responsabilitate pe care şi-o asumă prin natura activităţii pe care o desfăşoară, şi în niciun caz atunci când un număr prestabilit de senatori sau de deputaţi decid să urmeze o anume cale.

Deci această imixtiune cred că nu trebuie tolerată, trebuie să ne limităm la ceea ce ne îngăduie textul constituţional, motiv pentru care mă raliez punctelor de vedere prin care..., bineînţeles că am votat şi în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi respingerea acestui proiect de lege. În esenţă, este o inepţie juridică, nu poţi să concepi aşa ceva, să impui unei instituţii ca printr-un număr de voturi să desfăşoare o anume activitate, pe care o vor acei domni.

Mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulţumesc.

Domnul Calimente, drept la replică, şi trecem la vot.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Voiam să vă spun că, după părerea mea, datorită modificării constituţionale din 2003, s-a ajuns la a da nişte atribuţii Avocatului Poporului pe care, în mod normal, el nu trebuie să le aibă. Modelul Avocatului Poporului a fost preluat de la ombudsmanul de tip nordic, în special de la Suedia, unde el apără drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în faţa abuzurilor Guvernului. El nu trebuie să aibă un rol politic.

Prin modificarea din 2003 i s-a dat un rol politic. Nu s-a abuzat decât atunci când am avut un jucător. Probabil că asta se doreşte şi în continuare. Şi părerea mea este, atunci când se va trece la modificarea Constituţiei, el trebuie să revină în atribuţiile pe care le-a avut. Cel care a avut iniţiativa şi care a adus acest model a fost chiar domnul Amedeo Lăzărescu. Ştiu cum a gândit-o, am discutat cu dânsul atunci şi ea a fost adoptată aşa cum era adoptată şi cum funcţiona la suedezi.

Din 2003, când s-a făcut acea modificare, practic l-am transformat şi pe el într-un jucător politic. Pentru că, foarte uşor, atunci când nu există bună-credinţă, el poate fi influenţat să atace, din motive politice, şi nu din motive constituţionale.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da, mulţumesc.

Supun votului retrimiterea la comisie a acestui proiect de lege.

Vă rog să votaţi. Vă mulţumesc.

Cu 37 de voturi pentru, 64 împotrivă şi cinci abţineri, proiectul de lege nu trece la comisie.

Nefiind amendamente, mâine, la votul final.

Stimaţi colegi,

Declar închisă şedinţa noastră de astăzi, prin epuizarea timpului.

Vă mulţumesc.

Domnul vicepreşedinte Hellvig este invitat la microfon.