|
Domnul Varujan Pambuccian: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a votat pentru această lege, eu am votat împotrivă şi am să vă explic de ce. Suntem în a treia revoluţie industrială, urmează a patra, predictibil, şi continuăm să gândim aşa cum Frederic cel Mare, care a pus bazele învăţământului public, gândea, la 1.763, în General Schuller Regulament. Dacă vom continua să credem că statul, printr-o comandă unică şi piramidală, poate crea diversitatea de care avem nevoie, în zona educaţiei, nu facem nimic altceva decât să ne adăugăm cele mai mari crize globale de astăzi, adică a crizei sistemului educaţional. Adăugăm epicicluri la un sistem care nu are cum să mai producă altceva decât ceea ce Yuval Harari spunea, într-un mod înspăimântător de plastic, prin sintagma "clasa oamenilor inutili". Sper să nu facem lucrul acesta foarte mult timp de acum înainte, sper să înţelegem că diversitatea curriculară, că şcoala înseamnă, de fapt, un grup de profesori care propun o curriculă şi o metodologie. Nu înseamnă o armată care face aproape acelaşi lucru, gândit de un număr foarte mic de oameni, că libertatea de opţiune în ceea ce priveşte viitorul fiecărui om este un drept fundamental şi că în momentul în care cineva optează pentru acest viitor poate fi genial şi să aibă o opţiune corectă, dar dacă greşeşte opţiunea lui poate angrena o întreagă societate pe termen lung. Păstrarea acestei uniformităţi, insistenţa pe care o avem pentru concursurile şcolare - care au distrus complet creativitatea şi capacitatea de înţelegere a copiilor şi i-au transformat în hard disk-uri de înmagazinat algoritm de cum se face, în loc să înţeleagă despre ce o vorba şi la ce foloseşte un lucru - nu au cum să mă facă să fiu optimist în ceea ce priveşte viitorul. Vă propun să regândim din temelii acest sistem, cât mai avem timp, şi timp foarte mult nu mai avem. Deja semnele apariţiei acestei clase în ţări care au mizat foarte mult pe industrializare se văd astăzi. Deja semnele apariţiei acestei clase de care vorbea Yuval Harari, în ţările care au mizat foarte mult pe procese care seamănă al naibii de bine cu fabrica, se văd astăzi. Eu nu vreau să le văd şi în România şi mai ales nu vreau să ajung să văd această clasă devenind un vector social major, pentru că noi am mai avut o asemenea clasă care a dispărut din istorie, care a apărut cu prima revoluţie industrială şi care a creat cele două mari nenorociri ale secolului al XX-lea - comunismul şi fascismul. Sper să facem pasul ăsta către normalitate înaintea altora, repede, şi să lăsăm diversitatea să fie cea care să ne ghideze. Vă mulţumesc. (Aplauze.)
|