Dezbateri parlamentare

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Proiectul de Lege privind accesul la informaţiile de interes public şi propunerea legislativă privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Iniţiatorii să ia loc pe banca iniţiatorilor. Comisia sesizată în fond. Domnule preşedinte al comisiei, luaţi loc şi dumneavoastră în banca comisiei.

Din partea iniţiatorilor, cine ia cuvântul?

Dacă avem procedură de urgenţă, trecem la titlu şi articole.

Vă rog să urmăriţi raportul prezentat de comisie.

Timpii? Faceţi o propunere pentru timpi.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Noi vă propunem 40 de minute şi cu două minute pentru fiecare articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, bine, vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

După ştiinţa mea, noi nu am aprobat nici o procedură de urgenţă la acest proiect. Eu ştiu că în Biroul permanent am dat un termen de două săptămâni. Proiectul guvernamental a fost în procedură de urgenţă; propunerea legislativă a doamnei deputat Mona Muscă nu a fost în procedură de urgenţă.

Da, este o situaţie foarte interesantă.

ce proiect aţi luat de bază? Ca să vedem care este procedura de bază. Raportul este pentru amândouă, înţeleg, însă, procedural, este o situaţie foarte interesantă. Pentru că propunerea legislativă a fost în procedură obişnuită, iar proiectul de lege de la Guvern, în procedură de urgenţă.

În mod normal, când o comisie are două proiecte cu acelaşi obiect, atunci ia de bază unul dintre proiecte şi propunerile celelalte devin un fel de amendamente pentru proiectul de bază. Şi eu încercam să văd care proiect a fost luat ca proiect de bază, ca să determin modalitatea în care facem noi dezbaterea.

Poftiţi.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Dacă vă uitaţi în materialul pe care-l aveţi, o să vă daţi seama că este un raport în care am încercat să găsim o modalitate convenabilă pentru ambii iniţiatori, apropiată de varianta cum se lucrează în situaţii de mediere între cele două Camere.

Deci, sunt trei coloane. Pe una dintre coloane este scris textul unei variante, pe cea de a doua coloan㠖 textul altei variante şi este o variantă propusă de comisie la fiecare articol, fiecare titlu, subtitlu de capitol etc. etc.

Deci, se poate uşor lucra, pentru că se poate urmări modalitatea de abordare a acestei legi şi eu cred că s-a reuşit în comisie, lucrând foarte mult, să se găsească un compromis. Şi ar fi bine să mergem pe această variantă de compromis, ca să nu bulversăm activitatea de legiferare în plen.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, eu sunt de acord cu acest lucru, dar dezbaterea în procedură de urgenţă presupune anumite constrângeri. Adică, dacă noi nu finalizăm în termenul pe care dumneavoastră l-aţi propus pentru proiect, înseamnă că trebuie să întrerup dezbaterea şi nu ştiu dacă vă avantajează această soluţie.

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Bună ziua, domnule preşedinte! Îmi cer în primul rând scuze pentru ţinută. S-a întâmplat să ajung în halul ăsta aici.

Din punctul meu de vedere – şi am vorbit şi cu domnul ministru Dâncu şi o să vină să spună şi dânsul părerea -, noi suntem, eu, cel puţin, sunt de acord să se discute exact cum s-a discutat la comisie.

Deci, în faţa dumneavoastră aveţi un text care a rezultat din cele două texte plus amendamente ale diferitelor organisme nonguvernamentale şi ale presei, şi acel text vrem să-l supunem dezbaterii.

Vă mulţumesc frumos.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul preşedinte să ne lămurească dacă să dezbatem in procedură de urgenţă, sau nu.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Situaţia la această lege a fost un picuţ mai specială. Legea Guvernului, legea propusă de domnul Dâncu, a venit puţin mai târziu, ea a venit în procedură de urgenţă. Dar noi în comisie, atât doamna Mona Muscă, cât şi domnul ministru, împreună cu noi, am căzut de acord să discutăm cele două proiecte de lege şi să vă propunem o soluţie care a rezultat din discuţiile celor două proiecte.

Din această cauză, am ales soluţia unui paragraf care cuprinde legea domnului Dâncu, un paragraf care cuprinde legea doamnei Mona Muscă şi cea de a treia coloană, care cuprinde soluţia comisiei.

Astfel încât noi vă propunem totuşi să considerăm procedura de urgenţă, având în vedere că ambele propuneri legislative au avut acelaşi termen pentru raport.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi, domnule Gheorghiof.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este adevărat, iniţiativa Guvernului a venit în procedură de urgenţă aprobată de către Comitetul ordinii de zi. Iniţiativa doamnei deputat Mona Muscă a avut o procedură normală.

Prin raportul care a fost finalizat de către comisie, există o părere comună a celor doi iniţiatori, dar ceea ce procedura de urgenţă ia grupurilor parlamentare este luarea de poziţie, poziţie politică sau nepolitică, în care fiecare grup parlamentar îşi exprimă printr-un cuvânt de 5 minute, 3minute, poziţia vis-a-vis de acest proiect de lege.

Eu cred că nu pierdem nici un timp, nu pierdem nici urgenţa, dacă cei din grupurile parlamentare câte sunt – 5 sau 6 grupuri parlamentare – trei minute îşi spun părerea cu privire la lege, pentru că de aici apare şi ideea celerităţii, dacă există discuţii contradictorii sau se poate finaliza astăzi întregul proiect de lege care a fost supus dumneavoastră.

Cred că noi aici putem să dăm cuvântul fiecărui grup, dacă consideră că trebuie să ia cuvântul, trei minute să-şi spună părerea pe acest proiect de lege şi pe urmă trecem la dezbateri. Împăcăm şi una şi alta.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul ministru Dâncu.

Domnul Vasile Dâncu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aş reitera propunerea de a se considera procedură de urgenţă şi să luăm în calcul acest text, care este textul comisiei.

Deci noi, iniţiatorii, am considerat, conform regulamentului, că apare o disoluţie a iniţiatorilor şi textul acesta, al treilea text care a apărut din aceste două texte, este un text nou, este un text mult mai bun decât celelalte două particulare. Am lucrat foarte bine o zi întreagă la comisie cu reprezentanţii tuturor partidelor şi cred că ar putea să existe un consens în ceea ce priveşte textul.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Haideţi să facem totuşi o observaţie.

Nu vom găsi, oricât vom căuta în regulament, un articol care să rezolve această formă procedurală.

Pe fond, comasarea proiectelor există. Este reglementată şi lucrul acesta s-a făcut.

Dar, haideţi să ne gândim şi la dezbaterea publică care a avut loc, la dorinţa atât a ministerului, cât şi a doamnei deputat Mona Muscă, ca acest proiect să fie discutat cât mai rapid posibil şi să mergem pe procedura de urgenţă.

Dumneavoastră sunteţi de acord, doamnă Muscă?

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Da, cu textul comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Textul comisiei. Dar rapid? Sau a la longue? Că aceasta este problema.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

În procedură de urgenţă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

În procedură de urgenţă.

Deci, iniţiatorul de la Guvern deja şi-a manifestat voinţa când a trimis către noi proiectul de lege, doamna Muscă este de acord ca să fie dezbătut în procedură de urgenţă. Deci, vă rog să mergem cu rapiditate, cu această procedură de urgenţă, pe textul comisiei.

Poftiţi, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Dacă tot am venit până aici, şi noi susţinem această procedură.

Textul de regulament pe care noi credem că l-am putea aplica este art.66 alin.3, care precizează că în cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport cu respectarea prevederilor menţionate.

Prin urmare, dacă coroborăm acest articol cu art.107, care vizează procedura de urgenţă care nu mai poate fi retrasă, odată ce a fost aprobată, acel raport se supune în procedură de urgenţă.

Deci, eu cred că suntem în procedură regulamentară şi putem proceda în consecinţă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun, mergem pe procedura de urgenţă.

Domnul Bejat. Spuneţi, ca procedură.

Domnul Ştefan-Marian Popescu-Bejat:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat este de acord cu modul de a proceda aşa cum au stabilit iniţiatorii şi comisia.

Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aşa cum discutam puţin mai devreme cu dumneavoastră, nu cred că trebuia să facem atâta caz de luări de poziţie din partea grupurilor parlamentare. Dar, dacă se doreşte lucrul acesta, desigur, conform regulamentului, avem astăzi un proiect de lege în procedură de urgenţă combinat cu o altă iniţiativă legislativă.

Atâta timp cât iniţiativa legislativă a doamnei Mona Muscă s-a încadrat în propunerea Comisiei de dezbatere în procedură de urgenţă, evident că suntem de acord cu toţii să discutăm această iniţiativă în procedură de urgenţă.

Aşadar, nu unul dintre noi trebuie să fie de acord, nu iniţiatorul, ci plenul trebuie să fie de acord cu această procedură de urgenţă şi eu sunt convinsă că suntem cu toţii de acord să discutăm astăzi aşa cum a fost propus timpul de către domnul preşedinte al comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine, bine, vă mulţumesc.

Procedură, domnule Tudor? Bine.

Domnul Marcu Tudor:

Până să spun eu sau colegul meu care este punctul nostru de vedere, aş vrea să întreb ceva.

Noi, în principiu, suntem de acord cu punctul de vedere al comisiei. Dar aici apare o motivare a comisiei: numai în cazul în care există un alt text adoptat de comisie decât cel propus de autor. noi pe care le votăm?

Hai să zic că admitem procedura de urgenţă. Pe care le votăm? Le votăm întâi pe unul şi pe urmă pe celălalt? Şi unde intervine comisia, votăm pe al comisiei? E o procedură care trebuie lămurită.

În general, suntem de acord să fie lămurită o dată şi votată acum, în procedură de urgenţă, cu ambele variante, dar nu înţeleg bine care este procedura în realitate, de a vota.

Suntem de acord în principiu cu al comisiei, dar văd că numai în unele cazuri comisia şi-a spus un punct de vedere. În rest, a rămas autorul. Şi autorul sunt doi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Poftiţi.

Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Teoretic, s-ar putea discuta mult despre această situaţie. Dar practic, dacă se ia coloana a treia punct cu punct, se poate urmări clar, pentru că în coloana a treia, începând cu titlul, până la ultimul articol, alineat, totul apare în forma propusă de comisie.

Deci, se poate urmări. Şi noi vă propunem să discutăm această variantă, împreună, toată comisia, indiferent de apartenenţa politică, toţi iniţiatorii am fost de acord cu această procedură. Şi de aceea eu am propus procedura de urgenţă, pentru că, teoretic, în două-trei locuri sunt amendamente respinse, mai toate amendamentele s-a reuşit să se încorporeze în acest text comun.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Muscă. Poftiţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Ca să lămurim lumea: acolo unde există text nou, este clar pentru toată lumea. Unde-i adoptat unul din textele iniţiale, unul, deci un articol din textele iniţiale, este cu acordul iniţiatorului şi de o parte şi de alta.

Deci, dacă am considerat că un text nu există, un articol nu există în proiectul meu şi există în proiectul domnului ministru, l-am acceptat pe acela, dacă era necesar. Sau invers, unde n-a avut dânsul, sau dacă al dânsului era mai bun, l-am acceptat pe al dânsului, dacă al meu era mai bun, l-a acceptat.

a treia variantă este varianta cu care suntem de acord toţi, începând cu membrii comisiei şi terminând, ca să spun aşa, cu cei doi iniţiatori. Nu este nici o problemă.

Deci, dacă noi suntem toţi de acord cu textul de pe coloana a treia, vă rugăm să fiţi şi dumneavoastră de acord, că atât am pisat la el, că suntem …(Rumoare)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Capul tabelului este prost conceput şi ne-a indus în eroare.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Ignoraţi capul tabelului şi mergeţi pe varianta a treia.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Văzând şi făcând.

Titlul proiectului.

Pe coloana a treia avem: "Lege privind liberul acces la informaţiile de interes public".

Sunt observaţii? Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intrând, nu demult, într-o sală a bibliotecii Parlamentului, privirea mi-a fost atrasă de următoarea inscripţie: "Se interzice accesul liber la raft".

Da, aţi auzit bine. "Se interzice accesul liber la raft".

Le-am semnalat bibliotecarelor suavul nonsens al inscripţiei. Bibliotecarele au râs şi au înlăturat-o pe loc.

Vin acum la tema discuţiei noastre. Titlul "Lege privind liberul acces la informaţiile de interes public" îmi aminteşte de inscripţia din bibliotecă.

Trebuie, deci, să ne împrospătăm sensul noţiunii de lege. Legea este un act al autorităţii de stat, care reglementează, ordonă, permite sau interzice. Astfel stând lucrurile, o lege nu poate avea ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public, ci doar reglementarea acestui acces.

Titlul adecvat al legii este, aşadar, următorul: "Lege privind accesul la informaţiile de interes public".

Ca o dovadă în acest sens, vă rog să consultaţi art.12, coloana 3, respectiv varianta comisiei, în care se vorbeşte despre excepţiile de la regulă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Apreciez ceea ce a spus colegul nostru şi aşa este un limbaj obişnuit, numai că aici este vorba de un limbaj al legii şi accesul poate fi şi îngrădit, poate fi restricţionat, poate să aibă diferite grade de libertate sau de îngrădire.

Drept urmare, "liberul acces la informaţiile de interes public" este o formulă acceptată nu numai de noi, ci de majoritatea ţărilor care au o asemenea lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul preşedinte al comisiei ce părere are?

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Noi susţinem propunerea comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Eu sunt obligat să supun această propunere la vot.

Întâi amendamentul comisiei, după aceea amendamentul dumneavoastră. Dacă era de eliminare, era altceva. Deci vreţi să fie eliminat "liberul"? În sensul acesta aţi făcut amendamentul?

Domnul Ştefan Cazimir:

Este un amendament de eliminare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Este un amendament... să-l considerăm un amendament de eliminare. Bun.

Deci cine este pentru propunerea domnului deputat Ştefan Cazimir? 9 voturi. Insuficient pentru adoptare.

Vă propun formularea comisiei: "Lege privind liberul acces la informaţiile de interes public".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi contra.

Abţineri? O abţinere.

A fost adoptat.

Denumirea Capitolului I – Dispoziţii generale. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.1. Observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.2 are 3 litere a), b) şi c). Dacă sunt observaţii la vreuna dintre litere? Nu sunt observaţii la nici una.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Capitolul II – titlul. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Secţiunea I – observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.3. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.4 are două alineate. Există observaţii la vreunul din alineate? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.5 are mai multe litere. Există vreo observaţie la vreunul din alineate, la vreuna din litere? Nu sunt. Dacă nu sunt, vi-l supun în integralitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

La poz.10 din raport, de la comisie, aş vrea ca să-mi spuneţi, care este exact textul? E pe coloana a doua? Că pe coloana a treia nu văd ceva la art.5. Da.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Deci art.5 al textului propus de comisie este la poz.9 şi are acele litere pe care le vedeţi aici, iar la poz.10 se regăseşte art.6 care începe, de fapt, pe pag. 6 pentru că este o formulare de ...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Vă mulţumesc. Am înţeles.

Deci, art.6 are mai multe litere, două alineate şi mai multe litere la alin.3. Există vreo obiecţie? Sunt observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru art.6 în integralitate? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.7. Există observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.8. Observaţi că are 5 alineate. Dacă există vreo observaţie la vreunul din alineate? Nu sunt.

Atunci, vi-l supun în integralitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Art.9. Aici avem două alineate. Există vreo observaţie la vreunul din alineate? Nu sunt.

Dacă nu sunt, atunci supun la vot art.9, în integralitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nimeni.

Abţineri? Nu sunt.

Art.9 a fost adoptat.

Art.10. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.11 are două alineate. Există vreo observaţie la vreunul din alineate? Nu sunt.

Atunci vi-l supun votului, în integralitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.12. Da, poftiţi. Domnul Tudor Marcu are o întrebare, apoi domnul Stefan Cazimir.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc.

Ca să ne putem lămuri, eu, de exemplu, am solicitat să am acces la nişte informaţii dintr-o arhivă care nu este de interes public, nu este de securitatea statului, nici de apărarea naţională, şi peste 25 de ani, sau cât este, 50 de ani, ea se va da publicităţii. Nicăieri nu este prevăzută obligativitatea sau neobligativitatea acelei instituţii de a-mi da acces la informaţiile care sunt depuse într-o bibliotecă, cum să spun, într-o bază de date. Şi care nu sunt secrete, dar nu pot fi scoase pentru că sunt în arhivă şi arhiva are un regim aparte. Această lege nu prevede nimic despre acest caz. V-aş ruga să lămuriţi cumva.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Comisia?

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Dacă citiţi cu atenţie cum e formulată, cum e interpretată informaţia de interes public, se înţelege "orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informaţiei". Deci, teoretic, orice informaţie produsă sau deţinută de aceste autorităţi care nu cade sub incidenţa Legii informaţiilor clasificate, respectiv a viitoarei legi despre datele personale, este publică, de interes public şi aveţi accesul, iar despre ce vorbiţi dumneavoastră este Legea arhivelor care reglementează modul de a avea acces la arhive.

Domnul Marcu Tudor: (din bancă)

De unde ştiu eu asta?

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Aveţi dreptate, într-adevăr, după ce vom face această lege şi după ce vom legifera cât mai repede şi protecţia datelor personale, atunci va trebui să revedem Legea arhivelor ca să punem cap la cap toate prevederile legale.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Se bat cap în cap, domnule.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Sunt de acord, dar nu e de domeniul acestei legi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul profesor Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

S-ar putea să fie vorba de o simplă greşeală materială. În orice caz, în textul de pe coloana a treia, art.12 alin.1 are următorul enunţ: "Se exceptează de la accesul liber şi neîngrădit al cetăţenilor prevăzut la art.2 următoarele informaţii de interes public…". Şi, întorcându-mă la art.2, nu găsesc nimic de acest fel, găsesc în schimb informaţia pertinentă la art.1, aşa încât presupun că trebuie înlocuită cifra 2 cu cifra 1, pentru că art.1 din coloana a treia sună astfel: "Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul din principiile fundamentale pe care se bazează relaţiile dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României".

Vă rog, domnule preşedinte, să-mi permiteţi şi un accent autocritic legat de faptul că am lucrat pe coloana unu, în ceea ce mă priveşte, făcând anumite observaţii de ordin redacţional, şi n-am mai avut atenţia suficient de distributivă pentru ca să le transfer pe coloana trei. Ca urmare, în varianta deja votată, există un superb pleonasm, un pleonasm de-a dreptul jenant, şi anume: "unul din principiile fundamentale pe care se bazează relaţiile dintre persoane şi autorităţile publice". N-ar mai fi rămas decât să spunem: "unul din principiile fundamentale pe care se bazează temelia relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice..." Dacă nu vi se pare prea greu de realizat, se poate interveni şi acum spunând: "unul din principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice".

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

De acord.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Pentru prima problemă, sunteţi de acord?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Deci nu mai este fundamentul ca bază. Însă, în ceea ce priveşte situaţia de la art.12, aş ruga un moment de atenţie din partea comisiei şi iniţiatorilor. Într-adevăr, se scrie aici "se exceptează de la accesul liber şi neîngrădit..." şi aici este şi "liber şi neîngrădit..." da, "al cetăţenilor… la art. 2", mă rog e art.1, dar aş vrea ca să vă întreb altceva. Dacă se exceptează de la accesul liber, este limpede că cele care urmează nu mai sunt informaţii de interes public. Informaţiile de interes public, absolut toate, ai acces la ele, or, dacă spunem: informaţii de acces public la care nu ai acces, este foarte ciudat. Deci, în opinia mea, sunt informaţii de interes public la care orice cetăţean are acces, informaţii clasificate sau secrete la care numai unele persoane, în conformitate cu legi hotărâri, instrucţiuni au acces şi informaţii privind viaţa privată care, evident, nici la acelea nu are acces oricine. Mi se pare foarte ciudată această formulare, că dumneavoastră introduceţi ca informaţii de interes public nişte informaţii clasificate.

Poftiţi, o explicaţie în sensul acesta, că asta nu înţeleg...

Domnul Vasile Dâncu:

Noi am discutat asta în comisie şi am ajuns la o formulare, mi se pare că am ajuns la formularea: "...următoarele categorii de informaţii..." şi cred că obiecţia domnului preşedinte se susţine.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Să spunem "următoarele informaţii" şi să scoatem "de interes public". Dacă sunt de interes public, nu se poate restricţiona accesul.

Poftiţi, doamna Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Toate informaţiile sunt de interes public. Unele, însă, pentru o anumită vreme, într-un anumit moment, pot fi informaţii clasificate. Dar absolut toate informaţiile sunt de interes public, pentru că interesul public primează, dar ele sunt pentru o perioadă clasificate şi unele dintre ele, deci din motive întemeiate.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, de exemplu cifrul de stat al României nu va fi niciodată publicat.

Doamna Monica Octavia Muscă:

De asta se spune întotdeauna, sunt informaţii publice cu caracter secret sau informaţii publice la care accesul este absolut liber şi neîngrădit. Aşa e în toată lumea.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Domnule preşedinte,

Eu zic că, într-adevăr, să mergem mai departe, să renunţăm la aceste ultime cuvinte din frază, precum şi la "liber şi". Şi, atunci rămâne doar "accesul neîngrădit", "...se exceptează de la accesul neîngrădit informaţiile:" şi urmează enumerarea pentru că din enumerare oricum rezultă despre ce este vorba.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Cred că este mai logic aşa.

Vă supun spre aprobare această propunere a comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

La lit.a, b, c, d, e, f şi alin.2 sunt observaţii? Nu sunt.

Atunci, permiteţi-mi să vă supun alin.2, în integralitatea sa, la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.13. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.14 are două alineate. Observaţii? Nu sunt.

Vi-l supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Şi art.14 a fost adoptat.

Titlul Secţiunii a II-a. Sunt observaţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.15. Domnul Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

Am un amendament respins, şi anume eliminarea acestui articol pentru că, cel puţin din punctul meu de vedere, este de prisos. Din moment ce orice persoană are garantat dreptul, accesul la informaţie publică este evident că şi persoanele care lucrează în presă au această libertate, deci au accesul la aceste informaţii. Totodată au dreptul constituţional de a-şi exprima părerea prin presă, deci este o legiferare de prisos, adică se înţelege de la sine. Ca atare, am propus ca acest articol să fie eliminat, la fel şi art.16 care iarăşi explică cam acelaşi lucru. dacă eu am dreptul, atunci are şi presa dreptul pentru că prin ea se realizează dreptul meu. Deci sunt două articole pur declarative, fără să existe o normă juridică care trebuie să fie recunoscută de cineva, evident dacă art.15 nu va fi elimint, nu mai intervin la art.16 pentru a solicita această eliminare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Pe mine m-aţi convins la art.15, la art.16 e mai complicat. Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Am avut şi în comisie o discuţie pe această temă şi trebuie să recunoaştem că este vorba de o superreglementare. Deci, într-adevăr, este "cu asupra de măsură" - vorba cronicarilor, numai că, am ajuns până la urmă şi eu şi domnul ministru şi chiar restul comisiei de acord că cele mai multe probleme la accesul la informaţie le are presa. Şi, în momentul în care cineva se duce acolo, se duce nu ca persoană, ci ca instituţie de presă. Şi pentru a elimina orice altă confuzie, recunoaştem că am recurs la această superreglementare la care însă ţinem foarte tare pentru că, încă o dată, vă spun – cei care au probleme, în general, nu sunt persoanele care se duc acolo, ci cele care reprezintă presa.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul ministru.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Procedură, dacă e procedură...

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Am rugămintea, e o lege de foarte mare interes, aşteptată de marea majoritate a oamenilor din ţară şi, în special, de mass-media să nu trecem atât de rapid, noi nu putem să ne exprimăm nici măcar o părere asupra unui cuvânt, că repede trecem la vot. Iată şi nişte greşeli care ţin de cultură, care trec în lege. Uite, oamenii aceia sunt sus acolo, vor râde de noi mâine în ziar. Revin la art.14. Urmăriţi-l puţin şi vedeţi ce greşeli sunt, trecem peste ele aşa, în rapiditatea asta a maşinii de vot ţărăniste de acum 4 ani sau câţi au fost: "Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează..." Dumneavoastră nu ştiţi ce e aceea afectează? Aduc prejudicii. "…în care ţin de capacitatea de exercitare" sau "vizează capacitatea de exercitare", nu afectează... Pentru că este exact sensul negativ al cuvântului. Vă rog încă o dată şi sunt multe astfel de exprimări. Sunt unii oameni care au o uşurinţă mai mare în exprimare, iar alţii care au uşurinţa mai mare de a asculta pe cei care se exprimă mai uşor. Nu mai treceţi aşa de repede peste ele, lăsaţi-ne puţin să judecăm, nu este o grabă uriaşă, aşa ca după aceea să ne facem şi de râs şi sunt multe astfel de... Vă rugăm treceţi puţin mai larg, mai uşor, un timp mai mare peste articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu mai revenim, pentru că am votat.

Poftiţi, domnule ministru. O îndreptăm la Senat, dacă consideraţi că reprezentanţii dumneavoastră la Senat o să...

Domnul Vasile Dâncu:

Aş putea să răspund şi pentru art.14: "afectează" în sensul că într-un fel sau altul impietează capacitatea de a exercita funcţia publică respectivă, deci în sensul acesta. acesta este sensul pe care l-am gândit noi şi o să vedeţi, dacă reflectaţi puţin, este adevărat.

Aş vrea să ajung la Capitolul XV şi XVI, să aduc un argument în plus. Noi am discutat foarte mult în comisie şi în dezbaterea publică pe care am făcut-o, mass-media este o instituţie socială, 90% din opera de informare publică se face prin mass-media. Deci mass-media are nevoie de condiţii speciale de acces. Condiţiile acestea speciale înseamnă a organiza birouri de relaţii cu publicul şi birouri de presă. A ţine conferinţe de presă înseamnă acreditare şi alte lucruri care derivă din acest acces al mass-mediei. Cum spunea şi doamna deputat Mona Muscă, jurnalistul nu se duce la o autoritate sau la o instituţie publică cu buletinul de identitate, el merge în calitate de instituţie socială şi, de aceea, accesul trebuie reglementat în mod special. Zic că este o superreglementare, dar v-aş ruga să acceptaţi acest lucru, pentru că este modern şi ultimele reglementări în materie şi directive chiar ale Comunităţii Europene specifică acest lucru privind accesul mass-mediei la informaţia de ordin public.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule deputat, o mică lămurire. Noi discutăm aici în procedură de urgenţă, sigur, asta nu înseamnă a pedala extrem de violent pe fiecare articol, dar vă semnalez că aveţi în comisie câţiva reprezentanţi ai partidului dumneavoastră care au şi dezbătut-o cu foarte mare atenţie, aşa că...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Dar nu au fost de acord, domnule.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Nu, au fost de acord.

În orice caz, eroarea pe care aţi semnalat-o dumneavoastră nu e reală. A afecta este un verb cu o semantică foarte clară. În legătură cu cele discutate, personal, eu cred că domnul Marton pe fond are dreptate, în comisie, însă, am ajuns la această concluzie şi, ca atare, vă rog să aprobaţi raportul comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar amendamentul domnului Marton este un amendament de eliminare a textului, aşa că sunt obligat să-l supun la vot cu prioritate.

Cine este pentru eliminarea art.15? 3 voturi pentru. Insuficient.

Art.15, în redactarea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Art.15 a fost adoptat.

Art.16. Dacă la art.16 sunt observaţii? Nu sunt.

Îl supun votului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

A fost adoptat.

Art.17 are două alineate. Observaţii?

Domnul Marton.

Domnul Márton Árpád - Francisc:

O situaţie asemănătoare, am avut un amendament de eliminare a acestui articol, el având două alineate.

În primul alineat este vorba despre obligativitatea oricărei autorităţi, deci inclusiv a consiliului local al unei comune de a avea periodic, de preferat, lunar, conferinţă de presă. Ceea ce din punctul meu de vedere, este o solicitare cam prea severă, să zic aşa. Oricum, fără sens. Într-adevăr, s-ar putea ca să aibă un interes mare ca un consiliu judeţean să aibă, de obicei, lunar conferinţă de presă, deşi consiliile judeţene au şedinţe trimestriale. Dar, conform acestei legi, poate să aibă conferinţe de presă doar trimestriale. Deci, ca atare, eu am solicitat eliminarea acestui alineat, că dacă a rămas art.16 am un purtător de cuvânt sau un om pe care l-am însărcinat, din moment ce sunt autoritate, am ceva de spus presei, atunci o să ţin o conferinţă de presă. Dacă nu am ceva de spus, n-o să ţin conferinţă de presă, dar dacă presa este interesată de ceea ce fac eu, mă poate întreba, pentru că am legiferat şi această libertate a sa. Ca atare, impun ceva greu de realizat şi în foarte multe locuri de prisos.

Iar alin. 2, vă rog să citiţi, zice astfel: "În cadrul conferinţelor de presă, autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţie de interes public". Trebuie să vă spun că la o întrebare se poate răspunde şi astfel: "Nu sunt însărcinat să răspund la această întrebare..." Şi s-a răspuns. Sau: "Nu cunosc problema". Şi s-a răspuns. Deci ce am obţinut prin introducerea acestui alineat de a avea obligativitatea de a răspunde? Orice purtător de cuvânt, orice persoană va avea abilitatea respectivă de a ocoli orice răspuns direct. Deci, această legiferare iarăşi devine derizorie, pentru că nu se va întâmpla nimic dacă rămâne sau va fi exclus din această lege.

Vă mulţumesc.

Propun eliminarea întregului articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Doamna Afrăsinei.

Doamna Viorica Afrăsinei:

Părerea mea, doamnelor şi domnilor colegi, este că nu trebuie eliminat acest alineat pentru că, dacă am elimina acest alineat, s-ar subînţelege că în cadrul conferinţelor de presă ziariştii nu ar avea dreptul să adreseze orice fel de întrebări celor intervievaţi. Aşadar, considerăm că nu strică ca acest articol să fie stipulat în prezentul proiect de lege astfel încât să fie siguranţa că ziaristul are dreptul să întrebe un lucru cu privire la ceea ce este interesat dacă este de interes public.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Probabil că ar trebui nuanţată oarecum, deoarece consiliu local e acum şi la Gheboaia şi nu ştiu dacă vor năvăli ziariştii acolo.

Poftiţi, vă rog!

Domnul Damian Brudaşca:

În primul rând, domnule preşedinte, atrag atenţia asupra unei formulări care din nou este puţin cam şchioapă. "Autorităţile publice au obligaţia de a organiza periodic, de regulă, o dată pe lună." "Periodic" este o formulă care ne permite un fel de liber arbitru, dar acest liber arbitru este anulat de formula următoare: "...de regulă, o dată pe lună". Ori scoatem "de regulă, o dată pe lună", ori scoatem "periodic". Acesta este un aspect.

Al doilea aspect foarte important este cel care se referă la alineatul al doilea: "În cadrul conferinţelor de presă, autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public".

Aş vrea să reţineţi că există situaţii în care autorităţile publice sunt parte în procese în derulare. Ce facem? Pentru că legea ne interzice, Codul penal sau Codul de procedură penală sau civilă ne interzic să oferim informaţii în cazul în care este vorba de procese în derulare. Dacă rămâne asemenea alineat, asta înseamnă că cel care nu dă răspunsuri se poate face vinovat de abuz în serviciu şi poate să devină victima unuia sau altuia dintre reprezentanţii presei care să considere că nu sunt îndeplinite prevederile acestui articol.

Iată de ce datorită formulării care este în suferinţă din punct de vedere al limbii române şi datorită unor aspecte mai puţin clare pe care le conţine, propun eliminarea integrală a acestui articol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Mai există o mică problemă, pentru că autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public, dar cred că informaţii de interes public care privesc activitatea lor proprie, nu informaţiile de interes public pe care le-ar deţine altă autoritate publică.

Iniţiatorii. Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Informaţia publică este definită înainte şi am votat-o deja şi ea se referă la toate informaţiile pe baza cărora funcţionează instituţia sau pe care le manipulează instituţia, le foloseşte, ca să zic aşa. Deci este normal ca la o asemenea conferinţă de presă să se răspundă nu cu "nu comentez, n-am mandat, nu ştiu, nu vreau, nu pot", ci să se răspundă clar la orice întrebare care se referă strict la informaţiile publice pe care le deţine sau pe care le gestionează instituţia respectivă.

În privinţa articolului care se referă la periodicitatea conferinţelor de presă, această periodicitate poate fi o dată pe lună, spune acolo "de regulă o dată pe lună". Dar ea poate fi "o dată la două luni, la trei luni sau o dată pe săptămână". Şi atunci, noi vă rugăm să menţinem "periodic", ceea ce înseamnă că există o obligaţie din partea instituţiilor care funcţionează pe bani publici să ţină aceste conferinţe de presă cu o periodicitate care să fie în raport cu natura activităţii lor şi cu necesităţile respective, şi să lăsăm şi "de regulă o dată pe lună", ca să existe o raportare la... cum să vă spun, la un standard. Deci, o dată pe lună ar fi regula. Spuneaţi de nu ştiu de comună, acolo nu va fi nevoie de o conferinţă de presă pentru simplul fapt că nu există presă în primul rând, nu? Dar există un purtător de cuvânt, o persoană din interiorul primăriei, să spunem, dintr-o comună care informează publicul atunci când este cazul.

Deci, conferinţele de presă se referă strict la situaţiile, la locurile în care există presă şi se poate organiza o conferinţă de presă.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să punem "de regulă o dată pe lună" în paranteză.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu se pun paranteze într-un text, domnule Marcu. Nu se pun.

Comisia ce opinii are?

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Dacă punem virgulă nu curge corect textul.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

În primul rând că în lege nu se acceptă paranteza. Eu cred că, într-adevăr, formularea creează o anumită posibilitate de suspiciune dar, totuşi, având în vedere că noi am vrut să acordăm celui care organizează această conferinţă de presă posibilitatea să o organizeze într-un timp, pe care şi-l delimitează, dar l-am şi restricţionat "măcar o dată pe lună".

Vă propunem să acceptaţi formula pe care am găsit-o noi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Avem o propunere de eliminare a întregului text pe care trebuie să-l supun votului cu prioritate. După aceea, o să supun votului propunerea de eliminare a cuvântului "periodic" şi, după aceea, supunem textul.

Propunerea de eliminare a întregului text.

Cine este pentru? 13.

Domnul Tudor Marcu (din sală):

Formularea este nefericită!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Încă o dată vă rog. Cine este pentru eliminare? 21 de voturi pentru eliminare. Nu a întrunit numărul de voturi.

Acum, în alin.1, s-a propus eliminarea cuvântului "periodic", considerat tautologic.

Cine este pentru această eliminare? 2 voturi pentru. Insuficient.

Vă supun votului art.17, în integralitate.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? 10 voturi.

Abţineri? 3 abţineri.

Adoptat.

Art.18 are patru alineate. Observaţii, vă rog! Nu sunt observaţii. Îl supun aprobării.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Pronunţaţi "pentru textul comisiei", să ştie omul ce votează.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

5 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Adoptat.

Art.19. La art.19 avem trei alineate.

Observaţii la vreunul din alineate? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art.20. Domnul Márton Árpad.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Un text de lege este scris ca să oblige pe cineva să facă ceva sau să-l oprească să facă ceva. Teoretic, ceea ce nu apare într-o lege poate fi făcut sau nu este obligatoriu să fie făcut. Ca atare, astfel de lege, un astfel de text, "mijloacele de informare în masă nu au obligaţia de a publica informaţiile furnizate de autorităţile sau instituţiile publice", este de prisos. Singura logică ar avea numai în ipostaza în care aş elimina acest cuvânt "nu" şi aş zice "au obligaţia". Evident că nu solicit asta, deşi, din păcate, de foarte multe ori, lucruri foarte importante nu ajung la public tocmai din cauză că, pur şi simplu, printr-o formă de manipulare, că este şi asta o manipulare, deşi a avut acces la informaţie, a deţinut informaţia respectivă, nici-un organ de presă n-o dă, sau o dă parţial.

Dar nu merg până acolo să obligăm, dar este de prisos să spunem că nu au obligaţia. Ca atare, propun eliminarea acestui articol, că dacă l-am eliminat, nici atunci nu vor avea obligaţia de a publica informaţiile primite.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. O observaţie aş avea şi eu. Să nu se interpreteze cumva că informaţiile furnizate de autorităţile şi instituţiile publice pe care presa nu este obligată să le publice, să nu se încadreze la capitolul acesta şi dreptul la replică, cumva.

Domnul ministru.

Domnul Vasile Dâncu:

Argumentele pe care le spunea domnul deputat sunt interesante, ne-am confruntat şi noi cu ele. Dar şi în alte legi pe care le-am consultat, legea din Suedia, de exemplu, legea din Ungaria sau din Franţa, există această prevedere şi este legată de faptul că, în practica judiciară, s-a observat că acolo unde, de exemplu, unii jurnalişti cărora li s-a retras acreditarea au contestat... deci s-a ajuns la concluzia că foarte multe instituţii şi autorităţi publice au găsit acesta ca argument pentru a le retrage jurnaliştilor acreditarea. Or, acesta nu este un argument pentru a retrage acreditarea, faptul că au selecţionat. Oricum, jurnaliştii nu pot, chiar dacă este un mod de manipulare, şi aici avea dreptate domnul deputat, chiar dacă este un mod de manipulare selecţia, jurnaliştii nu pot publica toată informaţia pe care o obţin de la autoritatea publică.

Şi atunci, penru a nu exista această posibilitate de a elimina jurnaliştii din conferinţele de presă, este bine să rămână această precizare, chiar dacă pare superfluă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Aveţi o problemă la textul acesta? Da. Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Eu aveam chiar la titlul capitolului III. Dumneavoastră aţi intrat direct la art.21, dar la titlu aş fi avut o observaţie legată de formularea dată chiar de Consiliul Legislativ. Consiliul Legislativ spunea, la un moment dat, cu privire la titlul cap.III, că titlul "Sancţiuni" este inadecvat, deoarece în cuprinsul acestuia nu sunt reglementate sancţiuni aplicabile autorităţilor publice, ci căile de atac împotriva acelor autorităţi sau instituţii care în mod nejustificat refuză furnizarea informaţiilor respective. Şi propunerea Consiliului Legislativ este ca acest cap.III să fie reformulat şi intitulat "Rezolvarea contestaţiilor", în mod corelativ se face referire la contestaţii şi nu la plângeri pe parcursul întregului proiect. Şi că nu sunt sancţiuni în fond adresate autorităţilor publice şi de fapt, aici, în acest capitol, avem de-a face cu modalităţi de rezolvare a contestaţiilor pentru autorităţile care nu conferă şi răspunsurile necesare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Eu nu ştiu la ce vă referiţi.

Domnul Emil Boc:

Nu suntem la capitolul III?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu. Am trecut de mult de cap.III.

Este textul acela "Mihjloace de informare"...

Domnul Emil Boc:

A! Deci urmează după aceea. Observaţia mea să fie luată în considerare cu ocazia capitolului următor. Da.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. S-a făcut o propunere de eliminarea art.20.

Cine este pentru eliminare? 16. Insuficient.

Art.20. Cine este pentru?

D. Procedură, domnule Marcu? Da.

Domnul Tudor Marcu:

Îmi pare rău, dar se poate ca noi 30 şi ceva să fim majoritatea. Nu vedeţi că sala nu mai este în plenitudinea forţelor să voteze? Nu ştiu cum echilibrăm treaba. Unele lucruri sunt pertinente şi pentru 25-30 de oameni şi aceştia sunt majoritatea.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dar oricum nu putem ca să admitem că un articol sau un amendament este adoptat...

Domnul Tudor Marcu:

Găsiţi o soluţie. Eu ştiu că se procedează la o şmecherie, o fentă de-a lui Gică Hagi. În cazul în care în sală nu sunt oameni fentăm suficient de mult regulamentul şi nu mai zicem câţi sunt pentru, câţi sunt împotrivă, zicem majoritatea. Dar nu e majoritatea. S-ar putea majoritatea să fie împotrivă şi la "pentru" să fie mai puţini. Asta vreau să spun. Deci, nu mai fentăm, să găsim o soluţie că ne păcălim pe noi înşine. Asistăm degeaba la discuţiile astea.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Poftiţi.

Domnul Árpad-Francisc Márton:

Domnule preşedinte,

Ca să ieşim din impas, rog toţi colegii să voteze cum doresc şi dumneavoastră să număraţi câte voturi sunt pentru, câte contra, abţineri şi hotărârea majorităţii atunci, conform regulamentului, trebuie să fie acceptată de toată lumea chiar dacă e 2 la 1. Plenul există pentru că nu necesită prezenţa unui număr de deputaţi, chiar cu 3 persoane în sală este cvorum şi se numără câţi sunt pentru, câţi sunt contra şi câţi se abţin.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna deputat Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Am ajuns la o formulă, dragi colegi şi stimate domnule preşedinte, care cred că împacă lucrurile, şi anume: "...mijloacele de informare în masă nu au obligaţia de a publica informaţiile furnizate de autorităţile publice sau instituţiile publice care nu sunt de natură publică", să spunem. Nu sunt informaţii publice. Şi vă dăm o satisfacţie dacă...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Mă scuzaţi, doamna deputat, dar la o conferinţă de presă oricum nu se comunică informaţii care nu sunt publice. Încercaţi să mulţumiţi toţi colegii, dar nu merge.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Poate găsim o formulare de acceptare...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule preşedinte al comisiei.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Informaţii care nu sunt de interes public...

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Dacă-mi permiteţi. La acest articol, în principiu, suntem de acord. Doar că în comisie s-a discutat adesea, noi manifestând o grijă deosebită faţă de mass-media, s-a discutat adesea pe cazuri precise, că este foarte posibil, s-a întâmplat să se ridice acreditarea unui ziarist numai pentru că nu a publicat o informaţie pe care a receptat-o la o conferinţă de presă. Şi atunci am căzut de acord că e bine să păstrăm acest articol în această formulare deşi, pe fond, vă repet, suntem de acord că obiecţiunea domnului deputat Marton Arpad, cu care şi dumneavoastră aţi fost de acord, e corectă.

Noi, totuşi, având în vedere experienţa de zi cu zi şi faptul că astfel de lucruri s-au petrecut, vă rugăm să acceptaţi formula la care am ajuns.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Pentru că s-a contestat cvorumul, eu aş supune la vot, din nou, această eliminare şi numărăm voturile pentru, contra şi abţineri şi vedem ce rezultă din lucrul ăsta.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Noi nu am contestat cvorumul...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Cine este pentru eliminare, vă rog? 19 voturi în favoarea eliminării.

Cine este contra eliminării? 34.

Abţineri? O abţinere.

E clar că n-a trecut propunerea de eliminare.

Cine este pentru art.20? 40.

Au mai intrat în sală. Ia uitaţi cum vin...valuri, valuri!

Voturi contra? 16.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptat.

Cap.III. Aici a fost o obiecţiune din partea domnului deputat Boc să nu-i spunem "Sancţiuni", dar, mă rog, nici cum a propus dânsul...

Da. Iniţiatorii.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În primul rând, vă aduc aminte că observaţiile Consiliului Legislativ nu sunt obligatorii nici într-un caz.

Doi. Am convenit că este absolut necesar să avem sancţiuni pentru că este vorba de un drept fundamental care dacă nu este respectat aşa cum trebuie, nu ai cum să constrângi instituţiile publice respective decât prin sancţiuni. Şi ţinem foarte mult ca această lege să aibă un capitol de sancţiuni din acest motiv: pentru a obliga să se respecte acest drept constituţional înscris la art.31 din Constituţie – liberul acces la informaţiile de interes public.

Şi atunci, vă rugăm să aveţi înţelegere pentru partea, ca să zic aşa psihologică, a acestui capitol şi a numelui acestui capitol.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Székely.

Domnul Ervin-Zoltán Székely:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu aş avea o propunere procedurală. Într-adevăr, observaţia Consiliului Legislativ este pertinentă şi justificată pentru că capitolul respectiv nu conţine sancţiuni. Eu, însă, tocmai pornind de la această idee, ca legea să fie funcţională, am propus nişe sancţiuni inclusiv penale în acest capitol, care au fost respinse şi figurează la amendamente respinse şi aş îndrăzni să susţin mai târziu când ajungem după art.21. Şi atunci vă propun ca tranşarea acestei probleme s-o amânăm după votarea art.21¹ pe care am îndrăznit să propun şi în cazul în care va fi respinsă de către plen, atunci, evident, observaţia domnului Boc este binevenită şi titlul capitolului să-l modificăm. Dacă însă va fi acceptat, atunci nu mai este cazul să modificăm titlul capitolului pentru că legea va conţine sancţiuni.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Comisia ce opinie are? Continuăm în această procedură sau nu?

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Noi credem că această lege restituie cetăţeanului un drept fundamental. Faptul că acest drept i-a fost interzis o perioadă extrem de lungă, a făcut ca reflexul lui Pavlov să înceteze. Noi trebuie să reconsiderăm relaţia noastră cu informaţia publică şi dreptul nostru la aceste informaţii, iar lucrul ăsta se realizează inclusiv prin sancţiuni. Noi vă propunem soluţia comisiei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Dumneavoastră, domnule Boc, veniţi şi reiteraţi denumirea care vreţi s-o daţi acestui capitol?

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aveam doar o problemă strict de formă. Sub raport juridic, cei care sunt jurişti probabil ne vor da dreptate, dacă în capitolul respectiv nu sunt prevăzute sancţiuni care pot fi de natură administrativă, fiscală, contravenţională, penală şi aşa mai departe, detaliate, nu putem să punem un titlu consacrat. "Sancţiuni". Toată legea face referire la contestaţii, la plângeri şi, prin urmare, juriştii spun că titlul ar fi mai bine să sune "Rezolvarea contestaţiilor". Repet, aceasta este şi optica Consiliului Legislativ. Dacă dumneavoastră veţi dori să menţinem pentru aspectul formal, pentru aspectul de imagine, de impact, ne putem menţine şi această formulare. Dar strict juridic, formula corectă este "Rezolvarea contestaţiilor".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar eu aş vrea să observaţi că la art.22 la alin.2 spune: "Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţii şi poate dispune plata unor daune morale sau patrimoniale". Deci, există posibilitatea acestor sancţiuni, în afară de o răspundere disciplinară, dar, mă rog...

Domnul Marcu Tudor:

Iară revin la înţelesul cuvintelor. Unii au un înţeles mai puţin larg, nu vreau să supăr pe nimeni. Când Consiliul Legislativ a propus contestaţia refuzului, contestaţia nu poate fi alăturată de refuz. Eu pot să fac numai o reclamaţie împotriva refuzului. Deci, contestaţia împotriva refuzului nu este un termen corect. Corect ar fi aşa: "Reclamaţiile", sus, "Rezolvarea reclamaţiilor" în loc de "Sancţiuni". Că atâta timp cât nu spun care sunt sancţiunile nu poţi să le definesc, nu pot să le denumesc ca atare. Dar "Rezolvarea reclamaţiilor" mi se pare cel mai corect.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Comisia îşi menţine punctul de vedere, da?

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Îl menţinem adăugând faptul că instanţa poate dispune, spune legea, plata unor daune morale sau patrimoniale. Aceasta mi se pare, totuşi, o sancţiune.

Domnul Damian Brudaşca (din sală):

Este modul de rezolvare!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu este pedeapsă, este rezolvare!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi sancţiunile disciplinare tot sancţiuni sunt, dar le dispune persoana juridică.

Supun titlul Capitolului IV, "Sancţiuni".

Cine este pentru? Mulţumesc.

E cineva împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Adoptat.

Art.21 are 3 alineate. Dacă sunt...

Da, poftiţi, vă rog.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte,

Daţi-mi voie să fac întâi o observaţie generală.

Am sentimentul că această parte a legii este pentru captarea bunăvoinţei presei pentru anumite instituţii şi autorităţi. Se creează o discriminare pozitivă vizibilă, asigurându-se numai drepturi şi fără nici un fel de obligaţii în ceea ce priveşte modul şi exactitatea relatării celor transmise în cadrul conferinţelor de presă sau prin alte forme, în presă, putându-se, deci, trage concluzia că presa nu are nici un fel de responsabilitate.

În cazul acestui alin.1, care spune: "Refuzul explicit sau tacit al unei persoane fizice angajată, a unei autorităţi sau instituţii publice de a aplica oricare dintre prevederile prezentei legi constituie o îngrădire a liberului acces la informaţie şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat".

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

Se ştie foarte bine că instituţiile publice, de regulă, au servicii de relaţii cu publicul sau, mai nou, şi purtător de cuvânt.

În cazul în care o persoană care lucrează într-un compartiment administrativ este angajat al unei instituţii publice sau lucrează eu ştiu în ce domeniu specific organigramei instituţiei respective nu are acces la informaţie, poate să conducă la o asemenea formulare, inclusiv la abuzul de drept, pentru că, în momentul în care instituţia respectivă are reglementate modalităţile de a intra în contact cu mass-media şi reprezentanţii acesteia, nu putem cere oricărei persoane fizice angajate într-o instituţie publică să devină, cu alte cuvinte, furnizor de informaţie.

Consider că este inutilă această specificare, de vreme ce în articolele anterioare s-a făcut precizarea, la art.16, "pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare se desemnează", deci au obligaţia de a desemna un purtător de cuvânt din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice. Prin urmare, atât acest alineat şi, pe cale de consecinţă, şi celelalte, ar trebui să fie, în totalitatea lor, eliminate, pentru a se asigura posibilitatea instituţiilor publice să-şi desfăşoare activitatea în mod corespunzător.

Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă, în orice moment, orice ziarist se adresează oricărei persoane angajate în instituţia publică. Simplul refuz pentru obligativitatea lor de a-şi rezolva problemele specifice fişei postului, de a furniza relaţii generale sau relaţii specifice domeniului de activitate îl poate pune, pe cel în cauză, în situaţia de a suporta consecinţele acestui articol. În consecinţă, cred că trebuie lăsată la latitudinea reprezentanţilor administraţiei publice, respectiv a serviciilor de informare şi relaţii publice, obligativitatea aceasta de a furniza orice informaţie reprezentanţilor mass-media.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad.

Din partea comisiei sau din partea dumneavoastră?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Scoatem articolul cu purtătorul de cuvânt, pentru că este inutil!

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă acest articol nu rămâne, atunci nu are sens întreaga lege. Dacă măcar obligativitatea, atunci când este clară, nu are, pe cealaltă parte, măcar atât că s-ar putea să fie sancţionat disciplinar, sancţionată persoana care nu se comportă cum prevede legea, atunci, într-adevăr, nu are sens această lege.

Dar dumneavoastră aţi avea dreptate, dacă această lege ar suna altfel, însă, în art.8, există un alin.2 care zice astfel: "În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaţia publică, urmând ca cererea să-i fie rezolvată în termenele prevăzute la art.7". Adică, dacă vine la mine cineva, funcţionar, eu să nu fiu nepoliticos şi să nu-i răspund deloc, ci să-l îndrum acolo unde trebuie să-şi depună cererea pentru a primi această informaţie. Şi, dacă am făcut atât, m-am conformat legii şi nu mă mai poate trage nimeni la răspundere, însă dacă eu sunt mitocan şi nu răspund deloc, atunci să fiu sancţionat măcar disciplinar. Mi se pare normal.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Se bate cap în cap!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Este un punct de vedere şi, mă rog, mai este şi problema că această sancţiune o dă nu cineva din afară, ci şeful persoanei juridice unde s-a întâmplat acest lucru şi evident că nu există o obligaţie de a sancţiona, ştiu eu, merceologul de la aprovizionare pentru că s-a pus o întrebare la care nu ar fi fost în stare să răspundă decât unul din conducătorii unităţii respective.

Da, spuneţi, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Numai câteva cuvinte.

Toţi vrem acelaşi lucru: să fie funcţionarul public pus în situaţia de a fi mai receptiv la cerinţele oamenilor, în special ale ziariştilor. Nu vrem îngrădirea aceasta, numai că se bat cap în cap aceste două articole. Pe de o parte, ei zic că el atrage răspunderea dacă nu doreşte să dea informaţia pe loc, aşa se înţelege din articolul acesta: atrage răspunderea disciplinară. Imediat, ziaristul se duce la director şi îi zice: nu m-a ascultat nu ştiu cine şi nu mi-a dat informaţia, dă-l afară sau ştiu eu ce, că dumneavoastră nu ştiu dacă toţi aveţi relaţii cu presa, dar nu tot ce se scrie în presă, aşa de elegant cum se scrie, apare şi în realitatea discuţiilor dintre presar, cum zicem noi, adică dintre ziarist şi instituţia publică.

Există situaţii foarte tensionante şi dacă omul acela stă cu o coadă de 20 de oameni în faţa lui şi stă să-i explice organigrama unui ziarist, cu toate că el nu are nici o tangenţă cu aceasta, sub sancţiunea că-l pedepseşte directorul, pe de altă parte poate să spună, dar nu aici se prevede, că dacă se prevedea aici era foarte bine: du-te, domnule, la organul specializat! Atunci se bat cap în cap, este un nonsens.

De la bun început, poţi pune acolo: adresaţi-vă instituţiei publice care răspunde de activitatea noastră, adică purtătorului de cuvânt. Numai stă fiecare să dea acolo informaţii. Ori este inutil acest articol, ori celălalt. Este o aberaţie, vă spun încă o dată! Trebuie să-l eliminăm sau să-l completăm astfel încât să nu apară direct responsabilitatea disciplinară, chiar atâta cât ziceţi.

Pentru unii e mai gravă sancţiunea aceasta disciplinară că-l dă afară din servici, decât aceea penală că-i dă 1.000 de lei amendă. Deci ori să spunem că el poate să îndrume pe cel care solicită informaţia către purtătorul de cuvânt sau către instituţia specializată sau compartimentul specializat din instituţia respectivă. În felul acesta, evităm dubiile, nu mai băgăm spaima, sabia lui Damocles la fiecare funcţionar: aoleu, dacă acesta e ziarist, aoleu, dacă acesta e... şi mă întreabă şi... Acela nu mai poate lucra! Deci ori spunem în completare, la o virgulă, pe aici, "cu prevederile prezentei legi, constituie îngrădirea..." sau, mai înainte "angajată..." acum nu pot să-mi dau seama, dar poate comisia găseşte formula prin care să iasă responsabilitatea directă, pe loc a acestui angajat, dacă nu-i dă ziaristului nervos o informaţie, acolo, că el apare..., la miezul nopţii trebuie să dea ştirea.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Noi nu mai putem nici în procedură obişnuită să mai primim amendamente de fond, dar într-o dezbatere care a fost în procedură de urgenţă.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nici nu ştim dacă este urgentă. Nu este urgentă, lucrăm aşa cum este!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Întâi de toate, vă rog să observaţi că este vorba de un angajat al unei autorităţi publice în general şi în contextul proiectului de lege avem distincţii foarte clare între purtătorul de cuvânt şi angajatul unei autorităţi publice care, prin sarcinile de serviciu pe care le are, este obligat să ofere unui cetăţean informaţii care-l interesează. Pot să vă dau o sută de exemple în legătură cu modul cum funcţionează un minister sau o primărie ş.a.m.d.

În al doilea rând, vă rog să observaţi că nu e vorba aici de relaţia specifică, specială între mass-media şi funcţionarul public, ci e vorba de persoană în general şi de dreptul acesteia de acces la informaţia publică, aşadar şi de un cetăţean obişnuit, care vrea să afle sau să-şi ia după rolul agricol o copie a poziţiei lui din rol şi ce hectare de pământ are, dar şi, eventual, de un reprezentant al presei.

De asemenea, vă rog să observaţi că, potrivit alin.2, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice decelează, apreciază dacă funcţionarul a făcut-o cu rea intenţie, deci în primul rând dacă avea obligaţia, dacă postului îi impunea obligaţia să dea informaţia publică şi, de asemenea, că există un termen de 30 de zile. Pentru că, tot din contextul legii, avem informaţii publice care se pot oferi imediat şi informaţii publice pentru a căror oferire către beneficiar e nevoie de o anumită documentare.

Prin urmare, eu cred că articolul, aşa cum a fost el votat de către comisie, este clar, este explicit, este temeinic.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Revenim la condica de reclamaţii! Acelaşi lucru se făcea înainte cu condica de reclamaţii.

Domnul Mircea Octavian-Purceld:

Stimaţi colegi,

La art.16, noi spunem clar: "Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţii de interes public, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a desemna un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul Compartimentelor de informare şi relaţii". Şi venim aici la art.21, şi ne referim: "refuzul explicit sau tacit al unei persoane fizice". Nu putem să acceptăm "o persoană fizică".

Nu orice persoană fizică, din orice instituţie are dreptul să dea informaţii, să intre în relaţii cu presa sau să intre în relaţii cu alte persoane din alte instituţii. Nu se poate! Adică puneţi-vă în situaţia unui consiliu judeţean sau, dacă vreţi, putem să luăm şi un exemplu concret. Vine cineva, se duce la un serviciu şi spune: eu vreau să stau de vorbă, în timpul programului, cu domnul cutare de la direcţia cutare sau de la serviciul cutare. Aşa ceva nu se practică niciunde!

În aceste condiţii, v-aş propune să păstrăm art.21. Probabil că nu o să fie cea mai fericită structurare, dar aş vrea să-i zicem aşa: "Refuzul explicit sau tacit al unei persoane nominalizate la art.16, a unei autorităţi sau instituţii publice de a aplica..." – aceasta poate fi sancţionată: numai persoanele împuternicite să intre în asemenea raporturi, nu orice persoană fizică din orice instituţie.

Mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Portarul sau femeia de serviciu!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Şi eu îi mulţumesc timişoreanului Purceld, prieten vechi din copilărie, numai că îl rog să citească textul integral. Deci: "...al unei persoane fizice, ..." şi urmează: "...angajată a unei autorităţi sau instituţii publice, de a aplica oricare...", aici ar fi trebuit "pentru aplicarea oricărei prevederi din prezenta lege".

Domnul Mircea Octavian-Purceld (din sală):

"Desemnată să..."

Doamna Monica Octavia Muscă:

Este trecut aici: "...angajată a unei autorităţi sau instituţii publice, pentru aplicarea acestei legi". Deci se spune clar. (Domnul deputat Octavian-Mircea Purceld comentează din sală)

Doamna Monica Octavia Muscă:

Dragul meu, ascultă-mă ca în copilărie, şi o să mă înţelegi mai bine decât acum: deci "...persoană fizică angajată a unei autorităţi sau instituţii publice, pentru aplicarea prevederilor prezentei legi". Deci este clar că nu e orice funcţionar. Scrie aici clar. (Domnul deputat Octavian Mircea Purceld insistă în continuare)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. V-ar deranja să scrieţi acolo: "a unei autorităţi publice ce are în atribuţiune aplicarea oricărei prevederi..."

Doamna Monica Octavia Muscă (din loja iniţiatorului):

Este, este!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, dar este puţin cam inexplicit.

Doamna Monica Octavia Muscă (din loja iniţiatorului):

"pentru aplicarea prezentei legi".

Domnul Marcu Tudor (din sală):

"Pentru" este altceva!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Nu vă supăraţi, dar explicaţia de ultimă oră este şi mai surprinzătoare.

Toate persoanele angajate în instituţiile publice ar trebui să ofere informaţii, deci nu sunt numai anumite persoane. Dar eu cred că este o sursă de creare de haos în activitatea instituţiilor publice. Vor fi deranjate, în orice moment, compartimentele sau serviciile unei instituţii publice, pe simplul motiv că este creată această prevedere legală de care se vor prevala pentru a solicita oricui, în orice moment, orice informaţie.

Gândiţi-vă că sunt persoane care nu au pregătirea necesară pentru a face această comunicare cu mass-media. Sunt persoane cu o calificare profesională insuficientă.

Cred că o asemenea prevedere nu este o sursă de reglementare corectă a activităţii instituţiilor publice, ci încă o piedică în desfăşurarea corectă şi eficientă a activităţii lor.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine, spuneţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Numai pentru formulare.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Pentru formulare.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Formularea e incorectă, aici lumea are dreptate.

Deci: "Refuzul tacit al unei persoane fizice angajată a unei autorităţi sau instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi". Deci "publice..."

Domnul Marcu Tudor (din sală):

"publice", fără virgulă!

Doamna Monica Octavia Muscă:

"... pentru aplicarea prevederilor prezentei legi".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, domnul Székely.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

O intervenţie procedurală.

Consider că amendamentul făcut de doamna Mona Muscă este de redactare numai. Trebuie să amintesc că, potrivit Regulamentului, nu se mai pot aduce amendamente de fond la acest text de lege, la această fază a dezbaterii.

Consultând amendamentele respinse, nu există nici unul. Atunci, eu vă rog, domnule preşedinte, să sistaţi discuţiile la acest articol şi să supuneţi la vot textul, cu acest amendament de redactare al doamnei Muscă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia e de acord cu acest amendament de redactare?

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Deci tăiată virgula şi pus punct!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, bun.

Domnule ministru, poftiţi.

Domnul Vasile Dâncu:

Noi am lucrat în comisie şi, lucrând foarte mult, o zi întreagă, se naşte o narcoză de grup, încât nu mai vezi din afară.

Cred că obiecţia pe care o făcea domnul deputat Brudaşca este corectă şi am putea să mergem în sensul următor: "…o persoană fizică angajată a unei autorităţi publice desemnată pentru a aplica prevederile prezentei legi". (Aplauze în Grupul PRM) Şi atunci cred că şi noi suntem de acord cu aceasta.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia este de acord cu o asemenea formulare? Da sau nu?

Domnul Mihai Adrian Mălaimare (din loja comisiei):

Da.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Atunci, supun la vot acest articol, cu formularea propusă de domnul ministru.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 3.

Abţineri? 1 abţinere.

Mulţumesc. Adoptat.

Art.22.

Poftiţi, domnule Székely.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am un amendament respins, prin care am propus introducerea unui articol nou, art.21¹.

Mă bazez pe faptul că orice act normativ, orice text de lege trebuie să aibă o împărţire tripartită: expunerea, dispoziţia şi sancţiunea. Fără sancţiuni, această lege nu ar deveni funcţională, pentru că modalităţile prevăzute în art.21 privind repararea prejudiciului cauzat de către autorităţile publice refuzând anumite informaţii de interes public nu sunt îndestulătoare, pentru că ei, în continuare, pot persista în refuzul de a asigura acces la aceste informaţii de interes public şi cei care sunt interesaţi în obţinerea acestor informaţii pot fi ţinuţi departe de aceste informaţii foarte mult timp, pentru că, în continuare, refuzul poate să se perpetueze. De aceea am considerat necesar să introduc două articole noi care să prevadă următoarele.

Deci art.21¹: "Distrugerea, ascunderea sau sustragerea suportului pe care se găsesc informaţiile de interes public de către un funcţionar public, cu scopul de a împiedica accesul liber la aceasta constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Distrugerea din culpă a suportului informaţiilor de interes public prevăzut în alin.1, care prezintă o valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Dacă faptele prevăzute în alin.1 şi 2 sunt săvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor lui de serviciu, maximul pedepselor prevăzute în aceste alineate se majorează cu 1 an. Tentativa infracţiunii prevăzută în alin.1 se pedepseşte".

Atunci când am formulat acest amendament, acest articol, am avut în vedere art.242 Cod penal privind sustragerea sau distrugerea de înscrisuri ale căror elemente constitutive sunt foarte asemănătoare, în unele cazuri chiar identice cu acest fapt.

Consider că dacă acolo, în Drept comun, se sancţionează o asemenea faptă cu aceste pedepse, este firesc ca şi în cazul în care aceste informaţii sunt distruse, din intenţie sau din culpă, trebuie să fie pedepsite.

Şi, ca să nu mai revin la microfon a doua oară, aş adăuga că am un alt amendament, tot respins, art.21², un articol nou, cu următorul text: "Fapta funcţionarului public cu atribuţii de relaţii publice care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, refuză să pună la dispoziţia solicitanţilor legali informaţiile de interes public constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani".

În acest caz am avut în vedere art.246 Cod penal care sancţionează abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât fapta acestui funcţionar întruneşte elemente constitutive ale acestei infracţiuni sau cel puţin elementele sunt foarte asemănătoare acestui fapt.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

V-aţi înscris. Poftiţi.

Domnul Marcu Tudor:

Vă rog să fiţi atenţi puţin şi să acceptaţi ideea mea: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului". Mai jos, însă, spune că "plângerea cât şi apelul". Până la recurs, el poate să facă apel, că niciodată nu se duce nimeni să facă recurs. Face recurs la hotărârea apelului. De aceea corect este : "Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac legale". Pentru că acestea sunt: întâi, la tribunal, face apel şi apoi, la Curtea de apel, face recurs. Cine a făcut aici, nu a fost atent.

Decizia Curţii de apel este de la recurs. El a sărit o treaptă. Ştiţi unde se prevede să sari o treaptă? La senatori şi deputaţi, în cazul în care există o plângere penală şi i s-a ridicat imunitatea, direct se duce la Curtea de apel. Dar aici este problema de căile normale de atac, adică hotărârea tribunalului, apelul care e o cale de atac, hotărârea apelului prin recurs, care e a treia cale de atac. Şi atunci zicem aşa: "Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac legale, decizia tribunalului, Curţii de apel şi..." Nu: "...decizia Curţii de apel după recurs", că, pe urmă, zic iar "apel...".

Ştiţi ce nu se leagă? Zice: "Decizia Curţii de apel", care e recursul şi, pe urmă, zice "plângerea cât şi apelul". Păi vin, după ce am obţinut recursul, fac apel?! Este o brambureală de nedescris aici! "…căilor de atac legale" şi, după aceea, poţi zice: "decizia Curţii de apel este supusă şi irevocabilă", pentru că aceasta abia este decizia recursului Curţii de apel.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc.

Cu tot respectul pentru domnul Marcu, eu cred că formula de aici este corectă. În ce sens? Dacă eu l-am înţeles corect.

Instanţa primară la care ne adresăm este o acţiune specifică Contenciosului administrativ, unde instanţa competentă este tribunalul, nu judecătoria. Deci se începe direct la tribunal. Şi în aceste acţiuni nu avem trei grade de jurisdicţie, ci două grade, la fel ca şi la calomnie şi la alte procese.

Prin urmare, se începe la tribunal, hotărârea tribunalului este supusă recursului judecat de către Curtea de apel, iar acolo sentinţa rămâne definitivă.

Deci, după părerea mea, procedura invocată aici este legală cu două căi de atac, şi nu procedura obişnuită cu trei grade de jurisdicţie: judecătorie, tribunal, Curte de apel, pentru că aici se începe direct la tribunal.

Doamna Monica Octavia Muscă (din loja iniţiatorului):

Aceasta se referă la ce e mai sus.

Domnul Emil Boc:

Iar plângerea se referă la cea depusă la tribunal, iar apelul se referă la acela înaintat către Curtea de...

Doamna Monica Octavia Muscă (din loja iniţiatorului):

Se referă la ce era înainte!

Domnul Emil Boc:

Deci, în acest sens, eu cred că, totuşi, procedura este corectă. Judecătoria nu există.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea comisiei.

Domnul Emil Boc:

Sunt două căi de atac. Este specifică, procedură cu celeritate. Pentru celeritate, de exemplu, şi la calomnie, nu avem trei grade, ci două grade de jurisdicţie.

Dar dumneavoastră aveaţi perfectă dreptate, dacă ar fi fost toate cele trei instanţe, dar aceasta a fost soluţia legiuitorului şi aceasta e şi soluţia în plan internaţional, din câte cunosc eu.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Onisei.

Din partea comisiei sau a dumneavoastră?

Domnul Ioan Onisei:

Nu mai repet. Absolut de acord cu argumentaţia domnului deputat Boc, pentru că este corect din punct de vedere juridic.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, dar vă rog să vă referiţi din partea comisiei, la propunerea făcută de domnul Székely, amendamentul dânsului, respins.

Domnul Ioan Onisei:

În legătură cu amendamentele respinse, sunt două mari probleme.

Prima problemă este aceea că, după părerea comisiei, este un tratament juridic extrem de dur şi este foarte greu, cel puţin în legătură cu aplicarea lui 246 Cod penal. Să vedem, nu-mi dau seama cum se poate aprecia dacă sunt elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, pentru un simplu refuz de a oferi o informaţie publică, pe de o parte, pe de altă parte a introduce, în cadrul acestor două proiecte de lege sau proiectelor de lege, în succesiunea lor, infracţiuni, cred că ne ducem deja în materia legilor organice.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aceasta nu ar fi o problemă, partea cealaltă a explicaţiei, prima parte rămâne valabilă.

Domnul ministru are ceva de adăugat, în ceea ce priveşte respingerea amendamentelor făcute de domnul Székely?

Domnul Vasile Dâncu:

Eu cred că sunt formulate destul de exact, cel puţin din punct de vedere formal, însă ar fi vorba de o altă lege, după părerea mea, o lege, nu ştiu, a arhivelor sau a administraţiei publice locale.

Nu cred că informaţia publică este reprezentată doar de înscrisuri şi de suporturi de diferite tipuri. Cred că este o presupoziţie poliţistă aici, care stă în spatele ei, pentru că, de obicei, informaţia publică, informaţia de interes public este o informaţie care se constituie în procesul acesta de relaţie cu publicul. De aceea am prevăzut termene pentru a face rapoarte anuale ş.a.m.d. Deci nu este vorba de înscrisuri oficiale, în primul rând. Nu cred că se referă la aceasta.

Nu sunt jurist, dar cred că nu se susţine.

Domnul Emil Boc:

Este vorba doar de o corelare lingvistică.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine, dar suntem în procedură de urgenţă şi am depăşit timpul.

Domnul Emil Boc:

Nu este amendament de fond, este doar unul de corelare şi pentru rigoare juridică.

La alin. 1 de la art. 22: "În cazul în care persoana se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, aceasta poate face o plângere la tribunalul în raza teritorială a căreia se află domiciliul sau sediul acesteia." Nu sună bine din punct de vedere juridic şi formula propusă este aceea că: "Persoana vătămată poate face o plângere tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau sediul acesteia." Această observaţie se regăseşte şi în cele făcute de Consiliul Legislativ, aproximativ în această formă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul şi comisia sunt de acord.

Cine este pentru această corelare? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Vă supun votului formularea comisiei, urmând ca, dacă aceasta este respinsă, să supunem la vot şi amendamentele domnului Szekely... Da, am înţeles ce vreţi să spuneţi, dar spuneţi.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Nu este un amendament la acest articol, este un articol distinct şi, deci, se votează distinct.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Supun la vot art. 22, în formularea comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Contra? Nu sunt voturi contra.

Abţineri? 1 abţinere.

Acum, domnule Szekely, dumneavoastră introduceţi nişte articole noi, nu?

Domnul Székely Ervin Zoltan:

Eu am propus introducerea a două articole noi: 21¹ şi 21². Înainte de votarea art. 22, ar fi trebuit să supuneţi la vot aceste propuneri de articole noi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine. Comisia şi iniţiatorii nu au acceptat această propunere a dumneavoastră, o supun la vot.

Cine este pentru? 5 voturi pentru, insuficiente pentru adoptare.

Cap. IV. Titlul capitolului. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Mu sunt.

Abţineri?. Nu sunt.

Adoptat.

Art. 23. Dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 24. Sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Îl supunem votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Art. 25. Observaţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

În şedinţa de vot de marţi, o vom adopta în integralitate.

Domnul preşedinte al comisiei. Poftiţi!

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Doamnelor şi domnilor,

E prima oară când comisia noastră a fost sesizată în fond cu astfel de proiecte de lege, vă mulţumesc pentru votul pe care prespun că îl veţi da soluţiei pe care comisia v-a prezentat-o. Îmi cer scuze pentru inadverdenţele apărute şi chiar pentru erorile gramaticale, voi fi mai atent pe viitor.

Mai mult, v-aş sugera ca atunci când apar legi de o importanţă similară, ca a acesteia, să aveţi amabilitatea de a veni – mai cu seamă că sediul comisiei noastre este foarte aproape de sal㠖 şi de a discuta cu noi. În orice moment, uşa comisiei noastre este deschisă.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi noi vă mulţumim.

Doamna Muscă, poftiţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vreau să le mulţumesc tuturor colegilor, pentru că este un moment important pentru România, este o lege care pune ştampila pe România, că este o ţară democratică, este o lege a transparenţei şi e o lege care trebuia să apară în România de multă vreme, dacă vrem într-adevăr să intrăm în lumea ţărilor civilizate. A fost cerută de Uniunea Europeană, de NATO şi este cerută de esenţa democratică a unei ţări.

Vreau să mulţumesc din tot sufletul celor care ne-au ajutat. Şi aici mă refer în primul rând la organizaţiile nonguvernamentale şi vreau să le numesc: APADOR CH, Societatea academică română, Centrul pentru jurnalism independent – care ne-a oferit şi o expertiză internaţională pentru acest proiect de lege. Vreau să le mulţumesc celor din presă, care ne-au ajutat să ajungem la formulele cele mai bune.

Îi mulţumesc domnului ministru Vasile Dâncu, pentru că: 1) în ritm alert a produs un proiect de lege; 2) că acest proiect de lege a fost bun; 3) că deşi au fost multe piedici, până în momentul în care am ajuns să discutăm cele două proiecte de lege şi am fost mult ţinută de haine, ca să nu ajung la finiş, trebuie să recunosc că, pe ultima sută de metri, am avut o foarte bună colaborare cu domnia sa şi ţin să-i mulţumesc.

Ţin să mulţumesc comisiei, pentru că această lege s-a discutat, de fapt (iarăşi, pe ultima sumă de metri) timp de 12 ore în comisie şi colegii mei nici n-au plecat din comisie, nici n-au obstrucţionat discuţiile în ziua respectivă. Şi mulţumesc comisiei şi preşedintelui comisiei pentru că am ajuns în acest moment.

Domnule preşedinte de şedinţă, vă mulţumesc şi dumneavoastră pentru că am reuşit să finalizăm, cel puţin până la votul final, acest proiect de lege.

Vă mulţumesc tuturor foarte mult şi mă declar foarte mulţumită pentru acest proiect de lege, demn pentru oricare altă ţară democratică de pe planeta aceasta. Mulţumesc.