|
Domnul Viorel-Ionel Blăjuţ: Eu sunt coiniţiatorul acestei legi. Principalul iniţiator este doamna Monica Iacob Ridzi, care între timp a devenit mămică. Rata abandonului copiilor nou-născuţi în spitale sau imediat după externare continuă să rămână extrem de ridicată în România, comparativ cu restul ţărilor din Uniunea Europeană. O posibilă explicaţie ar fi frica de un nou început, frica faţă de multitudinea de cheltuieli, inerente, care urmează odată cu sosirea unui nou-născut în familie, precum şi şocul tinerei adolescente devenite brusc mamă. În paralel, din punct de vedere demografic, se observă, la nivel naţional, o scădere dramatică a natalităţii. Mai exact, an de an, numărul nou-născuţilor este net mai mic decât numărul decedaţilor, fapt ce va duce, inevitabil, la un dezechilibru demografic şi la o îmbătrânire progresivă a populaţiei României. De aici apare şi necesitatea unei măsuri social-economice urgente, de încurajare a tinerelor ce doresc să devină mame. Prezenta propunere legislativă se doreşte o reparaţie materială şi morală datorată în principal tinerelor devenite mame în perioada 2010-2013. O lege cu efecte economice şi sociale similare a fost abrogată în 2010, pe fondul reducerii masive de cheltuieli promovate de guvernul din această perioadă. Scopul acestei propuneri legislative este de a încuraja tinerele mame aflate la început de drum şi de a le oferi posibilitate de a achiziţiona un minim de produse strict necesare unui nou-născut. Raportată la totalul cheltuielilor pe care le implică creşterea şi îngrijirea unui copil nou-născut, suma propusă de noi ca ajutor în prezenta propunere legislativă este mică şi simbolică. Considerăm însă că este foarte important pentru tinerele mame să simtă că nu sunt abandonate în aceste momente unice în viaţă şi că statul le încurajează în drumul pe care îl urmează. Drept urmare, noi o să votăm pentru şi încercăm să convingem şi ceilalţi colegi să ajute tinerele mame. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
|