|
primită de la doamna deputat Cristina Iurişniţi (Grupul parlamentar al USR)
Educaţia pentru sănătate: De la normalitate, decenţă şi precauţie, până la extremism şi manipulare. Cifre alarmante, autorităţile caută încă soluţii.
Unul din 10 copii născuţi în România are o mamă minoră. Cifrele nu mint. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, în anul 2017 România a numărat 19.916 mame minore, în 2018 au fost 19.480, iar în 2019 am avut 17.789 copii cu copii. De aici, abandon şcolar, costuri suplimentare educationale, medicale, de asistenţă socială: 83% renunţă la şcoală, 64% au abandonat şcoala, 15% nu au mers niciodată la şcoală. Doar 36% au 8 clase, în timp ce 7% au finalizat studiile liceale.
Educaţia pentru sănătate a devenit un imperativ pe agenda publică din România. Încă de la începutul anilor 2000, Ministerul Educaţiei a elaborat programa opţionalului „Educaţie pentru sănătate” prin care se dorea ca elevii care optează pentru această disciplină să aibă acces la informaţii corecte, complete, în acord cu gradul acestora de înţelegere.
Mai mult, rata ridicată de morbiditate şi mortalitate cauzată de lipsa unui comportament alimentar optim a cauzat boli grave de sănătate, cu precădere în rândul populaţiei tinere. În acelaşi timp, România ocupă un loc fruntaş în ceea ce priveşte rata avorturilor în fiecare an, mai ales în rândul adolescentelor
În tot acest context, pasivitatea autorităţilor publice, lipsa unor măsuri concrete în vederea educării tinerilor, pentru a le forma atitudini corespunzătoare când vine vorba de protejarea sănătăţii proprii, au privat copiii şi tinerii de acele informaţii esenţiale legate de sănătate şi protecţie.
Pe parcursul anilor au existat multe încercări de a modifica Legea Educaţiei în sensul de a include Educaţia pentru sănătate şi educaţia sexuală în curriculumul obligatoriu. Din păcate, singurul argument al autorităţilor publice de specialitate a fost: ,,Nu se poate! Programa va deveni excesiv de încărcată.” Dar ce ne facem cu miile de mame minore, cu creşterea alarmantă a bolilor în rândul tinerilor si a ratei de abandon scolar? Folosim programa ca pe un argument pentru a ne priva copiii de acele informaţii esenţiale referitoare la protecţia sănătăţii? Cred că niciun argument formal nu poate sta în faţa necesităţii introducerii Educaţiei pentru sănătate în şcoli. Se poate gândi o nouă arhitectură curriculară care să înglobeze transversal aceste noţiuni, fără să fie nevoie de o încărcare a programei şcolare. Rolul nostru, al decidenţilor, este să găsim soluţii, nu scuze.
În contextul semnalelor venite din partea Uniunii Europene, România a adoptat o serie de strategii naţionale şi programe multianuale care prevedeau introducerea Educaţiei pentru sănătate în şcoli ca pe o prioritate naţională. Dar atât Strategia Naţională pentru Sănătate 2014-2020, cât şi Planul Multianual Integrat de Promovare a Sănătăţii şi a Educaţiei pentru Sănătate elaborat de Administraţia Prezidenţială, UNICEF România, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii au rămas doar idei bune, nepuse în practică!
În acest sens, încă de la începutul mandatului meu, mi-am propus să depun toate eforturile pentru a implementa, în toate şcolile din România, programe de educaţie pentru sănătate şi educaţie sexuală.
Ca mamă, profesor şi parlamentar, consider că este de datoria mea să lupt pentru interesele legitime şi drepturile copiilor noştri. Nu putem să neglijăm sănătatea acestora şi avem obligaţia să le oferim, într-un mod obiectiv şi atent, toate acele informaţii de care ei au nevoie pentru a lua decizii conştiente şi responsabile.
După două încercări eşuate de modificare a Legii Educaţiei, am reusit în primăvara lui 2020 să promovez prima lege pentru introducerea Educaţiei pentru sănătate şi sexuală în şcoli: Legea 45/2020, promulgată de preşedintele României. Ce prevedea aceasta modificare legislativa?
În primul rând, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru: derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor;
În al doilea rând, derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor psiho-emoţionale, a competenţelor sociale şi interpersonale;
În al treilea rând, aceeaşi lege prevede şi facilitarea accesului la programe de educaţie pentru sănătate pentru toţi elevii înscrişi în învăţământul preuniversitar.
La acel moment, atrăgeam atenţia că educaţia pentru sănătate ajunge doar la 10% din copiii României. Am propus încă din anul 2017 ca Educaţia pentru sănătate să devină o materie obligatorie pentru toţi elevii, însă niciodată această propunere nu a fost susţinută de guvernanţi, dar nici de majoritatea parlamentară. A fost nevoie de această criză sanitară globală ca parlamentarii să se trezească la realitate şi să voteze această lege.
Însă, aşa cum era de aşteptat, o serie de persoane, dar şi de instituţii publice şi private au orchestrat un atac vehement la adresa acestei legi de bun-simţ, afirmând că, prin această modificare legislativă, li se va fura inocenţa copiilor.
Evident, în impostura care a caracterizat ani la rândul parlamentarii ultra-conservatori din vechile partide politice, din dorinţa de a capitaliza politic, au amendat în Parlament Legea 45/2020, schimbându-i denumirea din „Educaţie pentru sănătate sexuală” în „Educaţie sanitară”, introducând obligativitatea acordului părinţilor pe baza căruia copiii să aibă acces la aceste ore.
Clasa politică românească încă nu a ajuns la acea maturitate prin care să înţeleagă că noi legiferăm doar în interesul cetăţenilor. Dacă vom rămâne blocaţi în aceste stereotipuri şi manipulări cei care vor avea de pierdut sunt tinerii de astăzi, viitorii adulţi de mâine.
Nu voi abandona această luptă, iar din toamnă voi continua toate acele demersuri necesare pentru a garanta accesul neîngrădit al tuturor elevilor la informaţii despre prevenţie sexuală, educaţie sanitară, norme de igienă, comportament alimentar sănătos. Școala are un rol formator în devenirea copilului. Și ţine doar de noi să înţelegem acest fapt şi să avem încredere că totul porneste de la Educaţie!
|
