|
primită de la secretarul Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, domnul senator Dorin-Mircea Dobra
16 noiembrie, Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România
În data de 16 noiembrie s-au implinit 70 de ani de la adoptarea Constituţiei UNESCO, aceasta repezentând actul de naştere al acestei organizaţii.
UNESCO a fost fondată după cel de-al Doilea Război Mondial de 20 de state, iar obiectivul declarat încă de atunci este acela de a contribui la pacea mondială şi la colaborarea între naţiuni prin cultură, ecologie, educaţie şi ştiinţă. România a aderat la UNESCO în data de 27 iulie 1956.
Prezenţele româneşti pe listele Patrimoniului Mondial material şi imaterial sunt numeroase. Ca stat membru, România are înscrise pe lista UNESCO 3 rezervaţii ale biosferei (Pietrosul Mare (1980), Retezat (1979), Delta Dunării (1998)), 7 site-uri ale Patrimoniului Mondial (6 culturale și 1 natural). Lista tentativă cuprinde 15 obiective. De asemenea, România are înscrise 4 bunuri culturale imateriale pe lista reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial: Doina (2009), Ritualul Căluşului (2008), Ceramica de Horezu (2012), Colindatul de ceată (2013)- dosar comun cu Republica Moldova.
Urmărindu-se evidenţierea elementelor noastre de patrimoniu mondial, precum şi necesitatea protejării şi conservării acestora, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO a iniţiat o propunere legislativă care a devenit Legea 160/2013, prin care ziua de 16 noiembrie a fost declarată Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO din România.
Ţin să precizez că această dată nu a fost stabilită întâmplător. La a 34-a sesiune a Comitetului pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca ziua de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Ziua Patrimoniului Mondial UNESCO, deoarece în 16 noiembrie 1972, la Paris, statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natura. Aceeaşi dată reprezintă, de asemenea, şi momentul constituirii UNESCO.
Constituţia UNESCO, prin valorile şi principiile pe care le instituie, poate reprezenta un punct de referinţă pentru orice naţiune. Primul articol al acesteia defineşte scopul organizației, acela de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni în educație, știință, cultură și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect universal față de justiție, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber, indiferent de rasă, sex, limbă sau religie.
În anul 1945, la înfiinţare, printre obiectivele imediate ale UNESCO urmau să fie reconstrucţia şcolilor, bibliotecilor şi muzeelor distruse de război. Dupa 70 de ani poate ar trebui să ne gândim la acelaşi lucru, nu în sensul material, ci la o schimbare de mentalitate, o abordare prin care să se reconstruiască un nou sistem de valori în educaţie şi cercetare.
Elementele menţionate mai sus, la care se adaugă cultura, reprezintă pilonii de bază ai unei naţiune sănătoase, elemente esenţiale pentru o dezvoltare durabilă.
Schimbările climatice, creşterea nevoilor populaţiei, coroborate cu resursele limitate reprezintă, de asemenea, provocări ce sunt pe agenda şi în atenţia UNESCO şi ar trebui să fie o preocupare permanentă la nivelul fiecarei naţiuni, o gestionare atentă a acestora fiind necesară.
În data de 20 decembrie 2013, la iniţiativa UNESCO, împreună cu mai multe organisme naţionale şi internaţionale, ONU proclamă prin votul Adunării Generale anul 2015 ca “International Year of Light and Light-based Technologies (IYL 2015)”. Prin această hotărâre, ONU recunoaşte printr-o rezoluţie oficială, votată de ţările membre printre care şi România, importanţa luminii şi a aplicaţiilor sale în dezvoltarea sustenabilă a diferitelor domenii: ştiinţă, educaţie, energie, mediu, tehnologie, comunicaţii, agricultură, sănătate, etc., “lumina” acţionând astfel ca un liant între aspectele economice, culturale şi politice ale societăţii globale. Lumina poate însemna şi educaţia şi cultură şi cercetare ştiinţifică.
În acest context, Comisia a organizat, în perioada 30 octombrie – 1 noiembrie, la Palatul Parlamentului, o conferință dedicată Anului Internaţional al Luminii, la care au participat nume prestigioase din ţară şi străinătate.
Ţinând cont de contextul actual, atât intern, cât şi extern, deviza UNESCO, regăsită şi în Constituţie, “Construim pacea în mintea oamenilor”, nu a fost mai importantă sau mai relevantă ca în zilele noastre.
Componenta de hardpower nu este suficientă, după cum se poate observa, trebuie completată cu cea de softpower pentru a putea construi o cultură a păcii prin educaţie, cultură, stiinţă, comunicare şi informare. Pacea reprezinta fundamentul, punctul de plecare pentru orice acţiune. La baza piramidei nevoilor lui Abraham Maslow ar trebui să stea pacea, siguranța generală, de aici se pot construi celelalte elemente.
Odată cu celebrarea Zilei Patrimoniului Mondial UNESCO din România, noi, membrii Comisiei permanente comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO, dorim să reconfirmăm ataşamentul profund faţă de principiile fundamentale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură în care fiecare cultură, naţiune şi individ contribuie la dezvoltarea umanităţii şi realizarea unei societăţi globale.
În dorinţa de a promova o viziune integratoare a societăţii româneşti prin susţinerea culturii, educaţiei şi ştiinţei ca elemente fundamentale ale naţiunii române, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO se angajează:
Să contribuie activ la protejarea şi conservarea monumentelor din patrimoniul naţional înscrise în Lista Patrimoniului Mondial sau pe Lista tentativă UNESCO;
Să sprijine necondiţionat şi prin toate mijloacele creşterea calităţii educaţiei şi a cercetării ştiinţifice;
Să se implice în promovarea valorilor culturale româneşti şi a bunurilor româneşti înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ;
Să susţină interesele naţionale la nivelul UNESCO.
Pentru realizarea acestor deziderate, Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO consideră că este necesară elaborarea unei strategii naţionale, susţinute de efortul conjugat al tuturor instituţiilor naţionale implicate în problematica UNESCO.
|
