|
primită de la doamna deputat Camelia Gavrilă (Grupul parlamentar al PSD)
Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva – semnificaţii şi valenţe sacre perene, dincolo de presiunea unui timp controversat
În fiecare an, la data de 14 octombrie, Biserica Ortodoxă din lume prăznuieşte hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, care, în mod deosebit, este sărbătorită în România de majoritatea populaţiei ortodoxe, iar în Moldova şi Bucovina, prin lucrarea harului dumnezeiesc, Sfânta Parascheva a devenit chiar ocrotitoarea acestui ţinut.
De-a lungul timpului, simbolul Sfintei a ajuns sinonim cu oraşul Iaşi, cu spiritul şi vocaţia creştină a acestor locuri, cu pelerinajul celor care sunt atraşi de matricea spirituală a unei comunităţi cu o bogată istorie şi tradiţie culturală.
Iaşul reprezintă, cu certitudine, un topos semnificativ al vibraţiei cultural-creştine din România – mănăstiri, biserici, muzee, primele tipărituri bisericeşti, Catedrala Mitropolitană, amintirea unei istorii tumultoase, paginile de cronică şi chipuri misterioase de cronicari şi scriitori, deschiderea ecumenică, armonia multiculturală, toate se împletesc pentru a defini atmosfera mitică, spiritul unic „al unui oraş fabulos şi metafizic”. De aceea în fiecare an, la această dată, mii de pelerini din toată lumea pornesc într-un autentic periplu religios, cu valenţe ecumenice, dedicat cinstirii Sfintei Parascheva, fiind impresionaţi de oraşul nostru, de acest ethos al unui popor care se află sub semnul unor valori perene – istorie, tradiţie şi mentalităţi, religie şi cultură. Sărbătoarea Sfintei Parascheva este, deci, prilejul de a ne regăsi cu toţii sub cupola credinţei, a iubirii şi generozităţii faţă de ceilalţi, a bunătăţii creştine.
În acest an, demersurile obişnuite pentru prăznuirea hramului Sfintei Parscheva sunt afectate de situaţia epidemiologică gravă cu care ne confruntăm, autorităţile fiind nevoite să adopte o serie de măsuri care să prevină infectarea pelerinilor cu noul coronavirus Covid-19. Astfel, pentru a se evita supraaglomerarea, sfintele moaşte au fost scoase din Catedrala Mitropolitană şi vor putea fi vizitate doar de cetăţenii ce au reşedinţa în Iaşi, respectându-se regulile de distanţare socială. De asemenea, nu trebuie neglijate normele de igienă şi protecţie (dezinfectarea mâinilor, purtarea obligatorie a măştii, distanţarea fizică etc). Chiar dacă noile restricţii impuse determină revoltă şi întristare în rândul nostru, al ortodocşilor de pretutindeni, trebuie să conştientizăm necesitatea logică a măsurilor de precauţie, precum şi faptul că siguranţa şi sănătatea reprezintă aspecte fundamentale, ce nu pot fi ignorate.
Fie că ne aflăm în Iaşi sau în alt colţ al lumii, reculegerea şi emoţia sacră sunt trăite prin fervoarea rugăciunii, prin întoarcerea spre sufletul şi sinele profund al fiinţei, încercând astfel să acceptăm ceea ce este excesiv deseori şi, poate, greu de acceptat. Gândul la povestea de viaţă a Sfintei Parascheva, modelul de credinţă şi dăruire, încercarea de a recrea timpuri cu valori sacre adânci sunt feluri în care putem să înfruntăm provocările lumii profane, excesele de autoritate şi reglementare, limitările care ne dor, pentru că opresc dorinţa de regăsire prin credinţă şi pelerinaj.
Cu siguranţă această frumoasă sărbătoare creştină poate aduce transfigurarea spirituală, speranţă şi mângâiere în sufletele noastre şi ne invită să redescoperim tăria şi credinţa din modelele de viaţă şi trăire duhovnicească ale sfinţilor. Destinul şi dăruirea de sine a Sfintei Parascheva, reperele creştine autentice, care, în final, înving orice obstacol, rezonanţele culturale şi spirituale ale oraşului sunt certitudini că există locuri privilegiate ca menire şi bogăţie de sensuri şi valori...
În asemenea timpuri contrastante, rămânem prinşi între gândul creştin că, în esenţă, „credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.” (Părintele Iustin Pârvu) şi ecoul filosofic al ideii că „libertatea omului este partea divină din el”, în cuvintele lui Petre Țuţea. Zilele acestea sunt despre iubire şi credinţă, despre libertate şi bunătate, despre oraşul Iaşi şi povestea locurilor sacre...
|
