|
primit de la președintele Comisiei pentru industrii și servicii, domnul deputat Iulian Iancu (Grup PSD)
În cadrul dezbaterilor săptămânale pe care Comisia pentru industrii şi servicii le organizează, joi, 7 septembrie, la sala Drepturilor Omului, s-a analizat situaţia mineritului pentru toate substanţele minerale utile din toate bazinele miniere ale României.
Astăzi, România mai dispune în total de peste 15 miliarde de tone de rezerve geologice de diverse substanţe minerale utile, ceea ce prezintă o potenţială avuţie minerală de aproximativ 250 miliarde de euro, dată de valoarea produselor miniere utilizabile după extragerea şi prelucrarea acestora cu tehnologiile actuale.
În activitatea de valorificare a zăcămintelor de substanţe minerale utile pe teritoriul românesc, atât la exploatare, cât şi la preparare, s-au aplicat tehnologii clasice, care au fost la nivelul celor aplicate pe plan european şi mondial.
În acest moment, lumea se află într-o perioadă de tranziţie în domeniul resurselor energetice. Se încearcă să se folosească resurse regenerabile într-o proporţie din ce în ce mai mare, ca o alternativă la resursele clasice – cărbune, petrol şi gaze.
Cărbunele din România a fost şi rămâne o sursă esenţială pentru securitatea energetică a ţării, dar la folosirea lui se pun două mari probleme care trebuie rezolvate:
1. Costul cărbunelui care ajunge la termocentrale;
2. Necesitatea reducerii dioxidului de carbon eliberat în atmosferă în gazele de ardere.
Se prefigurează ca, în viitor, din toată puterea instalată şi posibil de pus în funcţiune, de 23.500 MW, sectorul termoenergetic pe bază de cărbune va asigura 6.500 MW, sectorul hidro va asigura 6.500 MW, sectorul nuclear va asigura 1.413 MW. Restul de putere va fi asigurat de hidrocarburi şi resurse regenerabile nou intrate pe piaţă.
România este o ţară bogată şi în zăcăminte de minereuri metalifere, substanţe minerale nemetalifere şi roci utile, care au o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul economiei naţionale.
În urma dezbaterilor s-au desprins următoarele concluzii:
1. Se impune un program naţional de cercetare şi cuantificare a rezervelor de substanţe minerale şi posibil de recuperat din toate iazurile şi haldele pe care le avem în teritoriu. Nicio ţară nu poate să-şi permită să nu ia în considerare acest potenţial de metale şi substanţe minerale utile existente în astfel de depozite.
2. Se impune ca, în cazul produselor miniere neenergetice din România, să fie dezvoltate cicluri complete de exploatare – preparare – prelucrare. O remarcă specială cu impact negativ asupra economiei româneşti este cea de referire la minereurile neferoase care, în prezent, sunt valorificate la export sub formă de concentrate, nefiind parcurse în ţară ciclurile complete de prelucrare metalurgică.
3. Pentru revitalizarea mineritului este urgentă şi necesară elaborarea unei „Strategii a industriei miniere” şi o „Lege a Minelor” care să corespundă cerinţelor actuale şi care să promoveze şi să consolideze rolul statului român prin instituirea unui sistem stabil, competitiv şi echitabil de taxe şi redevenţe miniere şi rolul companiilor private în promovarea proiectelor, asigurarea finanţării şi managementul activităţii miniere, cât şi de asumare a tuturor responsabilităţilor care le revin odată cu obţinerea licenţelor de exploatare.
|
