|
primită de la domnul deputat Nicolae Daniel Popescu (Grupul parlamentar al USR)
Apel către societatea civilă, mass-media şi instituţiile abilitate să solicite acces la şedinţele Comisiei parlamentare pentru anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi!
Având în vedere gravitatea fenomenului care face obiectul Comisiei de anchetă privind situaţia cazurilor copiilor dispăruţi, consider că activitatea din cadrul Comisiei din care fac parte nu se ridică la măsura amplorii şi severităţii acestuia.
Colegii deputaţi ar trebui să trateze cu maximă seriozitate şi atenţie ancheta pe care o desfăşoară şi să nu înainteze recomandări sau propuneri legislative fără consultarea organizaţiilor neguvernamentale abilitate, experţilor în domeniu şi autorităţilor competente, ştiut fiind că de ele va depinde combaterea acestui fenomen. Mai mult, concluziile şi recomandările acestei anchete pot avea implicaţii importante pentru eforturile de protecţie a copilului şi pentru lupta împotriva traficului de persoane.
În data de 7 iulie 2020 am primit răspuns la o interpelare despre situaţia copiilor dispăruţi din România între 1990 şi iunie 2020 (http://www.cdep.ro/ords/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=60542&idl=1), inclusiv din judeţul Suceava. Cifrele sunt macabre şi arată clar gravitatea fenomenului. De exemplu, doar în perioada 01.01 – 30.06.2020, la nivel naţional, au fost înregistrate 2.252 de dispariţii de minori, dintre care 781 băieţi şi 1471 fete, în creştere cu 395 faţă de anul 2019. Asta în condiţiile în care în prima parte a anului 2020 ne-am aflat fie în stare de urgenţă, fie de alertă. Cea mai mare pondere a minorilor dispăruţi - 87% - se înscrie în categoria 14-18 ani, iar 65.3% din ponderea lor o reprezintă minorele. La nivelul judeţului Suceava, în perioada 01.01 – 30.06.2020 a fost raportat un număr total de 49 minori dispăruţi. Dintre ei, 32 sunt fete iar 17 sunt băieţi. 44 dintre ei au vârste între 14 şi 18 ani, iar 5 între 5-10 ani. De asemenea, raportul de la Ministerul Afacerilor Interne nu conţine date privind copiii dispăruţi între 1990 şi 2001!
Observ cu dezamăgire că există o anumită presiune de a încheia ancheta cu o serie de recomandări şi propuneri legislative în legătură cu care nu este foarte clar dacă vor ajuta, mai ales după ce am purtat o discuţie extrem de utilă cu persoane cu expertiză în domeniu. Sunt foarte surprins de atitudinea pe repede-înainte de care se dă dovadă în activitatea Comisiei.
Ședinţele şi audierile Comisiei sunt făcute „în circuit închis”, fără participarea mass-media, a experţilor, a instituţiilor şi organizaţiilor abilitate. Într-un astfel de context, nu putem ajunge la oamenii cu expertiză şi soluţii în domeniu, nu putem genera o dezbatere reală în societatea românească şi nu putem contribui la creşterea simţului civic şi a măsurilor de prevenţie, ceea ce este extrem de grav.
România are nevoie urgent de un mecanism administrativ integrat şi digitalizat care să asigure o coordonare eficientă a acţiunilor instituţiilor publice în domeniul căutării persoanelor dispărute şi, în special, a copiilor dispăruţi. În egală măsură, este nevoie de sancţiuni şi de aplicarea lor corectă.
Din audierile de până acum a reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne şi Autorităţii Naţionale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, vedem că nu sunt definite clar rolurile, competenţele şi responsabilităţile autorităţilor abilitate. Cu alte cuvinte, nu există proceduri clare pentru cei cu competenţe în procesul de a găsi şi identifica copiii dispăruţi, iar acest lucru trebuie remediat.
Nu în ultimul rând, fac un apel la toate persoanele şi organizaţiile implicate şi interesate de această temă să ne transmită personal îngrijorările, problemele, soluţiile propuse la adresa de email daniel.popescu@cdep.ro
sau să se adreseze pe cale electronică celorlalţi membri ai Comisiei.
|
