Cum altfel, dacă nu iubindu-și țara, s-a aruncat în vâltoarea evenimentelor, contra-curent, atunci când comuniștii erau aproape de a pune stăpânire pe țară, în 1945, ca lider al studenților liberali?
Cum altfel, dacă nu iubindu-și țara, a rămas loial principiilor sale și a ales temnița (1947-1956) - în locul convertirii?
Cum altfel, dacă nu iubindu-și țara, și-a dedicat viața în exil susținerii cauzei românești?
Cum altfel, dacă nu iubindu-și țara, a renunțat fără preget, spre apusul vieții, la o viață tihnită la Paris și a decis să lupte din nou cu comuniștii, de data aceasta cu cei de școală nouă?
Cum altfel, dacă nu iubindu-și țara, a rămas lângă noi și după ce nu a mai fost președintele PNL, ne-a îndrumat și ne-a dat povețe ca noi să putem transmite mai departe dragostea lui de țară și de adevăr?
Cum altfel, dacă nu iubindu-ne țara, am putea să îl răsplătim pentru eternitate pe seniorul Radu Câmpeanu?
Dumnezeu să-l odihnească în pace!