|
primită de la doamna deputat Elena Hărătău (Grupul parlamentar al PNL)
Istoria, democraţia şi libertatea, cele mai importante câştiguri ale revoluţiei române
Comemorarea a 30 de ani de la Revoluţia Română ne oferă şansa unui bilanţ pilduitor a ceea ce am făcut bine sau mai puţin bine, ca naţiune şi individual în parte, în această perioadă.
Într-un asemenea moment, este vital să nu trecem peste reamintirea unor oameni care au contribuit esenţial la redobândirea libertăţii din decembrie 1989.
Pentru mine şi pentru toţi băcăuanii, unul dintre aceştia este generalul de armată Nicolae Şova, eroul naţional din comuna Poduri (n. 9 noiembrie 1885, comuna Poduri, judeţul Bacău - d. 12 martie 1966, Bucureşti). Cred cu tărie că toţi românii trebuie să fie mândri de calitatea de demni urmaşi ai acestui mare înaintaş, un ofiţer model al Armatei Române, apreciat pentru excepţionalele sale calităţi de comandant şi pentru bravura şi dăruirea sa în luptele purtate.
Generalul martir Nicolae Şova, fiu al Bacăului, a participat activ la cele două războaie mondiale, unde a făcut cinste României, Armatei, dar şi locului în care s-a născut, comuna Poduri. A fost considerat un ofiţer model al Armatei Române, apreciat pentru calităţile sale de comandant, pentru bravură în luptă, primind înaintări în grad la excepţional. Ferm şi neplecat, disciplinat, cu cunoştinţe militare şi generale dezvoltate, hotărât şi cu curajul opiniei sale, minuţios în lucrările sale şi pe ale cărui servicii şi cunoştinţe s-a putut conta în orice împrejurare. A fost un ofiţer de război brav şi priceput, apreciat ca fiind printre marii noştri generali de război, care vor fi înscrişi în istoria neamului nostru la capitolul eroi.
Exemplul generalului Șova, pe nedrept uitat mulţi ani, trebuie urmat acum de fiecare român. Copiii noştri au nevoie de cunoaşterea unei variante a evoluţiei neamului cât mai puţin trunchiată, astfel încât tânăra generaţie să ştie adevărata istorie, dar şi pe acei oameni uitaţi, care merită să-şi găsească un loc binemeritat în manualele de istoria românilor.
Din nefericire, mai sunt şi acum multe mărturii şi înscrisuri încă necunoscute sau, în unele cazuri, interzise în vremea dictaturii comuniste, rămase la stadiul de enigmă pentru mulţi români. Dacă aceste documente ar fi prezentate publicului larg, ele ar constitui baza unei veritabile istorii reale a românilor, aşa cum nu ne-a fost permis să o cunoaştem şi să o învăţăm până în acele zile fierbinţi ale revoluţiei române din 1989.
Chiar şi veritabilii specialişti în istorie recunosc că sunt personalităţi marcante, precum şi anumite întâmplări fundamentale care au influenţat cursul istoriei, uitate sub praful ignoranţei, ba chiar ascunse cu bună ştiinţă! De vină a fost propaganda comunistă dusă până la isterie, cu fabricarea unor falşi idoli ai istoriei naţionale, din dorinţa de a controla minţile românilor şi a induce în ochii copiilor din „epoca de aur” ideea unei istorii distorsionate şi plină de personaje anonime ilustre…
Dacă mai avem de făcut reparaţii, şi întotdeauna mai sunt corecturi, în toate domeniile de activitate, este bine să le facem cât mai degrabă, deoarece acele mărturiile neincluse în manualele de istorie ar putea să nu mai poată fi scoase la lumină. Vremea măreţelor personaje şi a salvatorilor de neam şi ţară a apus în decembrie 1989, iar de atunci ne-a rămas nouă nobila misiune de a aşeza cursul istoriei în matca firească…
Consider că una dintre cele mai bune lecţii ale celor ce au făcut posibilă scuturarea de regimul comunist este lecţia istoriei. Istoria, democraţia şi libertatea sunt adevăratele câştiguri ale românilor ce s-au jertfit în acele zile.
|
