|
primită de la domnul deputat Remus Adrian Borza (deputat neafiliat)
C’est fini la comedie. Avem buget!
Vineri, Klaus Iohannis a promulgat Legea bugetului de stat pe anul 2019, nu înainte de a declara că şi-ar fi dorit să promulge un buget bun, dar „n-a fost să fie". Ca sa-l parafrazez pe preşedintele tuturor romanilor as spune: Ghinion!
Buget după nevoi
Într-adevăr, bugetul este construit pe o logică populistă, s-a dat la toată lumea după nevoi şi nu după posibilităţi. Ori nevoile poporului vor fi întotdeauna mai mari decât posibilităţile statului. Dar trebuie să dăm Cezarului ce este al Cezarului. În cei şapte ani de guvernare PSD-istă, PIB-ul ţării s-a dublat: de la 557 miliarde lei în 2011 la un PIB previzionat pentru 2019 de 1.022 miliarde lei. Raportat la PIB, România a depăşit, în ultimul an, Grecia, Portugalia şi Cehia. Pe de altă parte, bugetul de stat pe 2019 este construit pe câteva asumpţii greşite. Guvernanţii estimează o creştere economică pentru 2019 de 5,5%. Pe aceeaşi creştere economică s-a fundamentat şi bugetul pentru 2018, doar că, în realitate, PIB-ul României anul trecut a crescut cu 4,1%, cum în mod corect anticipam în ianuarie 2018. O creştere de 5,5% în 2019 este puţin probabilă, câtă vreme marile economii europene dau semne de oboseală. A doua economie a Europei, Italia, a intrat, de la 1 ianuarie, în recesiune tehnică, iar Germania, o ţară cu un PIB de 3400 miliarde euro, a anunţat pentru anul curent o creştere economică anemică de doar 1%. Încep să se vadă în economie efectele negative ale războiului comercial dintre SUA şi China, dintre SUA şi UE. Este foarte probabil ca, spre sfârşitul anului, economia globală să intre într-o nouă criză.
Vine criza
Nu îmi doresc să fiu un cavaler al apocalipsei, dar experienţa acumulată în ultimii 15 ani în mediul antreprenorial şi în managementul societăţilor în criză m-a determinat spre o astfel de predicţie . De la marea recesiune din 1929, crizele globale s-au succedat după un anumit algoritm confirmat şi statistic. După un ciclu de creştere economică de şapte până la zece ani, urma o criză de la doi până la cinci ani. Nimic nou sub soare. Această succesiune creştere-scădere economică se repetă de mii de ani. Biblia este cea care ne descrie pentru prima dată acest tipar. Şapte ani de ploi, recolte bogate şi prosperitate. Şapte ani de secetă, sărăcie şi foamete.
În a doua parte a anului 2019, criza va debuta peste Ocean, urmând să aibă repercusiuni în Europa, cu atât mai dramatice în România. Din păcate, nu învăţăm din greşelile trecutului, ba mai mult, le şi repetăm inconştient sau iresponsabil. În toţi aceşti ani, am sacrificat investiţiile, singurele care puteau da sustenabilitate creşterii economice, care generau locuri noi de muncă şi venituri suplimentare la bugetul de stat, care asigurau excedente bugetare şi comerciale. Deşi, după 2007, în România au intrat peste 35 miliarde euro investiţii străine directe, peste 30 miliarde euro fonduri europene şi peste 55 miliarde euro de la cei aproape 4 milioane de români plecaţi în pribegie în alte ţări, banii nu au ajuns unui stat din ce în ce mai gonflat, birocratizat şi ineficient, obligând Guvernele ţării să apeleze la împrumuturi atât de pe piaţa internă, cât şi externă pentru a-şi susţine politicile populiste. Datoria totală externă a României s-a dublat în această perioadă de referinţă: de la 41 miliarde euro în 2006 la peste 100 miliarde euro în 2018.
Previziune pentru România
Estimarea mea privind creşterea economică pentru 2018 este undeva în intervalul 3,5 - 4%. Asta înseamnă că şi veniturile bugetare vor fi mai mici decât cele prognozate. O creştere cu 46 miliarde lei a veniturilor, de la 295 miliarde lei anul trecut la 341 miliarde lei anul acesta, este nerealistă şi imposibil de realizat de o instituţie – ANAF – anacronică, nereformată şi neinformatizată. Consecinţa: depăşirea deficitului bugetar de 3%, câtă vreme Guvernul a angajat pentru anul în curs cheltuieli de 367 miliarde lei, cu 53 miliarde lei mai mari decât nivelul cheltuielilor consemnate anul trecut. Oricum, ca urmare a majorării alocaţiilor pentru copii de la 84 la 150 lei, legea plafoanelor a fost corectată în sensul majorării deficitului bugetar de la 2,55 la 2,76%, periculos de aproape de ţinta de deficit de 3%. Și anul acesta, asistăm la o creştere nesustenabilă a cheltuielilor de personal şi a celor de asistenţă socială, care au atins nivelul record de 211 miliarde lei, cu 31 miliarde lei mai mult decât anul trecut. Majoritatea ordonatorilor de credit au primit bugete chiar duble faţă de 2018. Ministerului Economiei i-au fost alocate 620 milioane lei, cu 385 milioane lei mai mult decât execuţia bugetară de anul trecut. Bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale a crescut de la 21 la 30 miliarde lei. Este contraproductiv să menţinem aproape 300.000 de salariaţi în învăţământul de stat câtă vreme populaţia şcolară a scăzut cu 2,5 milioane de copii şi tineri şi câtă vreme s-au închis peste 7.000 de unităţi de învăţământ. Și Ministerul Sănătăţii aproape că îşi dublează bugetul, de la 5,7 la 10 milliarde lei, cumulând împreună cu bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate 46 miliarde lei. Asta nu îi împiedică pe salariaţii din sistemul public de sănătate să facă greve sau să ceară salarii mai mari, deşi, în ultimii doi ani, salariile s-au dublat. Nu îi împiedică pe unii să ia şpagă sau să condiţioneze actul medical de primirea plicului şi nu diminuează mortalitatea ridicată, cauzată de culpa medicală, neglijenţă sau indolenţă, ori de infecţiile nosocomiale. Și Ministerul Transporturilor are un buget mărit cu 4 miliarde lei, faţă de anul trecut, de la 7,5 la 11,6 miliarde lei. Să sperăm că, după trei ani în care nu am dat niciun km de autostradă, anul acesta vom livra măcar 100. Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, ÎCCJ şi CSM au un buget cumulat de 6 miliarde lei, de zece ori mai mult decât bugetul Ministerului Economiei sau al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ si Antreprenoriat ori de 22 de ori mai mult decât bugetul Ministerului Energiei. Asta nu îi împiedică pe magistraţi să facă greve contrar legii sau să refuze aplicarea ori respectarea legii.
Bani putini pentru romanii de pretutindeni
Sunt şi ministere care au primit mai puţin, cum ar fi Ministerul Energiei, căruia i s-a înjumătăţit bugetul, deşi gestionează un sector strategic. Pe mine mă contrariază bugetul extrem de mic alocat Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, doar 28 milioane lei, cu 6 milioane lei mai mare decât bugetul Agerpres, o agenţie de presă cu câteva sute de corespondenţi. Guvernul are obligaţia să aloce un buget adecvat pentru a asigura păstrarea identităţii lingvistice, culturale, naţionale şi spirituale a celor peste 8 milioane de cetăţeni români sau etnici români din diaspora. Guvernul ar trebui să aibă preocupări sporite şi o finanţare adecvată pentru a asigura păstrarea identităţii naţionale a românilor din Basarabia, Bucovina, Cadrilater, Ungaria sau a celor 3 milioane de aromâni de pe teritoriul Albaniei şi Greciei.
Un buget foarte mic are şi Ministerul Turismului, de doar 48 milioane lei, în condiţiile în care România are un potenţial turistic extrem de ridicat, dar prea puţin exploatat. România are cea mai mică pondere a turismului în PIB din ţările UE, doar 1,3% faţă de 10% în Croaţia, 7% în Grecia şi în jur de 4% în Italia, Bulgaria, Ungaria. România a înregistrat, anul trecut, doar 3 milioane de turişti străini, faţă de 7 milioane în Bulgaria, 14 milioane în Ungaria sau 23 milioane în Grecia. Ungaria reuşeşte să aibă un număr de turişti străini de aproape cinci ori mai mare decât România, în condiţiile în care nu are mare, nu are Deltă, nu are munte şi atâtea alte sute de locuri şi obiective turistice pe care România le are, dar nu ştie să le pună în valoare. O creştere doar cu 1% a ponderii turismului în PIB ar aduce cu 2 miliarde euro în plus la buget. Chiar şi pentru acest unic argument, turismul trebuia să primească o alocare bugetară mai mare.
Socoteala de-acasă cu cea din târg nu se potriveste
Bugetul de stat este construit pe un curs de schimb nerealist, de 4,67 lei/euro, câtă vreme azi 1 euro se tranzacţionează cu 4,77, fiind foarte probabil să avem foarte curând un curs de schimb de peste 4,8 lei/euro. Nivelul inflaţiei de 2,8%, avut în vedere de Guvern la fundamentarea bugetului, este şi el nerealist, în condiţiile în care, în februarie, am înregistrat o inflaţie de 3,8%, iar preţul produselor alimentare a crescut cu 4,46% şi a celor nealimentare cu 3,74%. În ultimii doi ani, preţul multor produse alimentare s-a dublat sau chiar triplat: cartofii de la 1,20 la 3,88 lei/kg, laptele de la 2,60 la 5,90 lei, portocalele de la 3 la 6 lei, conservele de carne de la 4,5 la 7,2 lei etc. Ceea ce mă contrariază este tocmai gradul ridicat de suportabilitate, de conformare, dar şi lipsa de reacţie a populaţiei la aceste majorări de preţuri. Conform Eurostat, suntem ţara din UE în care preţurile au crescut cel mai mult în ultimii 20 de ani. Francezii, confruntaţi spre finalul anului trecut, cu o creştere de câţiva eurocenţi a preţului motorinei şi benzinei, au paralizat Franţa, prin mii de greve şi demonstraţii, care nu s-au stins nici după ce Guvernul a renunţat la aceste majorări. În materie de spirit civic, românii au un mare handicap.
Să nu uităm că 2019 şi 2020 sunt doi ani electorali cu patru rânduri de alegeri: europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare. Indiferent cine va guverna în această perioadă, va sacrifica reforma statului şi a marilor sisteme publice, preferând să finanţeze în exces cele două mari bazine electorale: bugetarii şi pensionarii. Această abordare populistă în administrarea finanţelor publice va degrada şi mai mult performanţa economiei româneşti şi indicatorii fiscali bugetari. Trebuie să înţelegem că a venit vremea să restructurăm noi, acum, sectorul bugetar pe criterii de eficienţă, competenţă şi performanţă, altminteri o va face criza, mult mai dureros decât am face-o noi azi.
|
