|
primită de la domnul deputat Alin-Ionuţ Arsu (Grupul parlamentar al USR)
Având în vedere faptul că mulţi dintre cei care cu greu reuşeau să câştige salariul minim brut pe economie înainte de pandemie se află astăzi printre cetăţenii cei mai vulnerabili social precum şi faptul că toţi cei care muncesc în domeniul asistenţei sociale, în instituţii de stat sau private, trebuie să beneficieze de sprijinul susţinut şi concret al autorităţilor pentru a veni în ajutorul persoanelor vulnerabile, solicit guvernului măsuri adiţionale de protecţie socială.
În aceste zile, mă gândesc atât la persoanele fără venituri cât şi la cei peste 1.000.000 de angajaţi din România care înainte de criză erau deja remuneraţi cu salariul minim pe economie. Mulţi dintre ei înfruntă dificultăţi financiare majore, aflându-se deja, de ceva vreme, la limita sărăciei.
În perioada care urmează ne putem aştepta la situaţii critice precum: lipsa alimentelor de bază, lipsa unor obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate, lipsa unor obiecte de igienă elementară, lipsa resurselor financiare necesare plăţii utilităţilor, lipsa resurselor financiare necesare plăţi chiriilor în vederea locuirii.
În sprijinul persoanelor de mai sus, pentru asigurarea satisfacerii nevoilor de bază şi pentru a preveni situaţii ce pot aduce atingere integrităţii fizice şi psihice a celor aflaţi în dificultate, solicit Guvernului următoarele măsuri:
1. înfiinţarea, activarea sau susţinerea activităţii băncilor de alimente de către autorităţi, prin intermediul organizaţiilor de resort;
2. coordonarea la nivel naţional, de către autorităţile centrale, a acestor bănci de alimente pentru ca intervenţia să fie direcţionată către comunităţile aflate în cea mai mare nevoie;
3. constituirea unor stocuri de haine şi încălţăminte, sub îndrumarea autorităţilor, prin organismele de resort, în vederea distribuirii lor către familiile sau persoanele aflate în situaţie de dificultate majoră;
4. asigurarea unor stocuri de obiecte de igienă elementară în vederea distribuirii lor către familii sau către persoane aflate în situaţie de dificultate majoră şi al căror venit este cel mult egal cu salariul minim brut pe economie;
5. alocarea resurselor financiare necesare susţinerii plăţii chiriei pentru persoanele singure sau familiile care au venituri cel mult egale cu salariul minim brut pe economie şi care nu beneficiază de alte soluţii locative;
6. elaborarea unei reţele de intervenţie socială care să întrunească toţi decidenţii la nivel judeţean (DGASPC-uri, SPAS-uri, Comitete de urgenţă, Prefectura, etc) în vederea stabilirii unui calendar clar de distribuţie a sprijinului financiar pentru chirii, a alimentelor şi hainelor în concordanţă cu evaluările specifice.
Consider că toate aceste măsuri sunt fundamentale şi vin în sprijinul categoriilor deja vulnerabile care, în condiţiile generate de pandemia de COVID-19 şi a restricţiilor impuse în perioada stării de urgenţă, riscă să nu-şi mai poată asigura nici măcar strictul necesar. Deşi intervenţia societăţii civile este de o importanţă majoră, consider că fără o intervenţie structurată şi susţinută din partea autorităţilor, situaţia persoanelor aflate la limita sărăciei poate degenera în situaţii dramatice.
|
