|
primită de la domnul deputat Vasile Cîtea (Grupul parlamentar al PSD)
Monumentul incompetenţei
Ziua de 14 septembrie 2020 va rămâne în istoria educaţiei româneşti ca cel mai răsunător fiasco. Nici profesorii, nici elevii, nici părinţii nu s-au bucurat de reîntâlnire.
Nici nu ar fi avut cum, mascaţi, faţă în faţă, dacă se poate spune, de la un metru şi jumătate. Abia dacă s-au recunoscut după voce. Fireşte, toţi i-au recunoscut vocea doamnei ministru care nu conteneşte să îi îndemne la neţărmurită încredere şi înţelegere a situaţiei.
Situaţia este limpede şi se va limpezi pe zi ce trece. Este perfect clar, că nici Ministerul Educaţiei nici Ministerul Sănătăţii nu s-au mişcat, timp de 6 luni, în nicio direcţie. Au şezut binişor şi au aşteptat cifre convenabile pentru alegerile din 27 septembrie.
Ideea –forţă (pentru că da, la Ministerul Educaţiei se lucrează cu idei - forţă) este că elevii se vor adapta la orice şi profesorii la fel. Cât despre părinţi, ei trebuie să înghită orice, "de dragul celor mici", indiferent că "cel mic" are 18 ani, se cocoşează la calculator, nu face sport, nu îşi întâlneşte colegii şi nu îş vede dascălii.
Mai în glumă, mai cu obidă, un alegător din circumscripţia mea, colegiul 24 Iaşi a propus o listă de donaţii publice pentru erijarea unei statui: incompetenţa 2020. Mă gândesc însă, că mulţi ar concura la titlu. Poporul român are încă umor.
|
