|
primit de la vicepreşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Reluarea cursurilor – sub semnul incertitudinii
Prelungirea stării de urgenţă, suspendarea cursurilor în şcoli şi universităţi de aproape o lună, spectrul unei noi perioade de izolare la domiciliu pentru elevi, studenţi, profesori, tineri şi adulţi deopotrivă, frecvenţa alarmantă a îmbolnăvirilor cu virusul distructiv, totul întreţine neliniştea, preocuparea pentru evoluţiile viitoare din perspectiva socială, medicală, economică şi financiară, nu în ultimul rând – educaţională.
Conferinţa de presă de marţi a Ministrului Educaţiei, mult aşteptată şi destul de tardivă, a clarificat puţine lucruri – amânarea întoarcerii la cursuri, anularea simulărilor pentru examenele naţionale, a olimpiadelor, a evaluărilor de sistem pentru clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, ipoteza unor examene naţionale în luna iulie, câteva chestiuni curriculare fugare, alături de precizări fireşti pentru o succesiune logică a admiterii în universităţi, a finalizării ciclurilor de licenţă şi master.
Esenţial rămâne, însă, procesul de învăţare „altfel”, demersul de pregătire a elevilor pentru examenele naţionale, deci, pe cale de consecinţă, profesorii, cu adaptarea şi dăruirea cunoscute, vor identifica singuri soluţiile adecvate fiecărui context şcolar. Discrepanţele se adâncesc, unii elevi vor beneficia de o pregătire mai consistentă, prin interacţiunea benefică profesor - elev, prin recapitulări, clarificări, dialoguri virtuale frecvente, teme relevante corectate şi explicate. În alte situaţii, însă, distanţa rămâne, comunicarea este sporadică, resursele şi logistica sunt limitate şi precare, deci este nevoie de o atentie sporita si solutii in consecinta.
Am fi aşteptat mai multe aspecte concrete, în locul generalităţilor şi al formulărilor vagi, ar fi fost nevoie de o strategie cu măsuri clare pe termen scurt şi mediu, cu o structură limpede de document specific managementului educaţional. Programele şi tematicile de examen trebuie publicate urgent în noua lor formă, cu eliminarea conţinuturilor care ar fi făcut obiectul studiului în semestrul al doilea.
Ne întrebăm firesc dacă există un proiect de urgentare a demersului de digitalizare a învăţământului, cu o necesară dotare a elevilor cu tablete şi modalităţi de acces la internet, cu modernizarea digitală a şcolilor, totul dublat de o formare riguroasă, temeinicăa profesorilor pentru a aborda în viitor şi învăţarea online, cu toate metodele ei specifice, în complementaritate cu activităţile directe, din sala de clasă.
Nimic despre o posibilă platformă naţională destinată învăţării online, despre finalizarea Bibliotecii Scolare Virtuale, despre rolul resurselor educaţionale deschise, nimic despre proiecte europene posibile, măcar într-un inventar rapid de variante, strategii, planuri care se conturează de către specialişti. Unde sunt, însă, aceşti experţi, unde este vocaţia pedagogică şi didactică a echipei ministeriale?
Recomandări, scrisori metodice, sugestii pentru profesorii debutanţi, un capitol distinct pentru învăţământul rural, pentru diferite zone defavorizate, referiri la restul anilor de studiu, dincolo de clasele terminale sunt alte aspecte şi abordări aşteptate încă în sistem, deşi, de multe ori, inspectorii şi profesorii au preluat iniţiative şi au găsit soluţii didactice în timpuri de criză şi de comunicare dificilă, în conjuncturi diferite.
În aceste condiţii, conferinţa de presă de astăzi rămâne doar un gest politic şi guvernamental de liniştire a opiniei publice, aducând o parţială clarificare, amânând din nou deciziile ferme şi abordările temeinice, profesioniste.
Ceea ce îmi vine în minte acum este piesa de teatru absurd „Aşteptându-l pe Godot”, scrisă de irlandezul S. Beckett, acum când avem nevoie totuşi de soluţii logice, raţionale, de trasee posibile, analizate cu luciditate, cu avantaje şi dezavantaje, cu o anume doză de predictibilitate, pentru a ieşi din criză, din derive de tot felul, din labirintul încercărilor neclarificate.
|
