|
primită de la vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, domnul deputat Daniel Vasile (Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale)
“Robia a fost desfiinţată“
Cu aceste cuvinte, în anul 1865, la 20 februarie, se deschideau lucrările Adunării legislative pentru legiferarea actului de eliberare din sclavie a romilor din Țară Românească, act ce a consacrat finalizarea procesului de eliberare din sclavie a romilor din Țările Române.
Evenimentul nu a fost rezultatul unui accident istoric, ci reprezintă o etapă în cadrul unui îndelungat proces de emancipare a romilor din sclavie:
-1783 Împăratul Iosif al II-lea eliberează din sclavie romii din Bucovina, iar în anul 1785, romii din Ardeal;
-1855, la 10 decembrie - Domnitorul Grigorie Alexandru Ghica eliberează din sclavie romii din Moldova.
Fenomenul sclaviei trebuie privit nu doar ca pe o stare de fapt, ci trebuie să luăm în calcul şi caracterul profund economic, în sensul considerării exploatării muncii romilor în beneficiul unei clase privilegiate (domnitor, boieri şi biserică).
Sclavii romi erau proprietatea stăpânului, care putea să dispună de ei după bunul plac:
-stăpânii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra sclavilor romi
-este interzisă folosirea limbii romani, portul şi ocupaţiile specifice
-romii nu puteau deţine proprietăţi
-căsătoriile sunt strict reglementate
-copiii de peste cinci ani sunt încredinţaţi unor familii nerome.
În fostele Principate Române, dezvoltarea economică şi socială s-a realizat şi cu ajutorul nemijlocit al muncii neremunerate a sclavilor romi. Contribuţia romilor la dezvoltarea societăţii este necunoscută sau minimalizată.
Parlamentul României a adoptat, în anul 2011, la iniţiativa domnului deputat Nicolae Păun, reprezentantul minorităţii romilor în Parlamentul României, Legea nr.28/2011, prin care ziua de 20 februarie este declarată Zi naţională pentru comemorarea dezrobirii romilor din România.
Au trecut 163 de ani de la eliberarea din sclavie a romilor, însă nici până astăzi, statul român şi Biserica Ortodoxă Română nu şi-au asumat public acest episod al istoriei naţionale, deşi, pe parcursul a 500 de ani, Biserica Ortodoxă Română a deţinut, în proprietate, sclavi romi.
Avem nevoie de astfel de gesturi, că să ne împăcăm cu trecutul, cu istoria, cu momentele nefaste ale poporului din care cu toţi facem parte, pentru a construi împreună viitorul.
Necunoaşterea reciprocă conduce la cultivarea unui sentiment de nesiguranţă, ceea ce alimentează prejudecăţile şi intoleranţa şi, în final, manifestările de ură, discriminare şi rasism.
Îmi exprim îngrijorarea pentru faptul că excluderea socială a romilor, discriminarea atârna încă mai greu decât orice iniţiative de integrare a romilor.
Marginalizarea şi excluderea socială a romilor au creat un important decalaj socio-economic între populaţia majoritară şi minoritatea romilor, generând o aşa numită “cultură a sărăciei”.
Trebuie să subliniez, pentru toţi actorii scenei sociale şi politice, că problemele romilor din România nu sunt numai ale romilor, ci ale noastre – ale politicienilor şi ale tuturor românilor.
Ideea că nu se poate face nimic, că avem de-a face cu o problemă adânc înrădăcinată de mentalitate, de neschimbat, este o idee falsă. Avem nevoie de o clasa politică responsabilă, de cetăţeni responsabili care să transpună în practică măsurile destinate coeziunii sociale.
Cu ocazia zilei de 20 februarie, fac un apel, în numele organizaţiei Partida Romilor Pro-Europa, la întreagă clasă politică, la întreaga societate civil roma şi ne-roma în vederea concentrării eforturilor comune în scopul îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor români de etnie roma.
|
