|
primită de la domnul deputat Angel Tîlvăr (Grupul parlamentar al PSD)
“Era de aşteptat ca un guvern construit doar pentru forţarea de alegeri anticipate să fie cel mai slab din Europa”.
În urmă cu un secol, sociologul german Max Weber făcea un portret al politicianului, care, în viziunea sa, trebuia să aibă trei calităţi: să fie pasionat de ceea ce face, să dea dovadă de responsabilitate şi să aibă un simţ al proporţiei, al cumpătării şi al bunei măsuri.
Actualul-fost-viitor guvern Orban a fost format la sfârşitul anului trecut, cu un singur scop: forţarea cu orice preţ, în ciuda oricărui argument care să ţină de responsabilitate, a organizării de alegeri anticipate, pentru obţinerea puterii absolute, de către cel mai ipocrit regim politic din România. Profilul miniştrilor desemnaţi, cu minime excepţii, nu avea în vedere constituirea unui guvern puternic, cu personalităţi care să impună şi să se impună intern sau în relaţiile cu partenerii străini, ci contura o echipă obedientă în ansamblul său şi dispusă să se acopere de ridicol, pentru a servi scopului propus: alegeri anticipate. Nicio viziune economică, niciun program serios de guvernare. Nimic.
Însă, pandemia de COVID-19 le-a cam dat planurile peste cap. Faptul că guvernul a ales oameni slabi, s-a văzut clar, în modul în care, până în acest moment, a fost gestionată pandemia de coronavirus în România (analogiile cu ţările din Europa de Vest nu sunt relevante, iar dacă ne comparăm cu ţările din jur, cifrele nu dau motive de linişte guvernului). Ezitările, demisiile în timpul crizei în desfăşurare, improvizaţiile, gafele, preocuparea pentru acapararea aparatului de stat şi obsesia păstrării propriilor votanţi în detrimentul interesului general, ilustrează limpede dimensiunea incompetenţei şi a limitelor în capacitatea de administrare a unui stat, pe care le dovedeşte actualul regim politic. Regim în care domnul Orban, înconjurat de un cor format din oameni cu vocea în schimbare, se poticneşte într-o partitură pe care nu a scris-o, nu o înţelege, dar pe care vrea cu orice chip s-o interpreteze răcnind, acompaniat la chitară.
Neprefigurând o guvernare lungă, în Cabinetul Orban au fost aleşi oameni slabi, de strânsură, fără vocaţie politică, neanticipând o provocare oricum dificil de gestionat, tocmai când era nevoie de „o tenace şi lentă luptă cu imposibilul”, de oameni politici capabili “să spună «şi totuşi!», continuând astfel să se zbată”(Max Weber).
În vremuri de criză, cum este pandemia prin care trece omenirea în momentul de faţă, prezenţa unor oameni ca cei din guvernul asimptomatic, dar şi asimptotic în raport cu realitatea, în poziţii-cheie, s-a dovedit a fi de-a dreptul dezastruoasă. Motivele ne sunt subliniate tot de către Weber: incompetenţă, lipsă de resposabilitate şi ipocrizie - trăsături pe care echipa Orban le-a amplificat neobosit, din plin, în perioada pandemiei şi pe care le girează, fără echivoc şi fără să clipească, preşedintele ţării.
Legitimitatea politică dată actualului executiv, aşa cum s-a mai afirmat, nu se regăseşte în niciuna dintre cele descrise de Max Weber: nu e nici „tradiţională” (un PNL, parazitat de PDL, a salvat cariere politice condamnate, altfel, la oprobiu), nici „carismatică” (nu cred că e nevoie de vreun comentariu) şi nici „raţional-juridică” (bâlbâielile şi lipsa de pregătire profesională nu mai au nevoie de exemple).
În schimb, în locul unei abordări de oameni de stat, primim, ca cetăţeni, dar şi ca oameni care am girat un guvern, într-un moment în care lipsa unui executiv ar fi fost cel mai prost scenariu posibil, populism, demagogie şi ţâfnă primitivă. Nu cred că de aceste lucruri este nevoie acum, când modul de a face politică la nivel global se schimbă, când Europa se redefineşte, când agenda cetăţeanului se transformă cu o viteză nemaiîntâlnită, când munca aşezată, bine şi temeinic făcută, înlocuieşte discursul jignitor şi derizoriu şi când solidaritatea este mai importantă ca oricând.
Cu toate acestea, lucrurile bune sunt posibile în ţara noastră şi ni se pot întâmpla şi nouă. Vom putea însă să corectăm derapajele, gestionând bine domeniul intern, dar şi relatiile internaţionale. Însă nu cu acest guvern şi nu în modul în care actualul regim politic se raportează la cetăţenii acestei ţări: băşcălios, primitiv, mincinos şi tribal.
|
