|
primit de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Sistemul de învăţământ preuniversitar - semnificaţii, contraste, presiuni birocratice
Prof. dr. Camelia Gavrilă, preşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, a analizat complexitatea şi paradoxurile învăţământului preuniversitar românesc, în cadrul căruia s-au produs în ultimii ani multiple schimbări, reorientări, într-o dinamică derutantă şi deseori excesivă, în sensul unor conţinuturi curriculare dense, al programelor încărcate, al unui plan de învăţământ cu numeroase discipline şi ore alocate, al temelor şi proiectelor care depăşesc un echilibru rezonabil. Se adăugă în cadrul acestui sistem şi multitudinea responsabilităţilor şi a sarcinilor deseori birocratice pentru profesori, pentru specialiştii din educaţie.
„Poate că este momentul unei priviri critice şi obiective în profunzimea sistemului din perspectiva factorilor de decizie, este momentul să plasăm elevul în centrul tuturor preocupărilor, beneficiarul direct al procesului educativ, păstrând cu măsură şi temei aspectele administrative, organizatorice, doar acele raportări necesare şi interpretări ale datelor şi evoluţiilor din unităţile de învăţământ. Însă, cu certitudine, priorităţile noastre trebuie să fie: selecţia şi transmiterea informaţiilor şi a conţinuturilor relevante, starea de bine, de apreciere şi mulţumire pe care elevul trebuie să o resimtă la şcoală, ca şi în familie; volumul rezonabil de teme şi notiţe de memorat, de înţeles şi interpretat; gestionarea eficientă a timpului liber, după ore, ce trebuie repartizat în mod echilibrat între activităţi individuale de studiu, redactarea temelor, activităţi extraşcolare, precum şi momente de odihnă, de recreere, de joc şi mişcare în aer liber”.
Deputatul PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă, precizează că dincolo de critici, de dezbateri în spaţiul public şi confruntări de idei şi soluţii, România are totuşi un sistem educaţional valoros, solid, cu specialişti de calitate, un sistem ce a dovedit de-a lungul timpului că poate să genereze performanţă şi să formeze abilităţi pentru pregătirea profesională, pentru integrarea pe piaţa muncii a tinerilor bine pregătiţi, dar, în aceeaşi măsură, este necesară o dezvoltare mai accentuată a elementelor de incluziune socială, echitate educaţională şi integrare a generaţiei tinere care nu a beneficiat de un start intelectual, financiar, social favorabil.
Una din deficienţele majore ale sistemului educaţional românesc este reprezentată de supraîncărcarea curriculară a acestuia, în raport cu elevii, cu studenţii, dar şi o supraîncărcare birocratică, administrativă a personalului didactic. La nivel de programe şcolare, persistă multitudinea informaţiilor, densitatea conţinuturilor, noţiuni abstracte, teme, subiecte de specialitate concepute deseori la nivel de abordare academică, a subliniat deputatul Camelia Gavrilă.
Declaraţia politică prezentată vizează anumite aspecte esenţiale ce se impun a fi remediate în vederea creării unui sistem sănătos: credibilitatea şi principiile demersului didactic, relevanţa conţinuturilor ştiinţifice, problematica manualelor, preocuparea dominantă a cadrelor didactice, a unor familii pentru performanţa imediată din partea elevului, pentru reuşite la nivel de concursuri şi olimpiade şcolare, numărul de ore necesare pentru studiu, activităţi şcolare în clasă sau acasă, bucuria de a veni la şcoală, necesitatea cultivării unei gândiri critice, analitice, educaţia prin şi pentru valori civice, democratice, culturale etc.
Prof. dr. Camelia Gavrilă ridică în faţa plenului Camerei Deputaţilor câteva probleme cu care se confruntă sistemul educaţional, un sistem de la care se aşteaptă o orientare spre incluziune şi echitate, performanţă, modernitate, globalizare:
1. O muncă dificilă, complexă, orientată deseori spre sarcini şi ţinte birocratice, insuficient centrată pe elev şi achiziţia de competenţe, deci multă birocraţie, abordări generale, în detrimentul individualităţii elevului.
Priorităţile unui cadru didactic trebuie să fie pregătirea temeinică a elevului pentru valorificarea deplină a potenţialului său, în sensul unei individualizări a abordării pedagogice, dar la fel de importanta este şi pregătirea profesională a cadrelor didactice, dezvoltarea propriilor competenţe în sensul unei formari continue şi în baza principiului de long life learning.
2. Performanţa obsesivă, cu orice preţ...
Performanţa şcolară de nivel înalt devine uneori o dominantă susţinută de mai mulţi actori - părinţi, profesori, colegi cu reuşite percepute ca modele de succes, societatea competiţională în sine, iar efectele constau într-o suprasolicitare psihică, intelectuală, emoţională a elevului. Dincolo de identificarea şi susţinerea elevilor capabili de performanţă înaltă, de cultivarea excelenţei în educaţie, şcoala trebuie să ofere trasee accesibile de studiu, experienţe de învăţare într-un ritm propriu colectivului de elevi, urmărind progresul şcolar, identificarea unor aptitudini, vocaţii în anumite domenii. În felul acesta poate funcţiona eficient consilierea şi orientarea în carieră, se oferă elevilor aprecierea necesară, încrederea în sine, contextul unei deveniri educaţionale şi al realizării personale.
3. Presiunea temelor
Sarcinile de lucru de acasă ocupă cel puţin 4-5 ore/zi, creând nelinişte, îngrijorare, stres în rândul elevilor şi al părinţilor. O simplă analiză a orarului şcolar şi a timpului destinat pregătirii evidenţiază faptul că un elev ajunge la aproape 8 - 10 ore de activitate pe zi, mai mult decât activitatea unui adult la locul de muncă. Este important să se ţină cont de accesibilitatea şi utilitatea temelor pentru acasă, prin corelarea cu volumul de timp ce revine disciplinei şcolare respective, cu vârsta elevilor şi anii de studiu. Într-un clasament referitor la timpul alocat studiului individual şi temelor în cazul elevilor de 15 ani, studiu realizat în anul 2014 de OECD la nivel mondial, elevii din România sunt pe locul 6 din punctul de vedere al numărului de ore alocate de copii studiului individual, cu o medie de studiu suplimentar pe săptămână de 7,3 ore, mult peste media europeană, deci un timp considerabil destinat învăţării, aprofundării, realizării unor teme deseori excesiv de complexe.
Pentru toate aceste probleme, prof. Camelia Gavrilă identifică unele soluţii posibile:
debirocratizarea activităţilor desfăşurate de cadrele didactice, simplificarea conţinuturilor, esenţializarea şi individualizarea informaţiilor transmise către elevi, abordări metodice creative, ludice, în aşa fel încât fiecare elev să înţeleagă conceptele, abstracţiile, să asimileze teoria în timp mai scurt şi în relaţie cu utilitatea şi adaptarea ei practică, adecvare atentă la caracteristicile intelectuale, de vârstă, la interesele şi preocupările elevilor, la filiere, profiluri şi specializări. Procesul de predare/învăţare/evaluare trebuie să vizeze mai consecvent şi explicit formarea unor competenţe solide, înţelegerea şi transferul noţiunilor în alte contexte de viaţa reală, inclusiv prin formarea de atitudini, comportamente, sisteme de valori.
În concluzie, deputatul Camelia Gavrilă precizează că “este datoria noastră să analizăm cu luciditate spaţiul învăţământului preuniversitar, să identificăm soluţii rapide şi eficiente, astfel încât să prevenim posibilele derapaje sau rupturi iremediabile. Prin deciziile adoptate trebuie să susţinem şi să valorizam specialiştii din educaţie, să protejăm cadrele didactice şi elevii de stres, de suprasolicitare, conturând drumul spre rezultate bune şi foarte bune într-un mediu sănătos, relaxant, în care cunoaşterea, evoluţia, munca şi performanţa nu vor exclude bucuria fiecărei zile de şcoală, sentimentul utilităţii învăţării, al devenirii treptate spre modelul de succes imaginat şi spre încrederea în sine”.
Mai multe informaţii regăsiţi pe site-ul www.cameliagavrila.ro.
|
