Dezbateri parlamentare

Domnul Valer Dorneanu:

La nr.6, Reexaminarea la cererea preşedintelui, a Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Comisia pentru drepturile omului este invitată să prezinte raportul său.

Domnul Ion Sasu:

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a fost sesizată spre examinare cu Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni. Această lege adoptată de Cameră şi de Senat a fost trimisă spre promulgare preşedintelui care a cerut reexaminarea sa. Senatul, în calitate de prima Cameră sesizată, a respins cererea de reexaminare şi a adoptat proiectul de lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni în şedinţa din 13 iunie.

În conformitate cu prevederile art.61 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au reluat dezbaterile asupra legii, având în vedere considerentele cererii de reexaminare şi proiectul de lege adoptat de Senat.

Din numărul total de 16 membri ai comisiei au fost prezenţi la dezbateri 12 deputaţi. La lucrări a participat ca invitat din partea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din partea Ministerului Afacerilor Externe, domnul secretar de stat Gheorghiu.

În urma dezbaterilor şi a punctelor de vedere exprimate de către membrii comisiei şi de către invitat s-a ajuns la concluzia că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni are în prezent o structură funcţională, iar trecerea sa în subordinea Guvernului ar crea din nou situaţii de disfuncţionalitate şi, deci, acesta trebuie organizat ca instituţie în coordonarea Ministerului Afacerilor Externe.

Faţă de cele exprimate mai sus, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi respingerea cererii de reexaminare şi propun plenului Camerei adoptarea proiectului de Lege privind sprijinul acorda românilor de pretutindeni cu amendamentele admise în anexă. Ele decurg din rămânerea Departamentului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

În raport de conţinutul şi de obiectul său, legea face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale domnul Titus Corlăţeanu ar fi primul în ordinea partidelor. Şi-a exprimat dorinţa şi distinsa dumneavoastră colegă Olguţa Vasilescu.

Domnul Titus Corlăţean:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Am avut onoarea să fie unul dintre iniţiatorii acestui proiect de lege a cărei necesitate sunt convins că este împărtăşită de toţi colegii parlamentari care, de altfel, au participat la dezbaterile pe fond la momentul, să spunem, primei adoptări a proiectului de lege.

Senatul, aşa cum s-a menţionat mai devreme, a respins cererea de reexaminare, iar comisia sesizată, comisia competentă de la Camera Deputaţilor, a respins, de asemenea, cererea de reexaminare cu o excepţie. Şi, aici aş vrea să fac o precizare. Această excepţie decurge din solicitarea de compromis, dacă doriţi, formulată de conducerea Ministerului Afacerilor Externe, fiind invocate raţiuni de funcţionalitate, acum la sfârşit de an, înaintea dezbaterilor pe buget şi înainte de a începe un nou an. Vă spun cinstit că am primit această solicitare şi deşi rămân la credinţa mea că pe fond este nevoie de profilarea unei instituţii care să aibă poziţia, să aibă capacitatea, competenţele de a coordona efortul mai multor instituţii. Deci o instituţie plasată în cadrul Guvernului, în subordinea primului ministru, pentru a avea puterea de a gestiona şi de a coordona, încă o dată efortul, inclusiv de ordin bugetar, al tuturor instituţiilor care au în domeniul de competenţă activităţi în acest domeniu şi ca iniţiator şi ca deputat, până la urmă, voi fi în final totuşi tentat să nu resping această solicitare de compromis, deşi pe fond sunt convins că mai devreme sau mai târziu va trebui să ajungem la soluţia pe care am inclus-o în proiectul de lege votat de dumneavoastră acum câteva luni.

În măsura în care şi membrii comisiei au constatat că sunt de părere că aceste amendamente respectiv, rămânerea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni la Ministerul de Externe şi subsecvent şi Centrul Eudoxiu Hurmuzachi, deci, în măsura în care membrii comisiei consideră că aceşte amendamente îşi pot avea izvorul în câteva din comentariile cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, n-am să resping amendamentele formulate. Voi susţine ca formulă de compromis la acest stadiu raportul comisiei, şi Grupul parlamentar al P.S.D., în consecinţă, va vota pentru aprobarea raportului comisiei.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Doamna Olguţa Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al P.R.M. şi apoi doamna Leonida Lari.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să fim un pic atenţi pentru că, de multe ori, noi, unele partide politice, am considerat că tot ce vine de la Preşedinţie trebuie neapărat respins. Poate că de multe ori şi preşedintele are dreptate şi de data aceasta aş vrea să vă rog să întoarcem la comisie acest proiect de lege.

Am participat în urmă cu o lună la o dezbatere pe tema românilor din afara graniţelor cu foarte mulţi români din diaspora, cu foarte mulţi români care sunt minoritari în jurul graniţelor României şi care au ridicat nenumărate probleme. Printre altele, ideea de bază care s-a ridicat acolo la Izvorul Mureşului, pentru că acolo a avut loc dezbaterea, era că cel mai prost pentru românii din afara graniţelor este ca acest departament să fie în subordinea Ministerului de Externe, pentru că nu se întâmplă absolut nimic. Şi vreau să vă spun că m-am confruntat şi eu personal cu o asemenea situaţie, în sensul că am primit de la românii din Valea Timocului la comisie, din partea părinţilor unor copii de origine română, solicitarea de a se trimite acolo câţiva învăţători români care să le predea acestora. Vă repet, solicitara venea din partea părinţilor. Nişte părinţi care, atât ei, cât şi copiii lor nu mai au nume româneşti. Pentru că, după cum ştiţi, preoţii ortodocşi din Serbia, dacă copiii au nume româneşti refuză să-i boteze în biserici, dar nişte părinţi care totuşi vor să nu fie totuşi deznaţionalizaţi, copiii lor şi să înveţe în limba română.

Am găsit înţelegere la Ministerul Educaţiei Naţionale, vorbind cu domnul Cristian Adomniţei. Însă ne-am dat seama că totul trebuia transferat la Ministerul de Externe. Şi, din păcate, trebuie să vă spun că Ministerul de Externe se mişcă foarte prost în această direcţie.

Aici are şi, chiar mi-e destul de greu să o recunosc, trebuie să luăm lecţii de la colegii noştri maghiari care se preocupă atât de puternic de soarta minorităţilor pe care le au în afara graniţelor.

Noi nu facem aproape nimic pentru românii care sunt în afara graniţelor, nici pentru diaspora, şi am avut prilejul să discut cu foarte mulţi români care sunt profesori universitari la universităţi din Statele Unite ale Americii, dar nici pentru românii care sunt săraci şi sunt în satele de lângă graniţele României.

În aceste condiţii, eu v-aş ruga ca acest proiect de lege să îl discutăm cu maximă atenţie. După îndelungi discuţii pe care le-am avut la Grupul parlamentar, noi ne-am modificat votul, şi, de aceea, rugămintea ar fi ca să încercăm să avem o discuţie şi în cadrul comisiei.

De asemenea, vreau să mai aduc în dezbatere un amendament care la vremea respectivă nu a fost votat, poate tocmai pentru că era susţinut de preşedintele Traian Băsescu, în care se spunea foarte clar ce înseamnă români şi, printre altele, în paranteză, se spunea cuţovlahi, istroromâni, meglenoromâni şi aşa mai departe. Pe mulţi i-a deranjat acest amendament, dar eu consider că este un amendament care este absolut necesar. De ce? Pentru că avem aproape 800.000 de români care sunt în jurul graniţelor României, în partea de sud şi care nu sunt recunoscuţi. Asta pentru că grecii, de exemplu, nu recunosc minorităţile.

Dacă noi am oficializa undeva într-o lege aceste lucruri, eu zic că ar fi obligaţie şi pentru statul român ca să se preocupe de aceşti români aflaţi în afara graniţelor.

Deci, rugămintea mea, din partea grupului parlamentar, ar fi să reîntoarcem acest proiect de lege la comisie şi să-l discutăm cu mai mare atenţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Leonida Lari. Şi apoi domnul deputat Dragoş Dumitriu, din partea Partidului Conservator.

Domnul Leonida Lari Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu vreau să încep acum a face un istoric, mai lung sau mai scurt, în ce priveşte soarta românilor basarabeni, bucovineni sau românilor din Valea Timocului, sau a românilor din diaspora. Vreau să vă spun însă că în jurul graniţelor României locuiesc în foarte grea sărăcie, amară sărăcie peste zece milioane de români. Asta ar fi jumătate din populaţia ţării. Nu e de glumă. Şi ce facem noi pentru dânşii?

Pe mine nu mă interesează cine a trimis acest proiect de lege la examinare sau la susţinere. Pe mine nu mă interesează cum îl cheamă pe acel om, Mártón Árpád, Olguţa Vasilescu, sau Traian Băsescu. Pe mine mă interesează să se facă dreptate pentru românii noştri, pentru că mai departe nu se poate în halul acesta. Vreau să vă spun, ca în anul 2007, nici într-un an nu au fost lăsaţi de izbelişte românii de pretutindeni. La Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul acestui departament, condus de domnul Gheorghiu, nu s-a făcut absolut nimic. Mereu vin diverse plângeri, reclamaţii, cereri din Basarabia, ca şi cum eu aş fi ambasador aici. Nu sunt ambasador, nici nu vreau să fiu, pentru că eu nu recunosc ambasada Republicii Moldova în România şi nici ambasada României în Republica Moldova. Să fie clară treaba asta!

Vreau să vă spun că, la modul concret, dacă luăm faptele punct după punct, peste 2500 de copii din Basarabia şi Bucovina, din Banatul sârbesc au rămas fără burse de studii. Din ce cauză? Din cauză că Departamentul Ministerului Afacerilor Externe nu s-a interesat de soarta lor. Nici chiar în cazul cu copiii noştri din nordul Bucovinei. Păi cu o zi înainte să te duci în partea cealaltă a ţării noastre şi să începi a căuta dosarele copiilor? Am în vedere pe cei de la departament!

La fel şi cu românii din Basarabia. 2500 de copii nici până acum unii din ei nu au dreptul de vize, ca să vadă dacă au fost admişi sau nu au fost admişi în şcolile din România. Hai să ne gândim împreună, dacă unora le e lene să gândească singuri. Să ne gândim împreună. Oare nu copiii aceştia sunt viitorii noştri români de bună credinţă? Care dacă noi nu reuşim să facem reunificarea ţării, vor reuşi ei, învăţând bine româneşte, cunoscând bine realităţile româneşti.

Eu rog să se ia în vedere ce au spus predecesorii, antevorbitorii mei, şi să stăm strâmb şi să analizăm drept şi să găsim o cale a dreptăţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna deputat.

Domnul deputat Dragoş Dumitriu.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc.

Într-adevăr, emoţionantă luare de cuvânt a doamnei Leonida Lari. Eu voi fi mai succint în cele ce vreau să spun, în sensul că vedeţi şi dumneavoastră ce se întâmplă în jurul nostru. Într-adevăr, niciodată ca în acest an nu s-au întâmplat atâtea rele românilor de peste hotare şi nu cred că este momentul ca acum să ne prefacem că nu vedem în jurul nostru decât pe Traian Băsescu.

Este o situaţie reală, concretă şi nu cred că îi putem încredinţa unui minister condus de domnul "Yes, good by!" sau cum îl mai cheamă pe domnul Cioroianu, să-i încredinţăm această sarcină atât de dificilă. Chiar mi se pare că în momentul de faţă Guvernul fuge de răspundere prin trecerea acestor probleme în sarcina exclusivă a Ministerului de Externe.

Repet, răspunderea pentru situaţia românilor de pretutindeni este a administrativului în întregimea sa, dar şi a noastră şi nu cred că trebuie să ne relaxăm gândindu-ne că nişte diplomaţi, cu discursuri diplomatice, vor acoperi şi vor peria acest adevăr crud. Românii care se află în afara graniţelor au nevoie de ajutorul nostru. De aceea, ei trebuie să nu rămână în administrarea unui minister cum este actualul minister al externelor.

De aceea, şi noi susţinem reîntoarcerea acestei propuneri, acestei iniţiative legislative la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Numindu-mă eu Valer, să fiu cavaler şi să dau cuvântul unei doamne, doamnei profesor Andronescu. Apoi, domnul Slavomir Gvozdenovici. Apoi domnul Rădulescu. De data asta, în ordinea în care v-aţi înscris.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu-mi propusesem să iau cuvântul, dar am venit de aici, de la microfon, ca să nu rămânem cu ideea că nu se face nimic mai ales în domeniul învăţământului pentru copiii românilor de peste graniţă. Poate că nu facem suficient. Cu siguranţă, am putea să facem mai mult. Dar vreau să ştiţi că sunt mii de copii care anual vin în liceele din România, sunt mii de copii care anual vin în universităţile noastre, după ce au terminat liceul în România şi-şi continuă studiile aici.

Drama, şi a noastră şi a lor, este că nu reuşim ca ei să se întoarcă acasă şi de acolo de acasă să promoveze valorile neamului românesc şi în felul acesta să fim şi noi mai mulţumiţi pentru lucrurile pe care le facem.

Sunt convinsă că şi în această lege putem să scriem că putem să facem mai mult pentru ei. Şi poate am făcut uneori şi fără voia celor care sunt oficialităţile din ţările respective care nu acceptau ca noi, România, să le oferim burse, ca noi, România, să-i şcolim pe teritoriul românesc. Şi totuşi, lucrurile acestea s-au întâmplat, cu dificultăţi pe care nu le-am trecut cu uşurinţă. Ar trebui poate să ne îndreptăm în mod special atenţia spre Valea Timocului pe care, din păcate, am cam neglijat-o, şi cu siguranţă şi prin această lege putem să adăugăm în plus şi faţă de românii din celelalte zone din jurul României sau mai departe de România, să simtă că aici este acasă şi, într-adevăr, să simtă şi grija noastră faţă de ei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Gvozdenovici din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

Domnul Gvozdenovici Slavomir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al minorităţilor susţine să se retrimită la comisie această propunere şi noi, poate mai mult decât alţii, înţelegem aceste dureri şi aceste greutăţi, că şi noi ne confruntăm cu multe dintre ele. Şi susţinând această propunere, totuşi, i-aş ruga pe unii colegi dintre antevorbitori, nu dau numele, să fim un pic mai ponderaţi, mai atenţi şi, mai ales, mai corecţi când susţinem anumite informaţii, trebuie să le verificăm, să vedem cum stau lucrurile, pentru că dacă am lua-o aşa, am putea să vă spunem de exemplu despre comunitatea sârbă din 10.000 de elevi între cele două războaie mondiale, din aproape 60 de şcoli cu clasele I-VIII, astăzi, avem numai două care şi acestea două au pierdut statutul juridic şi vedeţi unde am ajuns. Sigur că noi dorim cu toţii să ne păstrăm şi demnitatea şi limba, dar haideţi să încercăm să numărăm corect, cum numărăm la noi în ţară, aşa să numărăm şi la alţii. Să nu avem două unităţi de măsură pentru aceeaşi problemă.

Mulţumesc frumos.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Cristian Rădulescu, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Urmează domnul Calimente din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Nu voi intra în fond, deşi fondul este foarte generos. Cauza românilor de pretutindeni e un subiect pe care putem să discutăm mult şi trebuie să ne aplecăm. Cu atât mai mult cu cât românii de pretutindeni vor fi din ce în ce mai mulţi. Acum e vorba, în fapt, de o problemă de procedură. Ne-au fost adresate anumite sugestii pe care, în marea lor majoritate, comisia şi le-a însuşit şi ni le propune. Eu voi veni să spun de la bun început că sunt şi eu de acord cu retrimiterea la comisie, fiindcă putem găsi o formulare şi mai bună, nu numai fiindcă ce a venit de la comisie nu respectă chiar 100% ce a zis preşedintele, dar pentru exact acele probleme de eficienţă referitoare la relaţia noastră corectă cu românii de pretutindeni.

În formula iniţială era vorba de subordonarea la Cancelaria primului ministru, în formula care vine acum, de subordonare la Ministerul de Externe. Cum zice o zicală românească "Mi-ai făcut un mare bine: m-ai mutat de la umbră la soare!".

Sigur că subordonarea la Cancelaria primului-ministru nu prea este eficientă şi chiar primul ministru Tăriceanu a spus că din punctul lui de vedere ar vrea cât mai multe din activităţile şi domeniile care-i sunt subordonate sau sunt subordonate Cancelariei, să meargă înspre anumite zone de subordonare directă şi concretă.

În cazul de faţă, nu cred că s-a ameliorat mult situaţia propunându-se să se meargă spre Ministerul de Externe şi relaţia cu românii de pretutindeni să fie subordonată acestuia. Ştim foarte bine că trebuie să existe şi o relaţie de încredere şi, în marea majoritate a cazurilor, românii de pretutindeni, unde or fi ei, colectivităţi, grupaţi, organizaţi sau individual, nu prea au încredere în abordarea strict funcţionărească, administrativă, birocratică a Ministerului de Externe care, la rândul lui, şi acesta, nu are de foarte multe ori o implicare aşa mai apropiată şi vede lucrurile strict pe hârtie şi funcţionăreşte.

Cred că poate fi găsită o formulă mai bună şi pentru asta susţinem şi noi retrimiterea la comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Calimente, din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu, din partea Grupul parlamentar al P.R.M.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur, antevorbitorii au ridicat o serie de probleme. Reţin însă că poziţia pe care a exprimat-o doamna deputat Andronescu a fost o poziţie corectă, în sensul în care sigur atât Ministerul de Externe, cât şi Guvernul României, prin Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, au făcut o mulţime de lucruri pentru românii care se găsesc în afara graniţelor ţării. Şi trebuie să facem o distincţie netă între comunităţile româneşti istorice, care se găsesc de secole în apropierea graniţelor actuale ale României, şi românii din diaspora care au plecat voluntar din ţară şi se găsesc începând din Noua Zeelandă până în Alaska, probabil, deci peste tot în lume şi pe care sigur că statului român îi este mai greu ca să-i urmărească şi să-i ajute peste tot unde s-au deplasat.

Problema comunităţilor româneşti istorice din jurul frontierelor României este o problemă, într-adevăr, spinoasă, o problemă asupra căruia statul român în perioada interbelică s-a aplecat cu multă atenţie, dar, din păcate, în perioada comunistă, această activitate a fost abandonată, pentru că făceam parte din acelaşi sistem cu ţări frăţeşti şi n-a mai existat această preocupare pentru aceste comunităţi.

Exact în această perioadă, acestor comunităţi le-au fost tăiate foarte multe drepturi pe care le-au avut, aceste comunităţi au început să fie diminuate în recensămintele pe care diferitele ţări le-au făcut şi în această perioadă au fost desfiinţate instituţiile de învăţământ sau bisericile pe care statul român le-a construit în perioadele dinainte.

Această situaţie o întâlnim începând din Bulgaria şi am aici un raport din 2000 al unei delegaţii care a făcut o vizită în Bulgaria şi unde există de-a lungul Dunării şi în Timocul bulgăresc, pentru că Timocul nu este numai în Serbia, este şi în Bulgaria, sunt importante comunităţi româneşti, ei nici la această oră nu se numesc toţi unitar români, unii sunt vlahi, alţii sunt vlaşi. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în Serbia. Eu am cumpărat chiar în zilele acesta dintr-un anticariat din Bucureşti o hartă a Timocului editată în 1945, cu un recensământ făcut de către Guvernul sârb în 1921 şi acolo se vede, cu toate că, probabil, nici acel recensământ nu a fost foarte bine realizat, marea masă de români care locuiau în acea perioadă în Timoc şi sigur, lucrurile pot continua pe mai departe aşa.

Eu cred că aici, pe de o parte, îi revine Guvernului sarcina de a continua aceste demersuri pentru susţinerea acestor comunităţi, iar pe de altă parte, şi grupurilor parlamentare sau parlamentarilor care vor să se implice în această activitate. Eu am avut de la tribuna acestui Parlament mai multe declaraţii politice privitor la situaţia românilor din Timoc. La Arad există Asociaţia învăţătorilor din Timoc cu care eu colaborez. Asociaţia învăţătorilor din Arad...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Încercaţi să veniţi la subiect că am senzaţia că vreţi să faceţi un raport al activităţii dumneavoastră în faţa colegilor.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Dacă tratăm aşa cum trataţi dumneavoastră această problemă, rezultatul va fi în continuare cel pe care îl avem până acum şi înseamnă că nu mai putem spune nimic în legătură cu această situaţie care se manifestă în continuare. Pentru că de la asemenea atitudini se ajunge probabil la felul în care sunt tratate comunităţile româneşti din afara ţării, pentru că atunci când trebuie să spunem ceva despre ele, ne grăbim, n-avem voie să spunem, credem că ne facem reclamă personală şi realitatea este cea care este.

Domnul Valer Dorneanu:

Era doar dorinţa de a lăsa şi alţi colegi care şi ei doresc să se exprime cu acelaşi interes ca şi dumneavoastră.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Vroiam să spun doar că la Arad există o preocupare a învăţătorilor de acolo care au adus grupe de copii pe care i-au învăţat să scrie în limba română, cu alfabet latin, pentru prima dată, că noi am fost în Timoc şi am luat legătura cu cei de acolo şi cred că în acest fel vom reuşi să ridicăm şi nivelul cultural şi să stabilim relaţii cu ei, fără să creăm suspiciune în ţările respective, pentru că mulţi au părerea sau cred că România vrea să revendice anumite teritorii şi de aceea au această încrâncenare vizavi de aceste comunităţi româneşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Adrian Moisoiu. Şi domnul Titus Corlăţean. Şi domnul Mihai Mălaimare.

V-aş ruga, după domnul Mihai Mălaimare, să încercăm să ne oprim, ca să putem supune votului propunerea care s-a făcut.

Aveţi cuvântul, domnule Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, rezultă foarte clar că românii care trăiesc în jurul graniţelor României este o problemă deosebit de importantă, pentru că nu sunt numai câţiva români, nu sunt sute de mii, ci sunt milioane de români care trăiesc în jurul graniţelor României.

Pe de altă parte, eu vreau să analizez cuvintele: Ministerul Afacerilor Externe. Şi vă rog pe dumneavoastră să vă gândiţi: problemele românilor care trăiesc în afara graniţelor României, rezolvarea lor este apanajul Ministerului Afacerilor Externe? Este o afacere aceasta? Am impresia că este greşit gândită. Adică, trebuie undeva să vedem cine are această responsabilitate ca să se gândească la românii care se află în afara graniţelor României. Şi, atunci, probabil că va veni un răspuns. Nu ştiu. Urmează ca în cadrul comisiei să se analizeze şi să se vadă cu exactitate, poate că e vorba de Secretariatul general al Guvernului, poate că este Ministerul Culturii şi Cultelor, dar, în orice caz, acest Departament al Românilor de Pretutindeni trebuie să se preocupe şi să rezolve problemele românilor din afara graniţelor României.

S-a făcut o propunere aici, o propunere care mi se pare deosebit de judicioasă, a colegei mele, a doamnei deputat Olguţa Vasilescu care spunea că este clar, trebuie să mai analizăm. Problema este mult mai importantă şi eu cred că nimeni dintre noi nu are interesul ca această propunere, această iniţiativă legislativă să fie expediată printr-un vot care să nu fie suficient de bine fundamentat. N-avem de ce să ne grăbim. Ca atare, eu pot pune o întrebare domnului deputat Sasu: este comisia domniei sale atât de aglomerată în clipa aceasta încât n-ar mai avea încă tip ca să mai analizeze încă o dată acest subiect, dacă într-adevăr discuţiile de astăzi au fost pertinente?

Cred că s-ar putea găsi şi un răspuns. Departe de mine de a jigni dacă este sau nu este, ci mă gândeam ca soluţie în sine.

Şi atunci, încă o dată revin, şi cu asta vă mulţumesc pentru înţelegerea dumneavoastră, cred că este cazul ca să revenim la comisie şi să analizăm în mod temeinic. Şi acelaşi lucru îl propun chiar şi colegului Corlăţeanu, care ştiu că dânsul urmează la cuvânt, să gândească, strică cu ceva domnul coleg Corlăţeanu sau nu strică ca această problemă să mai fie discutată? Ştiu că v-aţi înscris la cuvânt şi aţi fost anunţat şi ca atare chiar puteţi să vă pronunţaţi în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Mihai Mălaimare.

Urmează apoi domnul Titus Corlăţean, după care, aşa cum am obţinut acordul dumneavoastră închidem lista, nu înainte de a-i da cuvântul domnului Sasu pentru a-şi spune şi punctul de vedere al comisiei cu privire la cererea de restituire la comisie a propunerii.

Domnul Adrian Mihai Mălaimare:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Cred că ne aflăm într-un moment oarecum istoric (permiteţi-mi să zâmbesc un pic) faptul că Parlamentul, iată, preia o idee a Preşedintelui şi mai mult, merge chiar mai departe decât ideile domniei sale. Poate că e un început de normalitate, poate că este un lucru pe care ar putea chiar să-l salutăm cu desăvârşire.

Eu aş vrea să-i mulţumesc doamnei deputat pentru propunerea pe care a făcut-o, dacă avem şansa să ne gândim un minut în plus la soarta românilor din jurul graniţei, ar fi o crimă să n-o facem.

Cred că nu vom fi niciodată suficient de români dacă vom considera că problema românilor, a românismului, a românilor din jurul graniţelor este o problemă încheiată.

Pe de altă parte, sigur, nu pot fi de acord cu faptul că apriori se judecă prezenţa Ministerului de Externe care are, probabil, ştiu eu, un anume tip de istorie nefericită în relaţia cu românii de pretutindeni. Acest proiect ar trebui să se întoarcă la comisie. Acest proiect ar trebui să beneficieze de gândirea noastră, a tuturor, şi probabil că vom scoate un proiect bun, un proiect cu care să putem sta în faţa românilor care aşteaptă să simtă dincolo de graniţele ţării că sunt acasă, că sunt într-o familie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Titus Corlăţean.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă, şi pentru îngăduinţa de a-mi da, pentru a doua oară cuvântul, astăzi.

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Pasul pe care noi eram dispuşi, la nivelul Grupului parlamentar al P.S.D., să-l facem înainte, era determinat nu dintr-un entuziasm, si o spun sincer acum, un entuziasm cu privire la calitatea extraordinară a muncii guvernamentale şi a departamentului, în acest domeniu, în ultimii 3 ani. Departe de mine şi departe de noi această situaţie. Au fost colegi care au menţionat aici semnalele primite. N-aş vrea să vă menţionez ce semnale am primit din comunităţile româneşti, inclusiv din Valea Timocului, în ultimii 3 ani.

Dorinţa noastră de deschidere spre o posibilă soluţie de compromis era determinată de odiseea interminabilă a acestui proiect de lege. Şi trebuie să ştiţi că pentru prima oară în această ţară s-a discutat despre necesitatea adoptării unui proiect de lege în 2000. A existat o nouă încercare în 2003 şi 2004, când am trimis la Parlament proiectul de lege, s-a schimbat Puterea, şi acel proiect de lege a fost pus în sertar, şi tot aşa.

Acest proiect de lege nu doar este necesar; cu fiecare săptămână şi lună care trece, nefiind în vigoare această lege, din dorinţa, noi, de a face lucruri mai bune, în realitate provocăm mult mai mult rău.

În situaţia în care, şi am constatat din intervenţiile grupurilor parlamentare, că nu există o bază de compromis, şi pentru a evita surprize la votul final, domnule preşedinte, pot susţine propunerea retrimiterii la comisie, dar să fie un lucru foarte clar, şi acesta trebuie să fie baza de acord: discutăm în termen de o săptămână, un termen scurt, în orice caz, cât va propune comisia, pe chestiunea respectivă. Pentru că dacă redeschidem celelalte puncte, vă asigur că ceea ce am dezbătut pe larg, în timp, la primul vot în plen, când am adoptat în unanimitate în Camera Deputaţilor, dacă redeschidem acele subiecte, nu ştiu unde ajungem.

Deci, discuţia la comisie, dacă suntem de acord să retrimitem, să aibă loc cu privire la aspectele semnalate, unde plasăm Departamentul pentru românii de pretutindeni? Şi eu vă spun, din experienţa anterioară, scufundat într-un minister, funcţionează mult mai greu. Când îi dai profilul şi greutatea în cadrul Guvernului, poate coordona celelalte instituţii, pe modelul maghiar, da, este adevărat, pe modelul maghiar, poate să funcţioneze cu foarte bune rezultate. Şi poate funcţiona în relaţia cu partenerii externi cu greutate.

Discutăm pe acest punct şi, eventual, cu privire la numele sub care românii sunt cunoscuţi. Şi acesta ar putea fi o chestiune, mai ales că figurează în cererea de reexaminare.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Şi-a manifestat dorinţa, tot pentru procedură, domnul deputat Tabără, şi v-aş ruga să-i permiteţi să vorbească, mai ales că este foarte aproape de Valea Timocului.

Domnul Valeriu Tabără:

Nu vreau să spun cine a dus primele legitimaţii pe Valea Timocului, că începe să fie istorie şi facem istorie.

Vreau să vă spun însă un lucru, că problema aceasta a relaţiilor cu românii de pretutindeni şi din comunităţile româneşti nu este una nouă, din ultimii 4 - 5 - 6 - 7 ani, ci a fost de prin '90 pusă. Cred că ne-a lipsit suficient curaj ca să facem o lege şi să ne afirmăm în acest domeniu, şi să afirmăm nişte relaţii normale cu aceste comunităţi.

Din acest motiv, cred că reexaminarea legii este bine venită, şi să nu ne ferim de nicio instituţie care poate să personalizeze relaţiile speciale dintre ţara-mamă şi comunităţi.

Şi dacă se va merge pe principiul departamentului, aşa cum este în Ungaria, este foarte bine. Dar vreau să vă mai spun încă ceva: să facem şi noi ceea ce face acest departament, şi s-o facem cu curaj, şi să le spunem şi partenerilor noştri că ceea ce fac ei trebuie să facem şi noi. Şi să ne permită să facem şi noi, pentru că este normal să ne susţinem ceea ce nu ne-am susţinut, pentru că n-am avut curajul, nici faţă de minoritatea românească sau aromână din Grecia, n-am avut nici faţă de cea din Albania, nici din Bulgaria, nici nicăieri. Am stat uneori ca un drapel undeva pus, într-un vârf de munte, fără ca cineva să-l acceseze.

Or, a reface un departament cu personalitate, personalizând aceste relaţii, cu suficiente surse financiare, cu un curaj, pentru că şi acum, în relaţiile cu Republica Moldova, nu se poate să nu ajungi să dai vizele într-un termen rezonabil, inclusiv pentru oamenii de ştiinţă, să poată participa la comuniuni ştiinţifice. Este inacceptabil dacă Statele Unite, într-un regim formidabil, îţi permite să te duci la astfel de reuniuni, să nu poată să vină din Basarabia nici la mormântul lui Ştefan cel Mare, dar nu mai vorbesc de ce se întâmplă în relaţiile cu elevii şi cu intelectualii care vor să participe la manifestările din ţară, şi nu numai. Este ceva inacceptabil.

Eu vă spun: am primit zeci şi sute de telefoane cu ocazia unor momente din Moldova, că nu se puteau da vizele. Şi nu s-a putut discuta nici la Ministerul Afacerilor Externe, nici cu toţi responsabilii, ca să poţi să permiţi să vină oamenii pentru astfel de manifestări.

Este bine să retrimitem, să construim o instituţie cu adevărat trainică şi cu putere de a revoluţiona această relaţie, pentru că ea se impune inclusiv prin ceea ce înseamnă legislaţie internaţională la această dată.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Are cuvântul doamna Olguţa Vasilescu.

Dar, până vine dumneaei la tribună, v-aş ruga să vă pronunţaţi, încă o dată, dacă sunteţi de acord pentru sistarea dezbaterilor?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un singur vor împotrivă.

Cu un singur vor împotrivă s-a adoptat sistarea dezbaterilor.

Aveţi cuvântul, doamna deputat.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Pe procedură, domnule preşedinte, aş vrea să susţin şi eu ceea ce spunea mai devreme colegul Titus Corlăţean: într-adevăr, aş dori, dacă se poate, într-o săptămână, şi nu în 60 de zile, să se discute la comisie această cerere a preşedintelui, de reexaminare, şi asta pentru că nu trebuie să uităm că vine bugetul şi trebuie, obligatoriu, să formulăm amendamente şi să vedem foarte clar unde se va situa până la urmă acest departament al românilor de pretutindeni?

A doua rugăminte, aş avea-o către preşedintele comisiei sesizate în fond, ca la aceste dezbateri să fie invitat şi preşedintele Fundaţiei Românilor de Pretutindeni. Cu siguranţă, cei care îl vor audia in cadrul comisiei, vor afla multe lucruri şi vor şti exact cu ce se confruntă românii din afara graniţelor de ani de zile, şi de ce ostilitate şi ce greutăţi au întâmpinat din partea Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Există o intervenţie pentru procedură, domnul deputat Rus.

După care, v-aş ruga să vă pregătiţi cartelele pentru vot.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Pentru statutul minorităţilor naţionale, de un an şi jumătate stăm blocaţi, o zi pe săptămână, trei comisii, şi nu se limitează în timp problema asta.

Pe procedură, ca să fiu strict. În Regulamentul Camerei Deputaţilor se prevede că, dacă la o propunere legislativă sau la dezbaterea unui proiect de lege se solicită prezenţa ministrului, aceasta devine obligatorie, solicit la noi la comisie prezenţa ministrului de externe, să vedem exact ce avem de făcut, cum, unde o dăm, rămâne sub autoritatea premierului, o trecem la Ministerul de Externe, vedem unde o plasăm, în ce parte, pentru că este principalul răspunzător a tot ceea ce se întâmplă.

Aici am auzit că stau elevii şi nu primesc vize şi cursurile au început, aici am aflat alte disfuncţionalităţi care se întâmplă la consulate şi la ambasade, să nu trec mai departe şi să spun de aventurile consulilor noştri din Australia şi din Mexic, să nu vorbesc despre consulii care în altă parte sunt invitaţi să vină la întâlniri cu românii de pretutindeni şi nu sunt prezenţi nicăieri!

Şi ca totuşi să putem dezbate ceva, noi, cei de la Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale. Solicităm, deci, prezenţa ministrului de externe.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, sunteţi deplin îndreptăţiţi prin Regulamentul Camerei şi al comisiei, să-l invitaţi pe domnul ministru.

Reţineţi şi ceea ce a spus un coleg aici cu privire la invitarea preşedintelui Consiliului Mondial al Românilor.

Cu aceste precizări, supun votului dumneavoastră restituirea propunerii la comisie.

Vă rog să vă pronunţaţi prin vot.

Cu 98 voturi pentru şi 3 voturi împotrivă, s-a adoptat propunerea de restituire.

Comisia va avea la dispoziţie un termen de 7 zile pentru a reveni cu raportul în plen.