|
primită de la domnul deputat Vasile Gudu (Grup PNL)
Unirea Basarabiei cu România
„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove”. Așa începe Actul Unirii, votat de Sfatul Țării la 27 martie 1918, cu emoție în suflet și lacrimi de bucurie.
Suntem capabili de astfel de sentimente și astăzi și nimic nu ar trebui să stea în calea manifestării lor. Dar în toți cei 100 de ani și de acum înainte e nevoie de mult mai mult. E nevoie de acțiune, de viziune și de voință pură.
“În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România”.
Avem un drept istoric și un drept de neam, dar și o datorie care trebuie încununată de recunoștință și de conștiința faptului că istoria se înfăptuiește pentru a rămâne scrisă.
La o sută de ani de la Marea Unire suntem, la nivel guvernamental, în fața unor simulacre de declarații și evenimente ce marchează Centenarul. În ciuda unor declarații patriotarde prilejuite de diverse manifestări publice, guvernanții dau dovadă de lașitate în abordarea subiectului Unirii cu Basarabia.
Are România, la ceas aniversar, un plan de acțiune în acest sens? Reprezintă reunirea cu Basarabia un obiectiv de țară? Există o direcție asumată de diplomația românească?
Inacțiunile și absența inițiativei răspund de la sine. În timp ce Chișinăul devine tot mai vocal pe tema unirii cu România, Bucureștiul tace și coaliția PSD – ALDE vinde iluzii la nivel declarativ.
“Trăiască Unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!”
|
