|
primit de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Reflecţii la început de an şcolar.
Despre idealuri educaţionale, dificultăţi, împliniri şi proiecţii necesare
Prof. dr. Camelia Gavrilă, coordonatorul Departamentului pentru Educaţie Naţională şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, a participat la deschiderea anului şcolar cu un mesaj de susţinere şi încurajare a tinerilor spre împlinire prin cunoaştere şi cultură, spre excelenţă şi performanţă educaţională.
„Inevitabil, septembrie înseamnă începutul şcolii, preocuparea pentru educaţie, reflecţii şi speranţe legate de destinul şi rolul învăţământului românesc, în faţa unui nou an şcolar cu emoţiile sale, cu vibraţia primei zile de şcoală, cu bucuria finalizării unor etape, un an şcolar integrat şi mai mult în demersurile de modernizare şi evoluţie ale întregii societăţi. Cu siguranţă sunt de apreciat creşterile salariale, înnoirile curriculare, preocupările şi suportul legislativ pentru dezvoltarea învăţământului tehnologic şi profesional de tip dual, finanţarea infrastructurii educaţionale prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, facilităţile, programele sociale şi educaţionale, bursele pentru elevi şi studenţi, deschiderile europene, oportunităţile de formare şi dezvoltare profesională pentru profesori, dar evident acestea sunt doar etape ale unui proces ce se cere continuat cu multă consecvenţă şi rigoare”, a susţinut deputatul ieşean.
Se deschid, însă, şi câteva teme de reflecţie deosebit de importante: după 30 de ani de trăire democratică este şcoala românească pregătită să facă faţă globalizării, dezvoltării accentuate în toate sferele de activitate, progresului tehnologic, evoluţiilor imprevizibile ale pieţei muncii, la nivel naţional şi internaţional? Este posibil să îşi menţină şcoala românească amprenta şi valorile naţionale, dar să fie, în acelaşi timp, receptivă faţă de spiritul veacului, faţă de opţiunile şi recomandările Uniunii Europene, să fie flexibilă şi selectivă în faţa unor modele sau abordări occidentale? Suntem pregătiţi pentru un nou an educaţional, care să asume principiile incluziunii şi ale echităţii, asigurând şanse egale pentru toţi tinerii, fiind în accesaşi măsură şi promotor al excelenţei, al performanţei atât pe plan naţional, dar şi în acord cu standardele europene?
Pornind de la aceste interogaţii critice, pledoaria mea se referă la valenţele noului an educaţional care ar trebui să se contureze sub semnul conceptelor de „construcţie”, de „modelare” a personalităţii umane, dar şi de „re-construcţie”, re-configurare, concepte care să acopere multe dintre domeniile-cheie pentru dezvoltarea tinerilor. De aceea educaţia în forme moderne şi variate are un rol decisiv, în sensul continuităţii în paradigma valorilor existente şi verificate în timp, în complementaritate, însă, cu reconfigurări, reevaluări şi refaceri ale sistemului educaţional, care să ţină cont de cerinţele şi specificul secolului XXI.
De altfel, prof. dr. Camelia Gavrilă a prezentat în numeroase dezbateri şi conferinţe referitoare la dezvoltarea sistemului educaţional faptul că România are nevoie în prezent, mai mult decât oricând, de ingineri, de tehnicieni, de informaticieni, în general de profesionişti pregătiţi în domenii tehnice, avizaţi, cu o anumită expertiză, pentru (re)construcţia infrastructurii de ţară: autostrăzi, spitale, căi ferate, aeroporturi, dar şi pentru infrastructură sportivă, educaţională şi mai ales în domeniul IT. Dincolo de aceste repere tehnice, România mai are nevoie şi de o (re)construcţie socială, cu tineri bine pregătiţi în domenii socio-umaniste, cercetători, specialişti în resurse umane şi orientare în carieră, sociologi, tineri profesori, învăţători, oameni care să motiveze, să inspire, să inoveze, generând implicit dezvoltare socială.
Pe lângă toate acestea, educaţia va trebui să îşi asume din plin rolul şi implicarea într-o (re)construcţie morală bazată pe încredere reciprocă, seriozitate şi onestitate, implicare civică, muncă asiduă, valori autentice, repere şi criterii etice, dezvoltare personală, eliminarea discriminărilor bazate pe etnie, religie, gen, stereotipuri culturale etc.
Toate aceste idealuri şi proiecţii de ţară depind de calitatea educaţiei, de valoarea şi eficienţa sistemului de învăţământ, de lumea şcolii, în esenţa ei. Deşi avem încă un sistem educaţional în mare parte centralizat, cu multe accente conservatoare şi imperfecţiuni, acesta a reuşit constant să producă excelenţă şi cariere de succes, care au promovat imaginea României în întreaga lume, a format profesori dedicaţi, cu pasiune, talent pedagogic şi competenţă ştiinţifică. Nu trebuie să ignorăm, însă, zonele de umbră - abandonul şcolar, un curriculum încărcat, rezultate uneori modeste la evaluări naţionale şi internaţionale, probleme de infrastructură şcolară, nivelul modernizării şi digitalizării demersurilor didactice, începutul anului şcolar 2019 consemnează o situaţie de provizorat la nivel de minister de resort, cu dificultăţi în asigurarea la timp a manualelor şcolare pentru clasa a VII-a sau amânarea finanţării pentru importante programe educaţionale şi sociale.
Alături de filosofia educaţională, de importanţa programelor de guvernare şi a strategiilor integrate politicilor publice, în domeniul educaţiei rămâne esenţial rolul profesorului, calitatea pregătirii sale ştiinţifice, pedagogice, dedicaţia şi implicarea afectivă în misiunea nobilă de a aduce cunoaştere, de a trezi interesul şi pasiunea pentru lumea ştiinţelor, a tehnicii, a artelor, pentru că „atunci când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi putem spune că este un învăţător desăvârşit”, după cum aprecia metaforic Lev Tolstoi.
În contextul politic actul şi al dezbaterilor prezente în spaţiul public deputatul ieşean concluzionează, afirmând faptul că „nu trebuie umbrit începutul anului şcolar cu dezbateri şi polemici politice, inflamate de campania electorală, iar prezenţa alături de miile de tineri care fac un nou pas pe drumul cunoaşterii şi al devenirii prin educaţie este esenţială, arătându-le că ne pasă, că ei sunt pentru noi toţi preţioşi, unici prin fiinţa şi visele lor, importanţi pentru ţară şi pentru dezvoltarea societăţii româneşti într-o lume complexă, frumoasă, dar şi într-o nesfârşită schimbare. Trebuie să folosim energia şi resursele, materiale şi morale, puterea noastră de decizie şi legiferare pentru a susţine o şcoală de nivel european, în care tinerii sunt pregătiţi bine pentru profesie, pentru viaţă, o şcoală a dialogului şi a comunicării, cu profesori competenţi, resurse educaţionale adecvate, dotări şi spaţii moderne, o atmosferă favorabilă dezvoltării personale şi iniţierii tinerilor pentru viitoarea profesie.”
|
