|
primită de la domnul deputat Nicolae Georgescu (Grupul parlamentar al PSD)
Klaus Iohannis, un preşedinte bolnav!
În primăvara anului 2014, prim-vicepreşedintele liberal Klaus Iohannis a motivat, la un post de televiziune, că scopul venirii sale în PNL a fost să-l sprijine pe Crin Antonescu în încercarea acestuia de a deveni preşedintele României, şi nu să-i ia locul.
Pe scurt, Iohannis lua în derâdere ambiţiile prezidenţiale ale colegului său şi ironiza felul transparent în care el se pregătea să-şi trădeze partenerul, pe naivul Crin Antonescu, cel care-l adusese în prim-planul politicii româneşti şi care şi-a exprimat dorinţa de a candida pentru cea mai înaltă funcţie în stat, cu mult înaintea înscrierii lui Iohannis în PNL.
Cinci luni mai târziu, trădând tot ce promisese, în ritmul deja celebru "pas cu pas", folosind masiv puterea de mobilizare a reţelelor sociale, Iohannis devenea preşedintele României, luând mai apoi cea mai lungă pauză de activitate din istoria unui şef de stat. Unii îl dăduseră dispărut pe la Miami.
Ajuns preşedinte, politicianul de la Sibiu s-a distins ca un fals reformator. Programele sale „România lucrului bine făcut” şi „România educată”, pe lângă faptul că erau pline de formulări vagi şi truisme, nu puteau fi implementate niciodată, pentru că preşedintele nu a părut deloc interesat de îndeplinirea propriilor sale obiective. „România educată nu e nici măcar pură teorie, ci o colecţie de păreri, o dexologie”, a spus Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei.
În rest, lipsit de orice idee de a reprezenta pe cineva, Iohannis a construit o adevărată „ideologie" bazată pe ură, el neavând nicio altă ideologie şi niciun alt program politic. Acţiunile sale au constat în promovarea unui om străin faţă de ţara sa, în funcţia de premier, Dacian Cioloş (Premierul Guvernului Zero), un comportament umil faţă de Liviu Dragnea şi discursuri repetate obsesiv despre cum PSD trebuie să dispară de pe scena politică a ţării ca să rămână PNL şi ideologia acestuia.
George Friedman afirma, în una dintre lucrările sale, că „ideologia este lipsită de însemnătate la un preşedinte, iar caracterul înseamnă totul”.
Dar ce te faci dacă preşedintele ales este un om cu ideologia urii drept stindard şi cu un caracter lipsit de tărie morală. Îl mai alegi o dată – ar răspunde unii glumind copios pe seama ţării noastre.
În materie de şefi de stat, actualul preşedinte al României s-a remarcat prin superioritate, aroganţă, muţenie, un sindrom al turnului de fildeş, al vanităţii, indiferenţă faţă de cei care l-au ales şi pe care, cel puţin teoretic, trebuie să-i reprezinte. A fost şi rămâne un preşedinte mediocru, lipsit de anvergură naţională şi internaţională, un preşedinte care s-a întors din Statele Unite cu o şapcă în loc de o mult aşteptată liberalizare a vizelor pentru cetăţenii români. Iohannis nu a manifestat niciun fel de interes faţă de românii din Republica Moldova şi Ucraina, nici măcar de Centenar, iar pe cei din diaspora i-a abandonat fără ezitare în timpul pandemiei Covid-19, chiar dacă diaspora a fost cea care l-a sprijinit masiv la alegeri. Preşedintele se mândreşte cu cel de-al doilea guvern al său, care îşi bate joc de Constituţie şi atentează la democraţie. Interesul naţional sau guvernarea socială sunt valori tratate ca fiind nişte inutilităţi nedemne de el şi de ciracii săi mediocri.
Dacă s-ar lăsa consultat de un psihiatru bun, diagnosticul ar fi, cu siguranţă, următorul: Iohannis nu iubeşte România, nu iubeşte românii, ci se iubeşte doar pe sine, fapt care a generat o obsesie faţă de adversarii politici, în speţă faţă de PSD.
Este un lider fals, care, după aprecierea unui psihoterapeut relaţional, „pozează în rolul vikingului sau al victimei”. Un lider care promovează strategii de genul: „câştig vs. pierdere; supravieţuire vs. eliminare; puternic vs. slab; succes vs. eşec; distrugător vs. distrus”. Pentru el, distrugerea Partidului Social Democrat este singurul ţel în viaţă. Dă impresia, în dese cazuri, că dacă nu va face asta, toată naţiunea va pieri.
Iar de aici, ne mai mirăm de ce România este o ţară şi mai dezbinată decât era înainte. Ne mirăm că am devenit o naţiune fără proiect în plină criză epidemiologică şi economică sau că avem un preşedinte care nu reacţionează când cetăţenii se îmbulzesc în aeroporturi şi în vămi, exploataţi şi umiliţi de companii străine, înjosiţi şi păcăliţi de mercenari din România sau din afara ei!
Preşedintele nu reacţionează la asemenea probleme pentru că este bolnav. Klaus Iohannis prezintă toate trăsăturile unui narcisist. Iar cât timp va exista PSD, ştim sigur că el n-are noroc, ci este urmărit de vorba sa de duh: ghinion.
|
