|
primit de la domnul deputat Angel Tîlvăr (Grupul parlamentar al PSD)
Potrivit unui studiu dat publicităţii săptămâna aceasta de Oficiul European de Statistică (Eurostat), românii sunt printre cei mai dependenţi de tehnologie din UE.
Acest studiu recent m-a dus imediat cu gândul la copiii noştri, care cresc şi se dezvoltă cu noi, lângă noi, precum şi la alte date statistice îngrijorătoare, care arată că în România, un minor din zece este dependent de internet.
Tehnologia, va rămâne parte integrantă a vieţii noastre, acesta fiind un adevăr de necontestat. Sunt un susţinător al noului, al inovaţiei şi al progresului, conştient că lumea digitală ne oferă tuturor, copii sau adulţi, avantajele comunicării, jocului, învăţării mai atractive şi interactive, informaţiei, planificării, uşurinţei îndeplinirii multor task-uri zilnice. Din păcate, există şi reversul medaliei. Specialiştii din întreaga lume atrag atenţia părinţilor care le permit copiilor accesul la dispozitivele digitale, că îi expun pe aceştia unui pericol major, cu repercusiuni grave, care le afectează dezvoltarea.
În această situaţie, în mod firesc, părinţii şi formatorii se întreabă, preocupaţi: "ce putem face pentru a canaliza spre bine aceste produse tehnologice care dau dependenţă, pentru a pune graniţele potrivite între studiu şi joacă? Cum putem să găsim soluţii prin care să combatem efectele nocive ale acestora asupra bunăstării, sănătăţii şi fericirii noastre şi ale copiilor noştri?"
În acest sens, lansez un apel către toţi factorii potenţial interesaţi: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, asociaţiile non-guvernamentale, mediul academic - comunităţile ştiinţifice, medicale şi generale - de a contribui cu toate mijloacele şi resursele de care dispun, la realizarea unei evaluări complexe a fenomenului, cu scopul de a dezvolta activităţi concrete, pentru creşterea gradului de implicare a părinţilor şi a specialiştilor, în prevenirea şi identificarea precoce a dependenţei de tehnologie a copiilor. Beneficiarii direcţi ai unui astfel de demers sunt numeroşi: părinţii, copiii, pedagogii, medicii psihiatri, medicii de familie, sociologii, psihologii.
Fără dovezi suficiente, fără studii sistematice şi o evidentă cercetare a caracteristicilor acestui fenomen, nu se poate vorbi despre o asistenţă de calitate în privinţa dependenţei de tehnologie a copiilor.
|
