|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Ziua Mondială a Educaţiei – permanenţe valorice ale educaţiei şi reconfigurări necesare în actualitate
„O minte educată îţi permite să susţii un gând fără a-l accepta.” Aristotel
Evoluţia în timp a societăţilor umane diverse a dovedit că educaţia reprezintă un aspect fundamental al oricărei comunităţi, iar calitatea sa trebuie să fie o preocupare continuă, o prioritate la nivel de decizie şi elaborare de politici publice.
Ziua de 5 octombrie are semnificaţii şi valenţe simbolice deosebite, ţările de pretutindeni sărbătorind Ziua Mondială a Educaţiei – un prilej de omagiere a tuturor dascălilor, dar şi un moment de retrospectivă lucidă asupra evoluţiilor din domeniu, de analiză realistă, care să reflecte aspectele pozitive, urgenţele şi carenţele sistemului actual de învăţământ.
Actul educaţional constituie un proces complex şi plurivalent, iar dascălul reprezintă protagonistul esenţial care, prin dăruire, competenţă, putere de muncă, inspiraţie şi dedicare conduce „discipolul” spre universul cunoaşterii. Să nu uităm că a preda bine presupune nu doar temei ştiinţific, ci şi vocaţie, pasiune, ardere lăuntrică şi apoi puterea de a dărui celor tineri ceva din pasiunea şi înţelepciunea profesorului-mentor, de aceea, în această zi, mai mult decât oricând, dascălii din lumea întreagă trebuie să primească recunoaştere şi mulţumiri pentru munca depusă.
Paradigma educaţională întreagă a fost afectată profund în ultimul an, pandemia de Covid-19 transfigurând sistemul educaţional şi determinând, implicit, accentuarea inechităţilor sociale existente în întreaga lume. Ziua Mondială a Educaţiei readuce în prim plan necesitatea unui sistem educaţional eficient, cu o finanţare adecvată şi care să răspundă nevoilor fireşti ale societăţii, mai ales în dificilul context epidemiologic. Raportându-ne la situaţia actuală pe plan naţional, putem afirma că educaţia a fost unul dintre cele mai afectate domenii, iar finanţarea redusă, scenariile interminabile şi deciziile neinspirate au avut repercusiuni vizibile în ceea ce priveşte calitatea şi continuitatea valorică a demersului educaţional. De asemenea, schimbările economice, tumultul campaniilor electorale locale şi parlamentare au plasat educaţia în plan secund, iar imaginea anului şcolar şi a celui universitar în curs este dezamăgitoare: un an fără investiţii necesare, fără un program de susţinere a elevilor şi studenţilor din grupurile vulnerabile, a elevilor care locuiesc în zonele rurale cu infrastructură deficitară, fără un program de sprijin a studenţilor din familii cu venituri reduse, a copiilor cu dizabilităţi, a tinerilor care nu frecventează instituţiile educaţionale, fără adaptări şi reconfigurări curriculare necesare.
De Ziua Mondială a Educaţiei trebuie să semnalăm şi să determinăm oprirea urgentă a derivei, a acestor practici! Transmit, pe această cale, un mesaj clar către actualul Ministru al Educaţiei Naţionale: educaţia, pregătirea tinerilor şi viitorul României sunt mai importante decât interesele politicianiste!
În anul 1994, UNESCO a inaugurat prima ,,Zi Mondială a Educatorilor” sau ,,Ziua Educaţiei”, pentru a celebra semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Astfel, Ziua Internaţională a Educaţiei este sărbătorită astăzi în peste 200 de ţări. În 2016, când s-au împlinit 50 de ani de la adoptarea „Recomandării privind statutul profesorilor”, Ziua Mondială a Educaţiei s-a sărbătorit pentru prima dată în cadrul unei noi agende mondiale, Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Adoptată de ONU în septembrie 2015, aceasta garantează o educaţie de calitate şi subliniază că, pentru atingerea acestui obiectiv, este nevoie nu numai de creşterea substanţială a numărului de cadre didactice calificate, ci şi de motivarea acestora, prin valorizarea muncii lor. Provocarea care îi aşteaptă pe profesori, directori de şcoli, responsabili din sistemul de educaţie şi factori de decizie de la nivel local şi naţional este semnificativă. Dacă nu se vor găsi soluţii, impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, comunităţilor şi societăţilor la un nivel mai larg se va resimţi pe tot parcursul vieţii, atât din punct de vedere social, cât şi economic.
Startul anului universitar, dar şi a celui preuniversitar 2020-2021 ne pune în faţa unui nou proiect educaţional dificil, educaţia de la distanţă, educaţia în sistem online, cât şi identificarea unor soluţii eficiente pentru modelul „blended learning”. Din păcate, numeroase studii UNESCO au demonstrat faptul că învăţământul în sistem online accentuează inegalităţile de acces la educaţie pentru copiii din familii defavorizate, care nu reuşesc întotdeauna să asigure suportul necesar, conexiunea la internet sau echipamente tehnologice potrivite. O soluţie posibilă face referire la implementarea unor programe destinate distribuţiei de echipamente electronice gratuite sau la facilitarea achiziţiei acestora la preţuri subvenţionate pentru elevii din familii cu venituri reduse, cât şi asigurarea acestor echipamente pentru cadrele didactice. De asemenea, printre recomandări se numără şi dezvoltarea unui plan naţional privind educaţia la distanţă, care să includă predarea online, dar şi crearea de reţele de suport între părinţi, copii şi cadre didactice, pentru a susţine compensarea inegalităţilor existente în utilizarea mijloacelor electronice, cu implicaţii la nivelul învăţării, al cunoaşterii, al educaţiei, în general. Mai mult, într-o lume a tehnologiei, existenţa manualelor digitale trebuie să reprezinte constant o completare a demersului didactic şi o facilitate firească pentru elevii secolului XXI.
Dincolo de aceste repere, pentru noul an universitar se impune existenţa unor mecanisme clare prin care se stabilesc taxele de studiu, fundamentarea acestora, redirecţionarea anumitor cheltuieli către dezvoltarea platformelor online de învăţare şi digitalizarea integrală a materialelor de studiu. Să nu omitem faptul că o educaţie exclusiv online nu este posibilă pentru toate domeniile de studiu: prezenţa studenţilor în laboratoare, pentru lucrările şi activităţile practice, trebuie să fie completate de ghiduri, trasee interne şi regulamente cadru pentru a preveni anumite riscuri, realizând nivelul de siguranţă, dar şi accesul la experienţe de studiu, de învăţare şi cercetare prin interferenţa directă cu profesorii.
Prin urmare, este absolut necesară implementarea unor strategii clare şi viabile care să sprijine elevii, studenţii, cadrele didactice în procesul educaţional, să se asigure şanse egale la o educaţie de calitate, cu explorarea întregii palete de metode didactice, modalităţi de învăţare, forme de pregătire profesională. Avem nevoie de implicare consistentă din partea autorităţilor guvernamentale pentru a reuşi să depăşim acest moment dificil, pentru a continua performanţele şcolii româneşti, ale mediului academic, pentru că putem totuşi obţine performanţă chiar şi într-o situaţie atipică, încărcată de provocări. Meseria noastră, a profesorilor, presupune adaptare, învăţare continuă, deschidere spre inovaţie didactică şi ştiinţifică, dar şi receptivitate, înţelegere pentru nevoile şi parcursul educaţional individual al fiecărui elev sau student.
Astăzi, de Ziua Mondială a Educaţiei, este imperios necesar să ne reamintim nu doar despre aspecte simbolice şi nobile legate de menirea profesorilor, ci şi de faptul că educaţia constituie singura cale spre evoluţia sănătoasă şi durabilă a unei societăţi. Prin eforturi comune şi implicare permanentă, putem oferi „generaţiei de mâine” accesul la un sistem educaţional calitativ, eliminând astfel, definitiv, improvizaţiile, ezitările, strategiile limitate, cu rezultate incerte, fără viziune şi abordare sistemică. Responsabilitatea majoră este a statului, pentru că „educaţia trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, după cum precizează tot Aristotel, în „Politica”.
|
