|
primită de la doamna deputat Florica Chereches (Grupul parlamentar al PNL)
Disponibilizări în loc de creşteri
În anul centenarului, cu trei zile înaintea Zilei Educaţiei, aflam de „cadoul otrăvit” pregătit de PSD celor care muncesc în educaţie, anunţul că 4000 de profesori, cadre didactice şi personal nedidactic, riscă să-şi piardă locul de muncă datorită faptului că Ministerul nu mai are bani. Inspectoratele şcolare judeţene au primit sarcina de a pune în practică un ordin de ministru dat în ultima zi a lunii august, şi a tăia efectiv posturi, în mare parte ocupate deja la începutul anului şcolar.
Cu un buget la jumătatea celui pe care-l prevede Legea educaţiei naţionale, cu o administrare dezastruoasă a resurselor şi cu creşteri salariale acordate fără a se realiza studii de impact în prealabil, acest moment era previzibil, aşa cum l-a anunţat deja Partidul Naţional Liberal în prima parte a anului, dar impactul este devastator asupra a mii de familii de profesori, dar şi de elevi.
Este greu de înţeles modul în care gândesc aceşti guvernanţi, care, atunci cand fac declaraţii trăiesc parcă într-o realitate paralelă, minţind fără nici un fel de jenă, lăudând performanţele sistemului de educaţie, care în realitate este în pragul colapsului.
Subfinanţarea a fost o constantă în toţi aceşti ani, investiţiile lipsesc cu desăvârşire într-un sistem unde cuvântul „prăbuşit” nu se foloseşte doar metaforic, se întamplă la propriu în clădirile care găzduiesc copiii noştri. Cei mai de valoare absovenţi ai facultăţilor nu găsesc niciun motiv pentru a-şi construi o carieră în învăţământ, unde, pe lângă salariile indecente pentru un cadru didactic, se lovesc de probleme birocratice stufoase şi de o lipsă acută a dotărilor din şcoli. Nu ne miră astfel faptul că România a devenit singura ţară din Uniunea Europeană unde mai există cadre didactice fără studii de specialitate, sau că sistemul duce o mare lipsă de dascăli, mai ales în mediul rural. Aceste disponibilizări vin să accentueze lipsa de personal şi să comaseze clase diferite în aceleaşi săli, sau să desfiinţeze şcoli, pentru că nu mai sunt bani. În acelaşi timp, personalul din centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională nu va mai beneficia de plata cu ora a muncii efectuate şi nici de sporul pentru învăţământ special de 15% din salariul de bază .
Tragedia este că cei ce au de pierdut din toate aceste probleme sunt elevii. Sistemul nu este axat pe elev,aşa cum ar trebui să fie, fiind prea preocupat de a-şi rezolva problemele birocratice, financiare şi legale.
Dacă declarăm că educaţia este un pilon al societăţii, avem responsabilitatea de a consolida sistemul educaţional cu măsuri sănătoase, axate pe elevi şi pe necesităţile acestora de a-şi valorifica potenţialul. Educaţia nu reprezintă o cheltuială, ci o investiţie în copii, în viitorul nostru şi al întregii societăţi. Ca atare, îi cer ministrului Educaţiei, cum s-o mai fi numind în această lună, să oprească diminuarea numărului de posturi, precum şi a salariilor personalului din învăţământ, pentru că toate aceste măsuri sunt ilegale, inoportune, şi afectează grav calitatea actului educaţional.
|
