|
primită de la domnul deputat Remus Borza (deputat neafiliat)
La muncă, nu la întins mâna
Zilele trecute am fost martorii unei adevărate ofensive a primarilor asupra Palatului Victoria. În sfârşit au înţeles şi guvernanţii ca nu putem tolera la infinit risipa de resursă financiară din administraţia publică locală, care a devenit, în ultimii ani, cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat.
În 2017 şi 2018, primăriile şi consiliile judeţene au avut venituri proprii şi alocări bugetare de peste 130 miliarde lei anual! In 2019, veniturile primăriilor au crescut de la 67 la 77 miliarde lei, în jur de 70 miliarde lei urmând să aibă şi consiliile judeţene. Din momentul integrării în Uniunea Europeană, am alocat peste 250 miliarde euro administraţiei publice! Pe ce am cheltuit atâta bănet câtă vreme doua treimi din satele României nu au gaze, canalizare, apă curentă sau asfalt? În timp ce banii se duc pe borduri, panseluţe, ajutoare sociale şi salarii pentru armata de peste 700.000 de funcţionari publici din administraţie, satele, comunele şi oraşele României au rămas într-un stadiu incipient al dezvoltării şi modernizării.
Autorităţile administraţiei publice locale cheltuie discreţionar şi ineficient zeci de miliarde de euro anual. Cu toate acestea cer şi mai mulţi bani de la buget. Intrând deja într-un an electoral, Guvernul PSD a cedat din nou şantajului primarilor, câtă vreme sunt cei mai destoinici agenţi electorali. 100% din impozitul pe venit va rămâne primăriilor şi consiliilor judeţene. În momentul în care Guvernul, dându-le mai mulţi bani primarilor, a intenţionat să le transfere şi plata unor indemnizaţii şi alocaţii sociale (alocaţii pentru copii, indemnizaţii pentru persoanele cu handicap), primarii s-au revoltat. Ei nu vor cheltuieli impuse de Guvern, ci doar venituri mai mari de la Guvern. Ori, la 2 kg de carne, dai şi un 1 kg de oase. Doar aşa poţi să-i responsabilizezi pe primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, care sunt adevăraţii baroni ai României.
În România sunt înregistrate 812.594 de persoane cu dizabilităţi, din care doar 2,2%, respectiv 18.015, sunt instituţionalizate, restul de 794.579 fiind neinstituţionalizate. Raportul de 98% versus 2% între cei neinstituţionalizaţi şi instituţionalizaţi confirmă o practică curentă şi o conivenţă infracţională între mai bine de jumătate din numărul persoanelor cu handicap şi reprezentanţii autorităţilor publice. A devenit o modă, în multe oraşe şi comune ale României, să fii posesorul unui atare certificat, deşi nu ai niciun handicap. Dai o şpagă la domnu’ primar ca să iasă ancheta socială favorabilă, îi promiţi că îl votezi pe viaţă, ori îl ajuţi pe la acareturile din curte. Încă un plic la Comisia de evaluare şi eşti beneficiarul lunar a aproape 1.000 lei nemunciţi. Ori, transferând aceste cheltuieli în sarcina primăriilor şi plătindu-le din bugetul acestor instituţii, devii mult mai responsabil ca ordonator de credite, faţă de situaţia în care aceste indemnizaţii erau plătite direct de Guvern. Evident că s-ar impune un audit şi o reevaluare medicală de către o Comisie naţională de experţi a tuturor acestor certificate de handicap eliberate pe bandă rulantă în ultimii 20 de ani. Cei care au fraudat bugetul de stat, beneficiari, membri ai Comisiilor de evaluare sau reprezentanţi ai autorităţii publice să fie deferiţi justiţiei şi să plătească retroactiv prejudiciu la bugetul de stat. Prea am ajuns o ţară de handicapaţi şi de şomeri! in condiţiile în care economia reală înregistrează un deficit de peste 1 milion de angajaţi, peste 400.000 de romani suferă de o boala cronica: lenea, de care se tratează cu ajutorul de şomaj oferit cu generozitate de statul roman. Prea am cultivat această mentalitate de asistat, de trântor de lux, care stă cu mâna întinsă la pomana statului, doar pentru ca unii să obţină nişte voturi sau să se perpetueze în funcţii publice.
Și de la atâta nemuncă, unii concetăţeni au luat-o razna. Dacă până mai ieri aveam doar câte un nebun într-un sat, acum avem sate întregi de nebuni. Iată că se adevereşte vorba: statul degeaba te înnebuneşte. Asta e ultima găselniţa in materie de fraudare a statului. Te faci nebun în acte şi încasezi lunar indemnizaţia de handicapat.
Transferul plăţii unor ajutoare sociale de la bugetul de stat la primării reprezintă doar un paliativ. Ca să însănătoşim administraţia locală va trebui să o reformăm din temelii, urmând modelul polonez, o ţară dublă ca populaţie şi cu 90.000 de km pătraţi mai mare decât România, care, în 1998, şi-a înjumătăţit numărul de UAT-uri. Noi continuăm să defilăm, de mai bine de 30 de ani, cu 3.200 de primării, în condiţiile în care avem peste 400 de comune şi câteva zeci de oraşe care nu mai îndeplinesc de mulţi ani numărul minim de locuitori pentru a beneficia de acest statut. Reforma administraţiei publice locale, restructurarea aparatului bugetar, modernizarea şi eficientizarea instituţiilor statului, acestea ar trebui să fie adevăratele priorităţi ale unei guvernări responsabile. Măsurile populiste luate de Guvern în ultimii ani, prin care dăm la toată lumea după nevoi şi nu după posibilităţi, vor ruina ţara. Atenţie guvernanţi, vine criza!
|
