|
primită de la vicepreşedintele Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Redeschiderea şcolilor şi continuitatea învăţării – dificultăţi, urgenţe, provocări şi riscuri
Ministerul Educaţiei a conturat, miercuri, într-o anume măsură, un demers de mult aşteptat: asigurarea unor elemente de continuitate ale procesului de învăţare, în condiţiile suspendării cursurilor din învăţământul preuniversitar, stabilirea unor responsabilităţi, clarificarea unor etape şi tipuri de activităţi.
Din nefericire suntem din nou în faţa unui document la fel de neclar şi imperfect - de la recomandarea adresată cadrelor didactice de a lucra cu elevii în sistem online, se trece acum la obligativitatea acestei activităţi, cu intervenţia inspectoratelor şcolare privind planuri de măsuri şi monitorizare. În mod surprinzător şi nerealist, M.E.C. lasă în totalitate la latitudinea inspectoratelor identificarea de soluţii pentru asigurarea echipamentelor informatice şi a conectării la internet a unităţilor de învăţământ, implicit a elevilor, destinatarii esenţiali ai acestor activităţi didactice. Rămânem, deci, într-un alt stadiu de incertitudine şi latenţă, în care predomină fraze şi directive ce încep cu şcolile/ profesorii/ directorii trebuie să … , vor face..., vor asigura..., verbe la viitor, directive ministeriale sau folosirea unui prezent etern, nedeterminat. Aşteptările şcolilor, ale elevilor şi părinţilor, ale profesorilor de la ministerul de resort erau de altă natură.
Inechitatea care s-a adâncit în şcoala românească odată cu suspendarea cursurilor este gravă şi riscă să devină, după reluarea şcolii, o prioritate aproape imposibil de gestionat, în mare parte din lipsa alocării fondurilor necesare pentru dotarea elevilor, profesorilor şi a şcolilor cu echipamente de comunicare de la distanţă.
Din păcate, raportarea periodică către M.E.C. a datelor privind situaţia procesului de predare-învăţare-evaluare online, raportare introdusă de astăzi prin Ordinul nr. 4135, nu schimbă situaţia dramatică a elevilor care nu au acces la internet şi nici la tehnologia necesară, elevi care au pierdut contactul cu profesorii lor încă din data de 11 martie 2020. Timpul este foarte scurt pentru adaptare la noul context de predare, iar fiecare zi ce trece nu face decât să adâncească discrepanţele dintre mediul urban şi cel rural.
Soluţia la aceste probleme găsită de Guvernul PNL a fost să oblige părinţii de a-i asigura copilului mijloace tehnice, laptop/telefon smart/tabletă şi acces la internet pentru a participa la cursurile online, indiferent de situaţia materială din familie sau fără a ţine cont de contextul socio-economic de la nivel naţional, unde peste 50% dintre elevi duc lipsa unui computer, tabletă sau un telefon smart.
A doua soluţie transmite faptul că şcoala poate da laptopuri în custodie părinţilor, iar dacă cei care le primescle deteriorează, „sunt buni de plată”, dar fără a realiza absurditatea presupunerii că pot exista zeci de laptopuri sau tablete disponibile, cât şi de numărul ridicat al elevilor aflaţi în această situaţie (în unele cercetări şi sondaje în jur de 60 % dintre elevi declară că nu au acces la calculator şi internet sau accesul lor este limitat)
Atenţia Ministerului Educaţiei trebuie să se îndrepte spre mediile defavorizate şi spre elevii defavorizaţi, care au nevoie de susţinere, de planuri remediale, de un alt tip de intervenţie rapidă, poate chiar prin transmiterea săptămânală a unor pachete de lucru la domiciliu, cu teste, sinteze, aplicaţii practice prin poştă sau, în comunităţile mai mici, prin preluarea acestora de la secretariatul şcolii, respectând regulile necesare de igienă şi distanţare.
Am făcut numeroase recomandări, în acest sens, pentru a diminua acest decalaj şi a sprijini grupurile vulnerabile de preşcolari sau elevi. Deci, ca excepţie de la cursurile online, o alternativă pentru cei ce nu au posibilităţi se pot pregăti : fişe printate, materiale didactice şi transmiterea acestora către elevi, prin intermediul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, în format fizic, o singură dată pe săptămână. Accesul egal la educaţie este garantat de Constituţia României, iar guvernul trebuie să ia măsuri nondiscriminatorii. În aşteptarea cursurilor online şi a unor eventuale dotări, a unor programe sociale pe care Guvernul întârzie să le formuleze, educaţia şi învăţarea trebuie să continue.
Am convingerea că atât la nivelul Ministerului Sănătăţii, cât şi la nivelul Ministerului Educaţiei va fi bine justificată şi analizată decizia redeschiderii şcolilor, fără ca sănătatea copiilor să fie pusă în pericol. Să nu uităm că suspendarea cursurilor a fost una dintre primele decizii de protecţie, luate la începutul declanşării stării de urgenţă. De aceea acum, când numărul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus creşte din nou la 468 de noi cazuri/zi, după ce am consemnat unele scăderi, nu trebuie să renunţăm la măsurile de securitate sau să ne grăbim să reluăm cursurile în şcoli.
Ministerul Educaţiei Naţionale trebuie să facă rapid o analiză obiectivă, iar revenirea la şcoală să se facă ţinând cont şi de următoarele recomandări:
1. Este necesar un demers clar de conturare a unor proiecte şi identificarea surselor de finanţare pentru achiziţia de tablete, laptopuri în şcoli în vederea sprijinirii elevilor care nu au posibilităţi financiare sau acces la forme de învăţare-evaluare online, utilizând internetul şi instrumente digitale;
2. Reluarea activităţilor unor colective restrânse, începând cu elevii din clasele terminale, prezenţa unor grupuri de persoane, specialişti, personal didactic auxiliar sau nedidactic, autorizate treptat, ţinându-se cont de specificul diferitelor categorii de activităţi. În acest sens şcolile şi universităţile trebuie să dispună măsuri specifice (cum ar fi pauze de prânz la ore diferite, o curăţenie mai strictă, dezinfectări zilnice în instituţiile de învăţământ, colective mai mici, utilizarea într-o mai mare măsură a instrumentelor de învăţare online, realizarea de circuite şi trasee care să respecte cât mai mult principiul distanţării sociale etc.);
3. Revenirea în şcoli să fie realizată în ritmul existenţei unor măsuri de organizare şi dotarea a cabinetelor medicale şcolare în vederea unor situaţii medicale specifice, prezenţa necondiţionată a măştilor şi a substanţelor de dezinfecţie;
4. O atenţie deosebită trebuie acordată elevilor din ani terminali: clasa a XII-a şi clasa a VIII-a, în vederea pregătirii lor suplimentare pentru examenele naţionale.
Modelul altor ţări europene care reiau treptat activităţile sociale nu trebuie adoptat în totalitate, mai ales în judeţele şi localităţile din ţară considerate încă zone de risc şi focar de infecţie. În acest context o etapă importantă ce trebuie avută în vedere vizează pregătirea şcolilor cu materiale pentru igienizare şi curăţenie.
Este cu siguranţă dificil de pus la punct un scenariu perfect acum, în situaţia în care ne aflăm, cu atât mai mult cu cât nici în România şi nici în alte ţări nu s-au avut în vedere niciodată asemenea scenarii ample de criză, în care procesul de învăţământ să fie asigurat integral doar în mediul online. Paşii pe care îi facem în direcţia reluării cursurilor trebuie să aibă în vedere cu prioritate păstrarea stării de sănătate a elevilor şi a cadrelor didactice, a personalului din şcoli şi universităţi, fără asumarea unor riscuri inutile.
De asemenea nici translarea completă a responsabilităţilor de la Ministerul Educaţiei spre şcoli, inspectorate, autorităţi locale, prin eludarea dificultăţilor şi a contextelor inegale, nu reprezintă direcţii şi soluţii corecte din perspectivă pedagogică, educaţională sau morală.
|
