Dezbateri parlamentare

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.66/2002 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Cu 22 voturi împotrivă, proiectul de lege a fost aprobat.

Domnul Stanciu.

(Din sală i se atrage atenţia domnului preşedinte că este ora 18,00 şi s-a intrat în timpul dedicat intervenţiilor)

Vă mai cer permisiunea câteva minute, că e păcat să nu le fructificăm.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Suntem pentru mărirea salariilor cadrelor didactice şi nu o dată, atât eu, grupul nostru parlamentar, cât şi Comisia de învăţământ a susţinut acest lucru şi-l susţinem în continuare.

Comisia noastră a dat un aviz negativ. Acest aviz negativ a avut la bază următoarele considerente: după părerea noastră, în ciuda prevederilor regulamentare, nu ni s-a dat acest proiect de lege să-l analizăm împreună cu colegii de la Comisia de muncă şi protecţie socială.

Al doilea lucru: 5% este, după părerea comisiei noastre, şi aici vorbesc în numele comisiei, ceva ce s-a dat, nu s-a luat, dar este sub demnitatea cadrului didactic. Sunt fenomene în învăţământ pe care o să le analizăm, să vi le prezentăm, când nivelul profesorilor este legat şi de calificare.

Noi am fost profund, zicem, "necăjiţi" când am constatat că sporul de solicitare neuropsihică la profesori este de 3%, la distinşii domni judecători este de 30%. Am constatat că sporul de loialitate la noi este de 15%, la distinşii judecători merge până la 50%. Şi cei care au avizul, o să constate că am luat şi noi salarizarea distinşilor domni judecători care, vă rog să-mi permiteţi, la 4 ani după ce termină facultatea, au salariul mai mare decât profesorul Neagu care l-a învăţat carte, după 40 de ani!? Ceea ce ni se pare că această categorie socială care profesează este în totală contradicţie cu principiul, am zice noi, de justeţe socială.

De aceea, vom face, noi, comisia, o parte, un proiect în care vom vrea să fim salarizaţi la nivelul celor pe care îi învăţăm carte.

Acestea sunt motivele pentru care noi am votat, toată comisia, cu o singură excepţie, o s-o vedeţi, împotrivă, spre a atrage atenţia că ne găsim într-un punct critic al salarizării profesorilor.

Domnule preşedinte, vedeţi că aveţi o defecţiuni aici la lumină. (Microfonul s-a întrerupt de câteva ori)

Cu aceasta, văd un distins coleg care vrea să contreze, dar bănuiesc că a învăţat carte şi domnia sa şi este de acord cu mine, cu aceasta, domnule preşedinte, vă rugăm să comunicaţi domnului premier că am rămas impresionaţi de grija de a mări salariile celor din justiţie, că nu le-a mărit de doi ani, dar să-i amintiţi că la profesori n-a mărit salariile de 5 ani.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Îmi cer scuze, domnule preşedinte, vă dezamăgesc că întrerup un pic năvala aceasta, şuvoiul patriotic de vot, într-o unitate de simţire şi cuget, a tuturor acestor legi. Noi am votat pentru această ordonanţă. Sper că aţi observat sau poate n-aţi observat, am votat pentru nu pentru că am fi entuziasmaţi şi foarte bucuroşi că nivelul celor din învăţământ, mă refer la nivelul de viaţă, ar fi crescut spectaculos şi suficient. Dimpotrivă! Suntem profund nemulţumiţi.

Ceea ce a spus aici profesorul Stanciu este cu totul adevărat. Noi am mers pe calea pragmatică, grupul nostru, acum, că ce-i în mână nu-i minciună şi mai bine ceva decât nimic. Asta nu înseamnă că noi nu aşteptăm de la guvern şi vom face, comisia, sigur, presiuni de care a vorbit profesorul Stanciu, noi aşteptăm noi iniţiative, noi măsuri pentru ca, în sfârşit, învăţământul, aşa cum spune în programul dumneavoastră de guvernare care este scris foarte frumos, ba are chiar virtuţi literare, uneori şi poetice, în realitate, deci, învăţământul să devină prioritate naţională.

Am votat, aşadar, pentru această ordonanţă din motivul acesta simplu: mai bine ceva decât nimic pentru această categorie necăjită a profesorilor. Dar insistăm în continuare, repet, nu voi obosi să repet niciodată, că trebuie măsuri serioase, măsuri mult mai substanţiale de îmbunătăţirea vieţii dascălilor noştri, acelor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Da. Vă mulţumim, domnule Baciu.

Domnul Andea, un minut.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia de învăţământ într-adevăr a dat un aviz negativ fără a avea însă unanimitate în ceea ce înseamnă vot în comisie. Nu votul în comisie vreau să-l explic, ci votul grupului nostru parlamentar, aici, în plen. Aş sublinia faptul că materia legislativă în discuţie, de fapt, consfinţeşte o serie de decizii luate pe parcursul anului curent când celor din învăţământ li s-au majorat salariile cu 5% în martie şi 5% în luna iunie, o respingere pe fond, spre exemplu, a acestei măsuri propuse nouă ar fi creat o situaţie extrem de complicată, ceea ce înseamnă salarizarea dascălilor, întrucât s-ar fi negat majorări de salarii deja operate.

Gestul pe care l-a subliniat domnul Stanciu, care este mai mult, aş spune, teatral sau demonstrativ decât bine chibzuit în ceea ce înseamnă un vot pe un act legislativ, nu are, după părerea mea, semnificaţia decât aceea demonstrativă şi nu ar fi servit în fond cauzei pe care o apărăm cu toţii şi anume creşterea salariilor dascălilor, pentru că cu toţii suntem de acord că este un sector dezavantajat până în prezent.

În consecinţă, consider că votul pozitiv dat aici este în conformitate cu interesele dascălilor şi fără îndoială că trebuie să continuăm în această direcţie chiar dacă creşterile sunt mici dar nu nesemnificative.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.