|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Bacalaureat 2020 - final de sesiune. Reuşite şi dificultăţi, contraste şi perspective
Examenele naţionale din anul acesta, dar mai ales bacalaureatul deschid un univers complex al constatărilor, dincolo de realitatea dură a statisticilor şi analizelor. „Povestea” acestui examen decantează istoria unui timp agitat, neliniştit, cu provocări, dileme, dificultăţi şi inevitabile deschideri spre schimbări mereu aşteptate....
Rezultatele obţinute de candidaţi la examenul de bacalaureat încheiat de curând, după perioada de contestaţii, sunt cele mai modeste din 2015 şi până în prezent. Pentru promoţia curentă, anul acesta procentajul este de 72,9%, iar rata de promovare pentru toţi candidaţii, după soluţionarea contestaţiilor este de 64.5%. Astfel, din totalul celor 147.794 de candidaţi prezenţi, au promovat 95.399 de tineri. Dintre aceştia, 87.887 candidaţi aparţin promoţiei 2020, iar 7.512 provin din promoţiile anterioare, un rezultat pozitiv, în creştere, comparativ cu 4.383 de candidaţi promovaţi în 2019.
România consemnează totuşi un record istoric valoros, cu un număr total de 307 absolvenţi de liceu care au obţinut media generală 10, dovedind un nivel de excepţie la toate probele bacalaureatului. Cu toate acestea, datele statistice arată faptul că, în mod evident, există o falie între generaţii, o ruptură ce s-a produs în timp, iar datele prezentate de ministerul de resort vorbesc de la sine: dacă în 2004, promovabilitatea la filiera tehnologică era de 74,9%, în 2020 aceasta este de numai 45,7%. Aceeaşi scădere apare şi pentru filiera teoretică, unde se înregistra în 2004 un rezultat de 91,9%, iar în 2020 de 86,3%. Cauzele pentru aceste diferenţe nefavorabile sunt multiple, dar un aspect esenţial este fără îndoială legat de amânări şi ezitări în demersul de reformă şi reconfigurare a întregului sistem de învăţământ. Din lipsă de timp, din lipsă de curaj, din motive politice sau din multe alte explicaţii conjuncturale, cei 18 miniştri, pe care generaţia de elevi 2008 -2020 i-a avut de-a lungul celor 12 ani de şcoală, au lăsat în urmă reforme incomplete, legi parţial finalizate, intenţii bune neconcretizate sau metodologii provizorii. Datele statistice arată, de asemenea, că unul din trei elevi dintre cei care s-au înscris în clasa I, în anul 2008, nu a susţinut în anul 2020 examenul de bacalaureat. Vorbim aşadar de un sistem în care, paradoxal, profesorii şi elevii sunt captivi într-o structură educaţională suficient de rigidă, adaptată doar parţial cerinţelor şi societăţii actuale, deci forme de educaţie care nu ţin pasul cu schimbările din societate, întârziind să se adapteze din mers noilor coordonate. Astfel acest sistem a generat abandon şcolar, studii incomplete, alegerea unor trasee pentru care elevul nu era pregătit şi în care poate nu reuşea să se regăsească.... În sensul contrastelor, sunt de menţionat reuşite semnificative, medii onorante, licee şi judeţe performante, care au creat deja o tradiţie. Rezultatele cele mai bune rămân deseori cele din judeţele care sunt şi centre universitare, medii educaţionale solide, cu abordări mai nuanţate: Cluj, Bucureşti, Iaşi sau Timiş, iar lista poate continua cu Braşov sau Sibiu...
La nivelul Judeţului Iaşi rezultatele finale prezintă o evoluţie spre un procentaj de 72,87%, faţă de 71,42%, rezultatul anterior etapei de contestaţii. Se adaugă la acest final onorabil şi un număr de 18 medii de 10, o nouă confirmare valorică a şcolii ieşene, în sensul vocaţiei pentru excelenţă în educaţie.
La nivel naţional, observăm o creştere exponenţială a numărului de note modificate în urma contestaţiilor: peste 59.000 de lucrări au avut note modificate, adică 94,15% din contestaţiile depuse. Regăsim o creştere cu 12.000 de lucrări modificate faţă de anul trecut, iar acest lucru semnalează două aspecte: ne bucurăm de reuşita celor care au demonstrat că merită o notă mai mare, dar remarcăm o problemă la nivelul comisiilor de evaluare, după cum în general este de consemnat, în perspectiva didactică şi pedagogică, problema notării, a evaluării unitare, a criteriilor obiective de apreciere a progresului şcolar.
Generaţia „Bacalaureatului 2020” a început clasa I într-un moment de creştere economică importantă pentru România, dar tinerii au finalizat studiile de liceu în mijlocul unei crize fără precedent, o criză provocată de pandemia dată de virusul SARS-COV-2. Anii parcurşi înseamnă studiu, cunoaştere, experienţe ştiinţifice şi culturale, dar şi evoluţii sociale, economice, contexte nu totdeauna favorabile învăţământului. Este trist când finanţarea educaţiei este insuficientă, limitată, când demersul de modernizare şi digitalizare este incomplet, când absenţa şanselor egale afectează continuitatea procesului de învăţare, iar suma banală de 1000 lei, care ar reprezenta costul unei tablete modeste şi al unui abonament la internet, poate face diferenţa între un absolvent care a promovat bacalaureatul şi unul care abandonează studiile.
Imaginea bacalaureatului de anul aceasta, într-o analiză sumară, deschide câteva constatări generale:
1.Apariţia virusului COVID 19 a transformat sistemul educaţional deja şubrezit într-un experiment fără sfârşit, în situaţie de criză: lipsa infrastructurii digitale reprezintă încă un impediment major în realizarea comunicării între elevi şi profesori;
2.Întârzierile de reacţie ale Ministerului Educaţiei, declaraţiile controversate din partea Guvernului PNL au produs etape de instabilitate şi incoerenţă în actul educaţional. Apar hotărâri care nu ţin cont de realitatea din teren, deciziile se succed şi se contrazic, situaţiile de pregătire şi învăţare sunt complet inegale, iar responsabilitatea este redirecţionată la alte nivele ierarhice, spre inspectoratele şcolare judeţene, spre directorii de şcoli, spre autorităţi locale, în încercarea disperată de a găsi soluţii.
3.Profesorii au încercat să folosească posibile canale şi platforme de comunicare online, şi-au asumat cu responsabilitate rolul şi menirea de dascăli implicaţi, dar au existat suficient de multe dificultăţi şi sincope, după cum lipsa suportului didactic digital, a materialelor necesare pentru un demers educaţional complex şi modern, specific unui curriculum liceal, a complicat situaţia.
4.Reacţiile şi controversele apar şi pentru prima dată elevii, prin vocea Consiliului Naţional al Elevilor, cer demisia ministrului Educaţiei.
5.Elevii şi profesorii sunt nevoiţi să se descurce şi să găsească soluţii alternative, ţinând cont de „obligativitatea” impusă de minister de a-şi procura instrumente tehnologice pentru realizarea actului de predare-învăţare-evaluare în sistem online.
6.Realitatea socială este şi mai tristă în contextul în care în anumite medii regăsim elevi împovăraţi de dificultăţi economice, de activităţi de „administrare a gospodăriei” şi mai puţin de aprofundarea studiului, de realizarea temelor şi a proiectelor şcolare.
7.Examenul de bacalaureat 2020 readuce în prim plan un sistem educaţional încă nepregătit după jumătate de an de criză epidemiologică, după multe şiruri de dezbateri sau încercări timide de a soluţiona, la un nivel rezonabil, o situaţie dificilă şi inedită.
Examenul de bacalaureat reprezintă o etapă importantă în viaţa absolvenţilor, dar nu singura şi nici ultima. Sperăm că reuşitele tinerilor îi vor conduce spre un traseu universitar, iar recomandările consilierilor şcolari, ale diriginţilor, susţinerea din partea părinţilor, motivaţia intrinsecă vor ajuta în alegerea domeniului de studiu, de pregătire pentru o profesie visată. În aceeaşi măsură există soluţii pentru tinerii care nu au reuşit să finalizeze cu succes acest examen de etapă, îi încurajăm să se pregătească şi pentru alte sesiuni de evaluare, să înţeleagă faptul că parcursul de formare profesională poate să continue prin şcoli postliceale, programe de internship, activităţi practice pe piaţa muncii, diferite cursuri acreditate, pentru că societatea modernă are totuşi variante numeroase de formare profesională, iar tinereţea înseamnă şi curajul de a merge mai departe, cu încredere în sine.
Anul 2020 este unul dificil pentru multe domenii de activitate, în plan social, economic, financiar sau cultural, dar nimeni nu are dreptul să se joace cu viitorul acestor generaţii, să îi supună la teste şi pilotări, care nu fac decât să ne arate că sistemul de învăţământ românesc are nevoie de schimbări radicale, de adaptări majore, de o reconfigurare autentică. Să recunoaştem că există totuşi o resursă umană de calitate, modele de succes, experţi şi idei, tradiţii şi experienţe ale şcolii româneşti care pot fi valorizate în perspectiva secolului şi schimbărilor pe care le parcurgem.
|
