|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Reflecţii de septembrie. Un altfel de an şcolar…
„O educaţie bună este izvorul întregului bine în lume”
(Immanuel Kant)
La nivel simbolic, luna septembrie devine inevitabil un sinonim al ideii de educaţie şi început de şcoală.
Vorbim despre un ceremonial tradiţional, încărcat de emoţii şi speranţe, pentru că ne regăsim din nou în universul şcolii – părinţi, elevi şi profesori, pentru că încercăm să definim idealuri sau principii pedagogice, construim paradigme educaţionale, strategii şi proiecte, analizăm trecutul şi proiectăm viitorul, după cum, alteori, lansăm polemici profesionale sau politice. Toate acestea se adună într-un tumult de voci, comentarii, clişee din care se pierde de multe ori esenţa. Școala este temeiul fiinţei, locul devenirii noastre, spaţiul miraculos în care ne întâlnim cu ceilalţi, depăşim propriile individualităţi şi singurătăţi, învăţând lecţia comunicării, a deschiderii spre cei din jur, a înţelegerii universului. Nu trebuie să uităm că şcoala semnifică, în aceeaşi măsură,cunoaştere ştiinţifică, deschideri culturale, dar şi repere în ordine morală şi spirituală.
Acest an şcolar completează paleta de semnificaţii cu dificultăţile aduse de contextul epidemiologic, de teama în faţa unui virus persistent, de schimbarea unor reguli şi forme de comunicare în spaţiul şcolii, în relaţiile interumane. Totul este atipic, neliniştitor, contrastant, dar nu lipsesc bucuriile şi visele copiilor, dorinţele părinţilor de a le oferi o educaţie bună şi relevantă, dar şi emoţia profesorilor la reîntâlnirea cu elevii lor...
Educaţia este fundamentul unei societăţi „sănătoase”, care merge pe drumul evoluţiei, iar calitatea acesteia este reperul care ne arată în permanenţă nivelul de dezvoltare la care ne aflăm ca naţiune, fiind deopotrivă şi un tablou al viitorului spre care ne îndreptăm. Dar constat, încă o dată, că despre acest domeniu strategic se discută cu jumătăţi de măsură sau eventual la modul filosofic şi teoretic, după cum şi măsurile concrete sunt sumare şi insuficiente. Uneori abordarea este de natură tehnică – investiţii şi dotări, digitalizare, modernizare, din nefericire incomplet abordate de guvernul liberal actual. De multe ori sunt uitate, aproape în totalitate, aspectele psihologice şi pedagogice, complexitatea unei meserii de vocaţie, diversitatea copiilor şi a adolescenţilor, latura umană a actului educaţional.
Este imperios necesar să avem instituţii consistente pentru un învăţământ modern, care să răspundă tuturor provocărilor unui act educaţional adaptat cerinţelor societăţii – creşe, grădiniţe şi şcoli reabilitate, laboratoare moderne, cantine şi biblioteci, terenuri de sport şi locuri destinate activităţilor ludice, în aer liber sau recreative, iar acest nivel de normalitate poate fi atins numai printr-un program de investiţii coerent şi strategic elaborat, astfel încât copiilor noştri să nu le fie îngrădit dreptul la educaţie, din cauza finanţărilor insuficiente, diletantismului şi inabilităţii guvernanţilor.
Dincolo de semnificaţiile şcolii, de importanţa educaţiei şi reluarea cursurilor, consemnăm un număr îngrijorător de necunoscute şi de probleme grave cu care se confruntă elevii, părinţii şi personalul didactic, la început de an şcolar:
- Precizări organizatorice venite târziu, clarificări insuficiente pentru cele trei scenarii, absenţa unor consultări reale cu experţii din educaţie;
- Absenţa măsurilor eficiente pentru organizarea învăţământului în sistem online, inexistenţa tabletelor, accentuarea decalajelor digitale şi, în general, educaţionale, generate de un minister depăşit de situaţie, fără competenţă şi reacţii manageriale adecvate;
- Absenţa manualelor şcolare pentru elevii din clasa a VIII-a şi, mai grav, relativizarea rolului acestui instrument didactic necesar, chiar prin vocea ministrului Educaţiei;
- Ignorarea unor obligatorii demersuri de esenţializare curriculară, de selecţie şi structurare adecvată a conţinuturilor, în contextul formelor de tip hibrid adoptate pentru desfăşurarea procesului didactic;
- Multe şcoli nu deţin terenuri şi săli adecvate activităţilor şcolare sau sportive, puţinele lucrări de construcţie demarate în acest sens nefiind finalizate în timp util;
- În timp ce multe primării din ţară au asigurat testarea gratuită a personalului didactic, la nivel guvernamental acest aspect nu a fost subiect de analiză şi discuţie aplicată;
- Toate responsabilităţile pentru pregătirea optimă a şcolilor au fost transmise directorilor, în ultimul moment;
- Echipamentele necesare aplicării scenariului hibrid nu au ajuns în şcoli şi, în unele unităţi, nu este posibilă aplicarea acestui scenariu, deci…improvizăm şi anul acesta;
- Nu există echipamente pentru internet în multe şcoli sau acestea nu sunt încă funcţionale;
- Nu s-au acordat fondurile necesare, suficiente pentru dotarea unităţilor şcolare cu materiale sanitare necesare în situaţia pandemică actuală şi nici fonduri pentru servicii de pază pe timpul programului şcolar, firmele angajate până acum fiind suportate din resursele părinţilor;
- Există şcoli care nu oferă suficient spaţiu pentru desfăşurarea orelor, în conformitate cu noile cerinţe;
- Nu toate unităţile şcolare sunt dotate cu mobilier adecvat.
Egalitatea de şanse în sistemul educaţional este obligatorie, un principiu european esenţial, dar pentru realizarea acestui deziderat sunt încă etape de parcurs, de aceea este o temă pe care o preiau şi în calitate de parlamentar, dar şi ca viitor primar. Copiii au nevoie de garanţia unui demers educaţional calitativ şi de siguranţa unui viitor european în mijlocul comunităţii pe care, fiecare dintre noi, o numim „acasă”. Deci ne dorim trasee pentru o educaţie echitabilă, un spaţiu şcolar în care se cultivă deopotrivă performanţa academică, talentul artistic sau sportiv, pasiunea pentru tehnologie, îndemânarea practică, orientată spre tehnică şi meserii atractive...
Deşi începem un an şcolar atipic, bizar şi cu limitări inevitabile, cu restricţii şi măsuri impuse de situaţia epidemiologică dificilă, cu imperfecţiuni guvernamentale majore, consider totuşi că, prin devotament, hotărâre şi competenţă din partea dascălilor, prin dialogul pedagogic inspirat cu elevii noştri, prin preocuparea plină de dragoste şi înţelegere a părinţilor, povestea de succes a şcolii româneşti poate merge mai departe. Este nevoie, însă, şi de implicarea activă a decidenţilor la nivel macrosocial şi politic, avem nevoie de buna credinţă a guvernanţilor, pentru ca misiunea şcolii, a educaţiei să se împlinească – aceea de a dărui cunoaştere, de a forma competenţe, de a modela caractere şi valori, oferind, implicit, oportunităţi de dezvoltare a societăţii. Toate aceste înseamnă, în fond, a schimba lumea în mai bine...
MULT SUCCES, dragi elevi, stimaţi profesori, în noul an şcolar!
|
