|
primit de la doamna deputat Liliana Ciobanu (Grup parlamentar naţional democrat)
„Opriţi batjocura producătorilor români!”
Cel mai mare păcat al guvernanţilor noştri este că vorbesc mult şi fac puţin!
Nici actuala guvernare nu face excepţie de la această sintagmă, după cum nici precedentele nu s-au dovedit a fi interesate de viaţa cruntă pe care o trăiesc românii simpli, oamenii care, odinioară, erau numiţi, pe bună dreptate, „talpa ţării”! Mă refer explicit la ţăranii noştri, mai exact la producătorii agricoli şi cei zootehnici, care sunt realmente batjocoriţi de un stat discreţionar şi distant faţă de adevăratele probleme ale unui sector economic care ar putea să transforme România într-o ţară mai bogată ca oricare din Uniunea Europeană.
Personal, în calitate de membru al Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, am atras în mod repetat atenţia autorităţilor abilitate referitor la numeroasele neajunsuri cu care se confruntă producătorii din România. Cel puţin pentru cei din judeţul Giurgiu am transmis în mod direct factorilor decizionali disfuncţionalităţile semnalate în teritoriu, însă, la fel ca şi în alte cazuri – lipsa investiţiilor, a locurilor de muncă, a perspectivelor tineretului etc. -, nimeni şi nimic nu pare a-i determina pe guvernanţi să se ocupe de treburile pentru care deţin aceste demnităţi înalte!
Adevărul pentru ţăranii şi producătorii noştri este că ei sunt în continuare trataţi cu superficialitate, ba chiar cu duşmănie, de către mai marii acestei ţări! Mă voi referi, în mod direct, la situaţia dezastruoasă, ba chiar disperată, în care îşi desfăşoară activitatea fermierii producători de lapte. Nu era de ajuns că nivelul birocraţiei noastre balcanice era oricum extrem de agasant pentru producători, supuşi tot timpul unei presiuni de ordin tehnic şi mai puţin de munca propriu-zisă! Nu. Trebuia să existe şi alte aspecte neplăcute, care să-i transforme pe aceşti producători din investitori serioşi în această ţară, în oameni debusolaţi, gata-gata să îşi ia câmpii din România, cu producţie cu tot!
Nici actualul Guvern, nici actualul ministru al Agriculturii nu au reuşit să regleze preţul scăzut al laptelui la poarta fermei! Degeaba au protestat, au discutat, au implorat! În continuare nu îi aude nimeni! Este o realitate crudă că procesatorii de lapte oferă un preţ extrem de mic, între 0,80 de bani şi 1 leu/litrul de lapte, acestor producători care trăiesc efectiv din lapte. De la aceste sume, este interesant de aflat cum ajunge laptele să fie vândut în hypermaketuri, la raft, cu un preţ cuprins între patru şi şase lei! Undeva, ceva, pe acest lanţ firesc pornit de la producător la cumpărător, ceva e putred! Mai ales că şi procesatorii, la rândul lor, se plâng că din poarta fabricii laptele pleacă cu preţuri cuprinse între 2 şi 2,5 lei/litru! Şi atunci, de unde se umflă preţul în magazine, ca râurile la inundaţii?? Cred că guvernanţii şi conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ar trebui să ne spună adevărul. Dacă nu cumva este vorba de corupţie mascată…
În acest timp, numai hypermaketurile sunt fericite, pentru că, fiind companii multinaţionale, nu le pasă de drama producătorilor români. Ele oricum vând la suprapreţ, şi şi dacă nu ar vinde, tot nu ar avea vreo problemă financiară sau de grija zilei de mâine! Producătorul şi procesatorul să moară, că noi ne facem că nu înţelegem – cam aceasta este politica acestor lanţuri de mari magazine! Dacă nu iau de pe piaţa internă, niciun bai, vând din import sau produc sub marcă proprie şi toată lumea-i mulţumită! Atrag atenţia autorităţilor care ar trebui să se ocupe cu controlul în astfel de mega-unităţi că ele nu deţin ferme, fabrici de lapte ori produse derivate, încă, cu toate acestea, comercializează produse sub brandul numelui! Unele informaţii arată că aproape 24 % din produsele vândute în hypermarketuri sunt sub brand propriu, ceea ce constituie o găselniţă legislativă aberantă, tolerată în mod nepermis!
O vorbă înţeleaptă spune că „suntem ceea ce mâncăm!”. În România, însă, cu siguranţă acest dicton nu pare a avea acoperire în fapte. Oare noi, românii, ce mai suntem când avem pe piaţa românească sute de mii de tone de produse lactate fără urma de lapte, pe unele chiar este inscripţionat „produs alimentar cu gust de lapte”, sau „produs alimentar cu gust de brânză”! Sigur, ANSVSA ne învaţă că, din punct de vedere al siguranţei alimentare, aceste produse nu ar face niciun rău organismului uman. Întrebarea este, însă, dacă ne fac bine? Să nu ne mai mirăm că suntem pe primele locuri din Europa la obezitatea copiilor, şi pe ultimul loc la starea de sănătate a populaţiei! Cum să-i dai unui copil apă cu gust de lapte şi să ai pretenţia să crească sănătos? Este inadmisibil.
Este păcat de Dumnezeu! Avem o ţară frumoasă, minunată, cu oameni harnici, dar ne batem joc de producătorii care ne pot alimenta copiii cu lapte sănătos, nechimicalizat, nealterat cu tot felul de invenţii tehnologice. Este anormal să-i lăsăm pe aceşti fermieri, mai mici sau mai mari, să îşi arunce efectiv laptele produs cu sudoare sau să îl dea hrană la animale, pentru că tu, Statul, nu eşti în stare să reglementezi anomaliile din acest lanţ firesc dintre producţie, produs finit şi consum. Sunt curioasă şi mi-aş dori şi un răspuns din partea instituţiilor abilitate: Ministerul Agriculturii, ANSVSA, Consiliul Concurenţei, ANPC, Avocatul Poporului, Garda Financiară, etc.. Oameni buni, opriţi batjocura producătorilor români!
|
